2rh-28/23 — cu privire la evacuarea din spatiu locativ

2rh-28/23 — cu privire la evacuarea din spatiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2rh-28/23

2-23069768-01-2rh-16052023

Curtea Supremă de Justiție – A. Pascari

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând cererea de revizuire depusă de către Elena Lunina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Baza interraională Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova împotriva Elenei

Lunina, terți Anna Lunina și Serghei Lunin, cu privire la evacuarea din spațiu

locativ,

la cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de către Serghei

Lunin și Anna Lunina împotriva Elenei Lunina, cu privire la recunoașterea faptului

pierderii dreptului la spațiul locativ,

la cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de către Elena Lunina

împotriva Bazei interraionale Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova, cu

privire la stabilirea familiei sale cu traiul în camera ocupată de 15 m2 până la

emiterea actului judecătoresc și restituirea bunurilor conform scrisorii din 16 august

1989,

la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Lunina împotriva lui

Andrei și Mariei Priganiuc, Vasilii și Ludmilei Poleșchevici, Anatolii și Svetlanei

Osoianu, Bazei interraională de comerț din Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din

Moldova și Comitetului executiv al orașului Rîbnița, terți Serghei Lunin și Anna

Lunina, cu privire la recunoașterea nulă a ordinului,

împotriva hotărârii din 03 mai 1993 a Colegiului judiciar al Judecătoriei

Supreme a RSS Moldovenești,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 1986, Baza interraională Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din

Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Lunina, prin care

a solicitat evacuarea acesteia din spațiul locativ (f.d.1-2, Vol.I).

1

Prin încheierea din 04 aprilie 1986 a Judecătoriei norodnice a raionului Rîbnița

a RSS Moldovenești, s-au atras în calitate de terți Anna Lunina și Serghei Lunin

(f.d.47, Vol.I).

La 20 august 1986, Serghei Lunin și Anna Lunina au depus cerere de chemare

în judecată reconvențională împotriva Elenei Lunina, prin care au solicitat

recunoașterea faptului pierderii de către Elena Lunina a dreptului la spațiul locativ

(f.d.64, Vol.I).

Prin hotărârea din 11 octombrie 1986 a Judecătoriei norodnice a raionului

Rîbnița a RSSM, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Serghei

Lunin și Anna Lunina, cu privire la recunoașterea faptului pierderii dreptului la

spațiu locativ ca fiind neîntemeiată.

S-a evacuat Elena Lunina, cu membrii familiei din căminul care se află în

or. Rîbnița, str. xxxxx, camera în mărime de 15 m2 în apartamentul nr. xxxxx din or.

Rîbnița, str. xxxxx (f.d.80-84, Vol.I).

Prin decizia din 26 noiembrie 1986 a Colegiului judiciar al Judecătoriei

Supreme a RSS Moldovenești s-a menținut hotărârea din 11 octombrie 1986 a

Judecătoriei norodnice a raionului Rîbnița a RSSM (f.d.96-98, Vol.I).

Prin decizia din 31 august 1989 a Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSS

Moldovenești, s-a anulat hotărârea din 11 octombrie 1986 a Judecătoriei norodnice

a raionului Rîbnița a RSSM și decizia din 26 noiembrie 1986 a Colegiului judiciar

al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, cu restituirea cauzei spre examinare

în aceiași instanță, în alt complet de judecători (f.d.137-140, Vol.I).

La 30 octombrie 1989, Elena Lunia a depus cerere de chemare în judecată

reconvențională împotriva Bazei interraionale Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din

Moldova, prin care a solicitat stabilirea familiei sale cu traiul în camera ocupată de

15 m2 până la emiterea actului judecătoresc și restituirea bunurilor conform scrisorii

din 16 august 1989 (f.d.145, Vol.I).

Prin încheierea din 29 mai 1990 a Judecătoriei norodnice a raionului Rîbnița a

RSSM, s-a încetat procesul la cererea de chemare în judecată depusă de către Baza

interraională Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova împotriva Elenei

Lunina, terți Anna Lunina și Serghei Lunin, cu privire la evacuarea din spațiu

locativ, deoarece reclamantul a renunțat la acțiune.

Procesul la cererea reconvențională depusă de către Elena Lunina împotriva

Bazei interraionale Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova cu privire la

stabilirea în camera de 15 m2 din str. xxxxx, a încetat, deoarece cauza nu urma a fi

judecată în procedură civilă.

