2rac-191/23 — cu privire la prejudiciul cauzat prin incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi

2rac-191/23 — cu privire la prejudiciul cauzat prin incalcarea dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2rac-191/23

2-22099066-01-2rac-25082023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – C. Valah

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – D. Dulghieru, A. Malîi, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

13 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Zilant” și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Zilant” împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Oleg Romah, cu

privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul incident declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Zilant, s-a

admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a casat

hotărârea din data de 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

emiterea unei noi hotărâri,

a c o n s t a t a t:

La 08 iulie 2022, SRL „Zilant” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Oleg Romah, prin care a solicitat repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

În motivarea cererii de chemare în judecată SRL „Zilant” a invocat că a depus

o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Țîmpov Semion” și Semion Țîmpov,

prin care a solicitat încasarea solidară a datoriei și dobânzii de întârziere în valoare

totală de 302 601,27 lei.

Prin încheierea din 29 august 2017 a Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor pârâților în limita valorii acțiunii, fiind

emis titlul executoriu nr. 2c-1187/11 din 29 august 2017 și pus în aplicare în baza

încheierii executorului judecătoresc Ludmila Șapa nr. 085-643/2017 din 12

septembrie2017.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL

„Zilant” împotriva ÎI „Tîmpov Semion ” și Semion Tîmpov, s-a încasat în mod

1

solidar, de la pârâți datoria de 240 764,40 lei, dobânda de întârziere în mărime de 88

479,27 lei, în total suma de 329 243,67 lei, precum și taxa de stat în sumă de 9 877,32

lei.

Hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, a devenit

definitivă și executorie la 27 mai 2018.

Reclamanta a menționat că, prin cererea nr. 085-90 din 23 noiembrie 2018, s-

a adresat executorului judecătoresc Ludmila Șapa în vederea executării silite a

hotărârii judecătorești.

Deoarece, debitorul a refuzat categoric executarea benevolă a documentului

executoriu Ludmila Șapa, la 18 iunie 2019, reclamanta a solicitat strămutarea

procedurii de executare către executorul judecătoresc Oleg Romah din mun. Bălți

pentru a diminua costurile de executare și a accelera procedura de executare.

Hotărârea judecătorească nu a fost executată până în prezent, iar în această

perioadă debitorul ÎI „Țîmpov Semion”, pentru a se eschiva de la executarea

documentului executoriu, la 23 mai 2019, a inițiat procedura de insolvabilitate, fapt

care a afectat natura executării hotărârii în ceea ce ține de solidaritatea prestației și

face ca executarea solidară să fie dificilă sau imposibilă.

Referitor la debitorul Semion Țîmpov, procedura de executarea nu a fost

afectată și urma a fi realizată în termeni rezonabili, însă și în acest caz hotărârea nu

se execută. Din informațiile executorului judecătoresc, acest debitor nu putea fi

găsit, respectiv a fost dat în căutare și a fost găsit, însă foarte târziu și doar la

insistența creditorului, însă nu a avut efect pentru executarea hotărârii, deoarece

debitorul se eschivează și abuzează de incapacitatea autorităților de a executa

hotărârea, deși are venituri care sunt ignorate de autoritățile statului nefiind reținute

în scopul executării hotărârii.

Respectiv, executarea hotărârii în privința debitorului Semion Țîmpov trebuia

realizată în termeni rezonabili chiar și după eschivarea sau plecarea acestuia peste

hotare, deoarece reieșind din încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19

aprilie 2022, Semion Țîmpov nu este vizat direct în procesul de insolvabilitate al ÎI

„Țîmpov Semion”.

Reclamanta a comunică că a depus mai multe cereri în adresa executorului

judecătoresc printre care anunțarea în căutare a debitorului Semion Țîmpov, iar

pentru a accelera procedura de executare strămutarea acesteia, însă până în prezent,

timp de 4 ani din ziua de când hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă și timp de

3 ani și jumătate de la depunerea cererii la executorul judecătoresc, hotărârea

respectivă nu a fost executată și consideră că nici nu va fi executată în viitorul

apropiat, transformând dreptul creditorului la un proces echitabil în unul iluzoriu, iar

procesul civil desfășurat în unul ineficient și nepotrivit pentru apărarea drepturilor

și intereselor acestuia.

