3ra-723/23 — anularea actului administrativ

3ra-723/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-723/23

2-20014984-01-3ra-03072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

21 februarie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Grozav Andrei, reprezentant

de avocatul Rusu Ion,

în cauza de contencios administrativ depusă de Grozav Andrei împotriva

Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2023, prin care s-

a respins cererea de apel depusă de Grozav Andrei, și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2022,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2020, Grozav Andrei, a depus o acțiune în contencios

administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea

actului de constatare nr.03/14 din 13 ianuarie 2020.

În motivare, a invocat că prin actul Inspectoratului de Integritate al Autorității

Naționale nr.03/14 din 13 ianuarie 2020 în rezultatul controlului din 01 aprilie 2019

s-a constatat, că Andrei Grozav, inspector al Postului vamal Palanca, Biroul Vamal

Bender a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale prin

nedeclararea în Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a

bunului mobil BMW 525D n.î. XX, a bunului mobil BMW 745 n.î. XX, venitului

obținut din înstrăinarea bunului mobil Hyundai I 20 n.î. XX, venitului obținut din

înstrăinarea bunului mobil Toyota Corolla n.î. XX, prin nedeclararea în Declarația

de avere și interese personale anuală pentru anul 2018 a venitului obținut din

înstrăinarea bunului mobil BMW 5301 n.î XX a venitului obținut din înstrăinarea

bunului mobil BMW 525D n.î, XX, declararea eronată a sumei venitului soției

obținut la locul de muncă de bază și a valorii bunului mobil BMW 118D n.î. XX

conform documentului care îi certifică proveniența în Declarațiile de avere și

interese personale anuale pentru anii 2017-2018 și prin declararea eronată a valorii

bunului mobil BMW 745 n.î. XX conform documentului care îi certifică proveniența

în Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2018.

1

În acest sens, stabilindu-se că în perioada supusă controlului 14.12.2016-

15.04.2019, nu a existat diferență substanțială între veniturile obținute de Andrei

Grozav și membrii de familie Malgorzata Natalia Sofolowska Grozav și

Maksymilian Grozav și averea dobândită de către aceștia în perioadă respectivă, iar

în rezultatul acestor constatări au apărut unele bănuielii rezonabile privind săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art.352 alin.(2) din Codul Penal de către Andrei Grozav și

în comiterea infracțiunii prevăzute la art.2441 alin.(1) din Codul Penal în rezultatul

căror s-a dispus sesizarea organelor competente în examinarea faptelor constatate și

obligarea lui Andrei Grozav să depună Declarațiile de avere și interese personale

anuale pentru 2017-2018 rectificate în termen de 30 de zile de la data la care

prezentul act de constatare va deveni definitiv.

Reclamantul consideră că actul nr.03/14 din 13 ianuarie 2020 emis de către

Inspectoratul de Integritate al Autorității Naționale de Integritate este ilegal,

deoarece împrejurările de fapt expuse în conținutul acestuia nu justifică conform

Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale

încălcarea regimului juridic ce ține de depunerea acestor categorii de declarații,

precum și neîntemeiat deoarece concluziile expuse de inspectorii de integritate sunt

contradictorii prin esența lor și nu dispun de un suport probatoriu prin care s-ar

confirma prezența bănuielilor rezonabile în comiterea infracțiunilor incriminate, mai

mult ca atât că, unele dintre constatările inspectorului de integritate sunt

controversate după conținut și nu corespund înscrisurilor administrate în perioada

controlului și a împrejurărilor reale referitoare la veniturile și bunurilor mobile

prezumate ca fiind nedeclarate.

Concluziile inspectorului de integritate deduse în urma verificării Declarațiilor

de avere și interese personale depuse de Andrei Grozav în perioada 14.12.2016 -

15.04.2019, prin care s-a constatat, că Andrei Grozav a încălcat regimul juridic de

declararea a averii prin nedeclararea în Declarația de avere și interese personale

anuală pentru anul 2017 a bunului mobil BMW 525D n.î. XXX, a bunului mobil

BMW 745 n.î. XXX a venitului obținui din înstrăinarea bunului mobil Hyundai I 20

n.î. XX și a venitului obținut din înstrăinarea bunului mobil Toyota Corolla n.î. XX

le consideră neîntemeiate, deoarece acestea nu corespund realității, întrucât potrivit

circumstanțelor reale ce țin de dobândirea și înstrăinarea bunurilor mobile

menționate reclamantul Grozav Andrei a introdus informația în declarație conform

situației reale privind posesia efectivă a bunurilor și de dobândire a veniturilor pe

perioadele investigate.

