3ra-422/23 — anularea actelor administrative

3ra-422/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-422/23

2-20116477-01-3ra-31032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Munteanu Tatiana împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova, terț Societatea pe Acțiuni „Covoare Ungheni” cu

privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 05 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2020, Munteanu Tatiana a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, terț Societatea pe Acțiuni „Covoare Ungheni” cu privire la

anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în fapt în legătură cu nașterea

copilului, s-a adresat cu cerere la CTAS Ungheni în vederea achitării indemnizației

de maternitate și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani pentru copilul minor

XXXXX, născut la XXXXX, ca fiind persoană asigurată, unde a anexat actele

necesare în acest sens.

Deși, cerere privind achitarea indemnizației de maternitate a fost depusă în luna

iulie 2019, iar cererea privind achitarea indemnizației pentru concediul parțial plătit

până la vârsta de 3 ani a copilului XXXXX a fost depusă în luna noiembrie 2019, nu

a primit niciun răspuns sau careva decizie privind stabilirea indemnizației, însă a

primit o sumă de bani cu mult mai mică decât urma să beneficieze pentru aceste

1

indemnizații, iar în mod verbal i s-a comunicat că angajatorul are datorii la bugetul

asigurării sociale de stat.

Pentru indemnizația de maternitate a beneficiat aproximativ XXXXX de lei, cu

toate că, trebuia să primească XXXXX de lei (XXXXX de lei salariu mediu ÷ 30 de

zile lunare = XXXXX de lei/zi × 126 de zile de concediu = XXXXX de lei), iar

pentru indemnizația pentru concediul parțial plătit până la vârsta de 3 ani a copilului

minor a beneficiat de suma de XXXXX de lei lunar, deși trebuia să beneficieze de

suma de XXXXX de lei lunar (XXXXX de lei salariu mediu × 30 ÷ 100 = XXXXX

de lei).

La 29 iulie 2020, s-a adresat cu cerere prealabilă la Casa Națională de

Asigurări Sociale, recepționată de către pârâtă la 04 august 2020, însă prin răspunsul

din 19 august 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a informat-o că eronat a

fost indicat numele copilului minor pentru care se solicită indemnizația și i s-a

acordat 5 zile pentru înlăturarea neajunsurilor.

La 14 septembrie 2020, reclamanta a recepționat răspunsul nr.M-1872/20 din

10 septembrie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a primit refuz,

din lipsa temeiurilor de admitere a cererii.

Nefiind de acord, reclamanta s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune.

În acest sens, Munteanu Tatiana a invocat că, începând cu 19 iulie 2017 a fost

angajată în cadrul SA „Covoare Ungheni”, în funcția de controlor calitate, unde

activează până în prezent.

Potrivit certificatului de concediu medical din 01 iulie 2019, în perioada 01

iulie 2019 – 03 noiembrie 2019, s-a aflat în concediul medical în legătură cu sarcina,

iar potrivit certificatului de naștere din XXXXX, la XXXXX, în familia reclamantei

s-a născut fiul XXXXX.

Prin ordinul nr.150 din 04 noiembrie 2019, în legătură cu nașterea copilului, i-a

fost acordat concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la 04

noiembrie 2019 - până la 02 septembrie 2022.

În temeiul circumstanțelor enunțate, s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Ungheni și ulterior Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere în

vederea achitării indemnizației de maternitate și îngrijirea copilului minor XXXXX,

născut la XXXXX, până la vârsta de 3 ani, anexând actele necesare.

La cererea adresată CTAS Ungheni nu a primit răspuns, iar la cererea

prealabilă adresat CNAS a primit refuz.

Reclamanta consideră refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale ca fiind

ilegal pe motiv că nu a fost aplicată legea care trebuia aplicată și a fost interpretată

eronat legea.

În esență refuzul autorității publice emitente s-a bazat pe faptul că, în ultimul

an de activitate, de până la producerea riscului asigurat, nu au fost achitate

contribuții de asigurări sociale pentru întreaga perioadă.

