3ra-189/23 — Anularea actului administrativ

3ra-189/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-189/23

2-21178774-01-3ra-10022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chișilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

06 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Badan Lilian,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Badan Lilian către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor cu privire la

anularea ordinului nr. 1513p din 16 iunie 2021 „Cu privire la suspendarea raporturilor

de serviciu”, reîncadrarea în funcția deținută, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă începând cu data de 30 iunie 2021, încasarea

prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost admis apelul declarat de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor,

casată hotărârea din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 03 decembrie 2021, Badan Lilian a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

favorabil.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 29 iulie 2021, s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor (în

continuare ANSA) cu privire la suspendarea executării ordinului administrativ

individual - Ordinul nr.1513p din 16 iunie 2021 cu privire la suspendarea raporturilor

de serviciu, anularea ordinului de suspendare a raporturilor de muncă nr. 1513p din 16

iunie 2021, reîncadrarea în funcția deținută, încasarea salariului pentru toată perioada

absenței forțate de la muncă începând cu data de 30 iunie 2021.

În lipsa unei referințe din partea pârâtului a considerat oportun de a înainta o

cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată și de a solicitata la cele

enunțate supra și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

A indicat reclamantul că, din anul 2018 a fost angajat în funcția de inspector

principal în Secția supraveghere sanitar-veterinară a Direcției teritoriale pentru

1

siguranța alimentelor Chișinău din cadrul ANSA. Angajatorul, prin ordinul nr. 1513p

din 16 iunie 2021, a dispus nefondat suspendarea din funcție, având drept temei doar

o simplă comunicare asupra statutului procesual în cauza penală nr. 2020970620

pentru comiterea infracțiunii de corupere pasivă prin participație, fără a specifica

despre o eventuală, cel puțin solicitare, din partea organului de urmărire penală în

vederea suspendării din funcție. Totodată, angajatorul nu a ținut cont de faptul că

cauza penală datează cu anul 2021, iar la momentul suspendării din funcție pentru

obținerea unui statut procesual, deja au trecut 6 luni ale anului 2021, perioadă în care

a activat fără careva abateri sau sancțiunii disciplinare. Mai mult, pe toată perioada sa

de activitate la ANSA, nici o dată nu a fost sancționat disciplinar.

În viziunea reclamantului contractul individual de muncă a fost suspendat în mod

ilicit, deoarece nu a fost citat să ofere explicații în fața unei Comisii de anchetă și nici

nu cunoaște dacă ancheta în speță de referință a avut loc, ori suspendarea din funcție a

fost dispusă, pe perioada aflării reclamantului în concediu anual de odihnă.

Totodată, a reiterat că nu a înaintat pârâtului o cerere prealabilă prin care să

solicite soluționarea litigiului pe cale amiabilă, din motiv că a aflat despre decizia de

suspendare din funcție la data revenirii din concediul de odihnă la 30 iunie 2021, iar la

secția personal nici nu a primit careva explicații, fiind impus de a lua act de decizie și

a fi înlăturat de la muncă. De asemenea, fiind în situația de a nu omite termenul de

contestare a deciziei în instanța de judecată, la 29 iulie 2021, acesta a fost formulată.

Nefiind informat despre o anchetă de serviciu, o posibilă sancțiune disciplinară sau

raționamentele pentru care a fost înlăturat de la muncă, a fost lipsit efectiv de dreptul

de a cunoaște dacă în genere acesta a avut loc, fapt pentru care a fost în

imposibilitatea de a înainta referințe sau contestațiile de rigoare.

Constatând lipsa examinării în ordine prealabilă a pretențiilor invocate, la data de

08 noiembrie 2021, în cauza de contencios nr.3-2114/2021 / 2-21113971-12-3-

29072021-1, instanța judiciară a decis de a restitui cererea cu oferirea posibilității

soluționării prealabile a conflictului apărut între angajat și angajator. Întru exercitarea

dreptului procesual specificat în decizia nominalizată supra, la 15 noiembrie 2021, a

depus cerere prealabilă la ANSA în vederea solicitării anulării ordinul administrativ

individual nr. 1513p din 16 iunie 2021 cu privire la suspendarea raporturilor de

serviciu, cu dispunerea reîncadrării în funcția deținută, încasarea salariului pentru

toată perioada absenței forțate de la muncă începând cu data de 30 iunie 2021.

