3-30/23 — anularea deciziei si dispunerea reluarii procedurii de evaluare

3-30/23 — anularea deciziei si dispunerea reluarii procedurii de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3-30/23

2-23118676-01-3-15082023

D E C I Z I E

22 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție,

pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Oxana Parfeni

Aliona Donos

cu participarea grefierului Marcela Vitvițchi

examinând în ședință de judecată publică, cererea de contestare depusă de Ana

Tipa împotriva Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

privind anularea deciziei nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura Anei

Tipa, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei,

constată:

La 15 august 2023, Ana Tipa a depus cerere de contestare împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, solicitând anularea deciziei

Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura Anei Tipa,

candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea

reluării procedurii de evaluare a candidatei.

În motivarea acțiunii a invocat că, și-a început activitatea în anul 2008, când a

fost angajată în funcția de grefier la Judecătoria Telenești, funcție pe care a deținut-

o până în 2013. În perioada 2013-2018, reclamanta a activat în calitate de grefier în

cadrul Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, iar în perioada 2018-2021, a activat în

funcția de asistent judiciar în cadrul aceleiași instanțe judecătorești. Totodată, în

perioada 2021-2023, reclamanta a urmat a cursurile de formare inițială a candidaților

la funcția de judecător, fiind absolventă a Promoției a XV.

Reclamanta a menționat că, prin decizia Comisiei juridice, numiri și imunități

a Parlamentului Republicii Moldova nr. CJ-06 43 din 24 martie 2022 s-a dispus

inițierea concursului pentru selectarea candidaților la funcția de membru al

1

Consiliului Superior al Magistraturii. Respectiv, la 02 mai 2023, a depus la Comisia

juridică, numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova cererea privind

admiterea la concursul pentru selectarea candidaților la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii, iar dosarul cu toate actele aferente a fost

expediat Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de

membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor pentru

inițierea și desfășurarea procedurii de evaluare.

Reclamanta a notat că la 18 mai 2023, Comisia de evaluare i-a trimis o solicitare

pentru completarea și depunerea până la 25 mai 2023, a declarației de avere și

interese personale pentru ultimii cinci ani, pe care a transmis-o Comisiei de evaluare

în termen. La 16 iunie 2023, Comisia de evaluare i-a trimis o solicitare de clarificare

a informațiilor, care conținea șapte întrebări, inclusiv 51 subîntrebări și 37 solicitări

de documente suplimentare, la care a răspuns în termen. La 28 iunie 2023, Comisia

de evaluare a trimis candidatei a doua rundă de 10 întrebări, inclusiv 20 subîntrebări

și o nouă solicitare de documente suplimentare, pentru a elucida unele aspecte

apărute în timpul evaluării, la care a răspuns la 06 iulie 2023. Iar, la 19 iulie 2023 a

fost audiată public în fața Comisiei de evaluare și a răspuns la toate întrebările

formulate de membrii Comisiei.

Reclamanta a invocat că prin decizia Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie

2023 s-a decis, că Ana Tipa nu corespunde criteriilor de integritate, întrucât s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de

integritate etică și financiară cu referire la nedepunerea declarației de avere și

interese personale pentru perioada aflării în concediu în 2014 - 2016 și a declarației

anuale pentru 2019, care nu au fost atenuate de candidată și, astfel, nu promovează

evaluarea.

Reclamanta a menționat că decizia Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie

2023 este un act administrativ defavorabil reclamantei, fiind astfel privată de dreptul

și posibilitatea de a participa la concursul pentru selectarea candidatului la funcția

de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea Parlamentului.

Prin prezenta acțiune, reclamanta a invocat că revendică apărarea pe calea

controlului judecătoresc a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ, și

anume, dreptul la carieră și dreptul de a fi aleasă în calitate de membru a Consiliului

Superior al Magistraturii, fiind o varietate a acțiunii în obligare.

Reclamanta a comunicat că a recepționat decizia Comisiei de evaluare la 10

iulie 2023, astfel că, acțiunea înaintată la 15 august 2023, este depusă cu respectarea

termenului legal.

Reclamanta a subliniat că decizia Comisiei de evaluare este neîntemeiată, iar

reclamanta are dreptul la o decizie favorabilă, deoarece decizia contestată este

viciată în special din punct de vedere a proporționalității, interpretării greșite a

noțiunilor juridice nedefinite și egalității de tratament.

Cu referire la constatările Comisiei de evaluare privind nedepunerea

declarațiilor pentru perioada aflării în concediu 2014 – 2016, nedepunerea

declarației anuale pentru 2019 și omisiunile din declarații anuale, reclamanta a

specificat că desconsideră aceste constatări și concluzii, or aceste omisiuni admise

2

de reclamantă nu sunt de natură să contureze existența unor „dubii serioase și grave”

în privința integrității etice și financiare a reclamantei.

Astfel, după cum a explicat și în cadrul ședinței Comisiei de evaluare, la 03

aprilie 2017, la reîncadrarea în funcția publică de grefier, i-a fost comunicat faptul

că urmează să depună declarație de avere și interese în termen de 30 de zile de la

reîncadrare, fără a-i fi comunicat faptul că declarația urmează să fie depusă pentru

întreaga perioadă de suspendare din funcție. Mai mult, angajatul instanței

responsabil de colectarea declarațiilor de avere și interese personale, nu i-a explicat

că declarația urmează să cuprindă întreaga perioadă de aflare a reclamantei în

concediu de îngrijire a copilului, însă după studierea în detaliu a legislației

pertinente, a constatat că la reîncadrare în funcție, urma să depună declarația de avere

și interese pentru întreaga perioada de aflare în concediul de îngrijire a copilului.

Reclamanta a indicat că constatările Comisiei de evaluare le consideră eronate,

având la bază frânturi din declarațiile făcute de reclamantă în cadrul audierilor

publice. Or, datorită fluxului de cadre, grefierii și asistenții se bucurau de mai puțină

atenție din partea persoanei responsabile de verificarea, completarea și depunerii

declarațiilor de avere și interese, deși norma legală impune în sarcina persoanei

responsabile de a verifica corectitudinea informațiilor incluse de subiecții declarării

în declarații, în special, obligația de a verifica faptul dacă subiectul declarării a inclus

toate veniturile obținute în perioada raportării. Prin urmare, depunerea declarației de

avere și interese personale pentru o perioadă incorectă, a reprezentat o omisiune

neintenționată a reclamantei, dar nu o faptă comisă cu vinovăție. Astfel, dacă

candidatul supus evaluării prezintă argumente și explicații logice Comisiei, veridice

contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci probabilitatea că un fapt

a fost într-un fel sau altul balansează, iar orice dubiu trebuie tratat în favoarea

candidatului, și acesta este un principiu înrădăcinat în idea statului de drept.

De asemenea, reclamanta a invocat că Comisia de evaluare cu derogare de la

principiile egalității și legalității, a considerat că această omisiune constituie o

încălcare și a aplicat duble standarde în privința reclamantei. Astfel, într-o decizie a

Comisiei de evaluare s-a concluzionat că deși nedepunerea a trei declarații anuale

reprezintă o încălcare a regimului juridic al declarării averii și a intereselor personale

și, prin urmare, afectează integritatea etică și financiară a candidatei, încălcarea

respectivă nu atinge nivelul de gravitate pentru a echivala cu necorespunderea

candidatei cu criteriile de integritate etică și financiară. Iar, în decizia emisă în

privința reclamantei, Comisia de evaluare nici nu a examinat prin prisma avantajelor

sau beneficiilor, care le-ar fi avut Ana Tipa prin nedepunerea declarațiilor

nominalizate, și nu a motivat de ce în cazul candidatei încălcarea atinge nivelul de

gravitate pentru a echivala cu necorespunderea candidatei cu criteriile de integritate

etică și financiară.