Cât privește constatările inspectorului de integritate referitoare la nedeclararea

în Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a bunului mobil

BMW 525D n.î. XXX o consideră nejustificată deoarece bunul mobil BMW 525D

n.î. XX af 2002 conform contractului de vânzare-cumpărare a fost cumpărat de către

Andrei Grozav la 30 iunie 2017, însă autoturismul respectiv a fost înstrăinat efectiv

pe 10 ianuarie 2018 în baza unui contract de schimb cu condiția achitării ulterioare

a diferenței de preț, fapt care poate fi confirmat prin copia procurii nr.573 din 29

ianuarie 2018 eliberată lui Sprânsean Valeriu de la care a fost preluat bunul imobil

BMW 745 n.î. XX a.f. 2008.

În virtutea acestor circumstanțe se atestă faptul la momentul depunerii

Declarației de avere și interese personale anuală pentru anul 2017, declarantul

2

Grozav Andrei nu mai avea în posesie efectivă bunul BMW 525D n.î. XX și din

aceste considerente el nu a fost introdus în declarație, deoarece potrivit Legii 133,

declarația se depune anual, până în data de 31 martie și în conținutul acesteia se

indică bunurile de care declarantul dispune efectiv la momentul depunerii

declarației.

Referitor la constatările inspectorului de integritate ce țin de nedeclararea în

Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a bunului mobil

BMW 3 745 n.î. KII 401 a.f. 2008 nu poate fi considerată ca o nedeclarare

intenționată, deoarece în perioada supusă declarării bunul respectiv nu se afla în

posesia efectivă a reclamantului întrucât la acel moment acesta nu-i achitase

diferența integrală a sumei cu titlu de sultă din contractul de schimb și această

dificultate la dus în eroare pe reclamant să includă bunul respectiv în declarația

pentru anul 2017.

Cu referire la concluziile din actul supus contestării referitoare la nedeclararea

în Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a venitului

obținut din înstrăinarea bunului mobil Hyundai I 20 n.î. XXX și a venitului obținut

din înstrăinarea bunului mobil Toyota Corolla n.î. XX le consideră neîntemeiate,

deoarece potrivit datelor Departamentului înmatriculare, bunul mobil Hyundai I 20

n.î. XX a fost vândut la 17 mai 2017, iar bunului mobil Toyota Corolla n.î. XXX a

fost vândut la 27 iunie 2017 și din banii încasați a fost procurat la data de 30 iunie

2017 bunul mobil BMW 525D n.î. IXXX af 2002, fapt care nu poate fi considerat

că reclamantul a obținut careva venituri în urma realizării autoturismelor menționate.

Constatările inspectorului de integritate referitoare la nedeclararea în Declarația

de avere și interese personale anuală pentru anul 2018 a venitului obținut din

înstrăinarea bunului mobil BMW 5301 n.î. XXX le consideră neîntemeiate, deoarece

bunul respectiv a fost vândut la 15 aprilie 2018, însă din motivul că la moment

cumpărătorul nu dispunea de toată suma, iar procura pentru reînmatriculare i-a fost

perfectată la data 26 octombrie 2018 și la data de 27 octombrie 2018 acesta a

reînmatriculat autoturismul respectiv pe numele său, iar suma obținută de la

înstrăinarea acestuia a fost achitată pentru stingerea datoriei în contul sultei din

contractul de schimb în baza cărui reclamantul a dobândit dreptul de proprietate

asupra autoturismului de marca BMW 745 n.î. XX

Referitor la constatările inspectorului de integritate ce țin de nedeclararea în

Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2018 a venitului obținut

din înstrăinarea bunului mobil BMW 525D n.î. XX nu poate fi considerată

întemeiată, deoarece în realitate bunul mobil BMW 525D n.î. XX nu a fost vândut,

dar a fost înstrăinat prin intermediul contractului de schimb în baza cărui reclamantul

a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului mobil BMW 745 n.î. XX cu

achitarea ulterioară a diferenței de preț și din aceste considerente nu poate fi

considerat că în perioada respectivă reclamantul a dobândit careva venituri ce nu au

fost declarate.

