2ra-379/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensieii pentru intretinerea minorilor

Domiciliul copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, se determină împreună cu mama Mariana Cernenchi; 2.Domiciliul copilului minor xxxxx, născut la xxxxx, se determină împreună cu tata Ion Cernenchi;

Ion Cernenchi își exprimă acordul pentru perfectarea actelor de identitate pe numele copilului xxxxx, născută la xxxxx; 4.Mariana Cernenchi își exprimă acordul pentru perfectarea actelor de identitate pe numele copilului xxxxx;

Ion Cernenchi își exprimă acordul referitor la plecarea peste hotarele țării a copilului xxxxx, împreună cu mama Mariana Cernenchi, în orice țară din lume și pentru orice perioadă de timp;

Mariana Cernenchi își exprimă acordul referitor la plecarea peste hotarele țării a copilului xxxxx, împreună cu tata Ion Cernenchi, în orice țară din lume și pentru orice perioadă de timp;

Ion Cernenchi achită la data semnării tranzacției, în beneficiul reclamantei Mariana Cernenchi, pensia pentru întreținerea copiilor minori xxxxx, născut la xxxxx și xxxxx, născută la xxxxx, în cuantum a câte 1 500 lei, lunar, începând cu 04 decembrie 2020 până la 04 august 2023, ce constituie, în total, suma de 96 000,00 lei, iar începând cu 04 august 2023, reclamanta Mariana Cernenchi renunță la pensia alimentară pentru copii, în legătură cu faptul că din 04 august 2023, fiecare părinte: mama Mariana Cernenchi și tata Ion Cernenchi, vor acoperi toate cheltuielile ce ține de întreținerea, creșterea și educarea copiilor săi, în egală măsură;

Mariana Cernenchi renunță la capătul de cerere cu privire la încasarea în beneficiul său din contul lui Ion Cernenchi, a cheltuielilor de judecată, suportate în prezenta cauză;

Mariana Cernenchi nu va crea impedimente lui Ion Cernenchi în exercitarea de către ultimul a dreptului de a-și vizita copilul xxxxx și de a avea un program de întrevederi cu acesta ținînd cont de programul de studii a copilului, de opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul de maturitate a acestuia;

Ion Cernenchi nu va crea impedimente lui Mariana Cernenchi în exercitarea de către ultima a dreptului de a-și vizita copilul xxxxx, și de a avea un program de 5 întrevederi cu acesta ținînd cont de programul de studii a copilului, de opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul de maturitate a acestuia. La fel, au convenit că, tranzacția reprezintă voința liber exprimată și neviciată a părților, confirmată prin semnăturile acestora, și intră în vigoare la data semnării tranzacției. Prin semnarea tranzacției, părțile convin că litigiul dintre ei se stinge, iar procesul judiciar se încetează în partea stabilită prin prezenta tranzacție, fără a se mai admite o nouă adresare în judecată a acelorași părți cu privire la același obiect, pe aceleași temeiuri. Părțile acceptă că tranzacția are puterea lucrului judecat. De asemenea, a fost anexată și cererea din numele lui Ion Cernenchi, prin care și exprimă acordul la desfacerea căsătoriei încheiată cu Mariana Cernenchi la 21 noiembrie 2006, de către oficiul de stare civilă Leova (Vol.II, f.d.84). Copia recursurilor declarate de au fost expediate în adresa intimaților, inclusiv avocaților Iuliana Pascal și Igor Șcheau, prin scrisoarea datată cu 13 martie 2023 și au fost recepționate la 16 martie 2023 și 17 martie 2023, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.56-59). Din adresa intimatei Mariana Cernenchi corespondența a fost restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (Vol.II, f.d.60-61). Intimații pe ambele recursuri nu au făcut uz de dreptul procedural de a prezenta referințe. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, cererile de recurs sunt înaintate împotriva deciziei din 25 august 2022 a Curții de Apel Comrat, corectată prin încheierea din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Comrat, care intră în categoria actelor enumerate în art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 august 2022. Ion Cernenchi, reprezentat de avocatul Igor Șcheau, a depus cererea de recurs la data de 11 noiembrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.45), iar Mariana Cernenchi, reprezentată de avocatul Iuliana Pascal- la data de 21 noiembrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.51). Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel către participanții la proces la data de 27 octombrie 2022 (Vol.II, f.d.13) și a fost recepționată de către avocații recurenților la data de 03 noiembrie 2022, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.18,21). Astfel, recursurile sunt declarate în termen. Prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII – 01 septembrie 2023, au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la temeiurile de declarare și de inadmisibilitate a recursului. În corespundere cu art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția 6 temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Recursurile declarate au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023 și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. În conformitate cu art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond. În virtutea art. 442 alin.(1), (2), (3) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului când se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau când Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare, prevederile art.372 alin.(1) se aplică în mod corespunzător. Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs. În conformitate cu prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil. La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității hotărârilor atacate. Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursurile declarate cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, din motivele ce succed. În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În temeiul art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către 7 instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Având în vedere că, în sistemul legislației procesuale, instanța de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate. Curtea Europeană a reiterat că, efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a impune unei instanțe o obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001). Din criticile recurenților aduse în recursurile formulate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul recurentului Ion Cernenchi cu decizia instanței de apel, prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în partea repartizării cheltuielilor de judecată, insistând la soluționarea acestui aspect, iar dezacordul recurentei Mariana Cernenchi, din perspectiva art. 432 alin. (2) lit.c) din Codul de procedură civilă, vizează cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori, încasat prin decizia instanței de apel, precum și temeiul legal, optând pentru casarea deciziei ultimei și menținerea hotărârii primei instanțe. Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, la data de 13 septembrie 2023, Mariana Cernenchi, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, a înregistrat o cerere de încetare a procesului, având în vedere încheierea tranzacției de împăcare în privința pretențiilor de determinare a domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori și încasarea cheltuielilor de judecată (Vol.II, f.d.82-84). Reiterând esența litigiului, circumstanțele speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin cererea de chemare în judecată înaintată de către reclamantă Mariana Cernenchi împotriva lui Ion Cernenchi, concretizată ulterior, s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu Ion Cernenchi, determinarea domiciliului copiilor minori, încasarea din contul pîrîtului Cernenchi Ion a pensiei pentru întreținerea copiilor minori, în sumă bănească fixă, de 1 500 lei, lunar, pentru fiecare copil minor, din momentul depunerii cererii până la atingerea majoratului și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile de asistență juridică, precum și de a-i fi permisă deplasarea în afara țării cu copii minori, fără acordul pârâtului Ion Cernenchi (Vol.I, f.d.4-6,156). Materialele cauzei atestă că, Ion Cernenchi și Mariana Cernenchi au înregistrat căsătoria la 21 noiembrie 2006, la Oficiul stare civilă Leova. La xxxxx s-a născut fiica lor, xxxxx (Vol.I, f.d.7) și la xxxxx - fiul lor, xxxxx (Vol.I, f.d.8). Prima instanță fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prin hotărârea din 14 decembrie 2021, a admis parțial cererea de chemare în judecată și a desfăcut căsătoria încheiată între Ion Cernenchi și Mariana Cernenchi, stabilind domiciliul copiilor minori cu mama Mariana Cernenchi. A încasat de la Ion Cernenchi în beneficiul Marianei Cernenchi pensia pentru întreținerea copiilor minori, în cuantum 8 de 1 500 de lei, pentru fiecare copil, de la data înaintării acțiunii până la atingerea majoratului. Totodată, a încasat de la Ion Cernenchi în beneficiul statului, taxa de stat, în mărime de 1 080 lei, iar în beneficiul Marianei Cernenchi – cheltuielile judiciare constituite din taxa de stat - 140 de lei, cheltuielile pentru informația de la Agenția Servicii Publice - 120 de lei și cheltuielile de asistență juridică, în mărime de 6 000 de lei. A fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, solicitarea reclamantei de a circula cu copiii minori în afara țării, fără acordul pârâtului (Vol.I, f.d.169-170, 180-191). Instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, prin decizia din 25 august 2022, corectată prin încheierea judecătorească din 18 ianuarie 2023, drept urmare a admiterii apelului părții pârâte, a casat hotărârea primei instanțe din 14 decembrie 2021, în partea încasării pensiei pentru întreținerea copiilor minori și a taxei de stat în beneficiul statului. În partea dată, a pronunțat o nouă hotărâre prin care a decis încasarea lunară de la Ion Cernenchi în beneficiul Marianei Cernenchi a pensiei pentru întreținerea copiilor minori, în mărime de ½ cotă-parte din valoarea minimului de existență stabilit de Biroul Național de Statistică, începând cu data de 04 decembrie 2020 și până la atingerea majoratului de către fiecare copil. A încasat de la Ion Cernenchi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 814,14 lei, de la plata căreia a fost scutită reclamanta la înaintarea acțiunii prin efectul legii. În rest, au fost menținute fără modificări dispozițiile hotărârii instanței de fond din 14 decembrie 2021 (Vol.II, f.d.5-12, 26-28). Pentru a decide astfel, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.74, art. 75, art. 76 din Codul familiei, precum și accentuând noțiunile de stare materială și stare familială, a menționat că, sintagma „alte circumstanțe importante” stipulată la finalul normei disputate, extinde sfera de aplicare a art. 75 din Codul familiei pentru ipotezele nereglementate de lege, însă care se pot ivi în cadrul examinării unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de judecată din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile reliefate supra. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond la stabilirea cuantumului sumei pentru pensia de întreținere a copiilor minori, urma să țină cont de starea materială, starea familială și alte circumstanțe importate a apelantului Ion Cernenchi. Totodată, potrivit apelului depus de avocatul Igor Șcheau, în interesele lui Ion Cernenchi, acesta este de acord să achite pensia de întreținere a copiilor minori în suma de 50% din cuantumul valorii minime de existență, stabilit de Biroul Național de Statistică al RM pentru fiecare copil în parte. Potrivit statisticii BNS, minimul de existență pentru copii cu vârsta 7-17 ani, pentru anul 2021 pe țară este în valoare de 2 342,50 lei. Din considerentul dat, instanța de apel în urma examinării apelului înaintat, acționând în interesul primordial al copiilor minori, a ajuns la concluzia de a dispune încasarea din contul lui Ion Cernenchi în beneficiul Marianei Cernenchi a pensiei de întreținere pentru copii minori, în mărime de ½ cotă-parte din valoarea minimului de existență, stabilit de Biroul Național de Statistică, începând cu data de 04 decembrie 2020 și până la atingerea majoratului de către fiecare copil, considerând că anume această sumă este una echitabilă, reală, pentru a împăca ambele părți aflate în litigiu. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de 9 apel, în alt complet de judecată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material prin interpretarea eronată a legii, temei prevăzut de art. 432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă. În sensul art. 432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea. Pornind de la obiecțiile recurentei Mariana Cernenchi aduse în motivarea dezacordului cu decizia instanței de apel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, acestea vizează, în esență, dispoziția instanței de apel în partea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori încasat. La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a învedera prevederile art. 58 alin.(1) din Codul familiei, în contextul cărora părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat. În sensul art. 74 alin.(1), (2), (3) din Codul familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă. Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale. În temeiul art. 75 alin.(1) din Codul familiei, pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți copii. Conform art. 76 alin.(1), (2) din Codul familiei, în cazurile cînd părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75. Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului. În contextul normelor de drept citate, având în vedere dispoziția instanței de apel la capitolul încasării pensiei pentru întreținerea copiilor minori, în mărime de ½ cotă-parte din valoarea minimului de existență stabilit de Biroul Național de Statistică, începând cu data de 04 decembrie 2020 și până la atingerea majoratului de către fiecare copil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă o incertitudine juridică și neclaritate în dispozitivul deciziei judecătorești. Deși, în motivare, instanța de apel a reținut că, datele statistice denotă că, minimul de existență pe țară, pentru copii cu vârsta între 7-17 ani, pentru anul 2021, este de 2 342, 50 lei, însă în dispozitiv nu este indicat expres din care sumă urmează a fi 10 calculată cota-parte dispusă spre încasare, având în vedere că minimul de existență conform Biroului Național de Statistică se modifică. Or, o hotărâre judecătorească trebuie să întrunească condiția obligatorie – să fie certă. În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că, prevederile legale citate supra acordă posibilitatea instanței judecătorești de a stabili cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75, avându-se în vedere a părintelui, însă nicidecum în cotă-parte din valoarea minimului de existență stabilit de Biroul Național de Statistică, deoarece valoarea minimului de existență se schimbă periodic, iar această modificare, fără specificarea unei sume din care se calculează poate crea dificultăți serioase la executarea titlului executoriu. În virtutea rolului diriguitor, nu este exclusă obligația instanței de judecată de a cere părții să facă precizările necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la soluționarea litigiului corectă și completă, peste apărările și susținerile părților din acțiune, referință și alte obiecții, luând în considerare faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. În cazul în care părțile au o atitudine confuză în privința circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, instanța, în temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va explica părților care circumstanțe au importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a le dovedi. În sensul art. 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție sintetizând constatările instanței de apel la capitolul cuantumului pensiei de întreținere pentru copii minori, reține că, instanța ierarhic inferioară, în esență, a preluat argumentele apelantului. Deși, a conchis că, instanța de fond ar fi dat prioritate poziției reclamantei, instanța de apel nu a luat în considerare alegațiile părții reclamante. Or, nu este clar care înscrisuri, cu excepția informației Biroului Național de Statistică, denotă că, suma solicitată, cu titlu de pensie pentru întreținerea copiilor minori, ar fi excesivă pentru pârât. Principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil. Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărîre. Totodată, înaintarea de către Mariana Cernenchi, prin intermediul avocatului Daniel Șontea, a cererii de încetare a procesului în legătură cu încheierea tranzacției de împăcare între ea și Ion Cernenchi, precum și condițiile acesteia, de asemenea, determină casarea deciziei instanței de apel, în situația în care pretențiile din cererea de chemare în judecată și condițiile din tranzacția de împăcare vizează în mare parte 11 interesele copiilor minori, domiciliul acestora, care în condițiile tranzacției de împăcare prezentate în instanța de recurs, implică separarea copiilor de părinți, precum și a fraților, întrucât s-a convenit stabilirea domiciliului unui copil minor cu mama, iar al altui copil minor, cu tatăl. Or, la aspectul dat urmează a fi prezentate concluziile relevante ale autorităților tutelare, competente cu protecția drepturilor copiilor sau, după caz, audierea copilului care a atins vârsta de 14 ani. În context, urmează a fi învederate prevederile art. 63 alin.(1), (11), (2) din Codul familiei, în cazul când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul părinților. În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților. Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată, ținând cont de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate. În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vârsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.) De altfel, aceste circumstanțe necesită o examinare detaliată, având în vedere că, vizează interesul superior al copiilor și poate determina necesitatea prezentării unor înscrisuri suplimentare, însă în contextul prevederilor art.442 din Codul de procedură civilă, în instanța de recurs nu pot fi administrate noi dovezi. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu neagă existența la materialele cauzei a avizului Direcției Asistenței Sociale și Protecția Familiei Leova din 18 februarie 2021, referitor la condițiile de trai ale tatălui minorilor, Ion Cernenchi (Vol.I, f.d.47), precum și avizul Direcției pentru protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău din anul 2021, privind condițiile de trai ale mamei minorilor, Mariana Cernenchi (Vol.I, f.d.125), însă tranzacția de împăcare în condițiile inserate impune o reexaminare și o poziție detaliată, clară cu referire la separarea fraților. În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, stabilirea, în final, al locului de trai al copiilor minori, este determinată de analiza unui cumul de condiții, cum ar fi, de rând cu acordul părinților: stabilitatea și continuitatea locuinței; dacă sunt bine îngrijiți unde se propune locuirea; dacă au condiții decente de trai; dacă sunt bine integrați social și familial; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor de a răspunde nevoilor concrete ale acestora; menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament; opinia copilului. În context, potrivit art. 3 alin.(1), (2) din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie 12 să fie luate în considerare cu prioritate. Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare. Art. 9 alin. (1), (2), (3) din aceeași Convenție statuează că, statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, că această separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu, atunci când părinții maltratează sau neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc separat și când urmează să se ia o hotărâre cu privire la locul de reședință al copilului. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părțile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face cunoscute părerile lor. Statele părți vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi părinți ai săi sau de unul din ei, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, afară de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului. De asemenea, art.17 din Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994 (în continuare Legea nr. 338/1994), copilul separat de un părinte sau de ambii părinți, care locuiește în Republica Moldova sau în oricare altă țară, are dreptul să întrețină relații personale și contacte directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu contravine intereselor lui. Art. 18 din Legea nr. 338/1994 prevede că, ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținînd cont în primul rînd de interesele acestuia. Din postulate legale inserate supra, se evidențiază interesul superior al copiilor, chiar și în condițiile acordului părinților de a locui copii separat cu câte un părinte, nu este exclusă exigența de a fi întrunit un anumit cumul de condiții care să nu fie în detrimentul copiilor. Jurisprudența CtEDO în cauzele ce vizează copiii minori, acordă o atenție sporită climatului în care urmează a fi crescut și educat minorul. În cauza Bîzdîga v. Republica Moldova, nr. 15646/18, hotărârea din 17 octombrie 2023, Curtea Europeană a constatat că, deși, articolul 8 din Convenție nu conține cerințe procedurale explicite, procesul decizional trebuie să fie echitabil și de natură să asigure respectarea corespunzătoare a intereselor protejate de această dispoziție. Părinții ar trebui să fie suficient de implicați în acest proces, privit în ansamblu, și să li se asigure protecția necesară a intereselor lor, astfel ca să fie pe deplin capabili să își poată prezenta cazul. Instanțele naționale trebuie să efectueze o examinare amănunțită a situației familiale în ansamblu și a unei serii întregi de factori, în special a celor de natură factologică, emoțională, psihologică, materială și medicală, și să facă o evaluare echilibrată și rezonabilă a intereselor respective ale fiecărei persoane, cu o preocupare constantă pentru a determina care ar fi cea mai bună soluție pentru copil, deoarece acest considerent are o importanță crucială în fiecare caz în parte. Marja de apreciere care trebuie acordată autorităților naționale 13 competente va varia în funcție de natura problemelor și de importanța intereselor aflate în joc. Principiile relevante cu privire la obligația pozitivă a statului în temeiul articolului 8 din Convenție, în cauzele privind respectarea dreptului de contact, au fost rezumate în cauzele K.B. și alții v. Croația (nr. 36216/13, §§ 142-44, 14 martie 2017) și Pisică (§§ 63-66). În concluzie, articolul 8 prevede că autoritățile naționale trebuie să realizeze un echilibru just între interesele copilului și cele ale părinților și că, la stabilirea acestui echilibru, trebuie acordată o importanță deosebită interesului superior al copilului care, în funcție de natura și gravitatea acestuia, poate prevala asupra celui al