Astfel, din cauza că în termen rezonabil nu s-a executat hotărârea

judecătorească, nu a putut accesa mijloacele bănești pentru reinvestire în afacerea sa

și nu a generat profit, constituie șanse pierdute pentru reclamantă și un impediment

de a dispune de mijloacele bănești indicate în hotărâre, care constituie bunuri din

practica CtEDO (Nichifor vs România (nr.1), nr.62276/00, 13.07.2006).

A susținut că, prejudiciul material pe care îl suportă este format din profitul

ratat, venitul nerealizat în urma neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești ce constituie obiectul executării sumei de 339 120,99 lei (329 243,67

+ 9 877,32), la care se va adăuga și dobânda de întârziere ce nu a fost încasată în

2

valoare de 183 048,22 lei, calculată pentru 1324 zile de la ziua adresării către

executor pentru executarea hotărârii, 23 noiembrie 2018, până la ziua înaintării

prezentei acțiuni în judecată. Astfel, prejudiciul material până în ziua depunerii

prezentei acțiuni va constitui în total suma de 522 169,21 lei (calcul: 339 120,99 +

183 048,22).

Referitor la prejudiciul moral reclamanta a menționat că va fi dedus reieșind

din practica CțEDO, în care s-a conturat tendința de acordare a unui prejudiciu în

valoare medie de 600 euro pentru fiecare an de întârziere, iar la caz perioada de

întârziere constituie 4 ani, din ziua devenirii definitive și irevocabile a hotărârii

judecătorești din 26 aprilie 2018 (data de 27 mai 2018) până în ziua depunerii

prezentei cereri la 08 iulie 2022), respectiv prejudiciul moral constituie 2 400 euro

(calculul: 600 x 4).

Cât privește cheltuielile de judecată, reclamanta a invocat că a suportat mai

multe cheltuieli de asistență juridică în procedura de executare a hotărârii

judecătorești din 26 aprilie 2018, inclusiv din cauza încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii, fiind nevoit să apeleze la asistență juridică calificată

pentru care a plătit avocatului un onorariu real, forfetar și pe ore de lucru, dovedit

prin ordinul de plată nr. 92 din 21 martie 2022, necesar în procesul de judecată și

rezonabil reieșind din volumul de lucru al avocatului și cererile semnate și depuse

de avocat, probele acumulate de avocat, perioadă ce include consultații juridice

oferite de avocat, studierea documentației, pregătirea și depunerea cererii de

chemare în judecată, precum și necesitatea prezenței avocatului la ședințele de

judecată.

Reclamanta SRL „Zilant” a solicitat constatarea ca fiind încălcat dreptul

reclamantei la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul

Central nr. 2c-15/18 din 26 aprilie 2018; repararea prejudiciul material prin

încasarea din bugetul de stat a sumei în mărime de 522 169,21 lei, urmare încălcării

dreptul reclamantei la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești;

repararea prejudiciul moral prin încasarea din bugetul de stat a sumei în mărime de

2 400 euro, urmare încălcării dreptul reclamantei la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești; încasarea din bugetul de stat cheltuielilor de judecată

suportate în procedura de executare și în prezenta cauză civilă în sumă de 30 000 lei.

Prin hotărârea din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Zilant”.

S-a constatat încălcat dreptul reclamantei Societatea cu Răspundere Limitată

„Zilant” la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul

Central nr. 2c-15/18 din 26 aprilie 2018.

S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul SRL „Zilant” prejudiciul material cu titlu de

dobândă de întârziere în mărime de 183 048,22 lei prejudiciul moral în sumă de

22 127,73 lei, raportat la perioada de neexecutare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești din 23 noiembrie 2018 până la 15 septembrie 2022 și cheltuielile de

judecată privind asistența juridică 3000 lei.

În rest, s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldov (f.d. 89, vol. I).