Potrivit art.124 alin.(1), (2) și (4) din Codul muncii, femeilor salariate și

ucenicelor, precum și soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un

concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile

calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți - 112 zile calendaristice) și

2

concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor

complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii - 70 de zile calendaristice),

plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut la art.123

alin.(2). În baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.(1), după

expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul

asigurărilor sociale de stat. Concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se

acordă, în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau

unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorelui, în

cazul în care persoanele indicate la alin. (1) nu utilizează concediul prevăzut la

alin.(2).

Reieșind din prevederile art.5 alin.(1) lit.d) și f) din Legea nr.289 din

22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale, asigurații din sistemul public de asigurări sociale au

dreptul la indemnizație de maternitate și la indemnizația pentru creșterea copilului

până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Conform art.6 alin.(1) și (2) din Legea nr.289 din 22.07.2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, asigurații au dreptul la prestații de asigurări sociale dacă au un stagiu total

de cotizare de cel puțin 3 ani. Asigurații care au un stagiu total de cotizare de până

la 3 ani beneficiază de dreptul la prestații de asigurări sociale dacă confirmă un

stagiu de cotizare de cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei

producerii riscului asigurat sau datei nașterii copilului în cazul riscului asigurat

creșterea copilului.

Cu derogare de la aceste prevederi, potrivit art.6 alin.(6) din Legea

nr.289/2004, femeile asigurate au dreptul la indemnizație de maternitate indiferent

de durata stagiului de cotizare.

Din prevederile art.36 al Legii nr.489 din 08.07.1999 privind sistemul public

de asigurări sociale rezultă că, stagiul de cotizare se exprimă în ani și se calculează

prin însumarea lunilor pentru care s-au plătit contribuții, în mărimile stabilite, la

bugetul asigurărilor sociale de stat, atât de asigurat, cât și de angajator sau, după caz,

numai de asigurat, în situațiile prevăzute la art.4 pct.3)-5), și prin împărțirea sumei

obținute la 12.

Cu titlu de excepție, conform art.4 alin.(1) din Legea nr.489/1999, în sistemul

public, sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoana care desfășoară

activitate pe bază de contract individual de muncă.

Iar, potrivit art.20 alin.(1) din Legea nr.489/1999, calculul și plata contribuției

de asigurări sociale datorate de asigurații angajați cu contract individual de muncă și

de angajatorul acestora se fac lunar de către angajator.

Din cele enunțate rezultă că, salariatul nu are obligația de a calcula și de a

transfera contribuțiile de asigurări sociale, iar pentru a disciplina angajatorul,

reieșind din prevederile art.30 din Legea 489/1999, poate întreprinde măsuri de

executare silită doar Serviciul Fiscal de Stat.

3

Reclamanta a notat că, este angajată la SA „Covoare Ungheni” din anul 2017,

iar în temeiul art.4 alin.(1) din Legea 489/1999, este asigurată în bugetul asigurării

sociale de stat, prin efectul legii.

Mai mult ca atât, au fost achitate cotizațiile de asigurări sociale, fapt care face,

în temeiul art.36 din Legea nr.489/1999, ca dânsa să aibă stagiu de cotizare necesar

pentru a pretinde la indemnizațiile disputate.

Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.289/2004, baza de calcul a indemnizației de

maternitate o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost

calculate și achitate contribuții individuale de asigurări sociale.

Reieșind din prevederile art.19 alin.(2) și (3) din Legea nr.489/1999, se rezumă

că există contribuția individuală de asigurări sociale, datorată de asigurații angajați

în baza unui contract individual de muncă și contribuția de asigurări sociale datorată

de angajatori.

Respectiv, dacă baza de calcul a indemnizației de maternitate o constituie

venitul mediu lunar asigurat realizat, venit din care au fost calculate și achitate

contribuții individuale de asigurări sociale, atrage atenția că din salariul său, au fost

calculate și reținute contribuțiile de asigurări sociale.

