2ra-631/23 — constatatrea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei

2ra-631/23 — constatatrea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-631/23

2-21041437-01-2ra-05042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (M. Muruianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

06 decembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Oxana Parfeni

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Mocreac Vladimir,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mocreac

Vladimir împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Mocreac Vladimir și a fost menținută hotărârea din 19

iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 07 aprilie 2022, Mocreac Vladimir, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat prin această

încălcare.

În motivarea acțiunii a invocat că, este recunoscut în calitate de parte vătămată

în cauza penală de învinuire a lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei, Uncu Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. d), e) Cod Penal și art. 327

alin. (1) Cod Penal. Iar la 21.08.2007 prin ordonanța procurorului, a fost recunoscut

în calitate de parte civilă, unde solicită suma de 250 000 dolari SUA.

A relatat reclamantul că, la 05.08.2008 cauza penală a ajuns pe rolul instanței de

fond care a judecat cauza până la 09.06.2011, adică 2 ani și 10 luni, iar la data de

09.06.2011 a fost emisă sentința prin care inculpații au fost achitați, ca temei al

comiterii faptei nu de către inculpați, sentința fiind contestată cu apel de către procuror

și partea vătămată. Începând cu 08.10.2012 până la 05.12.2013 cauza a fost examinată

la Curtea de Apel Chișinău, care la 05.12.2013 a emis o decizie prin care au fost

admise apelurile declarate, fiind casată sentința, inclusiv din oficiu, și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tcaci Al.,

Rudenco S. și Uncu S. în baza art. 189 alin. (3) lit. d) Cod penal, au fost achitați, pe

1

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar acțiunea civilă a fost

respinsă.

A indicat că, decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs la Curtea

Supremă de Justiție de către procuror și partea vătămată, astfel în perioada 16.04.2014

- 16.12.2014, cauza s-a aflat spre examinare în cadrul Curții Supreme de Justiție, care

la 16.12.2014 a emis decizia prin care au fost admise recursurile ordinare declarate

de procuror și partea vătămată, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 decembrie 2013 în cauza penală, cu dispunerea rejudecării cauzei.

La rejudecare, Curtea de Apel Chișinău a examinat cauza începând cu

09.02.2015 și până la 20.12.2016 când a fost emisă decizia, prin care s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de acuzator și partea vătămată, și menținută sentința

instanței de fond fără modificări. Prin decizia 06.07.2017 Curtea Supremă de Justiție

a admis recursurile ordinare declarate de procurorul în procuratura de circumscripție

Chișinău și de partea vătămată, a casat total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 decembrie 2016, în cauza penală, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

A mai invocat reclamantul că, a treia oară Curtea de Apel Chișinău a examinat

apelurile în perioada 12.07.2017 - 05.11.2020, adică 3 ani și 4 luni, iar la 05.11.2020

a pronunțat decizia prin care a admis apelul procurorului și a părții vătămate, a casat

total sentința din 09.06.2011 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din alte motive,

inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțat o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță și achitați toți inculpații

ca temei al faptului că nu au comis ei infracțiunea și că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

A susținut că, în perioada 11.03.2021 până la 25.05.2021 a fost examinat recursul

la Curtea Supremă de Justiție, iar la 25.05.2021 a fost emisă decizia prin care s-au

admis recursurile ordinare declarate de către procurorul și de către partea vătămată,

s-a casat total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie

2020, în cauza penală și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată. Or, cauza fiind transmisa la rejudecare, pentru a patra

oară la Curtea de Apel Chișinău, din 25.05.2021, nu este vreo soluție pe caz, mai mult,

pe cauza data fiind deja amânate 3 ședințe, iar următoarea fixată doar pentru

17.11.2022, la o distanță de 9 luni de la ședința precedentă.

În legătură cu termenele de examinare a cauzei penale, a formulat o plângere

către CSM, care prin răspunsul din 22.10.2021 l-a informat despre dreptul său de a se

adresa în instanța de judecată în temeiul Legii nr. 87 din 21.04.2011. Prin tergiversarea

examinării cauzei i-a fost cauzat un prejudiciu prin suferințe de ordine

psihologică/morală.

Consideră reclamantul că, suferințele de ordin psihologic cauzate de admiterea

tergiversării examinării cauzei urmează a fi cuantificate sub forma unui prejudiciu

moral de 200 000 de lei, care va fi suficient pentru acoperirea frustrărilor, lipsurilor,

șocurilor emotive, suferințelor morale pentru încălcarea termenului rezonabil de

judecare a cauzei, din 05.08.2008 și până la data depunerii în instanța de judecată a

prezentei acțiuni.