Prin scrisoarea nr. 01-6/2869 din 22 noiembrie 2021, ANSA a comunicat despre

netemeinicia cererii prealabile și respingerea solicitărilor cu privire la reîncadrarea în

funcție, invocând lezarea imaginii, prestigiului și intereselor legale ale angajatorului -

autorității publice, menționând că măsura de suspendarea a raporturilor de muncă nu

reprezintă o condamnare sau recunoaștere a vinovăției, acesta fiind una iminentă și

necesară. ANSA comunică solicitantului că Procuratura Anticorupție la inițierea

procesului penal, nu a solicitat de a dispune suspendarea raporturilor de muncă în

legătură cu investigațiile efectuate, acesta fiind o decizie a angajatorului.

Reclamantul a mai relatat că, ANSA aplică la caz duble standarde și anume:

dispune selectiv de a suspenda sau nu raporturile juridice de muncă, ca de exemplu: în

cazul angajaților: Petru Mămăligă, Antoci Ruslan, Anatolie Știrbu și Valeriu Croitoru,

s-a dispus restabilirea în funcțiile deținute, deși acuzațiile formulate față de ultimii

2

sunt mult mai grave, astfel fiind una din persoanele care a avut de suferit pe urma

unor decizii neclare ale angajatorului, fiindu-i încălcate toate drepturile de muncă și

salariale stabilite în legislația națională.

Prin ordinul de suspendare din funcție a fost lipsit de salariu, care reprezintă

unica sursă de venit, ori și soția este angajată în sectorul bugetar - pedagog, iar la

întreținere au doi copii minori de vârstă preșcolară și școlară. De asemenea i-a fost

cauzat și suferințe psihice considerabile, din care motiv a solicitat repararea

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, toate acestea datorită faptului că a fost

infectat la serviciu cu virusul SARS COV 2, a fost spitalizat în stare gravă, iar

tratamentul a durat aproximativ 4 luni, din 01 decembrie 2020 până la 22 martie 2021.

Nici suma de 16000 lei nu i-au fost achitate cu sens de recuperare post-covid, iar

absența forțată de la muncă îngreunează esențial starea financiară a familiei, mai ales

în plin an școlar și sezon rece al anului.

Considera că i-a fost lezat dreptul la o justiție echitabilă, or, doar simplul fapt că

la moment organul de urmărire penală efectuează o anchetă, acumulează probe,

colaborând cu ancheta și oferind toate explicațiile de rigoare, iar mai mult, la

momentul comiterii infracțiunii în general era în concediul medical, consideră

insuficient temei pentru a-i leza dreptul constituțional la muncă, lezarea dreptului de

la un proces echitabil și garantarea prezumpției nevinovăției. Astfel, conform art. 13

CEDO, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți, recunoscute de prezenta

Convenție, au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale,

chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane, care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

A relatat că acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit

pentru constatarea solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă

reclamantul își poate sau și-ar putea revendica drepturile printr-o altă acțiune

prevăzută la alin.(l), cu excepția situației când se urmărește constatarea nulității unui

act administrativ individual sau normativ.

Reclamantul inițial a solicitat anularea ordinului de suspendare a raporturilor de

muncă nr. 1513p din 16 iunie 2021; reîncadrarea în funcția deținută; încasarea

salariului pentru toată perioada absenței forțate de la muncă începând cu data de 30

iunie 2021; încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei; încasarea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Lilian Badan a formulat o cerere de

concretizare a pretențiilor, în temeiul căreia a specificat că a fost angajat în funcția de

inspector principal al ANSA prin ordinul directorului nr.1209 -p din 13 noiembrie

documentare) de Centrul Național Anticorupție și escortat pentru recunoaștere și

audiere în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit.

b) din Codul penal. La 16 iunie 2021, prin ordinul pârâtului nr. 1513p, s-a dispus:

suspendarea contractului individual de muncă a reclamantului, începând cu data de 30

iunie 2021. Angajatorul a indicat în calitate de temei legal al emiterii ordinului de

suspendare a raporturilor de muncă prevederile art. 51-53 din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008 (suspendarea la inițiativa

angajatorului pe durata anchetei de serviciu și suspendarea în alte cazuri prevăzute de

3

legislație).

