2ra-1252/23 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului si repararea prejudiciului moral

2ra-1252/23 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1252/23

2-21083497-01-2ra-05092023

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Aliona Prisacaru, reprezentată

de avocatul Tatiana Guțu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Prisacaru

Aliona împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie

municipal Bălți” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea

prejudiciului moral, material și încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Aliona Prisacaru și a fost menținută hotărârea

instanței de fond,

c o n s t a t ă :

La 03 iunie 2021 Prisacaru Aliona, prin intermediul avocatului Guțu Tatiana, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică

„Centrul Medicilor de Familie municipal Bălți” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la muncă, repararea prejudiciului moral, material și încasarea cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 04 iulie 2003 în baza ordinului nr.

48-c a fost angajată în funcția de asistentă medicală de familie a Centrului de Sănătate

nr.1 sectorul 40 cu începere din 04 iulie 2003. La 16 iunie 2013 de către Instituția

Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie municipal Bălți” a fost

menționată cu diplomă, iar pe parcursul activității careva abateri și sancțiuni

disciplinare nu a avut.

A relatat că, la 22 ianuarie 2021 familia Cărpineanu s-a adresat la Centrul de

Sănătate nr.1 cu cerere privind înregistrarea la medicul de familie. La 26 ianuarie 2021

familia Cărpineanu s-a adresat la Centrul de Sănătate nr.1 cu rugămintea de a fi vaccinat

copilul. Copilul minor a fost vaccinat de către Prisacaru Aliona, fiind mai întâi

1

examinat de medicul pediatru particular care a permis efectuarea vaccinării. Vaccinînd

copilul, era convinsă de faptul că cererea familiei Carpineanu privind înregistrarea la

medicul de familie a fost înregistrată în sistemul informațional automatizat asistență

medicală primară și familia dată se află la evidența Centrului de Sănătate nr.1.

A invocat reclamanta că la data de 12 februarie 2021 de către comisia Centrului

de Sănătate nr.1 a fost întocmit procesul-verbal prin care s-a constatat faptul abaterii

disciplinare. La 18 martie 2021 de către Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul

Medicilor de Familie municipal Bălți” a fost emis ordinul nr. 28-p cu privire la

concedierea sa, care i-a fost adus la cunoștință la data de 19 martie 2021. A fost

concediată în baza art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii. În ordinul cu privire la

concediere, motivul menționat de către angajator era invocat faptul că și-a pierdut

încrederea față de salariat. Art.2111 din Codul muncii nu include și nu indică ca

încălcare gravă a obligațiilor de muncă pierderea încrederii față de salariat. În acțiunile

sale nu se regăsesc prevederile legale invocate în art.2111 din Codul muncii și nu

constituie încălcare gravă a obligațiilor de muncă.

Reclamanta a notat că Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de

Familie municipal Bălți” a aplicat sancțiunea disciplinară după o lună de la constatarea

abaterii disciplinare, încâlcind termenul prevăzut de art. 209 din Codul muncii, or,

abaterea disciplinară a fost depistată la data de 12.02.2021, iar sancțiunea disciplinară

prin ordinul de concediere a fost emis la data de 18.03.2021.

Consideră, reclamanta că decizia de sancționare disciplinară este ilegală,

neîntemeiată și nejustificată, din considerentele că, în conformitate cu prevederile

Codului muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă angajatorul are dreptul să

aplice față de salariat una din sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 206 alin. (1) din

Codul muncii, însă la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul trebuie să țină cont

de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte circumstanțe obiective. La stabilirea

sancțiunii, de către angajator urmau de a fi concretizate datele caracteristice, stagiul de

activitate pe specialitate ce constituie 17 ani și activitatea în calitate de asistentă

medicală, circumstanță atenuantă ce nu a fost luată în calcul de către Instituția Medico-

Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie municipal Bălți” și urmau a fi aduse la

cunoștință careva consecințe negative care ar fi prejudiciat angajatorul material sau

moral.