Cât privește declararea eronată a sumei venitului obținut de Malgorzata Natalia

Sokolowska-Grozav la locul de muncă de bază a fost condiționată de imposibilitatea

obțineri actelor justificative asupra salariului obținut oficial de către soția

declarantului, iar în lipsa unor astfel de documente este imposibil să indici veniturile

reale ale soției.

3

Concluziile inspectorului de integritate referitoare la declararea eronată a

valorii bunului mobil BMW 118D n.î. XXX în conținutul Declarațiilor de avere și

interese personale anuale pentru anii 2017-2018 le consideră neîntemeiate, deoarece

în cuprinsul declarațiilor menționate reclamantul a indicat valoarea reală a

autoturismului respectiv care la acel moment constituia 120000 lei care corespunde

cu preturile de pe piața auto, iar neconcordanță acestuia cu documentul de

proveniență nu afectează cu nimic veridicitatea declarației, mai mult ca atât că

documentul respectiv nu a fost semnat de declarant și prin esența sa nu ar constitui

o încălcare a regimului juridic al declarării averii și intereselor personale ce i-ar

putea fi invocată reclamantului.

Referitor la constatările inspectorului de integritate referitoare la declararea

eronată a valorii bunului mobil BMW 745 n.î. XXX conform documentului care îi

certifică proveniența în Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul

2018 nu poate fi atribuită la încălcarea regimului juridic a acestor categorii de

declarații, deoarece în conținutul Declarația de avere și interese personale anuală

pentru anul 2018 este indicată valoarea reală de 150000 lei, iar actul de proveniență

a bunului mobil BMW 745 n.î. XX nu a fost întocmit de către reclamant întrucât în

realitate nu a fost procurat bunul respectiv, dar a fost dobândit de către reclamant în

baza unui contract de schimb, însă la oficiul de înmatriculare nu există formulare

tipizate ale contractului de schimb, fapt pentru care această tranzacție s-a și perfectat

pe formular de contract de vânzare-cumpărare, indicându-se suma cu care a fost

apreciat bunul mobil BMW 525D n.î. XXX conform stării tehnice la momentul

efectuării schimbului.

Reclamantul a susținut că, în conținutul Declarației de avere și interese

personale anuală pentru anul 2018 a fost indicată valoarea reală a bunului mobil

BMW 745 n.î. XXX, iar necorespunderea acesteia cu valoarea menționată în alte

acte nu denaturează cu nimic obiectul declarării și nu afectează veridicitatea

declarației, excluzându-se în acest sens încălcarea regimului juridic de întocmire a

declarațiilor respective.

Referitor la concluziile inspectorului de integritate prin care se constată

existența unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea de către Andrei Grozav a

infracțiunii prevăzute la art.3521 alin.(2) din Codul Penal, falsul în declarații,

exprimată prin neincluderea în Declarația de avere și interese personale anuală

pentru anul 2017 a datelor cu privire la deținerea în proprietate a bunului mobil

BMW 525D n.î. XX și a bunului mobil BMW 745 n.î. XXX, cu privire la venitul

obținut din înstrăinarea bunului mobil Hyundai I 20 n.î. XXX și venitul obținut din

înstrăinarea bunului mobil Toyota Corolla n.î.XX, prin neincluderea în Declarația

de avere și interese personale anuală pentru anul 2018 a datelor cu privire la venitul

obținut din înstrăinarea bunului mobil BMW 5301 n.î. XX și venitul obținut din

înstrăinarea bunului mobil BMW 525D n.î. XX și prin includerea unor date false în

Declarațiile de avere și interese personale anuale pentru anii 2017-2018 cu privire la

suma venitului soției obținut la locul de muncă de bază și valoarea bunului mobil

BMW 118D n.î. XXX conform documentului care îi certifică proveniența și prin

includerea unor date false în Declarația de avere și interese personale anuală pentru

anul 2018 cu privire la valoarea bunului mobil BMW 745 n.î. XX dispun de un

suport probatoriu prin care s-ar confirma că în declarațiile menționate au fost

4

introduse intenționat careva date incomplete sau reclamantul s-a eschivat intenționat

de la includerea cărorva date.

