1ra-833/2021 — art. 189 alin. 3 lit. d, e, 327 alin. 1 CP

1ra-833/2021 — art. 189 alin. 3 lit. d, e, 327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-833/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Bejenaru Iurie

Stratulat Galina

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către

partea vătămată Mocreac Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2020, în cauza

penală privindu-i pe

Tcaci Alexandru Xxxxx, născut la xxxxx, în

or. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Rudenco Serghei Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din s. Xxxxx r-l Xxxxx, domiciliat mun.

Xxxxx str. Xxxxx;

Uncu Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din s. Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat

mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

09.02.2015-20.12.2016

12.07.2017-05.11.2020

23.02.2017 -06.06.2017

11.03.2021-25.05.2021

A C O N S T A T A T :

Alexandru Xxxxx, Rudenco Serghei Xxxxx și Uncu Sergiu Xxxxx au fost achitați

de sub învinuirea adusă în baza art. 189 alin. (3) lit. d) și e) Cod penal și art. 327

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

21 iulie 2004, Rudenco S. și Uncu S., exercitând funcțiile de inspectori ai poliției

criminale a CPs Rîșcani, mun. Chișinău, în str. Ismail, mun. Chișinău, l-au reținut

pe Mocreac Vl., bănuit de comiterea unei infracțiuni excepțional de grave, care a

fost adus în CPs Rîșcani, unde în baza rapoartelor lor, în privința bănuitului

1

Mocreac Vl. a fost întocmit proces-verbal contravențional, conform art. 1746 Cod

contravențional. La 22 iulie 2004, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, examinând

materialele contravenționale întocmite în privința lui Mocreac Vl., l-au

recunoscut vinovat de comiterea contravenției sus menționate, stabilindu-i

pedeapsa sub formă de arest, pe un termen de 10 zile.

La 30 iulie 2004, în baza procesului-verbal de reținere, întocmit de către

ofițerul de urmărire penală al SUP CPs Rîșcani, Cernea Iu., Mocreac Vl. a fost

reținut în conformitate cu prevederile art. 166 Cod de procedură penală, pe cauza

penală nr. xxxxx, fiind bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(4) Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 august 2004, în

privința lui Mocreac Vl. a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest, pe

un termen de 10 zile. Aflându-se în stare de arest administrativ și apoi fiind

arestat pe cauza penală sus- indicată, Mocreac Vl. se deținea în Izolatorul

Detenției Preventive a CGP mun. Chișinău. Tcaci Al., Rudenco S. și Uncu S.,

cunoscând faptul că, Mocreac Vl. a fost arestat administrativ și ulterior arestat pe

cauza penală nr. xxxxx, precum și că, acesta deținea cont bancar la B.C.

„Victoriabank” S.A., au acționat împreună și de comun acord, folosindu-se de

atribuția prevăzută de art. 12 pct. 33) din Legea cu privire la poliție, conform

căreia „Poliția este obligată să escorteze și să țină sub pază persoanele reținute și

deținute”, în baza permisiunilor eliberate de către Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău și comisarul CPs Rîșcani, mun. Chișinău, la datele de: 21 iulie 2004, 26

iulie 2004, 30 iulie 2004, 02 august 2004 și 05 august 2004, sub pretextul escortării

lui Mocreac Vl. la CPs Rîșcani, pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, îl

scoteau pe ultimul din Izolatorul Detenției Preventive al CGP mun. Chișinău și,

după aplicarea în privința acestuia a acțiunilor violente cu caracter de tortură, îl

escortau la oficiul B.C. „Victoriabank” S.A. din str. 31 August 1989, nr.141, mun.

Chișinău, unde Mocreac Vl. a fost impus, prin violență psihică și fizică, să ridice

de pe contul său bancar xxxxx mijloace bănești, după cum urmează: la 21 iulie

2004 - 220 dolari SUA, la 26 iulie 2004 - 310 dolari SUA, la 30 iulie 2004 - 300

dolari SUA, la 02 august 2004 - 240 dolari SUA, la 05 august 2004 - 930 dolari

SUA, iar în total a fost ridicată suma de 2000 dolari SUA, care a fost însușită de

inculpați.

Tot ei, Tcaci Al., Rudenco S. și Uncu S. au mai fost învinuiți de faptul că,

folosind situația de serviciu în interes material și acționând împreună și de

comun acord, aflând de la arestatul Mocreac Vl. că el are în B.C. „Victoriabank”

S.A. deschis un cont personal pe care se află mijloace bănești în sumă de 2000

dolari SUA, la 21 iulie 2004, la 26 iulie 2004, la 30 iulie 2004, la 02 august 2004 și

la 05 august 2004, sub pretextul escortării lui la CPs Rîșcani pentru efectuarea

acțiunilor de urmărire penală, îl scoteau pe acesta din Izolatorul Detenției

Preventive al CGP mun. Chișinău și în locurile nestabilite de către organul de

urmărire penală, urmărind scopul însușirii bunurilor, cereau de la Mocreac Vl.

transmiterea mijloacelor bănești aflate pe contul bancar al acestuia, aplicîndu-i

2

multiple lovituri, însoțite de înjurături și provocîndu-i astfel în mod intenționat

dureri puternice fizice și psihice.

Apoi, inspectorii poliției criminale Tcaci Al., Rudenco S. și Uncu S. acționînd

împreună și de comun acord l-au escortat pe Mocreac Vl. la oficiul B.C.

„Victoriabank” S.A. din str. 31 August 1989, nr. 141, mun. Chișinău, unde acesta

din urmă a ridicat de pe contul său bancar mijloace bănești, la 21 iulie 2004 - 220

dolari SUA echivalentul a 2630,63 lei, la 26 iulie 2004 - 310 dolari SUA

echivalentul a 3707,76 lei, la 30 iulie 2004 - 300 dolari SUA echivalentul a 3588,36

lei, la 02 august 2004 - 240 dolari SUA echivalentul a 2870,74 lei, la 05 august 2004

- 930 dolari SUA echivalentul a 11133,31 lei, fiind ridicată în total suma de 2000

de dolari SUA, ce constituia echivalentul a 23 930,08 lei, pe care Mocreac Vl. a

transmis-o inculpaților.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, faptele lui Tcaci Al., Rudenco

S. și Uncu S. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art.

189 alin. (3) lit. d), e) și art. 327 alin. (1) Cod penal, adică însușirea banilor prin

șantaj, săvârșită de două și mai multe persoane, acțiuni însoțite de tortură, urmate de

dobîndirea bunurilor cerute și folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de

răspundere a situației de serviciu, în interes material, ce a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice și drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

3.Sentința a fost atacată cu apeluri de către:

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S. să fie

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 189 alin. (3) lit. d), e) Cod penal,

la câte 6 ani și 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, pentru fiecare, și în baza art. 327 alin.(1) Cod penal, la câte 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o activitate

în domeniul juridic pe un termen de 2 ani, fiecare, iar în temeiul art. 84 Codul

penal, să le fie stabilită pedeapsa definitivă de câte 7 ani închisoare și amendă în

mărime de câte 1000 unități convenționale, pentru fiecare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau de a exercita o activitatea în domeniul juridic pe un

termen de 2 ani, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea cerințelor, procurorul a invocat că, prima instanță a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare, care dovedesc vinovăția

inculpaților de comiterea infracțiunilor incriminate; instanța a dat o apreciere

neobiectivă declarațiilor părții vătămate, cu toate că acestea au fost date sub

jurământ și coroborează cu declarațiile martorilor Grabco Vs. și Pojilțova A.; la

baza sentinței de achitare s-au pus declarațiile martorilor Cernea Iu., Cucoș V.,

care totalmente coincid cu cele ale inculpaților și care sînt colegi de serviciu cu

inculpații și urmau a fi apreciate critic;

3.2. Partea vătămată, Mocreac Vl. a solicitat casarea acesteia, pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați în

baza articolelor incriminate acestora prin rechizitoriu, deoarece instanța la

pronunțarea sentinței de achitare a pus la bază doar depozițiile inculpaților,

ignorând celelalte probe, și anume depozițiile martorilor: Pojilțova A. și Grabco

3

V. - colaboratori ai băncii, care au declarat, atât în cadrul urmăririi penale, cât și

în ședința primei instanțe că, banii de pe cont au fost retrași anume de către

partea vătămată în baza buletinului de identitate.

2013, au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința, inclusiv din oficiu,

și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Tcaci Al., Rudenco S. și Uncu S. în baza art. 189 alin. (3) lit. d) Cod

penal, au fost achitați, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpați și pe art. 327 alin. (1) Cod

penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

5.1 Procurorul, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, pe motiv că ultima nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate

este demonstrată prin probele administrate în cauză, care nu au fost corect

apreciate și anume: declarațiile părții vătămate Mocreac Vl., a martorilor Grabco

Vs., Pojilțova A., Băț I., precum și procesele-verbale de recunoaștere a persoanei

după fotografie; de confruntare dintre Rudenco S. și Mocreac A., certificatul

eliberat de B.C. „Victoriabank” S.A.; procesul-verbal de examinare a obiectelor.