Procesul la cererea reconvențională depusă de către Serghei Lunin, Anna

Lunina împotriva Elenei Lunina cu privire la recunoașterea faptului pierderii

dreptului la spațiul locativ din str. xxxxx, a încetat, deoarece cauza nu urma a fi

judecată în procedură civilă (f.d.179-184, Vol.I).

Colegiul judiciar al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, prin decizia din

27 iunie 1990, a casat încheierea din 29 mai 1990 a Judecătoriei norodnice a

raionului Rîbnița a RSSM și a trimis cauza spre rejudecare în aceiași instanță pentru

examinare în fond (f.d.191-195, Vol.I).

2

Prin încheierea din 29 octombrie 1990 a Judecătoriei norodnice a raionului

Rîbnița a RSSM s-a acceptat renunțul la acțiune a Bazei interraionale de comerț din

Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova și la cererea reconvențională depusă

de către Serghei Lunin și Anna Lunina.

S-a încetat procesul la cererea de chemare în judecată depusă de către Baza

interraională de comerț din Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova

împotriva Elenei Lunina, terți Anna Lunina și Serghei Lunin cu privire la evacuarea

din spațiu locativ și cererea reconvențională depusă de către Serghei Lunin, Anna

Lunina împotriva Elenei Lunina cu privire la recunoașterea faptului pierderii

dreptului la spațiul locativ din str. xxxxx, or. Rîbnița (f.d.214-215, Vol.I).

Prin hotărârea din 29 octombrie 1990 a Judecătoriei norodnice a raionului

Rîbnița a RSSM, s-a respins cererea depusă de către Elena Lunina împotriva Bazei

interraionale de comerț din Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova și

Comitetului executiv al orașului Rîbnița cu privire la stabilirea în camera de cămin

(f.d.216-217, Vol.I).

Colegiul judiciar al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, prin decizia din

19 decembrie 1990, a casat hotărârea din 29 octombrie 1990 a Judecătoriei

norodnice a raionului Rîbnița a RSSM, cu restituirea cauzei în aceiași instanță, în alt

complet de judecată (f.d.221-225, Vol.I).

La 22 aprilie 1991, Elena Lunina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei și Mariei Priganiuc, Vasilii și Ludmilei Poleșchevici, Anatolii

și Svetlanei Osoianu, Bazei interraionale de comerț din Rîbnița a Uniunii

Consumatorilor din Moldova și Comitetului executiv al orașului Rîbnița, prin care

a solicitat recunoașterea nulă a schimbului imobilelor între Maria Priganiuc și

Svetlana Osoianu și mutarea pârâților în imobilele anterioare; recunoașterea nulă a

ordinului Mariei Priganiuc la ap. xxxxx din str. xxxxx, precum și darea casei din str.

xxxxx la balanța consiliului orășenesc, dar și încasarea cheltuielilor de judecată

(f.d.29-30, Vol.II).

Prin decizia din 08 mai 1991 a Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme a

RSS Moldovenești, s-a casat încheierea din 29 octombrie 1990 a Judecătoriei

norodnice a raionului Rîbnița a RSSM, cu restituirea cauzei la rejudecare (f.d.38-41,

Vol.II).

La 31 ianuarie 1987, Elena Lunina a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Comitetului executiv al orașului Rîbnița, cu privire la declararea nulă a

ordinului (f.d.59-60, Vol.II).

Prin încheierea din 06 februarie 1987 a Judecătoriei norodnice a raionului

Rîbnița, s-a atras în proces în calitate de terți Serghei Lunin și Anna Lunina

(f.d.67, Vol.II).

Judecătoria norodnică a raionului Rîbnița, prin hotărârea din 13 martie 1987, a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Lunia împotriva

Comitetului executiv al orașului Rîbnița, terți Serghei Lunin și Anna Lunina, ca fiind

neîntemeiată (f.d.82-85, Vol.II).

Colegiul judiciar al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, prin decizia din

24 aprilie 1987, a respins recursul declarat de către Elena Lunina și a menținut

3

hotărârea din 13 martie 1987 a Judecătoriei norodnice a raionului Rîbnița (f.d.91-93,

Vol.II).