La data de 15 martie 2023 SRL „Zilant” a depus apel incident asupra hotărârii

primei instanțe. (f.d. 147-158, vol. I)

3

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 aprilie 2023, a respins apelul

incident declarat de către SRL „Zilant”.

A admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

A casat hotărârea din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Zilant” împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Oleg Romah, cu

privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care:

A admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Zilant”.

A constatat încălcat dreptul reclamantei SRL „Zilant” la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central nr. 2c-15/18 din 26 aprilie

2018.

A încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republiciii Moldova în beneficiul SRL „Zilant” prejudiciul moral în mărime de 20

000 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Zilant” s-a respins

ca fiind neîntemeiată. (f.d. 236, 237-248a, vol. II).

Instanța de apel a reținut, că în speța de față, hotărârea Judecătoriei Soroca,

sediul Central, nr. 2c-15/18 din 26 aprilie 2018 cu privire la încasarea în mod solidar

de la debitorii ÎI „Țîmpov Semion” și Semion Țîmpov în beneficiul creditorului

urmăritor SRL „Zilant” datoria în sumă totală de 339 120,99 lei, nu a fost una

complexă sau dificilă pentru executare, ea fiind una certă clară și fără ambiguități.

Instanța de apel a notat că debitorii procedurii de executare, deși erau obligați

în baza hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central, nr. 2c-15/18 din 26 aprilie 2018,

prin restituirea sumelor indicate în documentul executoriu, s-au eschivat de la

executarea obligațiilor, iar acțiunile întreprinse de către executorul judecătoresc nu

s-au soldat cu efect și nu au fost suficiente în vederea obligării debitorilor să execute

documentul executoriu, nefiind administrate la materialele cauzei probe, precum că

executorul judecătoresc s-ar fi adresat în vederea sancționării debitorilor pentru

eschivarea de la executarea obligațiilor, precum și nu s-a demonstrat faptul că

executorul judecătoresc în virtutea atribuțiilor și competențelor conferite în

condițiile legii și-a exercitat obligațiunea de a întreprinde toate măsurile prevăzute

de lege pentru executarea operativă a documentului executoriu și a epuizat orice cale

în acest sens, iar la luarea măsurilor în acest sens s-ar fi ciocnit de anumite obstacole

obiective, care ar fi complicat sau chiar împiedicat aplicarea unor măsuri coercitive

în privința debitorului. Astfel, miza pentru SRL „Zilant” este una evidentă în situația

în care executarea hotărârii judecătorești are ca obiectiv inclusiv și valorificarea

dreptului său de proprietate.

Reieșind din perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești din 23 noiembrie

2018 ( data intentării procedurii de executare) care a durat 3 ani, 9 luni și 23 zile,

instanța de apel a conchis că cerința cu privire la executarea în termeni rezonabili a

hotărârii judecătorești, prevăzută de legea națională și articolul 6 § 1 al Convenției,

nu a fost respectată, aspect care a generat constatarea acestei încălcări.

Instanța de apel a considerat că, reieșind din circumstanțele concrete ale cazului

dat, prin prisma termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, se atestă

în afara oricărui dubiu rezonabil neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Soroca, sediul Central, nr. 2c-15/18 din 26 aprilie 2018.

4

Cu referire la solicitarea SRL „Zilant” privind încasarea prejudiciului moral,

instanța de apel a accentuat că potrivit art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87, în urma

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor

de judecată. Respectiv, instanța a reținut că în speță există temei legal pentru

acordarea din contul statului în beneficiul SRL „Zilant” a compensației prejudiciului

moral, în condițiile instituite de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Respectiv, instanța de apel a constatat că pretențiile SRL „Zilant”, privind

încasarea prejudiciului moral sunt fondate parțial, iar suma de 20 000 lei încasată cu

titlu de prejudiciu moral reprezintă o sumă care este una echitabilă, reală și

corespunde criteriilor enunțate, iar suma de suma de 2 400 de euro pretinsă, o

apreciază ca fiind exagerată.