Recurentul a susținut că, declarațiile inculpaților urmau a fi apreciate critic,

fiind date cu scopul de a duce instanța în eroare, în așa mod eschivîndu-se de la

răspunderea penală.

5.2. Partea vătămată, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

1), 2), 3), 4), 5), 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare în privința inculpaților, deoarece

instanța de apel nu a verificat toate probele pe dosar; completul de judecată nu a

fost constituit conform cerințelor legale stipulate de art. 33 Cod de procedură

penală, deoarece unul din judecători a pronunțat hotărârea pe dosarul penal în

privința lui Mocreac Vl. în anul 2005; copia deciziei i-a fost înmînată în limba de

stat, pe care nu o posedă și până în prezent nu a primit decizia în limba rusă;

admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpați în beneficiul lui a

prejudiciului material în sumă de 2000 dolari și cel moral în sumă de 10000 lei.

decembrie 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

fost audiați inculpații, partea vătămată și martorii: Băț Iu., Grapco V., Pojelțov A.,

însă în partea descriptivă a hotărârii adoptate, instanța nu a dat nici o apreciere

acestor declarații, ci doar a desfășurat conținutul lor și a conchis că, declarațiile

4

martorului Grapco V., urmează a fi apreciate critic, nefiind confirmate prin alte

probe.

La fel, din procesul-verbal rezultă că instanța de apel pe lîngă probele sus-

menționate a cercetat și alte probe: procesele-verbale de confruntare dintre

Rudenco S. și Mocreac Vl.; de examinare a obiectelor, de ridicare și examinare a

documentelor bancare, de examinare a dosarului administrativ nr.6-1289/047,

certificatul eliberat instanței de B.C. „Victoriabank” S.A., copia interpelărilor de

escortare; răspunsul nr. 1781 din 09.04.2009; răspunsul CGP mun. Chișinău

nr.1754 din 09.04.2009; dispoziția nr.107; răspunsul medicului din 16.04.2009;

răspunsul Procuraturii mun. Chișinău din 20.07.2009; concluziile expertizei

grafologice nr.141-142 din 05.02.2010; răspunsul de la procuratura generală nr.11-

597/05-8734 din 04.10.2007; însă a dat apreciere selectivă acestora, fără a le

analiza în ansamblu cu toate actele cauzei, pe care le-a cercetat.

Prin urmare, procedând astfel, instanța de apel s-a limitat la o motivare

insuficientă și contrară probatoriului administrate pe cauză, or recurenții au

invocat probe concrete, care în opinia lor, confirmă vinovăția inculpaților și la

care nu au primit nici un răspuns.

Din atare considerente, instanța de recurs a concluzionat că, statuările

instanței de apel, privind lipsa probelor ce ar confirma vinovăția inculpaților,

sînt pripite, nu corespund materialelor dosarului și sînt bazate exclusiv pe

declarațiile inculpaților și a martorilor Cucoș V. și Cernea Iu., care sînt

colaboratori de poliție, colegi cu inculpații.

La fel, s-a menționat că, este prematură concluzia, precum că buletinul de

identitate a părții vătămate a fost adus de fratele acestuia, fără a da careva

apreciere procesului-verbal al delictului administrativ din 21.07.2004, în care este

indicat documentul potrivit căruia s-a stabilit identitatea lui Mocreac Vl.;

procesului-verbal de reținere a acestuia, în care este menționată seria și numărul

buletinului de identitate, iar la sfârșitul procesului este indicat că, despre reținere

urmează a fi înștiințat fratele. Pripită a fost apreciată și concluzia instanței de

apel precum că, pe ordinele de încasare ridicate de la B.C. „Victoriabank” S.A. nu

este semnătura părții vătămate, reținând în acest sens concluzia raportului de

expertiză grafologică nr. 141-142 din 05.02.2010, fără a da apreciere declarațiilor

colaboratorilor băncii, din care rezultă că, banii au fost extrași de pe cont anume

de către Mocreac Vl., iar unul din ei a mai concretizat că, acesta din urmă era

speriat, stresat, iar semnătura lui uneori nu coincidea cu cea din buletin.

Instanța prematur a ajuns la concluzia, precum că extragerea banilor de pe

contul părții vătămate nu coincide cu data și ora cînd Mocreac Vl. era escortat în

CPs Rîșcani, neverificînd în acest sens datele din Registrul de scoatere a

inculpaților din celule și perioada de timp în care Mocreac Vl. era scos din

izolator și escortat în CPs Rîșcani, cu ora în care era întors înapoi în izolator și cu

datele oferite de B.C. „Victoriabank” S.A. privind data și ora ridicării mijloacelor

bănești (f.d.68, 76-79 v.1; f.d. 89, 97-103 v.2, 184-185, vol. III). Respectiv,

nepronunțarea asupra acestor chestiuni reprezintă în sine neexaminarea fondului

apelurilor.

5

2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

ordinare de către:.

9.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, prin care s-a menținut sentința

de achitare și dispunerea rejudecării cauzei, deoarece instanța eronat a apreciat

probatoriului administrat, derogând de la prevederile art. 101 Cod de procedură

penală și punând accentul doar pe declarațiile persoanelor achitate, care nu

coroborează cu celelalte probe.

Prin urmare, acuzarea a considerat că, probele din dosar dovedesc în

totalitate fapta imputată inculpaților, precum și combat versiunea lor de

nevinovăție.

De comun cu aceasta, a menționat că instanțele de judecată în mod eronat

au apreciat declarațiile martorilor Guja V., Grițic O., Cucoș V. și Cernea Iu., dat

fiind că aceștia sunt colaboratori de poliție, colegi ai inculpaților, iar unii din ei

au și efectuat urmărirea penală pe cauza penală privindu-l pe Mocreac Vl.

9.2. Partea vătămată Mocreac Vl., care a solicitat casarea acesteia și

adoptarea unei hotărâri de condamnare în privința lui Tcaci Al., Rudenco S. și

Uncu S., pe ambele capete de acuzare.

În esență, recurentul a menționat că, soluția de achitare este una ilegală, la

adoptarea căreia instanța de fond a luat în considerație doar declarațiile făcute de

persoanele achitate, fără a atrage atenția asupra celor expuse de partea vătămată.

Recurentul susține că instanța de apel neîntemeiat și intenționat a tergiversat

examinarea acestei cauze.

2017, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată total decizia și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

indicațiile date anterior de instanța de recurs și, în mod repetat a admis mai

multe erori de drept,ce duc nemijlocit la casarea hotărârii adoptate.

Respectiv, neîndeplinind în mod repetat indicațiile instanței de recurs,

instanța de apel a admis încălcarea art. 6 paragraf. 1 al Convenției Europene.

Adică, instanța nu a respins argumentat toate alegațiile procurorului și părții

vătămate Mocreac Vl., invocate în cererile de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile ce au importanță decisivă în această cauză,

neînlăturînd contradicțiile existente între declarațiile martorilor și neanalizând

celelalte probe din dosar.

De asemenea, din motivarea deciziei instanței de apel nu rezultă un răspuns

clar și argumentat, bazat pe probele din dosar, cu privire la faptul dacă buletinul

de identitate a fost sau nu la partea vătămată în momentul reținerii acestuia de

către inculpați. Totodată, rejudecând cauza, instanța de apel nu a făcut lumină

nici referitor la faptul dacă în momentul extragerii banilor de pe contul părții

vătămate, acesta se afla sau nu în custodia poliției.

6

În general, instanța de recurs a apreciat că, instanța de apel întru-un mod

foarte succint și evaziv a stabilit că, nici o probă din cele administrate pe caz nu-i

incriminează pe inculpați, ci din contra îi dezvinovățesc.

Față de toate considerentele arătate supra, instanța de recurs a menționat că,

instanța de apel a trecut cu vederea indicațiile instanței de recurs privitor la

chestiunile care trebuiau să fie verificate la rejudecarea acestei cauze, încălcând

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, în acest sens. Prin alte cuvinte,

instanța de apel, în mod repetat, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, acceptând niște concluzii de ordin general, privitor la nevinovăția lui

Uncu S., Tcaci Al. și Rudenco S., de cele incriminate prin rechizitoriu.

noiembrie 2020, au fost admise apelurile declarate, fiind casată total sentința, din

alte motive, inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează: Tcaci Alexandru a fost achitat pe art. 189 alin. (3) lit. d), e)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către el. Tcaci Alexandru a fost

achitat pe art. 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii. Rudenco Serghei a fost achitat pe art. 189 alin. (3) lit. d), e)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către el. Rudenco Serghei a fost

achitat pe art. 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii. Uncu Sergiu a fost achitat pe art. 189 alin. (3) lit. d), e) Cod

penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către el. Uncu Sergiu a fost achitat

pe art. 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. A fost respinsă acțiunea civilă a părții vătămate Mocreac Vladimir,

ca nefondată.

de fond corect și legal a constatat, prin sentință, starea de fapt imputată

inculpaților Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S. conform rechizitoriului în baza art.