Legislatorul nu a indicat că baza de calcul al indemnizației de maternitate o

constituie cota de contribuție de asigurări sociale stabilită anual, care parțial se

achită de salariat și parțial de angajator, ci din venitul din care au fost calculate și

achitate contribuții individuale de asigurări sociale.

Mai mult ca atât, potrivit pct.70 și 71 din Regulamentul, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.108/2005, venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărțirea

la 12 a venitului asigurat realizat la toate unitățile în ultimele 12 luni calendaristice

premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Venitul asigurat se include în calcul

în lunile pentru care a fost calculat și declarat de către angajator.

În această ordine de idei, reclamanta deduce că, pe de o parte, este asigurată în

bugetul asigurării sociale de stat prin efectul legii, ca fiind angajată, iar pe de altă

parte, este asigurată pentru că are un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani.

Pentru ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat reclamantei i-au fost calculate și reținute contribuțiile individuale de

asigurări sociale, fapt care a fost reflectat în dările de samă lunare IPC18 și

prezentate fiscului.

Prin urmare, este prerogativa Serviciului Fiscal de Stat de a încasa silit aceste

contribuții de la angajator, dar acest fapt nu poate lipsi salariatul (și soția aflată la

întreținerea acestuia) de dreptul său protejat de Constituția Republicii Moldova.

Potrivit art.16 alin.(2) din Legea nr.289/2004, indemnizația de maternitate se

acordă integral la a 30-a săptămână de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile

calendaristice, iar conform alin.(4), cuantumul lunar al indemnizației de maternitate

este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7, adică din venitul mediu

lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

producerii riscului asigurat.

4

Cât privește baza de calcul a indemnizației lunare pentru creșterea copilului

până la împlinirea vârstei de 3 ani, în conformitate cu art.7 alin.(2) din Legea

nr.289/2004, o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate

și achitate contribuțiile individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale

concediului prenatal se substituie cu același număr de luni calendaristice imediat

premergătoare perioadei incluse în calcul.

Totodată, conform art.7 alin.(4) și (5) din Legea nr.289/2004, venitul mediu

lunar asigurat se determină prin împărțirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate

unitățile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat. În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unitățile în unele și

aceleași luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni

calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu același număr de luni

calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care

s-a realizat venit asigurat. Perioada de substituire este de cel mult 36 de luni

calendaristice consecutive.

Situație analogică cazului cu celelalte indemnizații, or, dacă CNAS considera

că în ultimele luni nu are venit asigurat urma să substituie cu lunile precedente.

Potrivit art.18 alin.(6) din Legea nr.289/2004, cuantumul lunar al indemnizației

pentru creșterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită la art. 7 pentru

fiecare copil.

Din dispozițiile art.49 alin.(1) din Constituția RM, statul facilitează, prin

măsuri economice și prin alte măsuri, formarea familiei și îndeplinirea obligațiilor

ce îi revin. Statul ocrotește maternitatea, copiii și tinerii, stimulând dezvoltarea

instituțiilor necesare.

Cu referire la interpretarea art.4 din Legea nr.489/1999, reclamanta a reiterat

că, angajații sunt asigurați în bugetul asigurării sociale de stat prin efectul legii și pot

pretinde la indemnizațiile garantate de lege.

Pe cale de consecință, reclamanta notat că, având în vedere faptul că refuzul de

a stabili, calcula și achita indemnizația pentru concediul de maternitate și pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, a fost întemeiat pe faptul precum că

angajatorul are datorii, se conchide că refuzul este unul ilegal.