părinților. În special, un părinte nu poate fi îndreptățit, în temeiul articolului 8, să obțină aplicarea unor măsuri care ar dăuna sănătății și dezvoltării copilului. În cauza T.A. v. Republica Moldova, nr. 25450/20, hotărârea din 30 noiembrie 2021, § 49, §52,CtEDO a reiterat că, dreptul reciproc al părintelui și copilului de a se bucura de compania celuilalt constituie un element fundamental al „vieții de familie” în sensul articolului 8 din Convenție, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există. În prezent, există un larg consens – inclusiv în dreptul internațional – în promovarea ideii că în deciziile referitoare la copii, interesul lor superior trebuie să fie primordial. În general, aceste interese impun menținerea legăturilor copilului cu familia sa, cu excepția cazurilor în care s-a dovedit că familia este în mod special improprie și acest lucru poate dăuna sănătății și dezvoltării copilului . Ruperea unor astfel de legături înseamnă ruperea copilului de la rădăcinile sale, ceea ce poate fi făcut numai în circumstanțe excepționale; trebuie de întreprins totul pentru a păstra relațiile personale și atunci când este cazul, de a „reuni” familia . În contextul obligațiilor atât negative, cât și pozitive, Curtea a trebuit să analizeze dacă, în circumstanțele cauzei, temeiurile invocate de autoritățile naționale competente au fost „relevante și suficiente” pentru a-și justifica deciziile în conformitate cu prevederile articolului 8 § 2 din Convenție. În acest scop, Curtea a trebuit să verifice dacă instanțele naționale au efectuat o analiză complexă a situației familiale și a tuturor factorilor, în special a celor de natură faptică, emoțională, psihologică, materială și medicală, și a realizat o evaluare echilibrată și rezonabilă a intereselor respective ale fiecărei persoane, cu o preocupare constantă pentru a determina care ar fi cea mai bună soluție pentru copil. Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, în cauzele referitoare la relația dintre părinte și copil, la evaluarea a ceea ce se consideră a fi interesul superior al copilului, este necesar să fie puse în balanță, în mod suficient, consecințele potențiale negative de lungă durată ale pierderii contactului cu părinții copilului și obligația pozitivă de a lua măsuri pentru a ușura întregirea familiei de îndată ce acest lucru este posibil în mod rezonabil. De altfel, nu este clară nici poziția pârâtului Ion Cernenchi din cererea datată cu 15 august 2023 (Vol.II, f.d.84), anexată la cererea părții reclamante de încetare a procesului în legătură cu încheierea tranzacției de împăcare. În cererea menționată, pârâtul își exprimă acordul la desfacerea căsătoriei la oficiul de stare civilă Leova, în condițiile în care pretenția se include în obiectul litigiului, ar urma să concretizeze acest aspect. La rejudecarea cauzei, urmează a fi determinat dacă în condițiile convenite, tranzacția de împăcare nu excedă limitele acțiunii civile, după caz, să fie soluționate 14 toate pretențiile, după concretizările făcute de părți, cu respectarea principiului interesului superior al copiilor minori, precum și respectarea cerințelor care sunt incidente solicitării de încetare a procesului deduse din prevederile art.60 alin.(5), 212, 266 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Coroborând circumstanțele ce preced, se impune admiterea recursurilor, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei în instanța de apel, de alt complet de judecată, iar instanța de apel urmează a adopta soluția prin prisma argumentelor reclamantei și a pârâtului, cercetând multiaspectual, complet și nemijlocit toate probele din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu- se de lege, ținând cont de interesul superior al copiilor. În conformitate cu art.442, art.444, art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de Ion Cernenchi, reprezentat de avocatul Igor Șcheau, și recursul declarat de Mariana Cernenchi, reprezentată de avocatul Iuliana Pascal. Se casează integral decizia din 25 august 2022 a Curții de Apel Comrat, corectată prin încheierea din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Comrat, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Cernenchi împotriva lui Ion Cernenchi, intervenienți accesorii Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Leova și Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului din mun. Chișinău, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori, permiterea de a circula cu copiii minori peste hotarele țării și compensarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Viorica Puica Judecători Oxana Parfeni Aliona Donos 15