189 alin. (3) lit. d), e), art. 327 alin. (1) Cod penal, însă aceasta incorect a stabilit

temeiul de achitare a inculpaților, precum că fapta nu a fost săvârșită de

inculpați, pe ambele capete de acuzare, or, din materialele cauzei penale, instanța

de apel a reținut că, inculpații urmează a fi achitați pe art. 189 alin. (3) lit. d), e)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpați, iar pe art. 327

alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Analizând aceste probe, cercetându-le prin prisma rigorilor de drept,

instanța de apel a considerat, că acestea din urmă nu demonstrează faptul

comiterii de către inculpații Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S. a infracțiunilor de

însușirea banilor prin șantaj, săvârșită de două și mai multe persoane, acțiuni însoțite de

tortură, urmate de dobîndirea bunurilor cerute, precum și existența faptei prejudiciabiler

sub formă de folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a

situației de serviciu, în interes material, ce a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice și drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, or, la caz, s-a

constatat că fapta de sustrage a banilor nu a fost comisă de inculpați, precum și

nu s-a constatat existența faptei de abuz de serviciu.

7

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că, deși acuzatorul de stat a

indicat în actul de învinuire precum că, Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și

Uncu Sergiu, l-au escortat pe Mocreac Vladimir la oficiul Băncii Comerciale

„Victoriabank” SA, situat pe str. 31 August 1989, 141, mun. Chișinău, unde

Mocreac Vladimir fiind impus prin șantaj a ridica de pe contul său bancar

nr.xxxxx mijloace bănești, la 21 iulie 2004 suma de 220 dolari SUA, la 26 iulie

2004 suma de 310 dolari SUA, la 30 iulie 2004 suma de 300 dolari SUA, la 02

august 2004 suma de 240 dolari SUA, la 05 august 2004 suma de 930 dolari SUA,

iar ulterior să le transmită inculpaților, aceste circumstanțe în cumul pentru a

dovedi fapte prejudiciabile imputate inculpaților, nu și-au găsit confirmare în

cadrul cercetării judecătorești, or, în sensul dat nu au fost prezentate destule

probe pertinente și concludente, acuzatorul de stat axându-se în sensul dat în

exclusivitate doar pe declarațiile părții vătămate Mocreac Vladimir, care a arătat

că anume inculpații au comis faptele indicate în rechizitoriu.

Instanța de apel a reținut, că învinuirea adusă inculpaților este apreciată de

către partea acuzării drept o infracțiune continuă/prelugită, or acțiunile

inculpaților sunt calificate și pe art. 189 alin. (3) și art. 328 alin. (1) Cod penal, dar

în faptele prejudiciabile imputate inculpaților, sunt distincte mai multe acțiuni de

sustragere a banilor prin șantaj, precum și comiterea abuzului de serviciu la

anumite date: 21 iulie 2004, 26 iulie 2004, 30 iulie 2004, 02 august 2004, 05 august

2004, zile care coincid cu data când erau ridicate mijloacele bănești de pe contul

părții vătămate.

Totodată, din învinuire nu se desprinde concret și amănunțit cum au fost

realizate acțiunile infracționale ale inculpaților la comiterea sustragerilor prin

șantaj a mijloacelor bănești, ce aparțineau victimei, anume prin extragerile

mijloacelor bănești de la bancă, or instanța de apel a reținut că, au fost în total 5

extrageri bănești, în diferite zile, iar din circumstanțele cauzei indicate în

rechizitoriu, nu este clar ce acțiuni au fost întreprinse nemijlocit de către fiecare

inculpat întru realizarea laturii obiective, care a fost rolul nemijlocit al fiecărui

inculpat la realizarea infracțiunilor imputate, nefiind descrise circumstanțele

concrete, pentru fiecare zi al fiecărui inculpat, în complicitate cu ceilalți .

În contextul dat, instanța de apel, apreciind în cumul probele administrate a

considerat că, fapta incriminată inculpaților, nu putea fi comisă de către aceștia,

or deși Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, sunt învinuiți că, l-au

escortat pe Mocreac Vladimir la oficiul Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la

data de 21 iulie 2004, ora 12.30, timp când mijloacele bănești au fost ridicate de

partea vătămată, la aceasta data și ora, Mocreac Vladimir în genere nu era

reținut, iar conform materialului administrativ, rezultă că, la data de 21.07.2004,

abia la ora 19.26, Mocreac Vladimir a fost reținut, fiind învinuit de comiterea

contravenției administrative prevăzute de art. 1746 CCA al RM.

Astfel, instanța de apel a indicat că, partea vătămată din start a menționat

că, la data de 21.07.2004, nu a fost escortat de căte inculpați la bancă, dar a ridicat

banii din propria inițiativă, ulterior acești bani fiind ridicați de către inculpați

cînd a fost reținut, necătînd la aceasta, partea acuzării a indicat în rechzitoriu că,

8

inculpații i-au sustras suma de 220 dolari SUA, la data de 21.07.2004 prin aceiași

metodă, șantaj și abuz de serviciu ducându-l la bancă .

Totodată, deși partea vătămată Mocreac Vladimir indică faptul că, suma

ridicată de dânsul, la data de 21.07.2004, a fost ridicată de colaboratorii de poliție

în cadrul reținerii sale, instanța de apel a considerat că, în sensul dat, nu au fost

acumulate destule probe pertinente și conludente, or, doar declarațiile părții

vătămate Mocreac V. făcute în acest sens, peste câțiva ani de la momentul

acțiunilor propriu-zise, sunt puțin credibile, de vreme ce alte probe, cum ar fi

procesul-verbal de percheziție corporală din 21.07.2004, prin care se constată că,

de la Mocreac Vladimir nu au fost ridicate careva bunuri sau mijloace bănești,

fapt confirmat și prin semnatura persoanei reținute, totodată ultimul nu a

invocat careva obiecții la momentul reținerii în acest sens, denotă contrariul celor

declarate de pătimit.

Cu privire la faptul escortării lui Mocreac Vladimir la oficiul Băncii

Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 26 iulie 2004, unde la ora 14.15 a fost

ridicată suma de 310 dolari SUA, instanța de apel a remarcat că, în sensul dat,

învinuirea adusă lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, de

asemenea nu a fost confirmată prin probe destule, or, de rând cu lipsa unor

circumstanțe concrete vizavi de acțiunile fiecărui inculpat, întru realizarea laturii

obiective în acea zi, a fost combătută acuzarea adusă inculpaților și prin

confirmarea faptului că, la data și ora ridicării banilor, partea vătămată nu putea

să se afle în incinta băncii, or conform procesului-verbal de petrecere a acțiunilor

de urmărire penală pe cauza penală de învinuire a lui Mocreac V., rezultă că la

data de 26 iulie 2004, orele 14.00 - 14.30, Mocreac Vladimir s-a aflat în CP Rîșcani,

unde acestuia i s-a adus la cunoștință de către ofițerul de urmărire penală,

Cernea Iurie, ordonanța din 24 iulie 2004, privind dispunerea expertizei medico-

legale pe cauza penală nr. xxxxx, fapt confirmat și prin semnatura lui Mocreac

Vladimir (f.d. 77 verso, Vol. II).

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind combătută și imputarea

inculpaților a circumstanțelor comiterii sustragerilor prin șantaj a sumei de 300

dolari SUA, la data de 30.07.2004, or fapta incriminată lui Tcaci Alexandru,

Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, precum că dânșii, la data de 30 iulie 2004 l-au

scos pe Mocreac Vladimir din Izolatorul Detenției Preventive al CGP mun.

Chișinău și l-au escortat la instituția bancara, unde ultimul la ora 11.06 a ridicat

suma de 300 dolari SUA, se combate prin faptul că, la data de 30 iulie 2004,

partea vătămată Mocreac Vladimir, la solicitarea ofițerului de urmărire penală a

fost scos din izolator de către Guja Viorel, fapt confirmat prin semnatura acestuia

pe dispoziție de escortare.

Astfel, cu referire la această data - 30 iulie 2004, instanța de apel a remarcat

că, din materialele cauzei, nu se deduce că, în ziua respectivă, inculpații Tcaci

Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu ar fi avut careva tangență nemijlocit

cu partea vătămată Mocreac Vladimir.

