2rac-114/22 — obligarea strămutării rețelei de apeduct și încasarea cheltuielilor de judecată

2rac-114/22 — obligarea strămutării rețelei de apeduct și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-114/2022

2-19094301-01-2rac-24052022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: O. Dvornic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

D E C I Z I E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vega-L”,

intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău cu

privire la obligarea strămutării rețelei de apeduct și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2019, Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” (SA „Apă-

Canal Chișinău”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Vega-L” (SRL „Vega-L”), intervenient accesoriu Primăria

mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău cu privire la obligarea strămutării rețelei

de apeduct și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în urma inspectării la fața locului a rețelei de

apeduct din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, de către reprezentații SA „Apă-Canal

Chișinău” a fost constatat faptul încălcării de către SRL „Vega-L” a distanței

normative stabilite de normele în vigoare prin amplasarea construcției terasă de

vară cu elemente din beton armat în imediata apropiere de conducta cu D-300 mm.

A specificat că la 09 octombrie 2018, conform procesului-verbal de constatare

nr. 23/18 întocmit de SA „Apă-Canal Chișinău” s-a constatat că construcția care

aparține SRL „Vega-L”, se află în imediata apropiere de conducta de apeduct cu

1

D-300 mm, fapt ce constituie încălcare a prevederilor normativului NCM B.01.03-

2005.

A relatat că în scopul înlăturării încălcării depistate a fost întocmită prescripția

nr.16/18 din 09 octombrie 2018 prin care s-a cerut pârâtului, în termen de 15 zile,

demolarea construcției amplasate în zona de protecție a distanței prevăzute în

normativ. Totodată, întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului SA “Apă-Canal

Chișinău” a expediat în adresa pârâtului reclamația nr.01-406 din 22 februarie

2019, prin care, repetat, a solicitat de la pârât demolarea construcției terasă de vară

cu elemente din beton armat amplasate în zona de protecție a conductei cu D-300

mm din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, în termen de 30 zile.

Reclamația a fost recepționată de către pârâtă la 28 februarie 2019, fapt

confirmat prin avizul oficiului poștal din 28 februarie 2019, până în prezent nu au

primit răspuns, iar cerințele înaintate nu au fost satisfăcute.

A mai menționat că, urmare a impedimentelor create prin amplasarea

imobilului pe rețeaua de alimentare cu apă, se limitează accesul operatorului și

posibilitatea intervenirii pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare a apeductului.

Mai mult, acest fapt, creează, un pericol iminent de întrerupere a procesului de

prestare continuu și calitativ a serviciului public consumatorilor din sectorul vizat,

iar în cazul avariei acestei conducte, poate duce chiar la cauzarea de prejudicii

materiale, atât persoanelor fizice cât și furnizorului.

A mai relatat că normativelor în construcții NCM B.01.03-2005 „Planuri

generale ale întreprinderilor industriale”, pct. 4.6, tab. 9 și СНиП 2.07.0189, pct.

7.23, tab. 14, distanța minimă de la construcție până la rețelele de alimentare cu

apă, care urmează a fi respectată la edificarea acestora, constituie 5,0 m, iar pentru

rețelele de canalizare - 3,0 m.

Totodată, conform prevederilor pct. 4.2.1. al Regulamentului de organizare și

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din mun.

Chișinău, aprobat prin Decizia CMC nr.5/4 din 25 martie 2008: „pe traseul

rețelelor ce aparțin sistemului public centralizat de alimentare cu apă și de

canalizare este interzisă amplasarea de construcții provizorii sau definitive

(permanente).

A solicitat admiterea acțiunii și obligarea SRL “Vega-L” să demoleze

construcția amplasată în zona de protecție a conductei de apeduct cu D-300 mm,

din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, cu respectarea distanței normative precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior pe parcursul examinării cauzei reclamantul a depus cerere de

concretizare prin care a solicitat obligarea SRL “Vega-L” să strămute pe cont

propriu, rețeaua de apeduct cu D-300 mm, din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, la

o distanță normativă cu respectarea documentației de proiect corespunzătoare

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 24 decembrie 2020 prin

intermediul poștei electronice, SA “Apă-Canal Chișinău”, a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu

2

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea, încasarea taxei de stat

pentru examinarea cererii de apel din contul intimatului.

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel declarată de SA “Apă-Canal Chișinău” și s-a menținut hotărârea

din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 25 alin. (1) și (2) al Legii nr. 303 din 13

decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, art.