Cu toate acestea, angajatorul nu a indicat și demonstrat în ce mod prin acțiunile

angajatului Badan Lilian s-au produs efectele stabilite la norma citată și anume – „în

cazul recunoașterii în calitate de bănuit sau al emiterii în privința acestuia a unei

ordonanțe de punere sub învinuire privind comiterea de către funcționarul public a

unei infracțiuni care ar prejudicia imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorității

publice sau legate de exercitarea atribuțiilor funcției publice pe care o deține, până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Reclamantul a susținut că nu i-a fost adus la cunoștință nici un ordin cu privire la

efectuarea anchetei de serviciu, or, însuși pârâtul indica în referință că o anchetă de

serviciu nici nu a fost considerată necesară a fi efectuată. La fel, nu i-a fost adus la

cunoștință nici un demers al procurorului privind suspendarea provizorie din funcție.

Cu toate acestea, în ordinul de suspendare, ca temei de fapt se menționa existența

cauzei penale nr. 20209706202, unde reclamantul avea statut de învinuit.

Acest fapt l-a determinat pe reclamant să considere în mod rezonabil că: a)

suspendarea s-a făcut la solicitarea procurorului; b) era vizat într-o anchetă de serviciu

deschisă de angajator. La solicitarea reclamantului de a i se comunica demersul

procurorului de suspendare din funcție sau a rezultatelor anchetei de serviciu, pârâtul

nu a putut comunica nici unul din actele solicitate, or acestea nu există de fapt și de

drept. La caz, suspendarea reclamantului din funcție cade sub incidența art. 78 alin.

(2) lit. a) și c) din Codul muncii și art. 200 din Codul de procedură penală.

Cu toate acestea organul de urmărire penală nu a considerat necesară

suspendarea din funcție a reclamantului, iar prin cele investigate și deja stabilite la

caz, careva solicitări pe segmentul activității sale, care să denigreze sau afecteze

imaginea ANSA, nu a constatat. Or, la caz sunt persoane - angajați ai ANSA care au

statut procesual și continuă să activeze, iar simpla invocare a inaplicabilității Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158/2008, nu implică

imposibilitatea aplicării prevederilor citate supra ale Codului muncii - art. 78 alin. (2)

lit. a) și c) din Codul muncii și art. 200 din Codul de procedură penală, cu toate

acestea ANSA nu a dispus suspendarea raporturilor de muncă cu numiții (conform

cererii de chemare în judecată), garantând-le prin aplicarea dublelor standarde -

dreptul la muncă.

În aceste condiții, suspendarea din funcție s-a făcut prin nerespectarea

prevederilor legale în vigoare.

Reclamantul a notat că ordinul pârâtului nr. 1513p din 16.06.2021, este ilegal din

următoarele motive: Nu a existat o anchetă de serviciu în privința reclamantului. Art.

78 alin. (2) lit. a) din Codul muncii prevede expres faptul că suspendarea din funcție

pe acest temei poate fi efectuată din inițiativa angajatorului doar când se dispune o

anchetă de serviciu și doar pe durata acesteia, care nu poate fi mai mare de o lună de

zile. Nu a existat nici un demers al procurorului privind suspendarea provizorie din

funcție a reclamantului. Aplicarea art. 200 din Codul de procedură penală este

condiționată exclusiv de expedierea în adresa angajatorului a unui demers de

suspendare provizorie din funcție de către procurorul responsabil de caz. Angajatorul

la emiterea ordinului contestat a neglijat faptul că reclamantul se bucură de prezumția