Cu privire la pretinsa faptă de escortare a lui Mocreac Vladimir la oficiul

Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 02 august 2004, unde la ora

9

09.58 a fost ridicată suma de 240 dolari SUA, în sensul dat, instanța de apel a

reținut că, deși conform registrului de evidența a deținuților, se constată că la

data de 02 august 2004, ora 09.30, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de

către Rudenco Serghei, în cazul dat, precum și adus de către alt colaborator de

poliție, anume Guja la ora 17.30 înapoi, aceasta nu confirmă vinovăția

inculpaților, în contextul în care, din declarațiile părții vătămate Mocreac

Vladimir, reiese că inițial acesta era bătut și influențat psihic de către Tcaci

Alexandru și Uncu Sergiu, apoi dus de Rudenco Serghei la instituția bancara, de

unde partea vătămată a ridicat mijloace bănești, însă în perioada de la ora 09.30

până la 09.58, în opinia instanței de apel este puțin probabilă realizarea acțiunii

de escortare, maltratare și ridicarea mijloacelor bănești, or numai deplasarea sub

escortă a părții vătămate de la izolator până la sediul băncii, care se află în

diferite sectoare ale mun. Chișinău, impune o perioadă de timp mai mare de 30

minute, versiune ce nu a fost combătută de către partea acuzării, prin careva

probe pertinente suplimentare.

Cu privire la pretinsa faptă de escortare a lui Mocreac Vladimir, la oficiul

Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 05 august 2004, unde la ora

11.46 a fost ridicată suma de 930 dolari SUA, în sensul dat, instanța de apel a

reținut că, deși conform registrului de evidența a deținuților, se constată că, la

data de 05 august 2004, ora 11.00, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de

către Rudenco Serghei, în cazul dat, aceasta nu confirmă vinovăția inculpaților,

or din declarațiile părții vătămate Mocreac Vladimir, reiese că partea vătămată

de fiecare dată înainte de a fi dus la bancă, era bătut și influențat psihic de către

Tcaci Alexandru și Uncu Sergiu, apoi dus de Rudenco Serghei la instituția

bancară, de unde partea vătămată a ridicat mijloace bănești, însă în perioada de

la ora 11.00 pînă la 11.46, în opinia instanței de apel este puțin probabilă

realizarea acțiunii de escortare, maltratare și ridicarea mijloacelor bănești,

devreme ce numai deplasarea sub escortă a părții vătămate de la izolator pînă la

sediul băncii, care se află în diferite sectoare ale mun. Chișinău, impune o

perioadă de timp mai mare de 30 minute, care la fel nu a fost combătută de către

partea acuzării, prin careva probe pertinente suplimentare, or inculpații au

solicitat petrecerea experimentului respectiv, însă partea acuzării nu a combătut

aceasta.

Totodată, instanța de apel a mai reținut, că, din răspunsul din 09.04.2009, nr.

1781, eliberat de Comisariatul general de poliție, mun. Chișinău, rezultă că,

Mocreac Vladimir, s-a aflat deținut în CAA al CGP mun. Chișinău, de la data de

23.07.04 până la data de 30.07.04, pentru comiterea contravenției administrative

prevăzută de art. 174 CCA al RM, iar ca document ce identifică identitatea

acestuia, a fost prezentat certificatul BAR (dar nu buletinul de identitate).

Ulterior persoana dată, a fost reținută în baza art. 166 Cod de procedură

penală și s-a deținut în IDP al CGP mun. Chișinău, de pe data de 30 iulie 2004, în

baza procesului verbal de reținere, iar apoi la aplicarea arestului preventiv,

mandatului și încheierii instanței de judecată, până la 18 august 2004, cînd a fost

10

eliberat. Ca document de identitate a fost prezentat buletinul de identitate

indicat în procesul verbal de reținere.

Din răspunsul din 09.04.2009, nr. 1784, eliberat de Comisariatul general de

poliție, mun. Chișinău, rezultă cert că, în baza cererii de chemare și a procurilor,

persoana solicitată de organul de urmărire penală, în gestiunea căruia se află

dosarul, este eliberată grupei de escortă, iar documentele de identitate ale

acestuia, se păstrează în dosarul personal al deținutului și nu se eliberează cu

acesta.

În sensul dat, instanța de apel a considerat că, organul de urmărire penală

nu a întreprins toate măsurile necesare în vederea probării faptelor imputate

inculpaților Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, or, deși, din

răspunsul din 09.04.2009, nr. 1781, eliberat de Comisariatul general de poliție,

mun. Chișinău, rezultă că, Mocreac Vladimir s-a deținut în IDP al CGP mun.

Chișinău în perioada 30.07.2004 - 18.08.2004, iar ca document de identitate a

servit buletinul de identitate, în cazul dat, nu este clar cum Mocreac Vladimir a

putut ridica careva mijloace bănești în baza buletinul de identitate, de la

instituția bancară, în contextul în care, la escortarea persoanei solicitate de

organul de urmărire penală, în gestiunea căruia se află dosarul, actul de

identitate ale acestuia, nu s-a eliberat cu arestatul.

Prin urmare, deși partea vătămată Mocreac Vladimir indică direct la

inculpații Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, ca la persoane care

au comis infracțiunea, din probele cercetate și circumstanțele stabilite, nu rezultă

că anume inculpații l-au escortat la instituția bancară și au primit de la partea

vătămată mijloacele bănești ridicate, de la acesta, prin constrîngere fizică sau

psihică.

Instanța de apel a apreciat critic și declarațiile martorilor Știrbu Traian și

Verdeș S., or, aceștia fiind audiați în cadrul ședinței instanței de apel, au relatat

doar ceea ce le-a spus Mocreac Vladimir, având motive de induce în eroare

instanța și a se răzbuna pe inculpați, care sunt colaboratori de poliție, totodată

fiind influențați de către pătimit.

Cu privire la cele declarate de martorul Beț Iulia în instanța de apel, aceasta

nu a relatat careva circumstanțe relevante nemijlocit la fapta incriminată

inculpaților.

Astfel, instanța de apel a reținut că, după scoaterea banilor de la bancă, pe

data de 21.07.2004 la orele 14.00, până la reținerea pătimitului, de fapt

aproximativ pe la orele 19.00, ultimul a dispus de timp pentru a fi în

circumstanțe nestabilite cu mijloacele bănești, care îi erau necesare, din spusele

pătimitului, pentru a organiza funerariile mamei sale, care a decedat câteva zile

înainte.

Totodată, partea vătămată, știind că putea fi bănuit în comiterea infracțiunii

de omor al mamei sale, or conform circumstanțelor acelei cauze penale, partea

văvtămată era persoana care a fost împreună cu victima pînă la deces, putea să

organizeze mai multe scenarii pentru a ascunde banii și buletinul de identitate al

11

său ca să nu nimerească pe mîina poliției, urmărind scopul de a nu fi demascat și

reținut.

În special, partea vătămată putea transmite buletinul său cât și mijloacele

bănești fratelui său Oleg Mocreac, care a și adus buletinul părții vătămate, la data

de 30.07.2004, la momemntul reținerii pătimitului, lucru confirmat și de martorul

Cernei, care a întocmit procesul-verbal de reținere a pătimitului din 30.07.2004.

Cu referire la afirmația martorului Grapco Veaceslav precum că, partea

vătămată venea personal și semna și tot el personal ridica banii, în sensul dat,

instanța de apel a ținut să remarce că, la caz, aceste afirmații ale martorului

trezesc multe dubii, începând cu faptul memorizării părții vătămate de către

martor, în timp ce acesta avea în fiecare zi mai mulți clienți, 30-80, precum și

faptul audierii martorului cu mulți ani după petrecerea evenimentelor de

ridicare a banilor. Or, tendința martorului de a denatura circumstanțele cauzei

este favorabilă acestuia, urmare a eventualei culpe sau îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiunilor de serviciu de către acesta, prin eliberarea

unei alte persoane decât destinatarului, a mijloacelor bănești (intenționat sau din

neglijență), lucru ce a și fost confirmat prin raportul de expertiză grafosocpică,

prin care se atestă că, semnăturile de pe bonurile de primire a banilor, nu pot fi

confirmate că, sunt ale părții vătămate.

Astfel, din probele acumulate și cercetate, instanța de apel a remarcat că, în

privința inculpaților Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu nu poate

fi emis un act de condamnare, doar în baza declarațiile părții vătămate Mocreac

Vladimir, care sunt apreciate critic de către instanță, cu atât mai mult că, prin

raportul de expertiză nr. 141-142 din 05.02.2010, nu s-a putut stabili de cine au

fost efectuate semnăturile pe ordinele de plată eliberate de „Victoriabank” SA, de

către Mocreac Vladimir sau altă persoană.