În virtutea acestor circumstanțe, consideră neîntemeiate concluziile

inspectorilor de integritate în privința bănuielilor rezonabile în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 3521 alin. (2) din Codul Penal, deoarece potrivit acestei dispoziții

legale se prevede, că includerea intenționată a unor date incomplete sau false,

neincluderea intenționată a unor date în declarația de avere și interese personale, însă

în acțiunile reclamantului nu sunt prezente elementele constitutive ale acestei

infracțiuni.

Cât privește concluzia inspectorului de integritate referitoare la neincluderea în

Declarația de avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a bunului mobil

BMW 745 n.î. XXX, aceasta nu poate fi calificată ca o acțiune intenționată din partea

reclamantului, deoarece aceasta derivă dintr-o eroare a reclamantului în privința

stabilirii momentului intrării în posesia efectivă a bunului datorită dificultăților ce

apăruse în legătură cu achitarea diferenței dintre sulta contractului de schimb în baza

cărui aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului mobil BMW 745 n.î.

KII401.

Concluziile inspectorului de integritate în privința neincluderii în Declarația de

avere și interese personale anuală pentru anul 2017 a venitului obținut din

înstrăinarea bunului mobil Hyundai I 20 n.î. XX le consideră nejustificate, deoarece

în urma înstrăinării bunului respectiv declarantul nu a obținut venit pe perioada

menționată în declarație, deoarece banii obținuți de la înstrăinarea autoturismului de

marca Hyundai I 20 n.î. XX împreună cu suma încasată de la vânzarea bunului mobil

Toyota Corolla n.î. XX au fost folosiți de către reclamant la achitarea prețului pentru

bunul mobil BMW 525D n.î. XX.

Cât privește concluzia inspectorului de integritate referitoare la constatarea

existenței unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art.2441 alin.(1) din Codul Penal prin încălcarea legislației fiscale manifestată printr-

o eventuală includere în declarația cu privire la impozitul pe venit a unor date

denaturate, deoarece circumstanțele pe care acesta le invocă în privința bănuielii

rezonabile în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2441 alin.(1) din Codul Penal

nu sunt justificate din punct de vedre faptic, precum și nu s-au confirmat prin careva

înscrisuri care au fost examinate de către inspectorul de integritate.

Referitor la constatarea inspectorului de integritate a faptului precum că în

contractul de vânzare-cumpărare din 03.03.17 s-a indicat o sumă mai mică (10 000

lei) decât cea achitată în realitate(120 000 lei) de Malgorzata Natalia Sokolowska-

Grozav pentru bunul mobil BMW 118D n.î. XXX, nu justifică existenta cărorva

bănuieli rezonabile în comiterea de către reclamant a infracțiunii prevăzute la

art.2441 alin.(1) din Codul Penal, deoarece în urma procurării cărorva bunuri nu se

obține venituri ce ar urma să fie declarate.

Cât privește împrejurările expuse la constatările ce țin de existența bănuielilor

rezonabile în comiterea infracțiunii prevăzute la art.2441 alin.(1) din Codul Penal la

fel precum că în contractul în contractul de vânzare-cumpărare din 30.06.17 s-a

indicat o sumă mai mică (10 000 iei) decât cea achitată în realitate (107 000 lei) de

Andrei Grozav pentru bunul mobil BMW 525D n.î. XXX, la fel nu corespund

circumstanțelor consemnate de latura obiectivă a infracțiunii încriminate, deoarece

5

în temeiul contractului de vânzare-cumpărare Grozav Andrei procură autoturismul

BMW 525D n.î. XXX pentru care achită suma de 107 000 lei, ceea ce atestă, că în

perioada respectivă reclamantul nu a dobândit careva venituri pentru a fi declarate

pe anul calendaristic vizat, respectiv.

Cât privește diferența dintre suma menționată în contractul de vânzare-

cumpărare din 30.06.2017 și cea menționată în declarația de avere pe perioada

respectivă nu poate fi atribuită la evaziune fiscală, deoarece contractul n-a fost

perfectat de către Grozav Andrei întrucât acestea de regulă sunt întocmite de

inspectorii de la Oficiile de înmatriculare, iar reclamantul în declarație a indicat

suma reală achitată pentru procurarea autoturismului și aceasta nu afectează

veridicitatea declarației.