de nevinovăție, garantată de art. 21 din Constituția RM și art. 8 din Codul de

4

procedură penală. Suplimentar argumentelor sus expuse reclamantul mai face

trimitere și la principiul neîngrădirii dreptului la muncă, consacrat constituțional în

art. 43 din Constituție și art. 6 din Codul muncii, potrivit căruia orice persoană are

dreptul la muncă, iar îngrădirea dreptului la muncă nu se admite. Astfel, nu este nici

legal și nici echitabil faptul că reclamantul este lăsat fără un loc de muncă plătit, fără

posibilitatea de a se angaja în altă parte (or, el nu este concediat) și astfel este privat

efectiv de posibilitatea de a se întreține pe sine și familia sa. Suspendarea raporturilor

de muncă de la 30 iunie 2021 până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe

o perioadă nedeterminată (or, în ordin nu este indicată perioada de suspendare din

funcție), implicit, presupune că pentru o perioadă îndelungată de timp reclamantul va

rămâne efectiv fără surse de existență și fără posibilitatea de a se angaja în altă parte,

fapt care vine în contradicție cu principiul constituțional potrivit căruia i se garantează

fiecărei persoane un nivel decent de trai.

Reclamantul a menționat că, Ordinul nr.1513p din 16 iunie 2021 produce efecte

juridice și la moment, fiind suspendate raporturile de muncă și încâlcindu-i-se

drepturile sale în mod continuu.

În fine, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 1513p din 16 iunie 2021

”Cu privire la suspendarea raportului juridic de muncă ANSA și Lilian Badan” și

obligarea pârâtului să reia raporturile de muncă cu reclamantul cu achitarea

pretențiilor materiale invocate în cererea de chemare în judecată depusă inițial.

Prin hotărârea din 07 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Badan Lilian a fost admisă.

Pentru a admite acțiunea prima instanță a reținut în hotărârea sa că, procedura

administrativă, aferentă emiterii ordinului contestat, a fost inițiată de autoritatea

publică pârâtă din oficiu, iar prima acțiune procesuală dispusă a fost solicitarea

informației de la Procuratura Anticorupție.

Totodată, instanța de judecată nu a putut constata că obligațiile pozitive ce

rezultă din prevederile legii au fost respectate, reclamantului, Lilian Badan, nefiindu-i

acordată posibilitatea de a se expune referitor la procedura suspendării și inclusiv

referitor la garanțiile pe care le oferă legea materială în acest sens. La caz, nu se atestă

realizarea unei audieri a reclamantului față de măsurile oficiale care urmau a fi

întreprinse de autoritatea publică, în care acesta să poată să își expună punctul de

vedere, să argumenteze poziția, să formuleze propriile obiecții și să administreze

probe.

Din analiza ordinului Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 1513-

p din 16 iunie 2021 cu privire la suspendarea raporturilor de serviciu, rezultă că

autoritatea publică pârâtă, aplicând prevederile art.51, art.53 lit. c) din Legea nr.

158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public a suspendat

raporturilor de serviciu ce îl vizează pe reclamant, începând cu data de 30 iunie 2021

până la momentul în care motivele ce au provocat suspendarea raporturilor de serviciu

încetează. Autoritatea publică pârâtă și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.51, art.53

lit. c) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, Hotărârea Guvernului nr. 600 din 27 iunie 2018 cu privire la organizarea și

funcționarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, ordinul ANSA nr.

840c din 15 iunie 2021 și ordinul ANSA nr. 753c din 02 iunie 2021 cu privire la

5

acordarea concediului de odihnă anual.

Prima instanță a reținut că motivarea expusă creează incertitudine și neclaritate,

iar ordinul emis este contrar art. 119 alin. (1) Codul administrativ, care prescrie cu

titlu imperativ că, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient

de cert. Mai mult, actul administrativ vizat încalcă principiul de comprehensibilitatea

și transparența acțiunilor autorităților publice, ce presupune că procedura

administrativă se structurează astfel încât participanții să poată înțelege fiecare etapă a

procedurii.