Totodată, instanța de apel nu a putut înlătura dubiile ce se referă la faptul

ridicării banilor pe data de 26.07.2004, 30.07.2004, perioadă când nu a fost

confirmat că, buletinul se afla în posiseia inculpaților, or probele acumulate

denotă contrariul că, acest buletin a fost adus de către fratele victimei, abia la

data reținerii acesteia, la 30.07.2004, precum și dubiile ce se referă la faptul aflării

buletinului de identitate începând cu 30.07.2004 ora 14.00, în posesia lui I. Cernea

și a administrației Izolatorului, în care se deținea partea vătămată, care a fost

reținută în temeiul art. 166 Cod de procedură penală și buletinul a fost transmis

persoanelor respective urmare a prezentării actului de identitate al lui Mocreac

V. de către fratele victimei.

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că, învinuirea incriminată lui

Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu privind comiterea infracțiunii

de șantaj, este una neîntemeiată și nedemonstrată, bazată doar pe presupurile

organului de urmărire penală.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal,

incriminată lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu, instanța de

apel a remarcat că, pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii date, în contextul în care, inculpații fiind învinuiți de însușirea

12

banilor, prin șantaj, fapta în acțiunile acestora nu s-a dovedit, pe motiv că,

aceasta nu a fost comisă de dânșii, prin urmare, acestora nu poate fi incriminată

abuzul de serviciu, prin folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de

răspundere a situației de serviciu, concluziile instanței cu referire la

neconfirmarea învinuirii pe art. 189 alin. (3) Cod penal, fiind aceleași și pentru

fapta imputată inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal, cu excepția că fapta

imputată inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal, nu a existat în genere.

Cu privire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mocreac Vladimir,

instanța de apel a menționat că acesta este una neîntemeiată, prin urmare

urmează a fi respinsă, atâta timp, cât faptele incriminate inculpaților, nu au fost

comise de către inculpați (sustragerea banilor), precum și nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii (abuz de serviciu).

către:

14.1 Procuror, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă

rejudecarea în instanța de apel, în alt complet dejudecată, din motiv că eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel nu s-a expus întemeiat asupra argumentelor invocate de

apelanți despre încălcarea de către instanța de fond a modalității de apreciere a

probelor, în condițiile în care probele dovedesc că inculpații au săvârșit faptele

incriminate și că acestea constituie infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (3) lit.

d), e), art. 327 alin. (1) Cod penal;

- din conținutul părții descriptive a deciziei recurate, instanța de apel a

constatat contradictoriu identitatea temeiului de drept pus la baza soluției de

achitare a inculpaților Tcaci Alexandru Xxxxx, Rudenco Serghei Xxxxx și Uncu

Sergiu Xxxxx, pe capătul de acuzare prevăzut la art. 327 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel, la rejudecarea în cadrul celei de-a treia proceduri a

ignorat indicațiile date anterior de către instanța de recurs și, în mod repetat a

admis mai multe erori de drept, ce duc nemijlocit la casarea hotărârii adoptate;

- soluția instanței de apel a fost casată de instanța de recurs, din

considerentele că, instanța a ajuns pripit și nemotivat la concluzia menținerii

achitării în privința inculpaților, nu a apreciat probele, nu s-a pronunțat asupra

tuturor criticilor formulate de apelanți în cererile de apel și nu a înlăturat

contradicțiile existente;

- din conținutul părții descriptive a deciziei, instanța de apel a efectuat o

compilare a argumentelor invocate de către Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău în deciziile din 5 decembrie 2013 și respectiv 20 decembrie 2016 și nu a

intervenit prin argumente noi în vederea înlăturării carențelor relevate anterior

de către instanța de recurs, în raport cu motivele invocate de apelanți și probele

din dosar;

- problema posedării de către partea vătămată Mocreac Vladimir a actului

de identitate, este una suficient de importantă pentru stabilirea circumstanțelor

de fapt ale cazului, or datorită posedării actului de identitate, în perioada

13

cuprinsă între 26 iulie 2004, 30 iulie 2004, 02 august 2004 și respectiv 05 august

2004, de aflare a părții vătămate în custodia statului, a fost posibilă ridicarea

mijloacelor financiare de la instituțiile bancare;

- nu este clar din ce motiv instanța de apel nu a pus declarațiile martorului

Băț I. la baza unei sentințe de condamnare a inculpaților;

- în decizia instanței de apel lipsește aprecierea probatoriului administrat

în cauză, fiind formulate câteva concluzii de ordin general, ce au determinat

instanța să decidă că, inculpații sunt nevinovați;

- statuările referitoare la lipsa probelor ce ar confirma vinovăția

inculpaților Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu sînt pripite, nu au

suport probator și sunt bazate exclusiv pe declarațiile inculpaților și a martorilor

Cucoș Valentin și Cernea I., care sunt colaboratori de poliție și colegi cu

inculpații;

- nu există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirii și cele

prezentate în favoarea achitării inculpaților, iar instanța de apel nu a apreciat

dacă probele administrate de către partea apărări prevalează asupra probelor

invocate de către partea acuzării în sprijinul învinuirii, fiecare în parte după

criteriul de utilitate, pertinență, iar toate în ansamblu, după criteriul de

coroborare a lor;

- din motivarea deciziei instanței de apel nu rezultă un răspuns clar și

argumentat, bazat pe probele din dosar, cu privire la faptul dacă buletinul de

identitate a fost sau nu la partea vătămată în momentul reținerii acestuia, de

către inculpați;

-instanțele de judecată în mod eronat au apreciat declarațiile martorilor

Guja Viorel, Grițic Oleg, Cucoș Valentin și Cernea Iurie și este de părerea că

acestea urmau a fi apreciate critic, deoarece sunt colaboratori de poliție, colegi cu

inculpații, iar unii au și efectuat urmărirea penală pe cauza penală în care

Mocreac V. a fost bănuit;

- instanțele de judecată au omis din vedere faptul că:

- fiind reținut la data de 21 iulie 2004, Mocreac V. deținea asupra sa mijloace

bănești, după cum este indicată suma ridicată la această dată, de la bancă, în

mărime de 220 dolari SUA, fapt confirmat atât de partea vătămată, martorul Baț

lulia, cât și informația prezentată de la instituția bancară, însă la reținerea

dânsului și întocmirea acelui proces-verbal de reținere, o careva sumă de bani nu

a fost indicată, elucidată în actele procesuale;

- instanțele de judecată nu au analizat și apreciat faptul unde a fost deținut

Mocreac de la ora 15:00 (ora reținerii) pînă la 19:25 (ora încarcerării), de ce în

actele de reținere nu s-au indicat acele sume bănești deținute asupra lui Mocreac

Vladimir, precum și modul în care au acționat, pe caz, inculpații;

- instanța urma să dea apreciere critică și declarațiilor inculpaților, care sunt

făcute cu scopul de a duce în eroare organul de urmărire penală și instanța de

judecată, în așa mod eschivându-se de la răspunderea penală pe care o poartă

pentru faptele comise;

- nici una din instanțe nu a analizat și apreciat obiectiv acțiunile

14

colaboratorilor de poliție, deoarece Mocreac Vladimir fiind suspectat în

comiterea unui omor, inspectorii de sector, având fotografia și datele acestuia,

ultimii îl rețin sub pretextul identificării persoanei și-l conduc la sector, iar

ulterior i se întocmește proces-verbal administrativ precum că „nu s-ar fi supus

cerințelor colaboratorilor de poliție și exprima cu cuvinte necenzurate”, în condițiile în

care trebuiau să-l rețină conform legii procesual penale, fapt pe care l-au făcut

după aproximativ 10 zile, timp necesar pentru prelucrarea operativă a acestuia;

- instanța de apel apreciază critic declarațiile părții vătămate Mocreac

Vladimir și ale martorilor Pojiltova A. și Grabco V., axându-se pe declarațiile

inculpaților, prin aceasta consideră că, instanțele au încălcat prevederile art. 24

alin.(2) Cod de procedură penală;

- partea vătămată Mocreac V. a confirmat că, semnăturile din ordinile de

plată îi aparțin, tot el a indicat că, fiind escortat la bancă de către colaboratorii de

poliție, care erau îmbrăcați pe civil, erau scoase cătușele și unul din colaboratori

mergea cu el în bancă, fapt pentru care se datorează stresul și frica, deoarece tot

partea vătămată a menționat că, în Comisariat era supus influenței psihice;

- este dovedit că, partea vătămată la data și orele indicate se afla în custodia

colaboratorilor de poliție, deplasarea liberă a lui era limitată și el nu doar că, nu

avea dreptul de a se deplasa liber și personal la bancă pentru extragerea sumelor

de bani dar nici nu avea această posibilitate odată ce era însoțit de către agenții

statului, care aveau obligația să îl escorteze strict pentru efectuarea unor acțiuni

de procedură;

-la acea dată pretinsă de 26 iulie 2004, la care s-a efectuat acțiuni procesuale

cu participarea lui Mocreac Vladimir, conform proceselor-verbale ale acestor

acțiuni, se constată că, toate au fost efectuate în incinta CPs Rîșcani, acest fapt

fiind practic confirmat și de partea vătămată;

- nu este clar cum a putut fi prezentat Mocreac V. la CPs Rîșcani, la data de

26 iulie 2004, fără a fi înregistrată în registre ieșirea lui din celulă, decât în situația

unor acțiuni intenționate și ilegale, în special a inculpaților, neînregistrarea fiind

și ca o modalitate de mușamalizare și ascundere a acțiunilor ilegale;

- este eronată motivarea, prin care s-a reținut că partea vatamata Mocreac

Vladimir a fost escortat într-adevăr de către colaboratorii CPs Rîșcani, pentru

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, pe cazul învinuirii acestuia de omor.