În contextul expus, Munteanu Tatiana a solicitat admiterea acțiunii,

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni

de-ai oferi un răspuns la cererile privind achitarea indemnizației de maternitate și

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și refuzul CANS cu nr. M-1872/20

din 10 septembrie 2020, obligarea CNAS și CTAS Ungheni de-ai stabili, calcula și

achita în beneficiul său diferența indemnizației de maternitate, calculată din venitul

mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii decembrie

2019, reieșind din suma de XXXXX de lei, obligarea CNAS și CTAS Ungheni de-ai

stabili, calcula și de-ai achita în beneficiul său diferența indemnizației lunare pentru

îngrijirea copilului XXXXX, născut la XXXXX, până la vârsta de 3 ani, reieșind din

suma de XXXXX de lei.

5

La 27 noiembrie 20220, Munteanu Tatiana, reprezentată de avocatul Mustață

Eugeniu, a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni

de-ai oferi un răspuns la cererile privind achitarea indemnizației de maternitate și

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și refuzul CANS cu nr. M-1872/20

din 10 septembrie 2020, obligarea CNAS și CTAS Ungheni de-ai stabili, calcula și

achita în beneficiul său diferența indemnizației de maternitate, calculată din venitul

mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii iulie

2019, din care au fost reținute contribuțiile de asigurări sociale, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni de

a emite un act administrativ individual favorabil privind recalcularea și achitarea în

beneficiul său indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului XXXXX, născut la

XXXXX, până la vârsta de 3 ani, calculată din venitul mediu lunar realizat în

ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii iulie 2019, din care au fost

reținute contribuții de asigurări sociale (f.d.46).

La 11 august 2021, prin intermediul poștei electronice, Munteanu Tatiana,

reprezentantă de avocatul Musteață Eugeniu, a depus cererea de chemare în judecată

concretizată, solicitând anularea refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Ungheni de a oferi un răspuns la cererile privind achitarea indemnizației de

maternitate și pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, anularea refuzului

Casei Naționale de Asigurări Sociale expus în răspunsul cu nr.M-18720 din 10

septembrie 2020, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni

cu nr.2019/25/1/63414 din 14 august 2019 privind stabilirea indemnizației de

maternitate, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni

nr.76736 din 05 noiembrie 2019 privind stabilirea indemnizației lunare pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani și refuzul CAN nr.M-1405/21 din 05

august 2021; obligarea CNAS și CTAS Ungheni să emită act administrativ

individual favorabil privind stabilirea și achitarea în beneficiul său a indemnizației

de maternitate pentru perioada 01 iulie 2019 – 03 noiembrie 2019, calculată din

venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

iulie 2019, din care au fost reținute contribuții de asigurări sociale; obligarea CNAS

și CTAS Ungheni de a emite un act administrativ individual favorabil privind

stabilirea și achitarea în beneficiul său a indemnizației lunare pentru îngrijirea

copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, până la vârsta de 3 ani, calculată din

venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

iulie 2019, din care au fost reținute contribuții de asigurări sociale (f.d.74-78).

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Munteanu Tatiana. S-a anulat ca ilegală

decizia nr.2019/25/1/63414 din 14 august 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Ungheni privind stabilirea indemnizației de maternitate și decizia nr.76736

din 05 noiembrie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni privind

stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani,

precum și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.M-1872/20 din 10

septembrie 2020 și nr.M-1405/21 din 05 august 2021. S-a obligat Casa Națională de

6

Asigură Sociale să emită act administrativ individual favorabil, prin care să

stabilească și să achite Tatianei Munteanu indemnizația de maternitate pentru

perioada 01 iulie 2019 – 03 noiembrie 2019, calculată din venitul mediu lunar

realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii iulie 2019. S-a obligat

Casa Națională de Asigurare Socială să emită act administrativ individual favorabil

prin care să stabilească și să achite Tatianei Munteanu indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului XXXXX până la vârsta de 3 ani, calculată din venitul mediu

lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii iulie 2019. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus apel inițial împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 23

martie 2022 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 05

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi

de respingere a acțiunii depusă de Munteanu Tatiana (f.d.92-94, 112-114).