La 18.07.2022 Mocreac Vladimir și-a concretizat cerințele, solicitând

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și

2

încasarea prejudiciului moral în sumă de 3 000 000 de lei, cauzat prin această

încălcare.

Prin hotărârea din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă parțial.

S-a constatat faptul încălcării dreptului reclamantului Mocreac Vladimir la

judecarea în termen rezonabil a acțiunii civile depuse în cauza penală XXX privind

învinuirea lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu.

S-a încasat în folosul reclamantului Mocreac Vladimir din bugetul de stat al

Republicii Moldova prejudiciul moral în sumă de 25 000 de lei.

În rest, cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

La 08 august 2022, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2022, solicitând casarea hotărârii

instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii.

Iar la 17 august 2022, Mocreac Vladimir a declarat apel, solicitând casarea

parțială a hotărârii instanței de fond, în partea ce ține de respingerea pretenției privind

încasarea prejudiciului moral.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Mocreac Vladimir și apelul declarat de Ministerul Justiției și a fost

menținută hotărârea din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, sunt întemeiate concluziile

primei instanțe privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral, reieșind din faptul că, cauza penală

se aflat pe rolul instanței de judecată mai mult de 14 ani, nefiind soluționată până la

depunerea prezentei acțiuni, iar pârâtul, contrar sarcinii pozitive de probațiune, nu a

demonstrat că motivele ce au dus la examinarea atât de îndelungată a cauzei îi sunt

imputabile acestuia.

Argumentul apelantului/pârât Ministerul Justiției privitor la aplicabilitatea

prevederilor art. 118 din Codul de procedură civilă, a fost respins. Or art. 4 alin. (1)

din Legea 87 expres stabilește că, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine

Ministerului Justiției. În prezent, cauza penală se află pe rolul instanțelor de judecată

mai mult de 14 ani, la moment dosarul fiind la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău

pentru a patra oară, deci, durata mare a neexaminării cauzei penale încalcă cert dreptul

reclamantului-apelant Mocreac Vladimir la examinarea în termen rezonabil a acțiunii

sale civile, și, în consecință, dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, deși cauza în care se pretinde încălcarea

este de o complexitate considerabilă, fiind implicați 3 inculpați, fapt ce obligă instanța

să asigure un echilibru între celeritatea procesului și drepturile acestora, totuși

termenul îndelungat de examinare a cauzei a fost condiționat, în mare parte, de

comportamentul părților, care au dus la amânarea ședințelor, cât și din cauza atitudinii

pasive ale instanțelor de judecată, care nu au întreprins măsuri necesare pentru

curmarea comportamentului de rea-credință a participanților la proces care abuzau de

drepturile procedurale și duceau la amânarea nejustificată a cauzei. Prima instanță just

a conchis că, termenul rezonabil de examinare a cauzei penale nu a fost respectat și

vinovate de încălcarea acestui termen nu se fac doar pârțile la dosar.

3

Cu referire la solicitarea reclamantului privind încasarea prejudiciului moral,

instanța de apel a accentuat că, potrivit art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87, în urma

constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de

judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor

de judecată.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a constatat că pretențiile reclamantului

privind încasarea prejudiciului moral sunt întemeiate parțial, iar suma de 25 000 de

lei încasată cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o sumă care este una echitabilă,

reală și corespunde suferințelor cauzate prin tergiversarea examinării cauzei penale în

care ultimul are calitate de parte vătămată.

La 05 aprilie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, reclamantul dacă pretinde că „a fost

încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei”, respectiv, dispunea de toate

pârghiile legale de a înainta instanței de judecată o cerere de urgentare a examinării

cauzei penale. Prin urmare, nedepunând cerere de urgentare a examinării cauzei,

acesta „a confirmat” și „aprobat tacit” toate acțiunile întreprinse de către autoritatea

judecătorească și pârțile implicate în proces.

Recurentul a precizat că nu pot apărea solicitări cu privire la compensarea unui

prejudiciu, din motiv că este destul de dificil de constatat o legătură de cauzalitate

între pretinsa violare a dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil și

pretențiile materiale.

