3ra-659/23 — anularea actului administrativ individual de respingere a solicitarii si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-659/23 — anularea actului administrativ individual de respingere a solicitarii si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-659/23

2-21059640-01-3ra-21062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Grosu Eugeniu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 30 martie 2021 Grosu Eugeniu s-a adresat în instanța de judecată cu

acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și

obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 16 februarie 2021, a

recepționat decizia de refuz în stabilirea indemnizației pentru incapacitatea temporară

de muncă nr. 9117 din 03 februarie 2021.

Nefiind de acord cu decizia, a solicitat anularea acesteia în conformitate cu

modificările efectuate în Legea nr. 289-XV din 22.07.2004, expediind o cerere

prealabilă la 25 februarie 2021 în adresa autorității publice emitente.

Indică că, în rezultatul examinării a cererii prealabile, i-a fost remisă informația

înregistrată sub nr. 400 din 02 martie 2021, prin care pârâta a confirmat că, au fost

efectuate modificări la Legea sus menționată și Legea nr. 756/1999, dar care acoperă

riscurile asigurate ce survin începând cu data de 01 ianuarie 2021, dar ținând cont că,

datele din certificatul de concediu medical nr. 014093817, a fost eliberat pentru

perioada 30 decembrie 2020 – 23 ianuarie 2021, riscul asigurat a survenit până la data

1

de 01 ianuarie 2021, CTAS Cahul refuzând în stabilirea indemnizației pentru

incapacitatea de muncă.

Menționează reclamantul că, nu este de acord cu argumentele aduse în refuzul

CTAS Cahul și le consideră neîntemeiate din cauza că, în conformitate cu modificările

la Legea nr. 257/2020 și Legea nr. 289/2004, urma să-i fie stabilită indemnizația

pentru incapacitatea temporară de muncă din data de 01 ianuarie 2021 și până la data

de 23 ianuarie 2021, dânsul onorându-și obligația pecuniară integral de la începutul

anului, fapt demonstrat prin anexarea ordinului de plată la contribuții de asigurări

sociale de stat din 05 februarie 2021.

Reclamantul Grosu Eugeniu a solicitat anularea deciziei de refuz în stabilirea

indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă nr. 9117 din 03 februarie 2021

și obligarea stabilirii indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă pentru

perioada 01 ianuarie 2021 – 23 ianuarie 2021 (f.d. 3).

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Grosu Eugeniu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual de

respingere a solicitării și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, fiind anulată

decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul nr. 9117 din 03 februarie 2021 de

refuz în stabilirea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și decizia nr.

400 din 02 martie 2021 emisă la soluționarea cererii prealabile, cu obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să stabilească lui Grosu Eugeniu indemnizația pentru

incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01 ianuarie 2021 – 23 ianuarie 2021

(f.d. 35, 41-48).

La data de 17 decembrie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

nemotivat (39-40), ulterior la 30 aprilie 2022 a depus apel motivat (f.d. 54-57, 58)

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii din 24 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea

unei noi decizii de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată sau inadmisibilă.

Prin decizia din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 24 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 75, 76-83).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect

a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere completă obiectivă și

sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Instanța de apel a reținut că, Grosu Eugeniu, are statut de liber profesionist,

activând în cadrul BIA 1Grosu Eugeniu”, fiind asigurat, prin achitarea contribuțiilor

de asigurări sociale, iar la data de 30 decembrie 2020, s-a produs riscul asigurat, în

urma căruia a survenit incapacitatea temporară de muncă, datorată unei boli obișnuite,

care s-a prelungit până la 23 ianuarie 2021, fapt confirmat prin certificatul medical nr.

014093817, prezentat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul. Prin urmare,

Grosu Eugeniu, este în drept de a pretinde stabilirea indemnizației pentru incapacitate

temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite, ultimul având statut de asigurat.

Colegiul a specificat că, prevederile Legii nr. 289/2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, a fost

modificată în sensul acordării dreptului de a beneficia de prestații sociale liberilor

profesioniști ce practică activitate în sectorul justiției, prin Legea nr.257 din

2

16.12.2020, în vigoare din 01 ianuarie 2021, iar potrivit art. LV alin. (5) al Legii

enunțate, liber-profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției au dreptul la

prestațiile sociale prevăzute de Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și de Legea

asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale nr. 756/1999 pentru riscurile

asigurate survenite începând cu 01 ianuarie 2021.