Escortarea lui Mocreac Vladimir era efectuată la ordinele conducerii CPs Rîșcani

și la indicația verbală a șefului adjunct al poliției criminale Valentin Cucoș, fapt

confirmat prin declarațiile inculpaților Rudenco Serghei și Uncu, și în baza

permisiunilor eliberate de către Judecătoria Rîșcani;

- dacă pentru situația zilei de 2 august 2004, instanța de apel insistă, că

inculpaților le-ar fi trebuit cel puțin 30 min, pentru a ajunge la sediul instituției

bancare însoțindu-l pe Mocreac Vladimir, nu este clar din care motiv se

împotrivește și insistă că, și în data de 05 august 2004, respectivii nu ar fi avut

timp suficient pentru a ajunge la aceeași locație în 46 min, deși se pare că,

punctul de plecare și cel de sosire au rămas neschimbate;

- instanța de apel greșit a reținut că, partea vătămată Mocreac V. a fost

15

maltratat nemijlocit fizic înainte de ridicarea fiecărei sume bănești, or din

declarațiile părții vătămate, inculpații l-au agresat fizic și psihologic la oricare

dintre contactele pe care le-au avut cu el, insuflându-i acestuia frica în scopul

înfrângerii capacității de a-și controla comportamentul;

- instanța de apel a constatat contradictoriu identitatea temeiului de drept

pus la baza soluției de achitare a inculpaților Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S., pe

capătul de acuzare prevăzut de art. 327 alin. (1) Cod penal și respectiv a invocat

în sprijinul soluției de achitare a inculpaților formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat;

- printr-o motivare insuficientă a soluției, instanța de apel a adoptat un act

care nu circumscrie rigorilor de legalitate și temeinicie, prevăzute la art.3 84 Cod

de procedură penală;

- instanța de apel a admis la pct. 26 al deciziei un raționament ce provoacă

orice observator independent să creadă că, inculpații au manifestat un

comportament contrar legii și că ar fi vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz

de serviciu.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

14.2 Partea vătămată, Mocreac V., care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri corecte, motivate, legale, cu pedepsirea celor vinovați

și cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea recursului, indică faptul că, decizia este nemotivată,

neîntemeiată, nebazată pe fapte, instanța de apel a constatat tot ceea ce a fost

stabilit și de instanțele anterioare. Procesul penal a avut loc cu încălcarea

drepturilor părții vătămate, nu au fost luate în considerație toate declarațiile

martorilor. Nu a susținut că, anume fratele a adus buletinul său de identitate, la

30 iulie 2004, acesta aducându-i buletinul vechi.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

hotărârii instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită,

să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

16

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația

de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul

achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Revenind la textul recursurilor ordinare declarate de către procuror și

partea vătămată se constată, că recurenții invocă temei de drept prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, evidențiind faptul că, instanța de

apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate de apelanți privind modalitatea

de apreciere a probelor, nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate

conform art. 101 Cod de procedură penală, făcând constatări contradictorii, nu și-

a motivat decizia suficient, ignorând și indicațiile instanței de recurs, în mod

repetat admițând mai multe erori de drept, în rezultatul evaluării selective a

probelor administrate la caz, instanța de apel greșit i-a achitat pe Tcaci A.

Rudenco S. și Uncu S., de învinuirile aduse acestora.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel a ignorat indicațiile stipulate de

instanța ierarhic superioară. Astfel, Colegiul atestă că, prin decizia Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 iunie 2017, au fost admise

recursurile ordinare declarate, în prezenta speță, fiind casată decizia instanței de

17

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La adoptarea soluției, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a

indicat explicit că, „Statuările referitoare la lipsa probelor ce ar confirma vinovăția

inculpaților sunt pripite, nu au suport probator și sunt bazate exclusiv pe declarațiile

inculpaților și a martorilor Cucoș V., și Cernea I., care sunt colaboratori de poliție și

colegi cu inculpații. Prin urmare, la caz nu există o coroborare între probele aduse în

susținerea învinuirii și cele prezentate în favoarea achitării inculpaților”, în final

expunând că, instanța de apel a trecut cu vederea indicațiile instanței de recurs,

privitor la chestiunile ce trebuiau să fie verificate la rejudecarea acestei cauze,

încălcând vădit prevederile art. 436 Cod de procedură penală, în acest sens.

Astfel, instanța de recurs concluzionând a indicat că, instanța de apel, în mod

repetat nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând niște

concluzii de ordin general, privitor la nevinovăția lui Uncu S., Tcaci A. și

Rudenco S. de cele incriminate prin rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel la rejudecarea cauzei, în al treilea set de proceduri, a

reținut că „Analizând aceste probe, cercetându-le prin prisma rigorilor de drept,

instanța de apel a considerat, că acestea din urmă nu demonstrează faptul comiterii de

către inculpații Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S. a infracțiunilor de însușirea banilor prin

șantaj, săvârșită de două și mai multe persoane, acțiuni însoțite de tortură, urmate de

dobîndirea bunurilor cerute, precum și existența faptei prejudiciabile sub formă de

folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a situației de serviciu,

în interes material, ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și

drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, or, la caz, se constată că fapta de

sustrage a banilor nu a fost comisă de inculpați, precum și nu s-a constatat existența

faptei de abuz de serviciu. ...”, descriind declarațiile părții vătămate, a martorilor

Cernea I., Grițic O., Guja V., Pojilțova A., Grabco V. Știrbu T.,Verdeș I., Beț I., a

inculpaților și a indicat materialele cauzei.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel fără a ține cont de aceste

dispoziții ale instanței de recurs, din declarațiile tuturor părților audiate și

materialele cauzei descrise, a analizat și a apreciat doar declarațiile inculpaților și

selectiv declarațiile martorilor Guja V. și Cernea I., ce au fost puse la baza

hotărârii de achitare a inculpaților, în rest apreciind critic declarațiile părții

vătămate Mocreac V., martorilor Știrbu T. și Verdeș I., referitor la declarațiile

martorului Beț I., a indicat că „... nu pot fi apreciate nici ca veridice, nici ca declarative

...”, iar ce ține de declarațiile martorului Grapco V., a menționat că, „...aceste

afirmații ale martorului trezesc multe dubii ...”, fără a evalua și fără a efectua o

analiză a declarațiile părții vătămate în coroborare cu declarațiile martorilor și

probele materiale, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra

admisibilității sau inadmisibilității probelor, ignorând practica judiciară constată

ce stabilește că, într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura

lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

18

respinse. Astfel, instanța de apel a repetat eroarea efectuată de către instanța de

apel la examinarea cauzei anterioare, din care considerent, se atestă faptul

ignorării totale a prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că, „pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sânt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea

recursului”.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit remarcă că, în instanțele de fond au

fost examinate următoarele probe și anume:

- declarațiile părții vătămate Mocreac V., care a menționat că, la 26.06.2004

dînsul a fost luat de la IDP CGP mun.Chișinău de către Rudenco S. și a fost

transportat la CPs Rîșcani, după care la bancă, unde a intrat cu o persoană în civil

și a ridicat o sumă de bani, însă nu ține minte suma ridicată și că, în așa mod a

mai ridicat sume de bani la 30.07.2004, 02.08.2004 și 05.08.2004, că bultenul de

indentitate se afla la colaboratorii poliției, care il dădeau doar cînd se ducea la

bancă, și că a fost bătut de Tcaci A., iar Uncu S. l-a influențat psihic;

- declarațiile martorului Pojilțova A., care a relatat că, Mocreac V. se

prezenta la bancă personal, cu buletinul de identitate, în urma căruia îi erau

eliberate mijloace bănești;

- declarațiile martorului Grabco V., care a declarat că, în vara anului 2004

lucrând la bancă, la eliberarea mijloacelor bănești, Mocreac V. de nenumărate ori

se prezenta și ridica mijloace bănești de pe contul său în dolari SUA, în acel

moment arăta speriat, stresat și uneori semnătura lui nu coincidea cu cea din

buletin;

- declarațiile martorilor Știrbu T. și Verdeș I., care au menționat că, Mocreac

V. le relata că, în momentul în care era escortat din celulă, polițiștii îl punrau să

scoată bani din cont;

- declarațiile martorului Băț I., care a indicat că, Mocreac V. a fost reținut pe

str. Ismail, motivul fiind omorul mamei sale, în momentul reținerii, ultimul avea

la sine o geantă cu acte, buletinul de identitate.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel repetat nu a luat în considerație

aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpaților, care au dreptul de a nu se

autoincrimina și a martorilor Guja V. și Cernea I., care sunt colaboratori de poliție

și colegi cu inculpații, fără o evaluare în cumul a acestora în coroborare cu

declarațiile părții vătămate și celorlalte probe.