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 05

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de admitere parțială a

acțiunii depuse de Munteanu Tatiana prin faptul că, drept motiv de respingere a

achitării Tatianei Munteanu a indemnizației de maternitate și concediului pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani precum că, în cele 12 luni calendaristice

de calcul, s-a constatat că în perioada vizată pentru lunile februarie-iunie 2019 nu au

fost achitate contribuții de asigurări sociale, din care motiv la stabilirea bazei de

calcul a indemnizației de maternitate a Tatianei Munteanu a fost inclus, doar venitul

asigurat realizat în lunile iulie 2018 - iunie 2019.

Cu trimitere la prevederile art.4 alin.(1), art.19 alin.(2)-(3), art.20 alin.(1) din

Legea nr.489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale (în vigoare la

momentul apariției dreptului la indemnizație), instanțele de judecată au conchis că,

salariatul nu are obligații de a calcula și transfera contribuțiile de asigurări sociale,

iar obligația angajatorului de a calcula și achita plata contribuțiilor de asigurări

sociale nu poate fi imputată salariaților.

Cu referire la art.30 alin.(1) din Legea nr.489/1999, instanțele de judecată au

reținut că, pentru a disciplina angajatorul, doar Serviciul Fiscal de Stat poate

întreprinde măsuri de executare silită.

Mai mult ca atât, CNAS a recunoscut că pentru ultimele 12 luni calendaristice

premergătoare lunii producerii riscului asigurat, Tatianei Munteanu i-au fost

calculate și reținute contribuțiile individuale de asigurări sociale, fapt care a fost

reflectat și în dările de seamă lunare și prezentate Serviciului Fiscal de Stat.

La acest aspect, instanțele de judecată au remarcat că, plata contribuției de

asigurări sociale se face lunar de către angajator, dar nu de salariat.

În lumina celor expuse, instanțele de judecată au concluzionat că, restanța

angajatorului față de bugetul asigurărilor sociale de stat, nu poate avea impact

negativ asupra salariatului său și respectiv, intimata nu poate fi limitată în obținerea

7

unui drept garantat de Constituție (art. 49) pe temeiurile invocate de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

La 21 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs, împreună cu motivarea, împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei din 06 decembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii depuse

de Tatiana Munteanu.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Socială a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, menționând că Curtea de Apel

Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele

administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca

fiind stabilite, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Recurenta a indicat că, instanța de apel a ignorat prevederile art.3 lit.e) din

Legea nr.489/1999, din care rezult că, sistemul public de asigurări sociale se

organizează și funcționează având ca principii de bază principiul contributivității,

conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de

asigurări sociale plătite.

Astfel, legea cert reglementează că, drepturile sociale stabilite în sistemul

public de asigurări sociale se cuvin în temeiul contributivității de asiguri sociale

plătite.

Munteanu Tatiana a depus cerere de stabilire a indemnizației de maternitate și a

indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale, la data de 02 iulie 2019.

CTAS Ungheni a stabilit Tatianei Munteanu indemnizațiile solicitate, având la

bază de calcul venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice

premergătoarea lunii produceri riscului asigurat, venit din care la data stabilirii

indemnizației au fost calculate și plătite contribuiții de asigură sociale.

În speță, baza de calcul a indemnizației de maternitate, cât și a indemnizației

pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, reprezintă venitul mediu lunar

asigurat din care s-a achitat contribuții de asigurări sociale la data depunerii cererilor

și anume venitul asigurat realizat pentru perioada iulie 2018 – iunie 2019.

Cu trimitere la pct.68 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de

muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.108/2005, recurenta invocat că, dat

fiind faptul că la data stabilirii indemnizației de maternitate (14.08.2019), pentru

lunile februarie – iunie 2019 nu erau achitate contribuțiile de asigurări sociale de

stat, CTAS Ungheni corect a stabilit indemnizația de maternitate numai din venitul

mediu lunar asigurat pentru care au fost achitate contribuțiile sociale (iulie 2018 –

iunie 2019), or, potrivit art.7 alin.(4) din Legea nr.289/2004, venitul mediu lunar

asigurat se determină prin împărțirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate

unitățile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat.