A menționat că, scopul Curții Europene, la acordarea satisfacției echitabile, nu

este unul punitiv, ci mai curând unul reparatoriu și preventiv. Finalitatea constatării și

determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacții echitabile menite

să atenueze suferințele victimei.

A concluzionat recurentul că, instanțele judecătorești nu trebuie să-și formeze o

idee preconcepută potrivit căreia acțiunile înaintate prin care se pretinde încălcarea

termenului rezonabil prin prisma Legii nr. 87 din 21.04.2011 implică în mod

obligatoriu și admiterea acțiunii, fie chiar și parțial. Or, pe această categorie de acțiuni,

este necesar de a se elucida toate circumstanțele cauzei, de a se constata dacă există

cu adevărat o încălcare a prevederilor legale și de a se stabili prin probe dacă a existat

în mod veridic un prejudiciu.

Consideră recurentul că, hotărârile instanțelor inferioare cu privire la acordarea

sumei pecuniare cu titlu de prejudiciu moral sunt bazate pe argumente declarative și

formale, fără a dispune de careva suport probatoriu și legal.

La 11 aprilie 2023, Mocreac Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond, în partea ce ține de respingerea pretenției privind încasarea

prejudiciului moral și în această parte acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele naționale trebuie să țină cont

de satisfacția echitabilă acordată de către CtEDO în situații similare și să acorde

4

despăgubiri comensurabile în acest sens pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea

termenului rezonabil de examinare a cauzei, or suma de 3 000 000 de lei, este o sumă

rezonabilă.

Consideră recurentul că decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond,

urmează a fi casate parțial, și anume în partea respingerii pretenției privind încasarea

prejudiciului moral integral de 3 000 000 de lei, cu pronunțarea în această parte a unei

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 25 ianuarie 2023.

La 21 martie 2023, copia deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău

a fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin extrasul din

poșta electronică (f.d. 222, vol.1 ).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Ministerul Justiției, la 05 aprilie 2023 și recursul declarat de Mocreac

Vladimir, la 11 aprilie 2023, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 15 mai 2023, a expediat în adresa participanților

copiile recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de Mocreac Vladimir, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 14, vol.2).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra

în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile depuse de Ministerul

Justiției și de Mocreac Vladimir au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii

pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi examinate în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

Totodată, având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi

anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează

exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu

are putere retroactivă recursul se va examina conform procedurii de judecare a

recursului în vigoare la data depunerii acestuia, deoarece după sensul său norma

5

referitoare la temeiuri cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi separate de

procedura de examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

În conformitate cu prevederile art. 431 din Codul de procedură civilă,

examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a considerat

oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele

invocate în recursuri, deoarece criticele recurenților au fost expuse cu suficientă

claritate.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererile de

recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a

respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și a admite cererea de recurs depusă

de Mocreac Vladimir, cu modificarea deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

partea cuantumului despăgubirilor morale cauzat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că rezonabilitatea

duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor cauzei, ținând cont de

următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al

autorităților relevante și importanța cauzei pentru reclamant.

Din materialele cauzei se atestă că, la data de 30.07.2008, procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, a întocmit rechizitoriul privind învinuirea lui Tcaci

Alexandru și Rudenco Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.3

lit.d) și e) și art. 327 al. 1 Cod penal, iar la 13.08.2008 cauza penală a fost expediată

în adresa Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, pentru examinare în fond. La data de

25.11.2008 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, a întocmit rechizitoriul privind

învinuirea lui Uncu Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.3 lit. d)

și e) și art. 327 al. 1 Cod penal, fiind dispusă expedierea cauzei în Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău, pentru examinare în fond.

Prin încheierea din 05.12.2008, s-a dispus conexarea cauzei penale 1-807/08

privind învinuirea lui Uncu Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de art.189

alin.3 lit. d) și e) și art. 327 al. 1 Cod penal, cu cauza penală 1-655/08 privind

învinuirea lui Tcaci Alexandru și Rudenco Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.189 alin.3 lit.d) și e) și art. 327 al. 1 Cod penal, aflată în aceiași instanță în

procedură de examinare la judecătorul Gîscă Valeriu, pentru a fi examinate într-o

procedură unică.

În perioada 08.12.2008 pînă 09.06.2011, la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

au avut loc 24 ședințe de judecată, iar la 09.06.2011 fiind pronunțată sentința de

achitare.