Reclamanta a indicat că legea nu definește conținutul conceptului semnificativ

„dubii serioase”, nou pentru sistemul de drept național, astfel că Comisia de evaluare

are o marjă largă de apreciere a situațiilor de fapt pe care să le catalogheze în

deciziile sale ca fiind „dubii serioase” în privința criteriilor de integritate a unui

candidat. Totuși, marja de apreciere a Comisiei de evaluare nu poate fi absolută și

3

este limitată de prevederile art. 16 și art. 137 alin. (1) din Codul administrativ.

Comisia de evaluare a reținut succint că în acțiunile candidatei este o încălcare gravă

a regulilor de etică și conduită profesională, însă, aceste concluzii sunt eronate și

contrare propriei practici a Comisiei de evaluare.

Referitor la constatarea Comisiei de evaluare privind nedepunerea declarației

anuale pentru 2019, reclamanta a menționat că, în răspunsurile expediate Comisiei

a explicat că, a fost în concediu medical în perioada 23 martie 2020 - 27 martie 2020

și, din cauza stării de urgență instituite la 17 martie 2020, nu a avut posibilitatea de

a accesa semnătura electronică a rămas la locul de muncă, iar după ce a revenit la

muncă, la 16 mai 2020, a încercat de mai multe ori să depun declarația anuală, dar

nu a reușit, deoarece, programul mergea destul de lent, i-a arătat că a semnat

declarația finală și că declarația anuală a fost încărcată, iar apoi pagina s-a închis.

Văzând că datele erau păstrate atunci când a încercat din nou să completeze

declarația, nu a insistat să o completeze în mod repetat.

Reclamanta a comunicat că în ședința de audiere, a reiterat Comisiei de

evaluare că nu a primit o confirmare electronică că declarația anuală a fost primită,

lucru pe care l-a considerat o eroare de sistem, dar nici nu a verificat Registrul

declarațiilor de avere și interese, fapt ce se confirmă inclusiv și prin răspunsul oferit

de Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică. În decizia Comisiei

de evaluare s-a invocat că această omisiune întrunește elementele constitutive ale

contravenției prevăzute de art. 3302 alin. (2) din Codul contravențional.

Referitor la existența dubiilor în privința integrității financiare, reclamanta a

precizat că la caz nu sunt venituri secundare interzise, evaziune fiscală sau spălare

de bani, or suma de 4000 euro, primită cu titlu de donație în anul 2013, nu reprezintă

o sursă de venit impozabilă din punct de vedere fiscal, nu urma a fi declarată,

respectiv nu poate constitui obiect al evaziunii fiscale.

Reclamanta a indicat că Comisia de evaluare nu avea nici un motiv să pună la

îndoială tranzacția judiciară încheiată între reclamantă și fostul ei soț, or tranzacția

respectivă a fost încheiată de părți cu respectarea principiului autonomiei de voință

și în baza consimțământului liber exprimat al foștilor soți. Astfel, din inițiativă

proprie a prezentat Comisiei de evaluare tranzacția de împăcare confirmată de

instanță din care rezultă sumele de 10000 euro și, respectiv, 4000 euro. Conform

contractului de donație din 17 ianuarie 2013, Tipa Anton a donat reclamantei suma

de 4000 euro, ulterior achitată în contul companiei de construcții S.R.L. „Artur-

Protect Plus”, conform contractului de investiții în construcția spațiului locativ nr.

01-1/2012 din 12 decembrie 2012. Iar, tranzacția de împăcare din 07 mai 2019 a fost

încheiată în scopul soluționării litigiului care avea ca obiect partajul proprietății

comune în devălmășie, inclusiv partajul datoriilor comune. Conform pct. 5, s-a

atribuit subsemnatei sulta bănească în mărime de 10000 euro pentru cota parte din

proprietate comună. Potrivit pct. 6, s-a constatat că suma de 4000 euro constituie un

drept/obligație personală a subsemnatei.

Astfel, reclamanta a invocat că suma de 4000 euro donată de tatăl său, a fost

achitată în contul companiei de construcții și la acel moment, a considerat, prin

4

interpretarea legii, că nu trebuie să declare banii primiți cu titlu de donație, ci doar

bunul pe care l-a achiziționat în cele din urmă cu acești bani.

Cu referire la pretinsele neconsecvențe invocate de Comisie referitor la

explicațiile privind sumele respective, a mai menționat că suma de 10000 euro a fost

declarată în modul corespunzător, iar în ședința publică a explicat faptul că nu a

urmat scopul să ascundă suma de 4000 euro. Or, partajul proprietății și datoriilor

comune, cu atribuirea în proprietatea Anei Tipa a sultei bănești în mărime de 10000

euro s-a efectuat cu luarea în considerare inclusiv a sumei de 4000 euro. Mai mult,

nedeclararea donației în mărime de 4000 euro nu afectează în nici un mod

integritatea financiară a reclamantei, în condițiile în care, după primirea donației, nu

avea obligația de a achita careva impozite față de stat.

De asemenea, reclamanta a notat că decizia emisă de Comisia de evaluare,

contrar prevederilor art. 21 din Codul administrativ, nu întrunește cerințele de

legalitate procedurală și substanțială, iar circumstanțele constatate denotă dreptul

candidatului la o decizie de evaluare favorabilă din acest punct de vedere. De altfel,

Comisia de evaluare nu a efectuat o analiză și motivare a scopului legitim a deciziei

emise. Comisia este liberă să-și aleagă scopurile sau scopul legitim, însă acest fapt

trebuie să rezulte din conținutul deciziei și confirmat din actele dosarului

administrativ.

Făcând referire la prevederile art. 29 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ,

reclamanta a invocat că Comisia de evaluare nu a efectuat această analiză la caz, și

anume nu a analizat alternativele de reglementare a cazului individual care să

îndeplinească scopul de reglementare în același mod. Astfel, participarea

reclamantei la alegeri pentru funcția de membru în Consiliul Superior al

Magistraturii cu constatările unor probleme minore plasate în spațiul public și care

fac parte din realitățile sociale ale Republicii Moldova, reieșind și din modificarea

constantă a legislației naționale, ar fi fost o măsură mai blândă pentru atingerea

scopurilor dorite.

Reclamanta a notat că, excluderea dreptului reclamantei de a fi candidată la

funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii antrenează după sine nu

doar o ingerință, dar o anulare improprie a dreptului de fi ales în această funcție. Iar,

scopul încrederii în justiție poate fi realizat prin mijloace complexe, dar în niciun

caz prin reducerea la zero a ideii de alegeri libere, transparente și în condiții de

concurență în funcțiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și

organelor acestuia.

Reclamanta a invocat că încălcarea principiului contradictorialității de către

Comisia de evaluare, se confirmă și prin aceea că, reclamantei nu i-au fost puse la

dispoziție actele care au fost dobândite ex officio de Comisie. Mai mult, Comisia de

evaluare nici în decizia emisă nu a făcut trimitere expresă la pretinsele

acte/răspunsuri eliberate de alte autorități publice.