Prin decizia din 10 februarie 1992 a Judecătoriei Supreme a Republicii

Moldova, s-a casat hotărârea din 13 martie 1987 a Judecătoriei norodnice a raionului

Rîbnița și decizia din 24 aprilie 1987 a Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme

a RSS Moldovenești. S-a transmis cauza pentru conexare și examinare cu cauza

nr. 3-10 la cererea de chemare în judecată depusă de către Baza interraională de

comerț din Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova împotriva Elenei Lunina,

terți Anna Lunina și Serghei Lunin cu privire la evacuarea din spațiu locativ, care se

afla în procedură spre examinare la Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme a

RSS Moldovenești (f.d.99-100, Vol.II).

Prin încheierea din 02 martie 1992 a Colegiului judiciar al Judecătoriei

Supreme a RSS Moldovenești, s-a conexat cauza la cererea de chemare în judecată

depusă de către Anna Lunina și Serghei Lunin cu privire la recunoașterea a faptului

pierderii de către Elena Lunina a dreptului la spațiul locativ și acțiunea Bazei

interraionale de comerț din Rîbnița a Uniunii Consumatorilor din Moldova

împotriva Elenei Lunina, terți Anna Lunina și Serghei Lunin, cu privire la evacuarea

din spațiu locativ, cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Elena Lunina împotriva Comitetului executiv al orașului Rîbnița, terți Serghei Lunin

și Anna Lunina, cu privire la declararea nulă a ordinului.

S-au atras în proces în calitate de pârâți Andrei și Maria Priganiuc, Vasilii și

Ludmila Poleșchevici, Anatolii și Svetlana Osoianu (f.d.102, Vol.II).

Prin hotărârea din 03 mai 1993 a Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme a

RSS Moldovenești, s-a evacuat Elena Lunina cu fiul minor din camera fostului

cămin din str. xxxxx, or. Rîbnița, fiind dispus ca hotărârea să nu fie executată,

deoarece Elena Lunina și fiul minor au fost evacuați în baza unor hotărâri casate.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Serghei Lunin și

Anna Lunina împotriva Elenei Lunina cu privire la recunoașterea faptului pierderii

dreptului la spațiul locativ.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Lunina

împotriva Comitetului executiv al orașului Rîbnița, terț Anna Lunina și Serghei

Lunin, cu privire la recunoașterea nulă a ordinului cu dreptul de stabilire în ap. xxxxx

din str. xxxxx, or. Rîbnița, stabilirea în cămin, recunoașterea nulă a ordinului cu

dreptul de a fi stabilită în apartamentul familiilor Osoianu, Poleșchevici și Priganiuc,

precum și recunoașterea ca fiind ilegală transmiterea casei nr. 5/1 din str. xxxxx, or.

Rîbnița de la balanța Bazei interraionale de comerț din Rîbnița la balanța Comitetului

executiv al orașului Rîbnița (f.d.318-324, Vol.II).

La 05 aprilie 2023, Elena Lunina a depus cerere de revizuire a hotărârii din

03 mai 1993 a Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești,

solicitând următoarele:

- recunoașterea pierderii dreptului său la spațiul locativ al Anei Lunina din

str. xxxxx, or. Râbnița, acordat prin ordinul nr.133, deoarece nu a avut astfel

de drept;

- recunoașterea parțial nulă a ordinului nr. 133 în privința sa și a fiului;

4

- respingerea pretenției Bazei interraionale Rîbnița a Uniunii Consumatorilor

din Moldova privind evacuarea sa din căminul din str. xxxxx, or. Râbnița;

- instalarea acesteia în căminul vizat într-o cameră de 15 m2 pe care anterior

a ocupat-o;

- constatarea nulității ordinului emis pe numele Osoianu și Priganiuc referitor

la apartamentul din 3 camere în căminul Bazei interraionale Rîbnița a

Uniunii Consumatorilor din Moldova.

În motivarea cererii de revizuire, Elena Lunina a reiterat argumentele invocate

pe parcursul examinării cauzei, suplimentar menționând dezacordul cu soluțiile

actelor judecătorești, emise de către instanțele de judecată asupra acțiunilor

înaintate.

La 16 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Serghei și

Anei Lunin, Andrei și Mariei Priganiuc, Vasilii și Ludmilei Poleșchevici, Anatolii

și Svetlana Osoianu, Bazei interraională de comerț din Rîbnița a Uniunii

Consumatorilor din Moldova și Comitetului executiv al orașului Rîbnița, cererea de

revizuire depusă de Elena Lunina.

Până la data stabilită pentru examinarea cererii de revizuire, intimații nu au

depus referințe, prin care să-și exprime poziția cu privire la argumentele revizuentei.