6

Fiind contestată sentința la Curtea de Apel Chișinău în perioada 04.10.2012-

03.02.2014 au avut loc 14 ședințe de judecată, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 05.12.2013, a fost admis apelul procurorului și a părții vătămate Mocreac

Vladimir, casată sentința, inclusiv din oficiu, și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin achitare, în temeiul art.390 alin.(1) pct.2)

Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpați și pe art.327

alin.(1) Cod penal, în temeiul art.390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, începând cu 16.04.2014 dosarul s-a aflat în examinare la Curtea Supremă

de Justiție, decizia Curții din Apel fiind contestată de acuzatorul de stat și partea

vătămată Mocreac Vladimir, iar prin decizia 16.12.2014 au fost admise recursurile

ordinare, a fost casată total decizia Curții de Apel Chișinău din 05.12.2013, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Ulterior, la 09.02.2015 dosarul penal a fost înregistrat la Curtea de Apel

Chișinău, aflîndu-se la rejudecare, fiind fixate 20 de ședințe de judecată, după care la

data de 20.12.2016 a fost pronunțată decizie prin care au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate, cu menținerea sentinței de achitare. La 03.02.2017 decizia sus-

numită a fost contestată cu recurs de către acuzatorul de stat și partea vătămată. La

23.02.2017 dosarul a fost înregistrat din nou la Curtea Supremă de Justiție, care după

examinarea în 4 ședințe, prin decizia din 06.06.2017 a admis recursurile ordinare

declarate de procurorul și de partea vătămată Mocreac Vladimir, a casat total decizia

din 20.12.2006 a Curții de Apel Chișinău, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet.

Drept urmare, la 12.07.2017 dosarul penal pentru a treia oară a fost înregistrat la

Curtea de Apel Chișinău, aflîndu-se la rejudecare, fiind fixate 30 de ședințe de

judecată, cu pronunțarea la 05.11.2020 a deciziei prin care au fost admise apelurile

declarate de procuror și de către partea vătămată Mocreac Vladimir, casată total

sentința din 09.06.2011 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din alte motive,

inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin. (2) din Codul de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu au fost achitați pe art.189 alin.(3),

lit.d), e) Cod penal din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpați și respectiv achitați

pe art.327 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

În continuare, la 15.01.2021 decizia din 05.11.2020 a Curții de Apel Chișinău, a

fost contestată cu recurs de către acuzatorul de stat și partea vătămată și la 26.01.2021

dosarul a fost înregistrat din nou la Curtea Supremă de Justiție, care prin decizia din

25.05.2021 a admis recursurile ordinare, a casat total decizia din 05.11.2020 a Curții

de Apel Chișinău, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

La 18.08.2021 dosarul penal pentru a patra oară a fost înregistrat la Curtea de

Apel Chișinău, aflîndu-se la rejudecare.

Instanța de recurs, în contextul criteriilor de determinare a termenului rezonabil,

reține că cauza în care se pretinde încălcarea este de o complexitate considerabilă,

fiind implicați 3 inculpați, fapt ce obligă instanța să asigure un echilibru între

7

celeritatea procesului și drepturile acestora, totuși termenul îndelungat de examinare

a cauzei a fost condiționat, în mare parte, de comportamentul părților, care au dus la

amânarea ședințelor, cât și din cauza atitudinii pasive ale instanțelor de judecată, care

nu au întreprins măsuri necesare pentru curmarea comportamentului de rea-credință

a participanților la proces care abuzau de drepturile procedurale și duceau la amânarea

nejustificată a cauzei. Instanțele inferioare just au conchis că, termenul rezonabil de

examinare a cauzei penale nu a fost respectat și vinovate de încălcarea acestui termen

nu se fac doar părțile la dosar.

Totuși, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

reclamantul nu a contribuit în măsură semnificativă la tergiversarea procedurilor.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, apreciază critic

argumentele Ministerului Justiției, precum că Mocreac Vladimir în mod direct și tacit

a aprobat și acceptat toate acțiunile întreprinse de către autoritatea judecătorească și

nu a depus cerere de urgentare a examinării procesului, ca ulterior, să înainteze

conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 acțiune civilă, urmărind un interes exclusiv

pecuniar, deoarece respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură

de către instanță.