Cu referire la realizarea dreptului discreționar al Comisiei, a subliniat că decizia

luată în mod discreționar, trebuie să fie una optimă, să corespundă finalității actului,

sensului legislației în vigoare, principiilor generale ale dreptului intern și

internațional, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deci să corespundă

5

scopului urmărit, care alcătuiește esența „dreptului discreționar”, a cărui realizare se

efectuează cu respectarea principiilor legalității, oportunității și a echității. Prin

urmare, Comisia de evaluare era obligată prin lege să își exercite discreția și să

argumenteze modul în care și-a realizat acest drept. Astfel, Comisia de evaluare are

doar o discreție procedurală, care se referă la investigarea și clarificarea stării de fapt

din oficiu, fapt care nu implică atribuirea actului administrativ individual la cel

discreționar.

La caz, reclamanta a invocat că, decizia nr. 47 din 31 iulie 2023 este

neîntemeiată și nemotivată.

La 26 septembrie 2023, Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de contestare

înaintate de Ana Tipa.

În motivarea referinței, pârâta a invocat că decizia Comisiei nr. 47 din 31 iulie

2023 este legală și nu încalcă drepturile și interesele legale ale reclamantei, iar

procesul de evaluare a unui candidat parcurge etapele succesive, prevăzute de art. 9-

12 din Legea nr. 26/2022.

Așadar, în speță Comisia de evaluare și a executat cu diligență și bună-credință

toate obligațiile. În particular, atunci când a constatat anumite neclarități, Comisia a

oferit reclamantei posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea datelor și

informațiilor suplimentare. Procesul de evaluare a integrității, dar și decizia, nu

afectează statutul profesional al candidatei.

Pârâta a notat că concluziile Comisiei de evaluare sunt în conformitate și în

spiritul Legii nr. 26/2022. Astfel, în urma evaluării integrității etice și financiare a

candidatului, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat și terți, Comisia

de evaluare constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile legale de integritate, dar nu constată existența sau lipsa

conformității candidatului cu criteriile de integritate.

Pârâta a indicat că legea de interpretare expres stabilește că Comisia de evaluare

nu este o autoritate publică și, respectiv, activitatea acesteia nu este guvernată de

Codul administrativ. Prin urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 16, 21, 29, 43,

137, 141 din Codul administrativ, invocate de către reclamantă.

A indicat că, oportunitatea deciziei nu poate fi obiect al controlului judiciar, iar

în aprecierea sa, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu

competențe în domeniul respectiv.

Pârâta a notat că Comisia de evaluare a indicat că funcționează în baza Legii

nr. 26/2022 si a Regulamentului propriu de organizare si funcționare, aprobat de

către aceasta, și nu în conformitate cu Codul administrativ; iar judecarea cererilor de

contestate împotriva deciziilor Comisiei are loc în conformitate cu procedura

prevăzut de Cartea a Treia din Codul administrativ. Prin urmare, prevederile din

celelalte cărți ale Codului administrativ nu sunt aplicabile.

De asemenea, a notat că noțiunea de „dubiu serios” nicidecum nu se referă la o

marjă largă de apreciere a situațiilor de fapt pe care să le catalogheze în deciziile sale

ca fiind ”dubii serioase” în privința criteriilor de integritate a unui candidat. Mai

6

mult, în decizia sa nr. 42 din 06 aprilie 2023 (pct. 133 și 134), Curtea Constituțională

a analizat noțiunea de dubiu serios, constatând caracterul constituțional al acesteia,

ca și noțiunile „grav”, „reprobabil” și „inexplicabil”.

Pârâta a invocat că deși pretinde aplicarea discriminatorie a Legii nr. 26/2022,

reclamanta nu invocă concret cazurile în care Comisia ar fi aplicat legea într-un mod

discriminatoriu. Totuși, soluția Comisiei vis-a-vis de fiecare candidat au fost

adoptate conform circumstanțelor concrete ale fiecărui caz.

La fel, a indicat că este irelevant faptul invocat de reclamantă precum că nu i s-

a explicat/comunicat faptul că declarația urmează să fie depusă pentru întreaga

perioadă de suspendare din funcție. Or, legislația Republicii Moldova este publică

și obligatorie, astfel că, nimeni nu se poate acoperi de răspundere prin necunoașterea

legii. Mai mult, însăși reclamanta a confirmat ulterior că a înțeles conținutul

legislației relevante după studierea în detaliu a legislației pertinente. Astfel,

reclamanta avea posibilitatea din start de a studia legea pertinentă pentru a asigura

conformarea cu cerințele acesteia.

Pârâta a notat că este neîntemeiată poziția reclamantei precum că prevederile

Legii nr. 133/2016 impun persoanei responsabile de colectare a declarațiilor,

obligația de a verifica corectitudinea informațiilor incluse de subiecți în declarații,

or responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru

veridicitatea si deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune.

Totodată, reclamanta a specificat că, legea expres și clar oferă o listă exhaustivă

a alternativelor care pot fi urmate de către Comisie în urma evaluării unui candidat,

după cum urmează: promovarea evaluării sau nepromovarea evaluării. Alte soluții

mai blânde, așa cum pretinde reclamanta, nu sunt prevăzute de Legea nr. 26/2022.

Pârâta a invocat că este inadmisibilă cerința din cererea de chemare în judecată

a reclamantei, prin care s-a solicitat anularea decizia nr. 47 din 31 iulie 2023 privind

candidatura Anei Tipa, pe motiv că instanța de judecată este în drept să dispună

reevaluarea candidatului în cazul admiterii cererii de contestare, însă nu este în drept

să anuleze decizia contestată.

În ședința de judecată, reclamanta Ana Tipa și reprezentanții acesteia, avocații

Rodion Tocan și Marian Bucătaru au susținut cererea de contestare, solicitând

admiterea acesteia, pe motivele de fapt și de drept invocate în cerere. Suplimentar,

au indicat că Comisia de evaluare a manifestat un comportament diferențiat spre

deosebire de cele stabilite prin deciziile nr. 39, 11, 40 sau 51 adoptate de Comisia

de evaluare ca final al evaluării altor candidați, care au promovat evaluarea.

În ședința de judecată, reprezentanții Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, avocații Roger Gladei și Valeriu Cernei, au susținut

argumentele invocate în referința depusă, solicitând respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiate.

Audiind argumentele participanților la proces în susținerea pretențiilor

formulate și obiecțiile înaintate, ținând cont de probele administrate și de legislația

pertinentă, Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

7

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor stabilește

următoarele.

Prin decizia nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura Anei Tipa,

candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul

art. 8 alin. (1), (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5) din Legea

nr. 26/2022, Comisia a decis că candidata nu întrunește criteriile de integritate

întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a

criteriilor de integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea.

La 15 august 2023, Ana Tipa a depus cerere de contestare împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, solicitând anularea

deciziei Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura

Anei Tipa, candidată la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și

dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatei.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, decizia Comisiei de evaluare poate fi

contestată de către candidatul evaluat în termen de 5 zile de la data recepționării de

către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

În acest context, se reține că decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 47 din 31 iulie 2023 a fost recepționată de către

Ana Tipa la data de 10 august 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 24).