10 alin. (2) și (3) al Legii nr. 272 din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă,

pct. 4.2.1 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor

publice de alimentare cu apă și de canalizare din mun. Chișinău, aprobat prin

decizia nr. 5/4 din 25 martie 2008 a Consiliului mun. Chișinău, art. 179 Codul

Contravențional, Colegiul a conchis că instanța de fond just a respins acțiunea, or,

în speță, reclamanta-apelantă pretinde la obligarea SRL “Vega-L” să strămute pe

cont propriu, rețeaua de apeduct cu D-300 mm, din str. Alba Iulia, 7, mun.

Chișinău, la o distanță normativă cu respectarea documentației de proiect

corespunzătoare, însă nu a fost prezentat un proces verbal de stabilirea a vinovăției

pârâtei SRL „Vega-L” pentru încălcarea regulilor privind zonele de protecție a

rețelelor de conducte de apă și a instalațiilor de alimentare cu apă și de canalizare.

Colegiul a învederat că SA „Apă-Canal Chișinău” a sesizat Pretura sectorului

Buiucani privind atragerea la răspundere contravențională în conformitate cu art.

179 Codul Contravențional, iar prin răspunsul nr. 02-1061/18 din 20 noiembrie

2019, Pretura sectorului Buiucani a informat că nu are temei pentru atragerea la

răspundere contravențională conform art. 179 Codul Contravențional a agentului

economic vizat.

Totodată, instanța a relevat că Pretura sectorului Buiucani a confirmat faptul

că SRL “Vega-L” a executat lucrări de reconstrucție a magazinului, încăperilor

auxiliare, barului și terasei de vară din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, însă aceste

lucrări, conform Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării

construcției existente și instalarea mobilierului urban nu necesită certificat de

urbanism pentru proiectare și autorizație de construcție.

Concomitent, a evidențiat că decizia Consiliului mun. Chișinău „Cu privire la

darea în arendă a unor loturi de pământ din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău nr.

16/31-19 din 21 aprilie 2003” prin care s-a permis SRL “Vega-L”, edificarea unei

terase de vară, este în vigoare, nefiind contestată.

Colegiul a atestat că la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe,

care, ar confirma că SRL “Vega-L” a efectuat construcția cu încălcarea zonei de

protecție sanitară prin amplasarea imobilului din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău

în imediata apropiere a conductei de apă cu D-300 mm, or, din înscrisul anexat la

materialele cauzei, și anume procesul verbal de constatare nr. 23/18 din 09

octombrie 2018, nu se confirmă acest fapt.

Instanța de apel a subliniat că sunt neîntemeiate și argumentele apelantei,

precum că instanța de fond nu a motivat suficient hotărârea, or, din materialele

cauzei se atestă că instanța de fond s-a expus asupra tuturor argumentelor, și just a

ajuns la concluzia netemeiniciei pretenției reclamantei apelante.

3

La 19 aprilie 2022, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 decembrie 2021

și a expediat-o participanților la proces la 25 februarie 2022 (f.d.89-90), astfel,

recursul declarat la19 aprilie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 24 mai 2022,

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu au depus referință

prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 07 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

4

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Art. 239 Cod de procedură civilă, statuează că hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În sensul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

5

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În debut, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar a menționa că instanța de apel

adoptând soluția pe caz, nu a verificat circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, nu a elucidat toate circumstanțele esențiale ale cauzei,

ceea ce a dus la adoptarea unei soluții premature, prin ce se impune casarea

deciziei cu trimiterea acesteia spre rejudecare în instanța de apel.

Din recursul declarat de rezultă că SA „Apă-Canal Chișinău”, își exprimă

dezacordul cu soluția adoptată de către instanța de apel invocând că concluziile

instanței sunt în contradicție cu materialele cauzei.

Actele cauzei denotă că, în urma inspectării la fața locului a rețelei de apeduct

din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, de către reprezentații SA „Apă-Canal

Chișinău” a fost constatat faptul încălcării de către SRL „Vega-L” a distanței

normative stabilite de normele în vigoare prin amplasarea construcției terasă de

vară cu elemente din beton armat în imediata apropiere de conducta cu D-300 mm.

În scopul înlăturării încălcării depistate a fost întocmită prescripția nr.16/18

din 09 octombrie 2018 prin care s-a cerut pârâtului, în termen de 15 zile,

demolarea construcției amplasate în zona de protecție a distanței prevăzute în

normativ. Totodată, întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului SA “Apă-Canal

Chișinău” a expediat în adresa pârâtului reclamația nr.01-406 din 22 februarie

2019, prin care, repetat, a solicitat de la pârât demolarea construcției terasă de vară

cu elemente din beton armat amplasate în zona de protecție a conductei cu D-300

mm din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, în termen de 30 zile, însă cerințele

înaintate nu au fost satisfăcute.