Examinând prezenta cauză civilă, prima instanță și instanța de apel au constatat

că a fost încălcat dreptul lui Mocreac Vladimir la judecarea în termen rezonabil a

cauzei penale de învinuire a lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, în

care Mocreac Vladimir a fost parte vătămată și au dispus încasarea prejudiciului

moral, în mărime de 25 000 de lei, sumă, care în opinia instanțelor ierarhic inferioare,

constituie o satisfacție echitabilă suficientă prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei penale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că instanțele

judecătorești corect au stabilit și apreciat circumstanțele ce fac obiectul probațiunii în

cauza respectivă, constatând încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen

rezonabil, însă suma acordată, cu titlu de despăgubiri morale, este insuficientă.

Instanța de recurs reiterează că, cauza penală se află pe rolul instanței de judecată

mai mult de 15 ani, la moment dosarul fiind la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău

pentru a patra oară. Or, durata mare a neexaminării cauzei penale încalcă cert dreptul

reclamantului-Mocreac Vladimir la examinarea în termen rezonabil a acțiunii sale

civile, și, în consecință, dreptul la un proces echitabil.

Conform art. 1 alin. (1) și (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu

intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Potrivit art.2 alin. (1)-(7) al Legii enunțate, orice persoană fizică sau juridică ce

consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei poate

adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei

astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile

stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

8

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu

pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat.

Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte,

în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum

și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul

reclamantului, de conduita instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata

încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

În corespundere cu art.4 alin. (1)-(3) din Legea menționată, sarcina probațiunii

lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi

suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor

și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) din Codul de Procedură penală, orice persoană

are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil, în termen

rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal constituită, care va

acționa în conformitate cu prezentul cod. Articolul 20 din același cod prevede

desfășurarea procesului penal în termen rezonabil: (1) Urmărirea penală și judecarea

cauzelor penale se face în termene rezonabile. (2) Criteriile de apreciere a termenului

rezonabil de soluționare a cauzei penale sînt: 1) complexitatea cazului; 2)

comportamentul participanților la proces; 3) conduita organului de urmărire penală și

a instanței de judecată; 31) importanța procesului pentru cel interesat; 4) vîrsta de pînă

la 18 ani a victimei. (4) Respectarea termenului rezonabil la urmărirea penală se

asigură de către procuror, iar la judecarea cazului – de către instanța respectivă.

În acest context, potrivit art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că orice persoană are

dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil,

de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării dreptului și a obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 5 alin. (1) și (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile

de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a

costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Reținând împrejurările de fapt și de drept elucidate supra, având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele

morale, starea de stres și frustrare cauzate lui Vladimir Mocreac, instanța de recurs va

9

majora cuantumul prejudiciului moral stabilit de prima instanța și instanța de apel în

beneficiul acestuia de la 25 000 de lei până la 50 000 de lei, sumă ce ar compensa

suferințele avute și ar constitui o satisfacție echitabilă lui Mocreac Vladimir, fiind și

una corelativă cu practica judiciară pe cazuri analogice.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază cuantumul

despăgubirilor morale pretins de către Mocreac Vladimir, în sumă de 3 000 000 de

lei, ca unul vădit disproporțional și excesiv în raport cu circumstanțele stabilite la caz.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că cuantumul trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În

temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul

despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victimele daunelor.

Astfel, din considerentele enunțate, instanța de recurs apreciază ca fiind

întemeiat argumentul lui Mocreac Vladimir că suma acordată de instanțele ierarhic

inferioare cu titlu de despăgubire în mărime de 25 000 de lei vine în contradicție cu

practica judiciară CțEDO, însă respinge ca nefondat argumentul invocat în cererea de

recurs, că în cazuri similare Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă părților

despăgubiri net superioare decât cele acordate de instanțele naționale. Or, cuantumul

despăgubirilor se stabilește în raport cu criteriile de apreciere instituite la fiecare caz

în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea

procesului, comportamentul autorităților competente și al părților, dificultatea

dezbaterilor, aglomerarea instanței, precum și exercitarea căilor de atac.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție concluzionează de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, de a

admite recursul declarat de Mocreac Vladimir, cu modificarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, în partea cuantumului prejudiciului moral cauzat ca

urmare a încălcării dreptului recurentului, Mocreac Vladimir, la examinarea în termen

rezonabil a cauzei penale.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se admite recursul declarat de Mocreac Vladimir.

Se modifică decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Mocreac Vladimir împotriva Ministerului

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei și încasarea prejudiciului moral, după cum urmează:

10

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Mocreac Vladimir – 50 000

(cincizeci mii) de lei, cu titlu de despăgubiri morale.

În rest, decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

19 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Oxana Parfeni

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

11