Cu referire la cerința de încasare a prejudiciului material sub forma creanței

reflectate în documentul executoriu și dobânzii de întârziere ce rezultă din aceasta,

instanța de apel a indicat că aceste cerințe ale reclamantului admise în acest sens de

către prima instanță sunt neîntemeiate prin prisma prevederilor art. 5 alin. (3) Legii

nr. 87 din 21 aprilie 2011, care statuează că, instanța de judecată nu poate dispune

încasarea sumei creanței ca urmare a constatării faptului că a fost încălcat dreptul la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, precum și acestea depășesc

cadrul legal al legii menționate. Or, legea în mod expres stabilește interdicția

încasării din contul statului a sumei care constituie valoarea creanței prevăzută în

documentul executoriu, faptul dat referindu-se atât la creanța de bază, cât și la

dobânzile de întârziere, care în esență reprezintă accesoriul acesteia și se încasează

de la debitor în ordinea art. 24 din Codul de executare, fiind inadmisibilă punerea

acestei sarcini asupra statului, chiar și în condițiile în care se stabilește că acesta în

persoana exponenților săi nu a întreprins măsuri adecvate și suficiente în vederea

executării unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Deci, suma cu titlul de dobândă de întârziere pretinsă și încasată de instanța de

fond pentru perioada 23 noiembrie 2018 (data intentării procedurii de executare) și

data de 08 iulie 2022 (data adresării în judecată), în mărime de 183 048,22 lei, nu

urmează a fi încasată din bugetul statului în temeiul legii precitate, aceasta fiind

prerogativa exclusivă a executorului judecătoresc în condițiile art. 24 din Codul de

executare.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, nu are suport legal nici solicitarea

avocatului SRL „Zilant” din apelul incident care a pretins majorarea dobânzilor de

întârziere și încasarea acestora până la data depunerii apelului motivat în sumă de

250 486,84 lei, or reclamanta nu este privată de dreptul de a o depune în condițiile

art. 24 din Codul de executare.

Cu referire la profitul nerealizat în mărimea sumei creanțe de 240 764,40 lei

instanța de apel deasemenea a considerat că urmează a respinge această cerință ca

neîntemeiată, din considerentul că, se consideră venit ratat acel venit care ar fi

posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în

împrejurări normale, avându-se în vedere un comportament obișnuit în cadrul

participării la circuitul civil obișnuit. Venitul ratat constituie lipsa obținerii unor

foloase patrimoniale pe care partea vătămată (creditorul) le-ar fi obținut, lipsa de

sporire a patrimoniului, deși acesta putea și trebuia să sporească, dacă nu ar fi fost

5

săvârșită fapta ilicită. Evaluarea despăgubirilor plătite în calitate de venit ratat, se va

efectua în dependență de mai multe criterii. Creditorul trebuie să dovedească

posibilitatea obiectivă, reală și nu închipuită, a obținerii unor venituri, luând în

considerare conjunctura dintre cerere și ofertă pe piața de mărfuri și servicii,

concurența, existența resurselor materiale și forței de muncă necesare realizării

activității sale productive, comerciale. Lipsa vreuneia din condițiile enumerate ar

avea ca rezultat o simplă coincidență în timp a pierderilor cu micșorarea volumului

realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin vina debitorului.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs SRL „Zilant”, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel, și a

hotărârii primei instanțe, în î partea în care au fost respinse solicitările cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral, și în această partea pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care în temeiul art. 5 alin. (1) din legea nr. 87 din 21 aprilie 2022, să

fie dispus încasarea de la bugetul de stat în beneficiul SRL „Zilant” suma de 522

169,21 lei ce constituie prejudiciul material, profitul ratat, ca urmare a încălcării

dreptului l și interesului recunoscut de lege cu privire la executarea hotărârii

judecătorești în termen rezonabil, suma de 2400 euro ce constituie prejudiciul moral

provocat ca urmare a încălcării dreptului și interesului recunoscut de lege cu privire

la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, suma de 30 000 lei ce

constituie cheltuieli de judecată suportate de către SRL „Zilant” în procedura de

executare și prezentul proces civil, a sumei de 67 438,62 lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru neexecutarea hotărârii de judecată, majorată până la depunerea

cererii de apel incident, calculată suplimentar la suma dobânzii de întârziere

prezentate primei instanțe pentru perioada 09 iulie 2022-14 martie 2023, ce

constituie prejudiciul material, profitul ratat, ca urmare a încălcării dreptului și

interesului recunoscut de lege cu privire la executarea hotărârii judecătorești în

termen rezonabil.