La fel, și în cazul stabilirii indemnizației pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani, urmare depunerii cererii la 04 noiembrie 2019, CTAS Ungheni a

8

stabilit indemnizația doar din venitul asigurat pentru care la momentul depunerii

cererii au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale în cazul Tatianei Munteanu

din venitul asigurat pentru lunile iulie 2018 – ianuarie 2019, conform informației din

Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale.

Recurenta rezumă că, în baza de calcul a prestațiilor de asigurări sociale se

include doar acel venit din care au fost calculate și achitate contribuțiile de asigurări

sociale obligatorii la momentul depunerii cererii de stabilire a dreptului social

pretins.

Consideră că principala condiție, care servește temei pentru includere în baza

de calcul, constituie faptul c, contribuțiile de asigurări sociale trebuie să fie calculate

și achitate la momentul stabilirii dreptului social.

Din extrasul de cont al Tatianei Munteanu se atestă faptul că contribuțiile de

asigurări sociale la momentul depunerii cererii de stabilire a indemnizațiilor, au fost

doar calculate nu și achitate, ceea ce nu acordă ultimei dreptul de a fi inclusă în

calcul prestației de asigurare socială venitul pentru care nu au fost achitate

contribuțiile de asigurări sociale.

Pe lângă acestea, potrivit art.7 alin.(14) din Legea nr.289/2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creștere copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani nu se recalculează cu excepția cazurilor de modificare a

legislației privind modul de salarizare sau în baza hotărârii judecătorești.

Respectiv, achitarea contribuțiilor de asigurări sociale ulterior stabilirii

prestațiilor de asigurări sociale în sensul Legii nr.289/2004 nu servește temei de

reexaminare al acestora.

Prin inacțiunea SA „Covoare Ungheni”, de neachitare a contribuțiilor de

asigurări sociale în termenul stabilit de legislație, s-a adus atingere drepturilor

intimatei, prin urmare, angajatorul urmează prin prisma art.20 alin.(1) din Codul

civil, să răspundă pentru prejudiciul cauzat.

CNAS nu poartă răspundere și nici pârghii de control asupra

obligativității/impunerii achitării contribuțiilor de asigurări sociale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea

nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat

cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii

de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării

acestuia.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

9

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Or,

legea procesual-civilă, care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă.

În conjunctura enunțată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii

până la modificările operate prin Legea nr.246/2023, (în vigoare din 01 septembrie

2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii până

la modificările operate prin Legea nr.246/2023, (în vigoare din 01 septembrie 2023),

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 decembrie 2022,

în ședință publică.

Actele cauzei nu atestă date când copia dispozitivului deciziei instanței de apel

a fost notificată CNAS.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, copia deciziei integrale a

instanței de apel a fost notificată CNAS la data de 20 februarie 2023, fapt ce rezultă

din avizul poștal de recepție (f.d.144).

Astfel, recursul (a fost depus de CNAS cu respectarea prevederilor art.245 din

Codul administrativ (în redacția legii până la modificările operate prin Legea

nr.246/2023, (în vigoare din 01 septembrie 2023).

La 19 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Tatianei

Munteanu și SA „Covoare Ungheni” copia recursului depus de CNAS, cu

înștiințarea despre necesitarea prezentării referințelor, notificate la 27 aprilie 2023 și

respectiv la 03 mai 2023, fapt ce rezultă din avizele poștale de recepție, cu toate

acestea intimații nu și-au valorificat dreptul procedural și nu au depus referințe

(f.d.155, 157-158).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii

până la modificările operate prin Legea nr.246/2023, (în vigoare din 01 septembrie

2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil

în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

10

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de

drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția

legii până la modificările operate prin Legea nr.246/2023, (în vigoare din 01

septembrie 2023). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

11

superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

12