Ținând cont de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, cererea

de contestare urma a fi depusă în termen de 5 zile de la data recepționării de către

candidat a deciziei motivate, la caz, 15 august 2023.

Respectiv, Completul de judecată special conchide că cererea de contestare

depusă de Ana Tipa este admisibilă, deoarece reclamanta s-a conformat

prevederilor legale, depunând prezenta cerere la 15 august 2023, în interiorul

termenului prevăzut de lege, la Curtea Supreme de Justiție.

Cu referire la cadrul normativ aplicabil, Completul de judecată special reține

că potrivit art. 1 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, prezenta lege reglementează raporturile juridice

aferente procedurii de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor,

precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale acestora,

ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire

a acestora în funcțiile respective.

8

În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, comisia de evaluare are

independență funcțională și autonomie decizională față de orice persoane fizice sau

juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de

fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea

membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii

Moldova, de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile

conexe activității sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului

propriu de organizare și funcționare, aprobat de către aceasta.

Potrivit art.14 alin.(6) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele

măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cererea de contestare a deciziei

Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura prevăzută în Codul

administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă

candidatul respectiv.

În conformitate cu art.(1) alin.(1) din Codul administrativ, legislația

administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea

raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia.

Potrivit art.2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce țin de

activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate

prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai

dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor

prezentului cod.

Astfel, Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție relevă că

în preambulul Legii nr. 26 din 10 martie 2022, legiuitorul a indicat că prezenta lege

a fost adoptată în vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului

Superior al Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor

specializate ale acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în

activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în

general, în sistemul justiției.

Prin urmare, evaluarea candidaților pentru funcțiile de membru în organele

enumerate în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 este prin natura sa

un domeniu specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ.

Și, deși Codul administrativ instituie o procedură administrativă și de contencios

administrativ uniformă, totuși, conform art. 2 alin. (2) din Codul administrativ,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire

la actele normative, legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare

a normelor constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute

de Constituție.

9

Iar, art. 7 alin. (3) din Legea sus citată, prevede că în cazul în care între două

acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică

prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor

prevăzute la art.5 alin.(3) și (4).

Astfel, atât Legea nr. 26 din 10 martie 2022, cât și Codul administrativ sunt

legi organice, însă prima este una specială. Respectiv, prioritate are Legea nr. 26

din 10 martie 2022, însă aceasta nu exclude aplicarea Codului Administrativ, în

măsura în care legea specială nu conține norme care să reglementeze un anumit

aspect. Or, excluderea integrală de la aplicare a Codului administrativ este

imposibilă din punct de vedere al rolului central și legăturii organice a Codului

administrativ cu domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

Respectiv, Completul de judecată special nu poate reține argumentul

reprezentanților Comisiei de evaluare privind neaplicarea cărților I și II din Codul

administrativ la examinarea cauzelor pendinte pe rolul Curții Supreme de Justiție.

În același timp, Completul de judecată special relevă că prin aplicarea prevederilor

Codului administrativ nu pot fi denaturate reglementările legii speciale nr. 26 din

10 martie 2022, după cum încearcă să invoce reprezentanții reclamantei. Or,

prevederile Codului administrativ urmează a fi aplicate în măsura în care nu

contravin Legii speciale nr. 26 din 10 martie 2022.

Cu referire la consecințele juridice a deciziei Comisiei de evaluare, Completul

special de judecată reține că existența unui act de constatare a lipsei de integritate

a unui judecător sau procuror este incompatibilă cu deținerea în continuare a

funcției.

În același timp, potrivit art. 13 alin. (6) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, decizia

privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Careva alte consecințe juridice, în afara celor

menționate expres în lege, nu sunt stipulate la moment.

La fel, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, Comisia de la

Veneția și Direcția Generală au conchis că proiectul de lege revizuit arată clar că

rezultatele evaluării integrității nu vor avea niciun efect asupra carierei

candidatului.

Astfel, Completul special de judecată respinge alegația reclamantei că o

eventuală decizie de nepromovare ar echivala cu o constatare că persoana nu e

integră. Or, în cazul dat persoana ar urma să fie eliberată imediat din funcție sau

supusă unei altei sancțiuni disciplinare destul de grave, fapt care nu e prevăzut de

reglementările actuale, după cum s-a menționat supra.

Cu referire la marja de apreciere (dreptul discreționar) a Comisiei, Completul

de judecată special reține că prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021, la

pct. 11, Comisia de la Veneția și Direcția Generală observă că integritatea

personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și

procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură

încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în

10

integritatea acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale

democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde

foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea

apartenenței sale.

Comisia de la Veneția și Direcția Generală și-au exprimat anterior opinia, în

alte contexte, că situațiile critice din domeniul justiției, ca niveluri extrem de

ridicate de corupție, pot justifica soluții la fel de radicale, precum un proces de

verificare a judecătorilor în funcție. În cele din urmă, ține de competența

autorităților moldovenești să decidă dacă situația predominantă în sistemul judiciar

moldovenesc creează o bază suficientă pentru a supune toți judecătorii și

procurorii, precum și membrii CSM și CSM, la evaluări extraordinare de

integritate.

Pe lângă preambulul Legii nr. 26 din 10 martie 2022, menționat supra,

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție mai

consideră necesară să menționeze și că, potrivit Obiectivului 1.2. din Direcția

strategică I „Consolidarea integrității și responsabilității în sectorul justiției” din

Legea pentru aprobarea Strategiei privind asigurarea independenței și integrității

sectorului justiției pentru anii 2022–2025 și a Planului de acțiuni pentru

implementarea acesteia nr. 211 din 06 decembrie 2021,

”Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor

și a procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității

acestora. Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de

asigurare a încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor

proceduri echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare

constituie un element important în prevenirea corupției care este una dintre

principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în

sistemul judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul

privind al patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de

indicii potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă

riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie

combătută prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile

statului de drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe

investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau

prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a

corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv,

să respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună

efort pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem”.

În continuare, în recentul său Aviz nr. 24(2021) privind Evoluția Consiliilor

Justiției și rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, CCJE

reamintește (parag. 34) că procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv

11

posibile campanii de către candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că

calificările candidaților, în special imparțialitatea și integritatea acestora sunt

verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută

o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților

pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe

termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul

de a asigura independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar

periclita continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului

membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele

acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite

ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații la

funcția de CSM, SCP și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și

nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt

implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea

ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale

acesteia.

De asemenea, Completul de judecată special consideră relevant că în pct. 50

din Avizul din 14 martie 2023, Comisia de la Veneția și DGI au indicat că sunt la

curent cu faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din Legea nr.

26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al

Procurorilor. Totuși, ceea ce se permite cu scopul examinării candidaților, nu

neapărat se permite în vederea evaluării extraordinare a judecătorilor și

procurorilor în funcție, mizele sunt mai mari pentru ei și pentru stabilitatea ordinii

juridice în general. Deși criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile și bazate

pe o evaluare globală a integrității candidaților, a antecedentelor, a relațiilor etc.,

destituirea unui judecător sau a unui procuror numit în funcție într-un mod legal

trebuie să fie justificată cu referința mai precisă la o conduită inadecvată, care ar

trebuie să fie mai bine definită de lege.