Potrivit art. 15 din Codul de procedură civilă, participanții la proces și alte

persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate

printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că posibilitatea

revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă reprezintă o

procedură excepțională.

Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei

analize stricte.

În conformitate cu art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse

revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

În corespundere cu art. 447 lit. a)-c) din Codul de procedură civilă, sînt în drept

să depună cerere de revizuire: părțile și alți participanți la proces; persoanele care nu

au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau

decizia judecătorească; Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la

lit.a) și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).

În conformtiate cu art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărîri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărîre, se soluționează de instanța care

a menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărîre.

Potrivit art.449 din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în

care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu cauza care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

5

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei;

c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror

revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconsttuționalitate,

iar instanța de judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau

din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept

garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a

inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial,

prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Iar, conform art. 450 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se

depune:

a) în termen de 3 luni din ziua în care sentința penală a devenit irevocabilă –în

cazul prevăzut la art. 449 lit. a);

b) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie

cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5 ani de la data rămînerii irevocabile a

hotărîrii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b);

c) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. c);

d) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

hotărîrea, sentința sau decizia anulată sau modificată care a servit drept temei pentru

emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere – în cazul prevăzut la art. 449

lit. e);

d1) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. e1);

e) în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare pe cale

amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art. 449

lit. g);

f) în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărîrii sau deciziei Curții Europene a

Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art. 449 lit. h).

De asemenea, în conformitate cu art.451 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447,

indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexîndu-se

probele ce le confirmă.

6

În corespundere cu art.452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența

participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

La caz, prin prisma art. 448 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

coroborare cu art. 31 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție

nr. 789 din 26 martie 1996 (în vigoare până la 06 aprilie 2023), Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța competentă să examineze

cererea de revizuire este Curtea Supremă de Justiție.

Revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și

ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actelor judecătorești

contestate. Mai mult, niciun participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale

(a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda,

19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72,

Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Studiind cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de revizuire urmează a fi

respinsă ca fiind inadmisiblă din următoarele motive.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că cererea de

revizuire depusă de Elena Lunina, nu întrunește condițiile de înaintare a acesteia

stipulate expres de art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Or, în cererea de

revizuire, revizuenta nu a indicat în mod obligatoriu temeiul consemnat la art.449

din Codul de procedură civilă, pe care își întemeiază cererea de revizuire.

Mai mult, având în vedere că prin cererea de revizuire Elena Lunina a solicitat

revizuirea hotărârii din 03 mai 1993 a Colegiului judiciar al Judecătoriei Supreme a

RSS Moldovenești, instanța de revizuire conchide că aceasta a fost depusă cu

omiterea termenului de depunere prevăzut de art. 450 lit. a)-f) din Codul de

procedură civilă, în interiorul căruia putea fi deschisă procedura de revizuire, fiind

înaintată la 05 aprilie 2023, adică peste 29 ani de la emiterea hotărârii supuse

revizuirii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că admiterea cererii de revizuire depusă de Elena Lunina, peste termenul

prevăzut de art. 450 din Codul de procedură civilă, în lipsa unor circumstanțe

fundamentale și obligatorii precum și contrar condițiilor de formă din art. 451

alin.(1) din Codul de procedură civilă, ar însemna încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate

de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Popov (2)

contra Moldovei din 06 decembrie 2005, definitivă din 06 martie 2006. Înalta Curte

7

a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție presupune

respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ca,

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

lor să nu mai poată fi pusă în discuție.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei

hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar

simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei

de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci

când este necesară prin circumstanțele unui caracter esențial și imperios (Josan v.

Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v. România, nr.28342/95, §61; Ryabykh

v. Rusia, nr.52854/99, §52,).

Iar, în conformitate cu art.453 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de

dispoziție: încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Așadar, pe baza celor prezentate, instanța de revizuire învederează că

legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să

pronunțe o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși

această dispoziție legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de

revizuire poate fi catalogată ca inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în

termenele prevăzute la art. 450 din Codul de procedură civilă sau atunci când nu sunt

respectate condițiile de formă din art. 451 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Cu titlu subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează

că, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecarea

cauzelor civile în instanțele judecătorești se desfășoară în limba română.

Conform art. 13 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, limba de stat a

Republicii Moldova este limba română, funcționând pe baza grafiei latine.