De asemenea, angajatorul urma să se țină cont de comportarea generală în

serviciu, până la etapa dată a fost responsabilă de obligațiunile prevăzute de fișa de

post. În baza art. 90 alin. (3) din Codul muncii, solicită încasarea prejudiciului moral

în mărime de două salarii medii și anume suma de 20 494,74 de lei, din considerentul

că în perioada cînd a fost concediată în Republica Moldova a fost instituită situația de

pandemie în legătură cu Covid-19. În vederea determinării mărimii prejudiciului moral

este necesar de a fi luat în considerare faptul că educă singură un copil minor, iar

eliberarea din funcție a dus la faptul că familia sa a fost privată de unica sursă de

existență. Reieșind din faptul că prin concediere a fost frustrată în coraport cu alți

angajați, solicită încasarea prejudiciului material din contul angajatorului, în mărime

de trei salarii medii.

A solicitat, reclamanta, anularea ordinului nr. 28-p din 18 martie 2021 cu privire

la concedierea sa din funcția de asistentă medicală de familie, restabilirea în funcția de

asistentă medicală de familie în cadrul Centrului de Sănătate nr.1, sect.17, încasarea

2

din contul Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie municipal

Bălți” a salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă începând cu

18 martie 2021 până la emiterea hotărârii judecătorești reieșind din mărimea salariului

mediu de 10 247,37 de lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de două salarii

medii în sumă de 20 494,74 de lei, a prejudiciului material în mărime de 3 salarii medii

în sumă de 30 742 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7 000 de lei.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2022 a judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Prisacaru Aliona

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie municipal

Bălți” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral,

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

La data de 10 noiembrie 2022 Prisacaru Aliona a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 04 noiembrie 2022 a judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care a solicitat

anularea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel declarată de Aliona Prisacaru și a fost menținută hotărârea din 04 noiembrie 2022

a judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art.9 alin.

(2) lit. c), precum și art. 201 Codul muncii, orice salariat are o serie de obligații care

izvorăsc din raporturile de muncă și care sunt prevăzute în Codul muncii, regulamentul

intern al unității și nemijlocit în contractul individual de muncă. Potrivit obligațiunilor

funcționale aprobate pentru asistenta medicală de familie, titularul funcției este obligat

să respecte contractul colectiv de muncă și individual de muncă, Regulamentul despre

activitatea Instituției Medico-Sanitară Publică „Centrul Medicilor de Familie”, ordinile

și dispozițiile în vigoare.

Instanța de apel a constatat că, Prisacaru Aliona a admis încălcări grave în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, punând în pericol viața și sănătatea copilului minor

Cărpineanu Sofia, care a fost imunizată fără verificarea prealabilă a medicului de

familie, nefiind perfectat în modul corespunzător acordul informat al pacientului, care

nu a fost semnat de către medicul de familie. Or, potrivit punctului II din anexa nr.2 a

Ordinului Ministerului Sănătății al Republicii Moldova nr.303 din 06 mai 2010 „Cu

privire la asigurarea accesului la informația privind propriile date medicale și lista

intervențiilor medicale care necesită perfectarea acordului informat”, imunizarea face

parte din lista intervențiilor medicale care necesită perfectarea acordului informat al

pacientului.

A menționat instanța de apel că, sancțiunea disciplinară – concedierea, în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. p) din Codul muncii, a fost aplicată în privința reclamantei cu

respectarea condițiilor art. 206 alin. (5) din Codul muncii, ținându-se cont de gravitatea

abaterii disciplinare comise, care corespunde încălcărilor admise și gradului de

vinovăție atribuit Alionei Prisacaru. Abaterea disciplinară a fost constatată prin

procesul-verbal al comisiei administrativ-disciplinare din 18 martie 2021, în temeiul

căruia a și fost emis ordinul cu privire la concediere. Or, procesul-verbal nominalizat a

fost întocmit ca urmare a efectuării anchetei de serviciu, în cadrul căreia au fost

analizate circumstanțele de fapt, coroborate explicațiile colaboratorilor instituției și

3

cercetate materialele pertinente, fapt care a permis constatarea abaterii disciplinare și

ca urmare a servit temei pentru înaintarea propunerii de a desface contractul individual

de muncă cu Prisacaru Aliona, pentru încălcarea gravă admisă în activitate, chiar și

pentru o singură dată, a obligațiunilor de muncă, în temeiul art. 86 alin.(1) lit. p) din

Codul muncii RM.