În aceiași ordine de idei, potrivit opiniei amicus curiae a Comisiei de la

Veneția, conceptul de evaluare a integrității implică implementarea unui proces de

mecanisme care vizează garantarea celor mai înalte norme în materie de conduită

și de integritate financiară solicitate pentru accederea în funcția publică. Într-un

sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate

fi justificată în cazul unei simple îndoieli pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși,

decizia de nepromovare a evaluării unui candidat trebuie legată de un indiciu de

ilegalitate, cum ar fi averea inexplicabilă, chiar dacă nu se poate dovedi dincolo de

orice îndoială că această avere provine din surse ilegale (a se vedea CDL-

AD(2022)011, § 9-10).

În Avizul său, Comisia de la Veneția și Direcția Generală au mai notat că

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când are „dubii serioase” cu

privire la comiterea de către judecător sau un procuror a unor încălcări. Această

normă presupune că concluziile CE nu stabilesc vinovăția persoanei vizate, nici nu

atrag direct răspunderea penală, ceea ce ar necesita cel mai probabil un alt standard

12

de probă (mai înalt). Într-o anumită măsură, această structură reduce potențialul unui

conflict dintre constatările Comisiei de evaluare și ale altor organe administrative

sau judiciare, menționate anterior.

De asemenea, Curtea Constituțională la parag. 120 din decizia de

inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023 a constatat că, prin termenul „grav”,

legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la evaluarea

integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă

nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și

de conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul

poate pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața

completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate

aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele

particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul

termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin.(2) lit. a) din Lege.

La parag. 123 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023 a

indicat că pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare

a numirii, transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri

disciplinare față de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul

a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese

persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și

integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin

urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a

stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.

La fel, Curtea Constituțională în decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06

aprilie 2023 la parag. 123, cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13

alin.(5) din Legea nr.26, a constatat că textul criticat instituie un standard de probă

aplicabil procedurii de evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să

decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există

sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică și

financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că definirea standardelor de probă implică în

mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă

stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea

rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată,

care trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire

la promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună

în discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a

criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții

Supreme de Justiție.

Astfel, Completul special al Curții Supreme de Justiție reține că, deși marja

de apreciere a Comisiei în ce privește „dubiile serioase” nu este nelimitată

(concluziile trebuie să se bazeze pe date obiective), ea este destul de largă.

Eventualele riscuri în raport cu beneficiile, în cazul neadmiterii unui candidat, deși

13

integru, însă care nu a fost în stare să înlăture anumite dubii în privința sa, sunt cu

mult mai mici decât în situația în care este admis un candidat neintegru din

considerentul că orice dubiu ar trebui să fie interpretat în favoarea persoanei.

Această stare e determinată atât de interesul general sporit față de procesul de

preselecție în CSM, cât și de eventuala interferență redusă în drepturile subiecților

supuși evaluării, spre deosebire de consecințele vettingului propriu-zis.

Cu referire la fondul cauzei, Completul de judecată special constată că prin

decizia nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura Anei Tipa, candidată la

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 8 alin. (1),

(2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022,

Comisia a decis că candidata nu întrunește criteriile de integritate întrucât s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de

integritate etică și financiară și, astfel, nu promovează evaluarea, fiind invocată

nerespectarea regimului juridic al declarării averii și a intereselor personale;

nedepunerea declarațiilor pentru anii 2014 - 2016 și omisiuni din declarații anuale.

Potrivit art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din

Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, în sensul prezentei legi, evaluarea integrității candidaților constă în

verificarea integrității etice și a integrității financiare a acestora.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă nu

a încălcat regimul juridic al declarării averii și intereselor personale, al conflictelor

de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor și/sau al limitărilor.

Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară

dacă averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare

verifică respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și

intereselor personale.

Cu referire la nerespectarea regimului juridic al declarării averii și a

intereselor personale și nedepunerea declarațiilor pentru anii 2014 – 2016, Comisia

de evaluare a reținut că potrivit informațiilor furnizate de Autoritatea Națională de

Integritate, candidata a depus declarații cu privire la venituri și proprietate/avere și

interese personale pentru anii 2012, 2013, 2017, 2018 și 2020, dar nu a depus

declarații pentru anii 2014, 2015, 2016 și 2019.

În răspunsul la întrebările scrise ale Comisiei referitoare la nedepunerea

declarațiilor anuale pentru anii 2014, 2015 și 2016, candidata a indicat că nu a

depus declarații anuale pentru acei ani deoarece s-a aflat în concediu de maternitate

și ulterior, în concediu de îngrijire a copilului. Iar, la câteva zile după ce a revenit

în funcție, s-a adresat responsabilului din secția resurse umane a instanței unde

activa și a solicitat eliberarea unei chei electronice în vederea depunerii declarației

de avere și interese personale și după expirarea termenului de 30 de zile, când a

solicitat din nou eliberarea cheii electronice, i s-a recomandat să depună doar o

declarație anuală pentru 2017. Candidata a declarat că în acea perioadă declarațiile

anuale puteau fi depuse doar electronic, iar din cauza fluctuațiilor personalului

14

instanțelor, grefierii au avut parte de mai puțină atenție și exigență în depunerea

declarațiilor de avere și interese personale decât judecătorii.

Potrivit art. 5 din Legea privind declararea și controlul veniturilor și al

proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere nr. 1264 din 19

iulie 2002, în vigoare până la data de 01 august 2016, subiecții declarării,

menționați la art.3, sînt obligați, în condițiile prezentei legi, să își declare veniturile

și proprietatea.

Conform art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea sus citată, subiecți ai declarării

veniturilor și a proprietății sînt funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special.

Iar, potrivit anexei nr. 1 a Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, secretariatele instanțelor judecătorești fac

parte din autoritățile publice care cad sub incidența Legii cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public.

Conform art. 6 alin. (5) din Legea privind declararea averii și a intereselor

personale nr. 133 din 17 iunie 2016, subiectul declarării care, în conformitate cu

legislația în vigoare, are raporturile de muncă sau de serviciu suspendate depun

declarația în termen de 30 de zile după reîncadrarea în funcție, indicînd în declarație

veniturile obținute împreună cu membrii de familie, concubinul/concubina lui pe

parcursul întregii perioade nedeclarate, de asemenea bunurile deținute și interesele

personale menționate la art.4 alin.(1) lit. b)–m) la data depunerii declarației.

Prin urmare, ținând cont de normele legale relevante situației, Comisia a

conchis că Ana Tipa avea obligația să depună o declarație de avere și interese

personale nu mai târziu de 30 de zile de la data revenirii din concediul pentru

îngrijirea copilului, adică nu mai târziu de 03 mai 2017, însă contrar acestei obligații,

candidata, în luna martie 2018, a depus doar declarația anuală pentru 2017. Mai mult,

candidata a confirmat că nu a depus declarația pentru perioada 2014 – 2016, din

motiv că i s-a recomandat să depună doar o declarație anuală pentru 2017 pe motiv

că din cauza fluctuațiilor personalului instanțelor, grefierii au avut parte de mai

puțină atenție și exigență în depunerea declarațiilor de avere și interese personale

decât judecătorii.