Ca urmare, Colegiul constată că, instanța de apel a admis o eroare de fapt și

anume discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o susține, instanța

de apel urmând să aprecieze obiectiv toate probele.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile

inculpatului și cele selective ale cărorva martori, care și au fost puse la baza

hotărârii de achitare în privința lui Uncu S., Tcaci A. și Rudenco S., fără o analiză

19

în cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

Pe lângă cele menționate, Colegiul penal reține că, instanța de apel,

rejudecând cauza, a adoptat o soluție, prin care a pronunțat o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tcaci A., Rudenco S. și

Uncu S. au fost achitați: de învinuirea adusă în baza art. 189 alin. (3) lit. d), e)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către ei și de învinuirea adusă

în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

În cele din urmă, instanța de apel a constatat, la f.d. 82 v. VIII, că „... la

21.07.2004 ora 19:26, Mocreac Vladimir a fost reținut ... fiindu-i numită o pedeapsă

sub formă de arest pe un termen de 10 zile”, „La data de 30 iulie 2004, ora 15:00, ...

Mocreac Vladimir a fost reținut pe cauza penală fiind bănuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal”, ulterior la f.d. 82 v-VIII verso, instanța de

apel stabilește că, „ ... de către Mocreac Vladimir a fost deschis cont curent la

24.06.2004, la BC „Victoriabank”SA...”, ulterior descriind fiecare dată, când au fost

ridicați bani de pe contul lui Mocreac V., la f.d. 84 v-VIII, în decizie, stabilind că

„or se reține că, au fost în total 5 extrageri bănești, în diferite zile...”.

Ulterior în partea motivată, instanța de apel la f.d.85-86 v. VIII, descrie de

către cine a fost scos din izolator Mocreac V., la data de 30.07.2004, 02.08.2004 și

05.08.2004, când au fost ridicați bani de pe contul lui Mocreac V., menționând că

„...la data de 30 iulie 2004, partea vătămată Mocreac Vladimir, la solicitarea

ofițerului de urmărire penală a fost scos din izolator de către Guja Viorel, fapt

confirmat prin semnatura acestuia pe dispoziție de escortare. ... La caz, urmează a ține

cont și de declarațiile lui Guja Viorel, care în cadrul cercetării judecătorești a relatat

că, în anul 2004 activa în calitate de comandat al grupei de escortă a CP Rîșcani, astfel,

atât el, cît și subalternii din grupa de escortă, pe V. Mocreac l-au escortat în CP

Rîșcani și înapoi în IDP a CGP mun. Chișinău doar la 03.08.04, 09.08.04, 27.07.04,

29.07.04 și 30.07.04..”, „Cu privire la pretinsa fapta de escortare a lui Mocreac Vladimir

la oficiul Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 02 august 2004, unde la ora

09.58 a fost ridicată suma de 240 dolari SUA, în sensul dat, instanța de apel reține că,

deși conform registrului de evidența a deținuților, se constată că la data de 02 august

2004, ora 09.30, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de către Rudenco

Serghei, în cazul dat, precum și adus de către alt colaborator de poliție, anume Guja la

ora 17.30..”, „Cu privire la pretinsa fapta de escortare a lui Mocreac Vladimir la oficiul

Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 05 august 2004, unde la ora 11.46 a fost

ridicată suma de 930 dolari SUA, în sensul dat, instanța de apel reține că, deși conform

registrului de evidența a deținuților, se constată că la data de 05 august 2004, ora

11.00, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de către Rudenco Serghei...”.

În continuare, tot în partea motivată, instanța de apel ajunge la concluzia că,

„În ipoteza în care partea vătămată a ridicat personal aceste mijloace bănești,

organul de urmărire penală nu a identificat persoanele, care din cele menționate

de Mocreac Vladimir, îl însoțeau nemijlocit la bancă, anume cele 2 persoane

20

civile, care intrau în edificiul băncii, iar pătimitul după toate procedurile

documentare, ridica diferite sume de pe cont.”

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se constată că, banii au fost ridicați de la

bancă, Mocreac V. fiind în custodia statului, și că la data de 30 iulie 2004 a fost

scos din izolator de către Guja Viorel, care a menționat că, el și subalternii din

grupa de escortă, l-au escortat la CP Rîșcani și înapoi în IDP a CGP mun.

Chișinău, la data de 02 august 2004, ora 09.30 și la data de 05 august 2004, ora

11.00, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de către Rudenco S., însă ulterior

instanța de apel stabilește că, organul de urmărire penală nu a identificat

persoanele, care din cele menționate de Mocreac V., îl însoțeau nemijlocit la

bancă, în final achitându-i pe inculpați de învinuirea adusă în baza art. 189 alin.

(3) lit. d), e) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către ei, instanța de

apel admițând că, fapta de șantaj a avut loc, însă nu a fost comisă de inculpați.

La fel, instanța de apel, la f.d. 83 v. VIII, în decizie, descrie fiecare dată, când

au fost ridicați banii de pe contul lui Mocreac V., ulterior constată contradictoriu,

că ... în sensul dat nu au fost prezentate destule probe pertinente și concludente,

acuzatorul de stat axându-se în sensul dat în exclusivitate doar pe declarațiile părții

vătămate Mocreac Vladimir, care a arătat că, anume inculpații au comis faptele indicate

în rechizitoriu.” (f.d.83, v. VIII).

De asemenea, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, cu privire la

faptul escortării lui Mocreac Vladimir la oficiul Băncii Comerciale „Victoriabank”

SA, la data de 26 iulie 2004, la ora 14.15, a reținut că „... instanța de apel ține să

remarce că în sensul dat, învinuirea adusă lui Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și

Uncu Sergiu, de asemenea nu a fost confirmată prin probe destule, or, ... la data și ora

ridicării banilor, partea vătămată nu putea să se afle în incinta băncii, or conform

procesului-verbal de petrecere a acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală de

învinuire a lui V.Mocreac, rezultă că la data de 26 iulie 2004, orele 14.00 - 14.30,

Mocreac Vladimir s-a aflat în CP Rîscani,...”, la fel cu referire la data - 30 iulie 2004,

instanța de apel a stabilit că, „...din materialele cauzei, nu se deduce că în ziua

respectivă, inculpații Tcaci Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu ar fi avut careva

tangență nemijlocit cu partea vătămată Mocreac Vladimir.” Mai mult ca atât, ce ține

de escortarea lui Mocreac Vladimir la oficiul Băncii Comerciale „Victoriabank”

SA, la data de 02 august 2004, unde la ora 09.58, instanța de apel a menționat că

„instanța de apel reține că, deși conform registrului de evidența a deținuților, se constată

că la data de 02 august 2004, ora 09.30, Mocreac Vladimir a fost scos din izolator de

către Rudenco Serghei, în cazul dat, precum și adus de către alt colaborator de poliție,

anume Guja la ora 17.30 înapoi, aceasta nu confirmă vinovăția inculpaților, ..., însă în

perioada de la ora 09.30 pînă la 09.58, în opinia instanței de apel este puțin probabilă

realizarea acțiuni de escortare, maltratare și ridicarea mijloacelor bănești, or numai

deplasarea sub escortă a părții vătămate de la izolator pînă la sediul băncii care se află în

diferite sectoare ale mun. Chișinău, impune o perioadă de timp mai mare decît 30 minute,

versiune care nu a fost combătută de către partea acuzării prin careva probe pertinente

21

suplimentare.” (f.d.85 v. VIII)., la fel cu referire la escortarea lui Mocreac Vladimir

la oficiul Băncii Comerciale „Victoriabank” SA, la data de 05 august 2004, la ora

11.46, instanța de apel a indicat că „deși conform registrului de evidența a deținuților,

se constată că la data de 05 august 2004, ora 11.00, Mocreac Vladimir a fost scos din

izolator de către Rudenco Serghei, în cazul dat, deasemenea aceasta nu confirmă

vinovăția inculpaților, ... însă în perioada de la ora 11.00 pînă la 11.46, în opinia

instanței de apel este puțin probabilă realizarea acțiuni de escortare, maltratare și

ridicarea mijloacelor bănești, devreme ce numai deplasarea sub escortă a părții vătămate

de la izolator pînă la sediul băncii care se află în diferite sectoare ale mun. Chișinău,

impune o perioadă de timp mai mare decît 30 minute,...” (f.d.85 v. VIII).