Colegiul a reținut că aprecierea instanței de fond privind respingerea

cerințelor invocate de reclamant, în raport cu circumstanțele de fapt și de drept a

cauzei sunt întemeiate, or, nu a fost prezentat un proces verbal de stabilirea a

vinovăției pârâtei SRL „Vega-L” pentru încălcarea regulilor privind zonele de

protecție a rețelelor de conducte de apă și a instalațiilor de alimentare cu apă și de

canalizare.

La caz, conform procesului-verbal de constatare nr. 23/18 din 09 octombrie

2018, întocmit de SA „Apă-Canal Chișinău” s-a constatat că construcția care

aparține SRL „Vega-L”, se află în imediata apropiere de conducta de apeduct cu

D-300 mm, fapt ce constituie încălcare a prevederilor normativului NCM B.01.03-

2005.

Or, în speță, reclamanta-apelantă pretinde la obligarea SRL “Vega-L” să

strămute pe cont propriu, rețeaua de apeduct cu D-300 mm, din str. Alba Iulia, 7,

mun. Chișinău, la o distanță normativă cu respectarea documentației de proiect

corespunzătoare, însă nu a fost prezentat un proces verbal de stabilirea a vinovăției

pârâtei SRL „Vega-L” pentru încălcarea regulilor privind zonele de protecție a

rețelelor de conducte de apă și a instalațiilor de alimentare cu apă și de canalizare.

Instanța de apel a învederat că, SA „Apă-Canal Chișinău” a sesizat Pretura

sectorului Buiucani privind atragerea la răspundere contravențională a în

conformitate cu art. 179 Codul Contravențional, iar prin răspunsul nr. 02-1061/18

din 20 noiembrie 2019, Pretura sectorului Buiucani a informat că nu are temei

6

pentru atragerea la răspundere contravențională conform art. 179 Codul

Contravențional a agentului economic vizat.

Totodată, instanța a relevat că Pretura sectorului Buiucani a confirmat faptul

că SRL “Vega-L” a executat lucrări de reconstrucție a magazinului, încăperilor

auxiliare, barului și terasei de vară din str. Alba Iulia, 7, mun. Chișinău, însă aceste

lucrări, conform Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării

construcției existente și instalarea mobilierului urban nu necesită certificat de

urbanism pentru proiectare și autorizație de construcție.

Subsidiar, Colegiul a reținut că, la materialele cauzei nu au fost anexate

careva probe, care, ar confirma că SRL “Vega-L” a efectuat construcția cu

încălcarea zonei de protecție sanitară prin amplasarea imobilului din str. Alba Iulia,

7, mun. Chișinău în imediata apropiere a conductei de apă cu D-300 mm, or, din

înscrisul anexat la materialele cauzei, și anume procesul verbal de constatare nr.

23/18 din 09 octombrie 2018, nu se confirmă acest fapt.

Astfel, instanța a apreciat critic, ca fiind declarative, irelevante speței și fără

suport probatoriu, argumentele invocate de către apelant.

Or, în speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție învederează că atât prima instanță cât și instanța de apel

au adoptat hotărâri prematur, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate

de apelant și intimat în coroborare cu cumulul de probe prezent la dosar, iar faptul

dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a

cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii

contestate.

La caz, Colegiul învederează că instanța de apel a concluzionat că probele

cauzei combat argumentele apelanților, or, nu a verificat pertinența argumentelor

aduse de aceștia în susținerea apelului.

Astfel, indicând că procesului-verbal de constatare nr. 23/18 din 09 octombrie

2018, precum și prescripția nr. 16/18 din 09 octombrie 2018 întocmite de către

reprezentanții SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care s-a constatat că construcția, de

tip terasă de vară, care aparține SRL “Vega-L” și care se află în imediata apropiere

de conducta de apeduct cu D-300 MM, fapt ce constituie încălcare a prevederilor

normativului NCM B.01.03-2005, nu sunt probe care să confirme că

pârâtul/intimat a efectuat construcția cu încălcarea zonei de protecție sanitară.

Prin urmare, în speță este cert, că instanța de apel a examinat cauza

superficial, fără a verifica argumentele apelanților, fără a verifica situația de fapt

expusă, în partea ce ține de respectarea zonei de protecție a rețelelor de apeduct la

momentul amplasării acestei terase de vară.

Astfel, reieșind din cele supra relatate, Colegiul constată că decizia instanței

de apel a fost adoptată prematur, fără o apreciere a argumentelor și probelor

invocate de apelant și intimat în coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar

faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de

drept procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului,

cât și a cauzei deduse judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea

hotărârii contestate.

7

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a verifica circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei. Mai mult,

instanța de apel era obligată de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui

înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

8

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite

argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

9

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”.

Se casează decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vega-L”,

intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău cu

privire la obligarea strămutării rețelei de apeduct și încasarea cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

10