Comisia a avut rezerve față de argumentul reclamantei precum că a urmat

recomandarea unui angajat al instanței de a depune doar declarația sa anuală pentru

2017, or prevederile art. 5 alin. (1) și (4) din Legea privind declararea averii și a

intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016 prevede că declarația de avere și

interese personale reprezintă un act personal și irevocabil al subiectului declarării,

depus sub formă de document electronic pe propria răspundere, iar

responsabilitatea pentru depunerea în termen a declarației, precum și pentru

veridicitatea și deplinătatea informațiilor o poartă persoana care o depune.

Cu referire la nedepunerea declarației anuale pentru 2019, Comisia de

evaluare a reținut că nu există nicio înregistrare a unei declarații anuale pentru 2019

depuse de către Ana Tipa, care a declarat că între 17 martie 2020 și 16 mai 2020,

Republica Moldova s-a aflat în carantină din cauza pandemiei COVID-19 și

deoarece stick-ul de memorie cu semnătura electronică era la locul de muncă, nu a

15

putut depune declarația pentru anul 2019 până la data de 31 martie 2020. Iar, după

16 mai 2020, când s-a întors la muncă, a încercat de mai multe ori să depună

declarația anuală, dar nu a reușit și că a aflat despre lipsa declarației anuale pentru

2019, doar când i s-a solicitat să prezinte declarația pentru ultimii cinci ani în cadrul

evaluării. La audiere, candidata a confirmat că nu a primit o confirmare electronică

că declarația anuală a fost primită, lucru pe care l-a considerat o eroare de sistem,

însă nu a verificat registrul declarațiilor de avere și interese, inclus pe platforma

declarațiilor de pe pagina web a ANI pentru a vedea dacă declarația anuală a fost

depusă.

Comisia de evaluare a menționat că după audiere, a primit informații de la

Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică referitoare la

înregistrarea accesăriilor efectuate de Ana Tipa pe platforma ANI, potrivit cărora

în anul 2020, înregistrările au indicat o singură logare a candidatei, la 29 martie

2020 și nu au fost înregistrate conectări în luna mai 2020.

Conform art. 6 alin. (1) – (3) din Legea privind declararea averii și a intereselor

personale nr. 133 din 17 iunie 2016, declarația se depune anual, până în data de 31

martie, indicîndu-se veniturile obținute de către subiectul declarării împreună cu

membrii de familie, concubinul/concubina lui în anul fiscal precedent, de asemenea

bunurile deținute și interesele personale prevăzute la art.4 alin.(1) lit. b)–m) la data

depunerii declarației.

Semnarea declarației în formă electronică se face prin utilizarea semnăturii

electronice emise în condițiile legii. Semnăturile electronice se vor elibera

subiecților declarării cu titlu gratuit, în modul stabilit de Guvern.

Declarația în formă electronică se consideră recepționată de Autoritatea

Națională de Integritate dacă subiectul declarării primește recipisa electronică de

confirmare a acceptării acesteia, conform anexei nr.3.

Prin urmare, Comisia de evaluare a reținut că Ana Tipa nu a depus declarația

anuală pentru 2019, or declarația în formă electronică se consideră recepționată de

Autoritatea Națională de Integritate dacă subiectul declarării primește recipisa

electronică de confirmare a acceptării acesteia, circumstanță ce nu se atestă la caz.

Mai mult, Comisia a respins argumentul reclamantei că acest fapt a fost

imposibil din cauza că dispozitivul securizat de creare a semnăturii electronice al

Anei Tipa era la locul de muncă, or, informațiile oferite de Serviciul Tehnologia

Informației și Securitate Cibernetică indică o singură logare a candidatei pe

platforma ANI, la data de 29 martie 2020. Iar, argumentul reclamantei, precum că

a indicat cu aproximație data de 16 mai 2020, ca fiind data accesării platformei

ANI, nu este unul plauzibil, în contextul în care Ana Tipa a avut obligația de a

depune declarația pentru anul 2019 până la data de 31 martie 2020 și această

pretinsă accesare nu este confirmată prin informația oferită de Serviciul Tehnologia

Informației și Securitate Cibernetică.

Cu referire la omisiunile din declarații anuale, ce se referă la nedeclararea a

zece conturi bancare ale soțului în declarațiile sale anuale pentru 2012 și 2013,

nedeclararea donației de 4.000 euro de la tatăl ei în declarația sa anuală pentru 2013

și nedeclararea a trei dintre conturile sale bancare în declarația sa anuală pentru

16

2020, Comisia de evaluare a reținut că în fiecare caz, candidata nu a interpretat

corect prevederile legale pertinente, fapt care l-a recunoscut la audiere. Astfel,

conținutul conturilor bancare omise, a fost declarat ca salariu sau economii și nu a

ascuns nimic, iar personalul instanței a informat-o că nu trebuie să declare donația,

ci doar bunul pe care l-a achiziționat în cele din urmă cu acești bani. Inițial, Ana

Tipa a comunicat că nu a declarat conturile bancare sau veniturile soțului său

deoarece nu cunoștea că el avea conturi bancare și că acesta refuza să-i furnizeze

informații despre veniturile sale.

Comisia de evaluare a mai indicat că reclamanta a susținut că donația în sumă

de 4.000 euro de la tatăl ei a fost inclusă în suma de 10.000 euro primită de la soțul

ei în cadrul procedurilor de divorț și că, prin declararea contului bancar și a soldului

contului bancar în care a fost depusă plata de 10.000 euro în declarația sa anuală

pentru 2020, a declarat efectiv donația în sumă de 4.000 euro de la tatăl ei.

Conform art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea privind declararea și controlul

veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere nr. 1264 din 19 iulie 2002, în vigoare până la data de 01 august 2016,

persoanele menționate la art.3 declară veniturile obținute împreună cu membrii

familiei pe parcursul perioadei de declarare.

Iar, potrivit art. 2 din legea precitată, membru de familie este soț/soție, copii

minori și persoane aflate la întreținere.

Conform art. 6 al Legii nr. 1264 din 19 iulie 2002, în vigoare până la data de

01 august 2016, declarația cu privire la venituri și reprezintă un act personal și

irevocabil, care se face în scris, pe propria răspundere a declarantului, și care poate

fi rectificată doar în condițiile art.10 alin.(2).

Respectiv, Comisia a respins ca neîntemeiat argumentul reclamantei precum

că nu a declarat donația de 4.000 euro de la tatăl ei în declarația sa anuală pentru

2013, invocând că personalul instanței a informat-o că nu trebuie să declare

donația, ci doar bunul pe care l-a achiziționat cu acești bani. Or, în temeiul Legii

nr. 1264 din 19 iulie 2002 privind declararea și controlul veniturilor și al

proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,

funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere, Ana Tipa, în

virtutea funcției pe care o deținea la acel moment, urma să declare toate veniturile

obținute în perioada de referință. Iar, la art. 2 al legii nominalizate, în vigoare în

perioada de referință, venitul este definit ca fiind orice spor, adaos sau majorare a

patrimoniului, indiferent de sursa de proveniență, exprimat în drepturi patrimoniale

sau în orice alt folos patrimonial, obținut de subiectul declarării sau de membrii

familiei acestuia în perioada de referință atît în țară, cît și în străinătate.