Referitor la constatările inspectorului de integritate ce derivă din diferența

sumelor menționate în contractul de vânzare-cumpărare din 25.01.18 adică suma de

40 000 lei și cea achitată în realitate (150 000 lei) de Andrei Grozav pentru bunul

mobil BMW 745 n.î. XXX la fel nu sunt justificate întrucât în realitate bunul în

cauză n-a fost dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare, dar în baza unui

contract de schimb, iar suma care figurează în contract reprezintă valoarea bunului

apreciată de părți prin acordul reciproc la momentul efectuării schimbului conform

stării tehnice a 6 autoturismul BMW 525D n.î. XXX care a fost transmis în contul

unei fracțiuni din sulta ce urma să fie achitată în rezultatul schimbului.

În baza acestor circumstanțe, se atestă că bănuielile rezonabile ale inspectorului

de integritate referitoare la comiterea de către Grozav Andrei a infracțiunii prevăzute

la art.2441 alin.(1) din Codul Penal nu sunt întemeiate, deoarece acțiunile

declarantului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii încriminate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2022, s-a

respins, ca fiind neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ, înaintată de către

Grozav Andrei împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului

de constatare nr.03/14 din 13 ianuarie 2020.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a conchis că, la 15 aprilie 2019 în privința

lui Grozav Andrei, inspector în cadrul Biroului Vamal Centru a fost inițiat controlul

privind respectarea regimului juridic al averii și al intereselor personale, ca rezultat

al efectuării acțiunilor de urmărire penală în cadrul unei cauze penale.

În cadrul controlului, s-a constatat că, în perioada 14.12.2016- 15.04.2019,

Andrei Grozav și membrii de familie nu figurează în calitate de întreprinzători

individuali și asociați la societățile comerciale, precum și în calitate de administratori

la entitățile comerciale înregistrate în Registrul de stat al persoanelor juridice și

întreprinzători individuali.

Potrivit informațiilor oferite de către alte entități ne/bancare, s-a indicat că

Andrei Grozav și membrii de familie nu au deținut valori imobiliare și nu au obținut

devidente ori venituri în acest sens, iar altele au comunicat că nu dețin date ce țin de

istoria creditară a lui Andrei Grozav.

Conform răspunsului din 25.09.2019 eliberat de ASP, în perioada 14.12.2016-

15.04.2019 pe numele reclamantului Grozav Andrei au fost înregistrare următoarele

mijloace de transport: BMV 745, n/î XX, BMW 530I n/î XXX, HYUNDAI I 20, n/î

XXX, TOYOTA COROLLA, n/î XXX, BMW 525D, n/î XX, iar după soția sa,

Sokolowska-Grozav Malgorzata Natalia, BMW 118D, n/î XXX.

6

În declarația de avere și interese personale pentru anul 2017 reclamantul

Grozav Andrei nu a declarat bunului mobil BMW 525D n/î XXX (schimb proprietar

la 08.05.2018, a bunului mobil BMW 745 n/î XX, a venitului obținut din înstrăinarea

bunului mobil HYUNDAI I 20 n/î XXX (schimb proprietar 17.05.2017 și a venitului

obținut din înstrăinarea bunului mobil TOYOTA COROLLA n.î. XXX (schimb

proprietar 27.06.2017).

În Declarația de avere și interese personale pentru anul 2018 subiectul

declarării, Grozav Andrei nu a declarat venitul obținut din înstrăinarea bunului mobil

BMW 5301 n/î XXX (schimb proprietar 27.10.2018) și a venitului obținut din

înstrăinarea bunului mobil BMW 525D n/î XX ( schimb proprietar 08.05.2018).

Totodată, s-a stabilit și declararea eronată a sumei venitului obținut de soția

reclamantului la locul de muncă de bază și declararea eronată a valorii bunului mobil

BMW 118D n/î XXX și a bunului mobil de model BMW 745 n/î XXX.

Instanța de fond a reținut că, actul de constatare nr.03/14 din 13 ianuarie 2020,

emis de Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Grozav Andrei este unul

legal și întemeiat.