Deopotrivă, art. 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 9

alin. (1) din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, la

fel, statuează că procedura judiciară se desfășoară în limba de stat – limba română.

Așadar, prin prisma dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

coroborate cu art. 118 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova și art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, judecarea

cauzelor civile în instanțele judecătorești se desfășoară în limba română, care este

limba de stat a Republicii Moldova.

În această consecvență, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

notează că principiul utilizării limbii oficiale, consfințit în art. 118 alin. (1) din

Constituția Republicii Moldova, art. 9 din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995 privind

organizarea judecătorească și art. 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă, impune

ca judecarea cauzelor civile să aibă loc în limba oficială a statului.

În acest context, principiul utilizării limbii oficiale impune obligația

participanților la proces de a se conforma condițiilor de admisibilitate a cererii de

8

chemare în judecată, cererii de apel, cererii de recurs și cererii de revizuire, inter alia

de a fi redactate în limba în care se desfășoară procedura judiciară, adică în limba

română.

Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că dreptul de acces la

instanță nu este unul absolut și se pot impune anume limitări; acestea sunt implicit

admise, deoarece dreptul de acces „prin natura sa, presupune reglementarea sa de

către stat, reglementare care poate varia în timp și spațiu, în concordanță cu nevoile

și resursele comunității și ale indivizilor” (a se vedea Stanev vs Bulgaria [Marea

Cameră], 17 ianuarie 2012, §230; Pasquiuni vs San Marino, 2 mai 2019, §156).

Condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova,

5 iunie 2018, §24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, §§23-24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Miessen vs Belgia,

16 octombrie 2016, §64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, §28; Zubac vs Croația

[Marea Cameră], 5 aprilie 2018, §82).

Din cele menționate rezultă că documentele procesuale judiciare se întocmesc

în mod obligatoriu și în limba de stat, iar cetățenii-justițiabili, care nu posedă sau nu

vorbesc limba de stat au dreptul să se exprime în limba maternă, prin interpret, în

cadrul procedurilor desfășurate în fața instanței judecătorești, chiar și în ipoteza în

care cunosc limba de stat.

Însă, dreptul de a se exprima în limba maternă în cadrul procedurilor

desfășurate în fața instanței judecătorești, include și dreptul de a întocmi și înainta

în instanță acte de procedură sau alte cereri în această limbă, dar în mod obligatoriu

traduse și în limba de stat.

Or, instanțele de judecată nu se pot preocupa de traducerea cererilor înaintate

instanței (de chemare în judecată, apel, recurs sau revizuire) dintr-o altă limbă în

limba oficială din simplul considerent că această pretinsă obligație depășește cadrul

împuternicirilor de a înfăptui justiția în mod imparțial și echidistant. Obligația

instanței de judecată este de a asigura participanții la proces să i-a cunoștință de

actele, lucrările dosarului și să vorbească în judecată prin interpret, în cazul când nu

cunosc limba prevăzută de legislație.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

concluzionează că atunci când cererea de revizuire este redactată într-o altă limbă,

decât cea în care se desfășoară procedura judiciară, este aplicabilă sancțiunea

procedurală sub forma respingerii cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Or, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau

de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Pe cale de consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

notează că ignorarea de către subiectul procesual civil a prescripțiilor legale și a

9

condițiilor de legalitate a cererii de revizuire ar lipsi procedura civilă de eficiență și

ar submina efectele actului de justiție. În acest sens legiuitorul a instituit în procesul

civil instituția sancțiunilor procedurale, una dintre care este perimarea, adică

sancționarea pasivității participanților la proces.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de procedură

atrage după sine perimarea, ca sancțiune procedurală pentru neglijența părților sau a

participanților la proces în îndeplinirea obligațiilor sale procedurale, precum și de

intenția acestora de a abandona procesul civil. Respectiv, perimarea fiind o

consecință a lipsei de străduință și insistență în desfășurarea procesului civil.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

că cererea de revizuire a hotărârii din 03 mai 1993 a Colegiului judiciar al

Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, înaintată de Elena Lumina, a fost depusă

contrar dispozițiilor legale, fapt care impune emiterea încheierii de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Având în vedere cele enunțate, precum și dispozițiile art. 450 și 451 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Elena

Lunina împotriva hotărârii din 03 mai 1993 a Colegiului judiciar al Judecătoriei

Supreme a RSS Moldovenești.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

10