În motivarea recursului a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată la judecarea cauzei, nefiind aplicat art. 5

alin. (1) din Legea nr. 87/2022. Art. 19 alin. (1), (2), art. 2036 alin. (1) din Codul

civil, art. 2 alin. (3) din Codul de procedură civilă, inclusiv practica vastă în acest

sens a CtEDO, cauza Mizernaia c. Moldovei, cererea nr. 31790/03, cauza Polacik c.

Sloveniei, motiv din care au ajuns la hotărâre și respectiv decizie ilegală și contrară

drepturilor reclamantei la o despăgubire echitabilă.

Recurenta a mai menționat că instanța de fond corect a constatat că pârâtul

urmează să achite prejudiciul material calculat sub formă de dobândă de întârziere

de la ziua adresării către executorul judecătoresc pentru executarea hotărârii de

judecată, data de 23 noiembrie 2018, constatare ce nu a fost combătută de către

instanța de apel, însă instanțele ierarhic inferioare au ignorat că solicitarea SRL

„Zilant” se referă la repararea integrală a prejudiciului, drept exercitat conform art.

19 alin. (1), (2) din Codul civi8l, considerând și acel fapt că neexecutarea hotărârii

Judecătoriei Soroca, sediul Central din 26 aprilie 2018 este la fel imputabilă

autorităților statului în persoana executorului judecătoresc, care până în prezent nu

a dispus o diligență între asigurarea executării.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată SRK „Zilant” a suportat cheltuieli

de asistență juridică în procedura de executare, fiind dovedit prin ordinul de plată nr.

92 din 21 martie 2022.

6

De asemenea, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nefiind de acord cu

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe a declarat recurs la 04 august

2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 12 aprilie 2023 a Curții

de Apel Chișinău și hotărârea din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că

instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, fiind aplicate eronat normele de

drept material, a apreciat probele arbitrar.

A menționat că conform practicii juridice naționale Statul răspunde eventual

patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de

răspundere patrimonială sunt prevăzute în Legea nr. 87 /2011.

Făcând o apreciere, a comportamentului autorității responsabile de executare a

hotărârii judecătorești, conchide cu titlu secundar, totuși, în cazul în care instanța

consideră necesară acordarea în speță a prejudiciului moral, constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești reprezintă prin

sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 12

aprilie 2023, expediată participanților la proces, prin intermediul poștei terestre, la

12 iulie 2023, însă confirmarea recepționării la materialele cauzei nu este (f.d. 251,

vol. I).

Recursurile depuse de către SRL „Zilant” la 27 iulie 2023 și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, la data de 04 august 2023, sunt în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (

modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023 recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Verificând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile formulate de SRL „Zilant” și Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, sunt inadmisibile, pentru motivele ce succed.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității recursului constă în

verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de

procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, 27 iulie 2023 și 04

august 2023.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

27 iulie 2023 și 04 august 2023, cererile de recurs se consideră inadmisibile în

cazul în care recursurile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4).

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 27 iulie

2023 și 04 august 2023, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare

recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

7

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din analiza recursurilor declarate rezultă că SRL „Zilant” și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, au invocat temei de admisibilitate prevederile art.

432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă.

Cu referire la neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, în sensul art.432 alin.

(2) lit. a) din Codul de procedură civilă, invocat de partea recurenta SRL „Zilant”,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit o aplicare eronată a

legii materiale.

Cu referire la interpretarea în mod eronat a legii, aplicarea în mod eronat a

normelor de drept material, în sensul art.432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură

civilă, invocat de partea recurenta Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit o aplicare eronată a

legii sau a normelor de drept material.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererile

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursurilor sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursurile exercitate conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate de SRL „Zilant” și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

8

(cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursurile declarate de SRL „Zilant” și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor și

drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Societatea cu Răspundere

Limitată „Zilant” și Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din

12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

9