Actul este emis de către un organ competent și în corespundere cu normele legii

materiale aplicabile speței, instanța nu a constatat admiterea a careva abateri la

emiterea actului administrativ individual defavorabil emis în privința reclamantului

Grozav Andrei de către Autoritatea Națională de Integritate și nici a depășirii

limitelor dreptului discreționar al autorității publice, legalitatea actului nefiind pusă

la îndoială de către instanța de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 09 martie 2022, avocatul

Rusu Ion acționând în interesele lui Grozav Andrei a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2022, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, și emiterea unei noi decizii

prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel din 22 februarie 2023, s-a respins cererea de apel

declarată de avocatul Rusu Ion în interesele lui Grozav Andrei și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 08 februarie 2022.

La 09 iunie 2023, Grozav Andrei, reprezentant de avocatul Rusu Ion a depus

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2023, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond,

și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie acțiunea depusă de Grozav Andrei, să

fie admisă.

În motivare a susținut că, la emiterea soluției instanțele ierarhic inferioare nu

au apreciat în mod corespunzător probele administrate și nu au luat în considerație

argumentele reclamantului referitoare la încălcarea de către Inspectoratul de

Integritate al Autorității Naționale de Integritate a prevederilor art. 5 alin. (51) din

Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale

precum și a unor prevederi referitoare ce țin de exercitarea dreptului discreționar.

La adoptarea soluție, nu s-a aplicat în mod corespunzător prevederile codului

administrativ referitoare la stabilirea limitelor de exercitarea a dreptului discreționar

al autorităților publice și principiile ce guvernează activitatea acestora.

Atât instanța de apel cât și prima instanță nu și-au expus concluziile asupra

tuturor împrejurărilor invocate de către recurentul-reclamant, apreciind sugestiv

7

unele argumente în privința limitelor de exercitare a dreptului discreționar al

intimatului.

Ambele instanțe au reprodus în integritate conținutul unor articole din Codul

administrativ fără a configura normele respective la concluziile invocate, creând o

situație abstractă între constatări și circumstanțele litigiului.

Concluziile instanței de apel precum că, că la adoptarea actului administrativ

s-a respectat principiul proporționalității nu corespund circumstanțelor reale ale

litigiului și dispozitivului actului administrativ, deoarece măsurile întreprinse de

autoritatea publică nu erau rezonabile și nu corespundeau cu scopul legitim ce derivă

din dreptul discreționar al acesteia.

Unele dintre constatările inspectorului de integritate sunt controversate după

conținut și nu corespund înscrisurilor administrate în perioada controlului și a

împrejurărilor reale referitoarea la veniturile și bunurilor mobile prezumate ca fiind

nedeclarate.

Atât instanța de fond cât și cea de apel n-au apreciat în mod corespunzător

înscrisurile administrate și explicațiile date în cadrul dezbaterilor judiciare.

Instanța de fond și apel n-au luat în considerație argumentele reprezentantului

reclamantului precum, că constatările de la pct. 4 contravin cu constatările de la pct.

2 al actului supus contestări, unde se menționează că în perioada supusă controlului

14.12.2016 1- 15.04.2019, nu există diferență substanțială între veniturile obținute

de Andrei Grozav și membrii de familie, ceea ce în consecință denotă faptul în

acțiunile reclamantului putea să existe careva bănuieli rezonabile în incriminarea

infracțiunii respective.

În opinia recurentului, decizia instanței de apel este emisă cu aplicarea eronată

normele de drept material, nefiind constatate și elucidate deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea litigiului în fond.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii

de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum

și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

8

vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Cu referire la termenul recursului:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestată la 22

februarie 2023, în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, copia dispozitivului deciziei instanței de

apel a fost notificată recurentului la 23 februarie 2023, iar decizia motivată la 11 mai

2023, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin scrisorile anexate

fila dosarului 119-120.

Astfel, recursul este depus cu respectarea prevederilor art.245 din Codul

administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea

nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 03 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

Prin referința depusă la 16 august 2023, Autoritatea Națională de Integritate a

susținut că, instanța de apel la soluționarea cauzei a stabilit și elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei și corect a aplicat legea materială aplicabilă speței.

A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil

în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau,

9

după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38;

Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Grozav

Andrei, reprezentant de avocatul Rusu Ion.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

10

Recursul depus de Grozav Andrei, reprezentant de avocatul Rusu Ion, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

11