Astfel, în viziunea Colegiului penal lărgit concluziile privind achitarea

inculpaților de învinuirea adusă în baza art. 189 alin. (3) lit. d), e) Cod penal, din

motiv că, fapta nu a fost comisă de către ei, sunt incerte, lăsând loc de

interpretări, totodată instanța de apel a indicat că, învinuirea nu a fost confirmată

prin probe și a stabilit că, “deplasarea sub escortă a părții vătămate de la izolator pînă

la sediul băncii, impune o perioadă de timp mai mare decît 30 minute”, fără a-și

argumenta concluzia în raport cu probele administrate în cauză și anume

declarațiile părții vătămate Mocreac V., martorilor și probele materiale, fără a

ține cont și de faptul că, Izolatorul Detenției Preventive al CGP mun. Chișinău, se

afla în mun. Chișinău str. Tighina 6, iar conform procesului-verbal de ridicare

din 16 ianuarie 2007 (f.d. 105 v. II) și ordinelor de plată de la BC

„Victoriabank”SA, se atestă că, banii au fost ridicați de la of. 88, mun. Chișinău

str. 31 august 1989 nr. 141.

La fel, instanța de recurs atestă că, instanța de apel motivează că ,“Astfel,

instanța de apel constată că, în cadrul cercetării judecătorești, inculpații Tcaci

Alexandru, Rudenco Serghei și Uncu Sergiu au negat cu vehimență faptele incirminate

acestora de către acuzatorul de stat, iar condamnarea acestora nu poate fi bazată doar pe

cele relatate de partea vătămată Mocreac Vladimir, care în perioada de reținere a acestuia,

avea calitate de bănuit de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, pentru care

ulterior a fost condamnat la 11 ani închisoare.”, fără a-și argumenta concluzia și fără

a stabili care ar fi fost motivul de răzbunare a părții vătămate pe inculpați, după

cum indică ultimii, în raport cu probele administrate în cauză și cu faptul că,

inculpații sunt angajați ai escortei, neavând putere de decizie.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel nu a verificat toate aspectele

învinuirii, iar probele nu au fost minuțios analizate, astfel încât instanța de

judecată să facă concluzii certe asupra chestiunilor importante pentru cauză,

astfel referitor la învinuirea adusă inculpaților în baza art. 189 alin. (3) lit. d), e)

Cod penal, instanța de apel urmează să verifice pe fiecare zi în parte, în care au

fost ridicați bani de pe contul lui Mocreac V., dacă se confirmă sau nu

circumstanțele indicate în învinuire, fiind în drept să excludă capătul de

învinure ce nu se confirmă; să analizeze latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunii de șantaj în raport cu acțiunile inculpaților, prin prisma probelor

administrate în cauză, pe fiecare episod de ridicare a banilor de la bancă și să

verifice dacă banii au fost sau nu însușiți anume de către inculpați, prin șantaj.

22

Pe lângă cele expuse, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel i-a

achitat pe Tcaci A., Rudenco S. și Uncu S. de învinuirea adusă în baza art. art. 327

alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.,

motivând în acest sens, la fel, contradictoriu că, „Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod penal, incriminată lui Tcaci Alexandru, Rudenco

Serghei și Uncu Sergiu, instanța de apel ține să remarce că, pe parcursul cercetării

judecătorești nu s-a constatat existența faptei infracțiunii date, în contextul în care,

inculpații fiind învinuiți de însușirea banilor prin șantaj, fapta în acțiunile acestora nu s-

a dovedit, pe motiv că, aceasta nu a fost comisă de dînșii, prin urmare, acestora nu poate

fi incriminată abuzul de serciviu, prin folosirea intenționată de către o persoană cu

funcție de răspundere a situației de serviciu, concluziile instanței cu referire la

neconfirmarea învinuirii pe art. 189 alin. (3) Cod penal, fiind aceleași și pentru fapta

imputată inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal, cu excepția că fapta impuată

inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal, nu a existat în genere.”, fără a se expune

asupra faptelor constatate în aceeași decizie că, banii au fost ridicați de la BC

„Victoriabank”SA, de pe contul părții vătămate Mocreac V., acesta aflându-se

în custodia statului și că, la data de 30 iulie 2004 a fost scos din izolator de către

Guja Viorel, care a menționat că, el și subalternii din grupa de escortă, l-au

escortat la CP Rîșcani și înapoi în IDP a CGP mun. Chișinău, la data de 02

august 2004, ora 09.30 și la data de 05 august 2004, ora 11.00, Mocreac Vladimir

a fost scos din izolator de către Rudenco S.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că, deși în partea dispozitivă a deciziei este indicat temeiul de achitare a

inculpaților Tcaci A., Rudenco S., Uncu S. și anume – de învinuirea adusă în baza

art. 189 alin. (3) lit. d), e) Cod penal, că fapta nu a fost comisă de către ei, însă în

partea descriptivă a deciziei, instanța de apel indică concluzii din care rezultă și

alte temeiuri de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv, respectiv decizia

instanței de apel conține concluzii divergente.

Astfel, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect,

prin prisma conținutului deciziei:

- „Totodată, din învinuire nu se desprinde concret și amănunțit cum au fost

realizate acțiunile infracționale ale inculpaților la comiterea sustragerilor prin șantaj a

mijloacelor bănești care aparțineau victimei, anume prin extragerile mijloacelor bănești

de la bancă, or se reține că au fost în total 5 extrageri bănești, în diferite zile, iar din

circumstanțele cauzei indicate în rechzitoriu, nu este clar care acțiuni au fost întreprinse

nemijlocit de către fiecfare inculpat întru realizarea laturii obiective, care a fost rolul

nemijlocit al fiecărui inculpate la realizarea infracțiunilor imputate, nefiind descries

circumstanțele concrete pentru fiecare zi al fiecărui inculpat în complicitate cu

ceilalți.”(f.d.84 v. VIII), “…de rînd cu lipsa unor circumstanțe concrete vizavi de

acțiunile fiecărui inculpat întru realizarea laturii obiective…” f.d.84 v. VIII),

semnalând temeiul de achitare - fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii;

- …”concluziile instanței cu referire la neconfirmarea învinuirii pe art. 189 alin. (3)

Cod penal, ...” (f.d.90 v. VIII), “…învinuirea adusă lui Tcaci Alexandru, Rudenco

23

Serghei și Uncu Sergiu, de asemenea nu a fost confirmată prin probe destule,…” (f.d.84

v. VIII), astfel instanța de apel arată, că faptele incriminate inculpaților nu au fost

săvârșite, semnalând temeiul de achitare - nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii;

- “În contextul dat, Colegiul penal, apreciind în cumul probele adminsitrate

consideră că fapta incriminată inculpaților, nu putea fi comisă de către aceștia,…” (f.d.

84 v.I), semnalând temeiul de achitare - fapta nu a fost comisă de inculpați.

Deci, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanța de apel, în

hotărârea adoptată, Colegiul observă o inadvertență în stabilirea temeiului ce stă

la baza achitării lui Tcaci A., Rudenco S., Uncu S. de învinuirea adusă în baza art.

189 alin. (3) lit. d), e) Cod penal, fiind constatate în decizie concluzii cu temeiuri

de achitare diferite: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, „fapta nu a

fost săvârșită de inculpați” și „fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1), 2) și 3) Cod de

procedură penală. Mai mult ca atât, Colegiul reține că, în situația în care se

pronunță o sentință de achitare pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de către

inculpați, poate atrage efectele juridice prevăzute la art. 3961 Cod de procedură

penală și anume la cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal

pentru a relua urmărirea penală în vederea identificării făptuitorului infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs atestă că, menționarea concomitentă a 3 temeiuri

de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o

eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența

temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”,

care este prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători,

pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

24

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date;

să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de

adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpaților, să emită o

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

16.În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către partea vătămată Mocreac

Vladimir, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-i pe Tcaci Alexandru Xxxxx,

Rudenco Serghei Xxxxx, Uncu Sergiu Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 24 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Bejenaru Iurie

Judecător Stratulat Galina

25