Subsecvent, Comisia a respins argumentul reclamantei precum că persoana ce

se ocupa de colectarea declarațiilor este responsabilă de nedeclararea completă a

veniturilor pe care le-a obținut Ana Tipa în perioada de referință, or declarația cu

privire la venituri și proprietate se face în scris, pe propria răspundere a

declarantului, iar persoanele responsabile de colectarea declarațiilor verifică doar

17

respectarea condițiilor de formă ale declarațiilor, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 1264 din 19 iulie 2002.

Mai mult, admiterea unei interpretări eronate a legii, confirmată de candidată

în cadrul ședinței de audiere publică în fața Comisiei de evaluare nu poate fi o

argumentare a omisiunilor admise.

La fel, Comisia a respins argumentul reclamantei precum că donația în sumă

de 4.000 euro de la tatăl ei a fost inclusă în suma de 10.000 euro primită de la soțul

ei în cadrul procedurilor de divorț și că, prin declararea contului bancar și a soldului

contului bancar în care a fost depusă plata de 10.000 euro în declarația sa anuală

pentru 2020, a declarat efectiv donația în sumă de 4.000 euro de la tatăl ei.

Or, obligația de a declara donația nominalizată a apărut la data primirii acestei

donații și urma a fi declarată pentru acea perioadă de referință.

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că neconsecvențele și

explicațiile incoerente ale candidatei cu privire la aspectele supuse evaluării au

subminat credibilitatea candidatei în fața Comisiei de evaluare în ceea ce privește

explicațiile sale pentru nedepunerea declarației, când a revenit la serviciu, pentru

anii 2014 - 2016 și declarației sale anuale pentru 2019, cât și omisiunilor din

declarațiile anuale, iar aceste circumstanțe au fost suficiente pentru ca Comisia de

evaluare să constate existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatei

cu cerințele prevăzute la art.8 din Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

În aceiași ordine de idei, Completul de judecată special respinge argumentul

reclamantei Anei Tipa precum că nedeclararea a zece conturi bancare ale soțului

în declarațiile sale anuale pentru 2012 și 2013 se datorează faptului că fostul soț nu

i-a comunicat despre existența acestora, or aceasta a avut posibilitatea ca la

depunerea declarațiilor anuale pentru acele perioade, să indice despre faptul că a

declarat doar veniturile pe care le cunoaște, în special ținând cont de faptul că

formularul acelor declarații conțineau rubrica „Nota”, unde declaratul putea indica

orice. Iar, la întrebarea instanței de ce nu a făcut acest lucru, or, în caz contrar s-ar

primi că cu bună știință a indicat că soțul său nu ar fi avut careva venituri,

reclamanta nu a putut să explice de ce a procedat anume așa.

Subsecvent, Completul special de judecată își exprimă îngrijorarea profundă,

care doar amplifică dubiile în privința candidatei, cu referire la copia certificatului

de confirmare eliberat la 25 septembrie 2023 de către administratorul SRL „Artur-

Protect Plus”, potrivit căruia: ”La 15 ianuarie 2013 în caserie a fost achitată suma

de 64000 lei, de un domn care a fost însoțit de Bîdru Alexandru, prezentându-se

ca fiind socrul acestuia” (f.d. 211 vol. I). Or, acest certificat prezintă suspiciuni de

veridicitate a informației pe care o conține, ținând cont de perioada care a trecut de

la momentul achitării acestei sume până la data eliberării copiei actului prezentat

instanței (circa 10 ani). În mod normal, o persoană (în speță, angajatul din cadrul

companiei care a recepționat plata, dacă acesta mai activează în prezent) nu poate

reține o perioadă îndelungată un detaliu atât de nesemnificativ, decât doar dacă

acesta nu s-ar asocia cu vreun eveniment extraordinar, care l-ar face să memorizeze

mai multe detalii specifice cazului.

18

Astfel, Completul de judecată special reține că reclamanta nu a prezentat pe

parcursul procedurii de evaluare, dar nici în fața instanței de judecată probe care ar

răsturna situația constată de către Comisia de evaluare sau alte circumstanțe care

puteau duce la promovarea evaluării de către candidată. Or, la examinarea

contestației, completul special nu trebuie să reevalueze circumstanțele evaluate

deja de Comisie, ci să se pronunțe doar asupra faptului dacă au apărut circumstanțe

noi, care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat, însă nu au fost

examinate anterior în procesul de evaluare.

Completul de judecată special relevă că potrivit art. 14 alin. (8) din Legea

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022, în vigoare la moment, la examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei

de evaluare, completul de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție

poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare;

b) admiterea cererii de contestare și dispunerea reevaluării candidaților care

nu au promovat evaluarea, dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare,

Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și că există circumstanțe care puteau

duce la promovarea evaluării de către candidat.

Prin urmare, ținând cont de normele legale precitate și de faptul că obiect al

prezentei acțiuni îl constituie decizia Comisiei independente de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la nepromovarea

evaluării de către candidata Ana Tipa, Completul de judecată special menționează

că, la caz, urmează să verifice dacă în cadrul procedurii de evaluare au fost admise

erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care afectează caracterul

echitabil al procedurii de evaluare și existența unor circumstanțe care puteau duce

la promovarea evaluării de către candidată.

Or, la examinarea prezentei cereri de contestare, Completul de judecată

special nu are dreptul să depășească limitele acesteia și împuternicirile oferite de

legiuitor la examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare,

stabilite în mod imperativ la art. 14 alin. (8) din Legea privind unele măsuri

aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022, în

temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 privind

excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr.26 din 10 martie

2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Completul special de judecată relevă că, în pct. 81 din Hotărârea nr. 5 din 14

februarie 2023 privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din

Legea nr.26 din 10 martie 2022, Curtea Constituțională a stabilit că legea trebuie

să prevadă un remediu în cazurile în care candidatului nu i-au fost asigurate

drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele

19

carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural

afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că

neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a

litigiului.

În aprecierea sa, la pct. 78 din Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, Curtea

Constituțională verificând dacă dispozițiile contestate urmăresc realizarea unui

scop legitim, a reținut că în nota informativă la proiectul de Lege nu se regăsește

niciun argument cu privire la necesitatea limitării controlului judiciar al deciziilor

Comisiei de evaluare. Totuși, din opinia prezentată de autorități și din conținutul

textului contestat, Curtea a dedus că legislatorul a urmărit să evite situațiile de

anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de

procedură nesemnificative, iar pe de altă parte, pentru a asigura celeritatea

soluționării contestațiilor pentru a avea mai repede un Consiliu Superior al

Magistraturii funcțional. Curtea a reținut că aceste scopuri legitime pot fi încadrate

în obiectivele generale ale ordinii publice și garantării autorității și imparțialității

justiției, stabilite de articolul 54 alin.(2) din Constituție.

Verificând dacă dispozițiile contestate îi permit colegiului special al Curții

Supreme de Justiție să „examineze suficient” problemele centrale ale eventualelor

litigii, Curtea Constituțională a admis că dispozițiile contestate sunt apte să

realizeze obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a

deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură

nesemnificative.

În acest context, Completul de judecată reține că potrivit art. 12 alin.(4) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022, candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii

de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le

consideră necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă

a fost în imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.

Completul de judecată special reține că noțiunea „drepturi și obligații cu

caracter civil” nu poate fi interpretată doar printr-o referință la dreptul intern al

statului pârât; este vorba de o noțiune „autonomă”, care reiese din Convenție. Art.

