ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 14.02.2024

2rac-144/23 — obligarea strămutării retelei de apeduct si compensarea cheltuielilor de judecată

HOTĂRÂRE
14.02.2024
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
obligarea strămutării retelei de apeduct si compensarea cheltuielilor de judecată
Temei legal
temeiurile declarării recursului
Citează această cauză
2rac-144/23 — obligarea strămutării retelei de apeduct si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2rac-144/23

2-19094301-01-2rac-10072023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – S. Cușnir

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, V. Mihaila, A. Braga

14 februarie 2024 mun. Chișinău

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Diana Stănilă

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vega-L”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Vega-L”, intervenient accesoriu Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău, cu privire la obligarea strămutării rețelei de apeduct și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Vega-L”, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău

și Consiliul mun. Chișinău, solicitând obligarea pârâtei să demoleze construcția

amplasată în zona de protecție a conductei de apeduct cu D-300 mm, din str. Alba

Iulia, 7, mun. Chișinău, cu respectarea distanței normative precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Ulterior, SA „Apă-Canal Chișinău” și-a concretizat acțiunea, solicitând

obligarea SRL „Vega-L” să strămute pe cont propriu, rețeaua de apeduct cu D-300

mm, din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, la o distanță normativă cu respectarea

documentației de proiect corespunzătoare și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că în urma inspectării la

fața locului a rețelei de apeduct din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, de către

reprezentații SA „Apă-Canal Chișinău” a fost constatat faptul încălcării de către

SRL „Vega-L” a distanței normative stabilite de normele în vigoare prin

amplasarea construcției terasă de vară cu elemente din beton armat în imediata

apropiere de conducta cu D-300 mm.

La 09 octombrie 2018, conform procesului-verbal de constatare nr.23/18

întocmit de SA „Apă-Canal Chișinău”, s-a constatat că construcția care aparține

SRL „VegaL”, se află în imediata apropiere de conducta de apeduct cu D-300 mm,

fapt ce constituie încălcare a prevederilor normativului NCM B.01.03-2005.

1

În scopul înlăturării încălcării depistate a fost întocmită prescripția nr.16/18

din 09 octombrie 2018, prin care s-a cerut pârâtului, în termen de 15 zile,

demolarea construcției amplasate în zona de protecție a distanței prevăzute în

normativ.

Totodată, întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului SA „Apă-Canal

Chișinău” a expediat în adresa pârâtei reclamația nr.01-406 din 22 februarie 2019,

prin care, repetat, a solicitat demolarea construcției terasă de vară cu elemente din

beton armat amplasate în zona de protecție a conductei cu D-300 mm din str. Alba

Iulia, 7, mun. Chișinău, în termen de 30 zile.

Reclamația a fost recepționată de către pârâtă la 28 februarie 2019, însă nu au

primit răspuns, iar cerințele înaintate nu au fost satisfăcute.

A invocat că prin amplasarea imobilului pe rețeaua de alimentare cu apă, se

limitează accesul operatorului și posibilitatea intervenirii pentru efectuarea

lucrărilor de reabilitare a apeductului.

Mai mult, acest fapt, creează un pericol iminent de întrerupere a procesului de

prestare continuu și calitativ a serviciului public consumatorilor din sectorul vizat,

iar în cazul avariei acestei conducte, poate duce chiar la cauzarea de prejudicii

materiale, atât persoanelor fizice cât și furnizorului.

A susținut că potrivit normativelor în construcții NCM B.01.03-2005 „Planuri

generale ale întreprinderilor industriale”, pct. 4.6, tab. 9 și СНиП 2.07.0189, pct.

7.23, tab. 14, distanța minimă de la construcție până la rețelele de alimentare cu

apă, care urmează a fi respectată la edificarea acestora, constituie 5,0 m, iar pentru

rețelele de canalizare - 3,0 m.

Conform prevederilor pct. 4.2.1. al Regulamentului de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din mun.

Chișinău, aprobat prin Decizia CMC nr.5/4 din 25 martie 2008: „pe traseul rețelelor

ce aparțin sistemului public centralizat de alimentare cu apă și de canalizare este

interzisă amplasarea de construcții provizorii sau definitive (permanente).

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-

Canal Chișinău” împotriva SRL „Vega-L”, intervenient accesoriu Primăria mun.

Chișinău și Consiliul mun. Chișinău cu privire la obligarea strămutării rețelei de

apeduct și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 24 decembrie 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat apel împotriva

hotărârii din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

casarea ei, cu admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și s-a menținut hotărârea din 30

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 28 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, s-a casat decizia din 14 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, s-a casat integral hotărârea din 30 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin

care: S-a admis ca fiind întemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Apă-Canal Chișinău” împotriva SRL „Vega-L”, intervenient accesoriu Primăria

2

mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, cu obligarea SRL „Vega-L” să strămute

pe cont propriu, rețeaua de apeduct cu D-300 mm, din str. Alba Iulia, 7, mun.

Chișinău, la o distanță normativă cu respectarea documentației de proiect

corespunzătoare. S-a încasat de la SRL „Vega-L” în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” cheltuielile de judecată în mărime de 225 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe este

eronată.

În acest context, instanța de apel a reținut că SA „Apă-Canal Chișinău” a

demonstrat că, prin ridicarea și amplasarea construcției terasă de vară cu elemente

din beton armat în imediata apropiere de conducta cu D-300 mm SRL „Vega-L” nu a

respectat distanța normativă stabilită de dispozițiile NCM B.01.03-2005 „Planuri

generale ale întreprinderilor industriale”, pct. 4.6, tab. 9 și СНиП 2.07.01-89, pct.

7.23, tab. 14, fiind încălcate în acest sens prevederile pct.4.2.1. al Regulamentului de

organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare

din mun. Chișinău, aprobat prin Decizia Consiliului mun. Chișinău nr.5/4 din

25.03.2008 (în vigoare la data constatării încălcării zonei de protecție).

Colegiul instanței de apel a apreciat critic concluziile primei instanțe precum că

procesul verbal de constatare nr. 23/18 din 09 octombrie 2018 nu confirmă că SRL

„Vega-L” a efectuat construcția cu încălcarea zonei de protecție sanitară, dat fiind

faptul că SRL „Vega-L” nu a prezentat careva probe în sensul netemeiniciei acțiunii

SA „Apă-Canal Chișinău” care să combată concluziile stabilite prin procesul-verbal

enunțat, precum și nu a prezentat dovada faptului că acest act a fost anulat, prin

urmare, înscrisul respectiv se prezumă a fi legal și veridic. Prezumția de legalitate și

adevăr a acestui proces verbal de constatare nr. 23/18 din 09 octombrie 2018

operează până la proba contrarie.

La 15 iunie 2023, SRL „Vega-L” a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând casarea deciziei contestate, cu respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată și ilegală.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și a fost emisă cu

încălcarea normelor de drept material, aprecierea arbitrară a probelor și fără

examinarea completă a circumstanțelor de fapt.

Totodată, a menționat că SRL „Vega-L” nu a fost citată despre ședința de

examinare a apelului și nu a recepționat copia deciziei motivate.

La 18 iulie 2023, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus referință la recursul

declarat, prin care a solicitat declararea acestuia drept inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că decizia recurată a fost expediată părților

la 07 martie 2023, însă dovada legală de recepționare a acesteia de către SRL

„Vega-L” lipsește.

Din acest motiv, Completul de judecată consideră că recursul a fost declarant în

termen.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)

nr.246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în

3

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și

art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de SRL „Vega-L” a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr.246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

4

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Vega-L”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vega-L”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Diana Stănilă

Aliona Donos

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

4 cauze
Sursă