Instanța de apel a precizat că, perioada de incapacitate de muncă, deși a demarat

începând cu data de 30 decembrie 2020, a continuat până la 23 ianuarie 2021 inclusiv,

și prin urmare, la data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea 257 din

16.12.2020, era în curs de realizare, iar prin prisma art. 7 alin. (2) din Codul civil,

legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în

vigoare.

Prin urmare, instanța a atestat că, Grosu Eugeniu este în drept să solicite Casei

Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul reprezentanței teritoriale Cahul, să îi

fie calculată și achitată indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă,

începând cu data de 01 ianuarie 2021 și până la 23 ianuarie 2021 inclusiv, instanța de

fond corect dispunând admiterea acțiunii în contencios administrativ înaintate de

Grosu Eugeniu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale.

La data de 10 aprilie 2023 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 86, 87), iar la 30

iunie 2023 a depus motivarea recursului, solicitând admiterea cererii de recurs și

casarea deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi decizii (f.d. 88, 89-90).

În motivarea recursului recurenta a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece nu au fost analizate multilateral actele normative și legislația

în vigoare ce reglementează asemenea litigii, precum și nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.

Menționează recurenta că potrivit prevederilor legale în vigoare, liber-

profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției au dreptul la prestațiile sociale

prevăzute de Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale și de Legea asigurării pentru accidente

de muncă și boli profesionale nr. 756/1999 pentru riscurile asigurate survenite

începând cu 01 ianuarie 2021, la întrunirea condițiilor de acordare a acestora.

Astfel, începând cu 01 ianuarie 2021 liber-profesioniștii ce practică activitate în

sectorul justiției sunt persoane asigurate în sistemul public de asigurări sociale și au

dreptul la indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, începând cu 01 ianuarie 2021, la îndeplinirea condițiilor.

Potrivit art. 7 alin. (31) din Legea nr. 289/2004 venitul lunar asigurat pentru liber-

profesioniști ce practică activitate în sectorul justiției se determină prin împărțirea a

1/12 a taxei fixe a contribuției de asigurări sociale de stat stabilită pentru anul

corespunzător la cota tarifului contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii

pentru angajatorii sectorului privat pentru această perioadă. Venitul lunar asigurat

determinat se include în calcul în lunile pentru care au fost plătite taxele fixe ale

contribuției de asigurări sociale de stat obligatorii stabilite începând cu 01 ianuarie

2021.

Specifică recurenta că sunt neîntemeiate argumentele lui Grosu Eugeniu expuse

în cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei la stabilirea indemnizației

pentru incapacitate temporară de muncă survenită la data de 30 decembrie 2020

3

începând cu data de 01 ianuarie 2021, or potrivit potrivit art. LV alin. (5) din Legea

nr. 257/2020 cu privire la modificarea unor acte normative, prin derogare de la

prevederile art. 56 alin. (2) din Legea cu privire la actele normative, prezenta lege

intră în vigoare la 01 ianuarie 2021, cu excepția în partea cu privire la liber-

profesioniștii ce practică activitate în sectorul justiției, care au dreptul la prestațiile

sociale prevăzute de Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale și de Legea asigurării pentru

accidente de muncă și boli profesionale nr. 756/1999 pentru riscurile asigurate

survenite începând cu 01 ianuarie 2021, la întrunirea condițiilor de acordare a

acestora.

În context, menționează că Grosu Eugeniu nu întrunește condițiile de acordare a

indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă prevăzute la art. 6 al Legii nr.

289/2004.

Indică că, stabilirea și plata indemnizației pentru incapacitate temporară de

muncă se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul

apariției riscului, legea neavând efect retroactiv și se aplică doar faptelor produse după

intrarea ei în vigoare, cu întrunirea condițiilor corespunzătoare.

Consideră că, instanța de apel nu a verificat totalitatea circumstanțelor relatate,

constatările nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la

materialele cauzei, iar ca rezultat actul judecătoresc este neîntemeiat.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data de

28 martie 2023, dar a fost comunicat recurentei, prin intermediul poștei electronice la

dat de 01 aprilie 2023 (f.d. 84).

4

La data de 10 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 28 martie 2023

a Curții de Apel Chișinău, în termenul stabilit de art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ (f.d. 86, 87).

Alineatul (2) al art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data

depunerii recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentei la data de 07 iunie 2023, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialelor cauzei (f.d. 85).

La data de 30 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recursul motivat împotriva deciziei din 28 martie 2023 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 88, 89-90).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei

din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

5

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ,

în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, conține obiecții de fapt și de drept

similare celor expuse în cadrul examinării cauzei și cererea de apel, care au fost

analizate de către prima instanță și Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate

corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului,

fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7