Mai mult, instanța cu referire la prevederile 53 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 158 din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care

reglementează condițiile și temeiurile suspendării raporturilor de serviciu de către

autoritatea publică, a evidențiat că din informația expusă nu rezultă care este

infracțiunea de comiterea căreia este bănuit Lilian Badan, iar autoritatea publică a

omis să constate acest fapt și să argumenteze dacă, comiterea acestei fapte penale este

pasibilă să prejudicieze imaginea, prestigiul, interesele legale ale autorității publice,

sau este legată de exercitarea atribuțiilor funcției publice pe care o deține Lilian

Badan.

Instanța a concluzionat că, circumstanțele în care a fost emis actul administrativ

contestat, sunt suficiente pentru a aprecia că ordinul Agenției Naționale pentru

Siguranța Alimentelor nr. 1513-p din 16 iunie 2021 cu privire la suspendarea

raporturilor de serviciu cu Lilian Badan este ilegal.

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, casată hotărârea din

07 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, soluția primei instanțe despre

admiterea acțiunii și anularea ordinului ANSA nr. 1513p din 16 iunie 2021 „Cu

privire la suspendarea raporturilor de serviciu”, este greșită și nu poate fi menținută.

Or, legiuitorul în art.53 lit. c) din Legea nr. 158/2008, a prevăzut expres cazurile în

care angajatorul suspendă raporturile de serviciu cu salariatul, iar circumstanțele din

prezenta speță încadrându-se în norma legală enunțată.

Conform informațiilor furnizate de Procuratura Anticorupție, reclamantului

Lilian Badan i-a fost atribuit calitatea de bănuit în cauza penală nr. 2020970620, iar

intentarea dosarului penal în privința angajatului instituției publice din motivul

existenței bănuielii rezonabile despre participarea acestuia la scheme de corupție,

întemeiat a fost apreciată de angajator ca circumstanțe care ar prejudicia imaginea,

prestigiul, interesele legale ale autorității publice.

Instanța de apel a menționat că, nu poate fi reținut argumentul instanței de fond

că, ilegalitatea actului administrativ contestat se manifestă prin omiterea de către

autoritatea publică emitentă a unei etape importante a procedurii administrative, și

anume – audierea reclamantului înainte de emiterea actului de suspendare a acestuia

din funcție. Or, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, în conformitate cu

prevederile art. 95 alin. (2) Cod administrativ, audierea nu este necesară în cazul

emiterii unui act de urgență datorită interesului public și riscului major ce l-ar

presupune neemiterea.

6

Totodată, instanța de apel a considerat că, actul administrativ contestat conține

elementele obligatorii a unui act administrativ individual, nefiind identificate încălcări

care ar duce la anularea acestuia.

La 04 ianuarie 2023, Badan Lilian a declarat recurs împotriva deciziei din 06

decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, iar la 09 martie 2023 a prezentat motivarea,

solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, concluzia instanței de apel este bazată doar

pe trei aspecte, care nu sunt aplicabile la caz, or actul administrativ nu este unul de

urgență datorită interesului public și nu au existat riscuri majore ce ar presupune

neemiterea acestuia; actul administrativ era obligatoriu a fi motivat, or nu cade sub

incidența art. 118 alin. (4) coroborat cu art. 119 din Codul administrativ; ancheta de

serviciu nu putea fi efectuată de către organul de urmărire penală, or atare atribuții nu

sunt prevăzute de lege, sarcina unei astfel de anchete de serviciu revenind

angajatorului.

La 23 martie 2023, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a depus o

referință la recursul declarat de către Badan Lilian, solicitând declararea acestuia

inadmisibil.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 decembrie 2022, în

7

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că la 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele cauzei (f.d. 169).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 04 ianuarie 2023.

Totodată, materialele cauzei atestă că, decizia motivată a fost expediată, la 06

februarie 2023, iar motivarea recursului Badan Lilian, a depus la 09 martie 2023.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către Badan

Lilian, a termenului prevăzut de art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului) la declararea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare

printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul

se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

8

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Badan Lilian.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data declarării recursului), Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Badan Lilian se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

9