Curtea de Apel Chișinău a invocat că, instanța de fond corect a concluzionat că

pretenția reclamantei privind anularea ordinului de concediere nr. 28-p din 18 martie

2021 urmează a fi respinsă, ca fiind neîntemeiată, ceea ce atrage după sine și

respingerea pretențiilor cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului material, așa cum au

fost formulate, acestea fiind capete de cereri subsecvente celei dintâi. Or, ingerința

art.118 alin.(1) din Codul de procedură civilă stipulează că, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

În contextul respingerii integrale a acțiunii, instanța de judecată corect a dedus că

urmează a fi respinse și cerințele cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică. Or, în conformitate cu art. 96 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

cîștig de cauză cheltuielile ei de asistenta juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Totodată, instanța de apel a constatat că argumentele invocate în cererea de apel,

în esența lor, sunt similare argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată care

au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de fond, fiindu-le

oferite concluziile de rigoare, iar actele normative vizate au fost interpretate și aplicate

elocvent de instanța de fond prin prisma circumstanțelor importante ale cauzei.

Instanța de apel notează că, apelanta nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării netemeiniciei hotărârii instanței de fond.

La 10 august 2023 Aliona Prisacaru, reprezentată de avocatul Tatiana Guțu, a

depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei contestate

și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța inferioară nu a apreciat prevederile

art. 208, 209 din Codul muncii în coraport cu procesul verbal emis la data de

12.02.2021 de către comisie, or prin acest proces verbal s-a constatat faptul abaterii

disciplinare și a început să curgă termenul de la data de 12.02.2021 și nu de la

18.03.2021. Astfel se constată faptul, că de către IMSP„CMF Bălți” a fost aplicată

sancțiunea disciplinară după o lună de la constatarea abaterii disciplinare, încâlcind

termenul prevăzut de art. 209 din Codul muncii, or abaterea disciplinară a fost depistată

la data de 12.02.2021, iar sancțiunea disciplinară prin ordinul de concediere a fost emis

la data de 18.03.2021.

Consideră recurenta că instanța de apel nu a dat o apreciere și nici nu s-a expus

asupra faptului invocat de către partea apelantă precum că, decizia de sancționare

disciplinară este ilegală, neîntemeiată și nejustificată din considerentele că în

conformitate cu prevederile Codului muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă,

angajatorul are dreptul să aplice față de salariat una din sancțiunile disciplinare

prevăzute în alin. (1) art. 206 din Codul muncii, însă la aplicarea sancțiunii disciplinare

4

angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective .

A menționat că reieșind din faptul că prin concedierea Alionei Prisacaru, acesta a

fost privată de unica sursă de existență și nu poate să se încadreze în sistemul medical

pentru a activa după specialitate, astfel urmează a fi încasat prejudicial moral din contul

angajatorului în beneficiul ei în mărime de 3 salarii medii.

A relatat că hotărârile instanțelor inferioare au fost examinate superficial, prin ce

i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din CEDO, care

include și garanția respectării dreptului la o hotărâre motivată.

De asemenea, instanța de fond nu i-a oferit reclamantului protecția legală și

indispensabilă a dreptului la judecarea cauzei sale, iar cea de apel în decizia contestată

nici nu s-a expus și nu a motivat concluziile sale, astfel au emis hotărâri ilegale și

contradictorii.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul

deciziei la 15 iunie 2023.

La 02 august 2023, copia deciziei din 15 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost

expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere

a actului judecătoresc (f.d.207).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Aliona Prisacaru, reprezentată de avocatul Tatiana Guțu, la data de 10

august 2023 se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Aliona

Prisacaru, reprezentată de avocatul Tatiana Guțu a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va

fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma

indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele

recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța

de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.

6

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Aliona Prisacaru,

reprezentată de avocatul Tatiana Guțu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Aliona Prisacaru, reprezentată de

avocatul Tatiana Guțu.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

7