6 § 1 se aplică indiferent de calitatea părților, de natura legislației ce reglementează

modul de stabilire a „contestației” (lege civilă, comercială, administrativă etc.) și

de autoritatea competentă să o soluționeze (instanță de drept comun, organ

administrativ etc.) [Georgiadis împotriva Greciei, pct. 34; Bochan împotriva

Ucrainei (nr. 2) (MC), pct. 43; Naït-Liman împotriva Elveției (MC), pct. 106]

Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existența

unei „contestații” (în limba engleză, „dispute”). În plus, trebuie să se întemeieze

pe un „drept” care să poată fi pretins, cel puțin în mod credibil, recunoscut în

dreptul intern, indiferent dacă acest drept este sau nu protejat de Convenție. Trebuie

20

să fie vorba despre o contestație reală și serioasă, care poate privi atât existența

însăși a dreptului, cât și întinderea sa sau modalitățile sale de exercitare. În sfârșit,

rezultatul procedurii trebuie să fie în mod direct decisiv pentru dreptul „civil” în

cauză, o legătură foarte slabă ori consecințe îndepărtate nefiind suficiente pentru

ca art. 6 § 1 să fie aplicabil [Regner împotriva Republicii Cehe (MC), pct. 99;

Károly Nagy împotriva Ungariei (MC), pct. 60; Naït-Liman împotriva Elveției

(MC), pct. 106]

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că prin prisma art. 6 § 1

CEDO, a Hotărârii Curții Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023 și articolul 12

alin.(4) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, pentru a stabili dacă în cadrul

procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori procedurale grave,

care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, urmează a fi verificat

faptul dacă reclamantei Ana Tipa i-au fost respectate drepturile procedurale

prevăzute de lege specială.

Astfel, la caz se atestă că Ana Tipa a participat la ședințele Comisiei de

evaluare și a oferit explicații verbale; a avut posibilitate să prezinte, în formă scrisă,

date și informații suplimentare pe care le consideră necesare în vederea înlăturării

suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le prezenta

anterior, inclusiv a prezentat acte și în instanța de judecată, și a avut posibilitatea

de a contesta decizia Comisiei de evaluare, iar în instanța de judecată a fost asistată

de 2 avocații.

Mai mult, Ana Tipa a fost informată despre dreptul de a face cunoștință cu

materialele dosarului administrativ, drept de care reclamanta a făcut uz la data de

18 iulie 2023, în circumstanțele în care audierile publice s-au desfășurat la data de

19 iulie 2023, prin urmare i-a fost respectat dreptul candidatei de a se familiariza

cu toate materialele adunate de Comisie, care au fost luate în considerare la

adoptarea deciziei contestate.

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că Ana Tipa a beneficiat

și a valorificat drepturile prevăzute în mod exhaustiv de articolul 12 alin.(4) din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022.

Reclamanta a invocat că prin decizia Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie

2023 i-a fost încălcat dreptul de a participa la concursul pentru selectarea

candidatului la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din

partea Parlamentului.

Completul de judecată special relevă că dreptul de a participa la concursul

pentru selectarea candidatului la funcția de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii din partea Parlamentului nu este unul absolut.

Conform art. 3 alin. (3) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, șase membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, care nu fac parte din rândul judecătorilor, sunt selectați în mod

deschis și transparent de către Comisia juridică, numiri și imunități, în baza unui

concurs public, și sunt numiți prin hotărârea Parlamentului cu votul a trei cincimi

dintre deputații aleși. Modul de organizare a concursului se stabilește de Parlament.

Concursul se organizează până la expirarea mandatului membrilor numiți anterior

21

și constă din examinarea dosarelor și audierea candidaților în ședință publică.

Comisia juridică, numiri și imunități întocmește avize argumentate pentru fiecare

candidat selectat și propune Parlamentului numirea acestora.

Potrivit art. 3 alin. (31) din Legea citată mai sus, candidații la funcția de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii prevăzuți la alin.(3) sunt supuși

evaluării integrității de către Comisia independentă de evaluare a integrității

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor

și procurorilor, constituită în baza legii. Decizia comisiei se include în dosarul

candidatului. Candidatul care nu a promovat evaluarea nu poate fi inclus în

buletinul de vot.

Potrivit art. 31 alin. (11) – (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, în funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii care nu face parte din rândul judecătorilor poate fi aleasă

persoana care întrunește următoarele condiții: a) are înaltă reputație profesională;

b) are integritate personală; c) are experiență în domeniul dreptului sau al științelor

politice, economiei, psihologiei de cel puțin 10 ani; d) nu activează, la momentul

depunerii cererii, în cadrul organelor puterii legislative, executive sau

judecătorești; e) nu este afiliată politic.

Dosarul de participare al candidatului conține: a) curriculum vitae; b)

scrisoare de motivare; c) platforma care include principalele obiective pe care le

va urmări dacă va fi ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii; d) decizia

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

Prin urmare, dreptul de a participa la concursul pentru selectarea candidatului

la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este condiționată de

întrunirea cumulativă a anumitor condiții stabilite exhaustiv de Legea cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996.

Mai mult, prin depunerea dosarului personal și menținerea în continuare a

intenției de a participa la concursul pentru alegerea în funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii, manifestată inclusiv prin prezentarea în fața

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, reclamanta în mod

benevol a acceptat consecințele unei decizii eventual nefavorabile a Comisiei de

evaluare.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 39 din Constituție, Curtea

Constituțională în decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, a reținut

că alineatul (2) al acestui articol îi garantează oricărui cetățean, potrivit legii,

accesul la o funcție publică. Totuși, utilizarea textului „potrivit legii” din acest

articol presupune că legislatorul poate stabili condiții de accedere într-o funcție

publică. Această competență a legislatorului trebuie recunoscută, având în vedere

că integritatea administratorilor publici joacă un rol esențial. Mai ales în cazul

funcțiilor publice de care depinde bunăstarea națiunii, persoanele care vor să le

ocupe trebuie să demonstreze că îndeplinesc standarde înalte în materie de

integritate. Din acest motiv, Constituția îi permite legislatorului să stabilească

22

condiții de accedere într-o funcție publică care să asigure că procedurile de

recrutare și de verificare a candidaților vor urmări identificarea persoanelor care se

potrivesc cel mai bine pentru realizarea acestui deziderat (HCC nr.6 din 10 aprilie

2018, § 70).

Potrivit Comisiei de la Veneția, contestarea deciziei Comisiei de evaluare nu

ar trebui să suspende alegerea/numirea membrilor Consiliului și nu va anula faptul

că concursul a condus la un rezultat (a se vedea Opinia comună a Comisiei de la

Veneția și a Directoratului General pentru Drepturile Omului și statul de drept

(DGI) al Consiliului Europei privind unele măsuri legate de selecția candidaților la

funcțiile administrative în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor și modificarea unor acte normative, CDL-AD(2021)046, § 38).

La pct. 142 din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 06 aprilie 2023, Curtea

Constituțională a indicat că împărtășește opinia Comisiei menționată mai sus și

consideră că interesul finalizării procedurii de alegere a membrilor judecători ai

Consiliului și interesul funcționalității organului-garant al independenței autorității

judecătorești au o pondere mai mare decât interesele candidaților nepromovați.

Totodată, Completul de judecată special consideră neîntemeiate argumentele

reclamantei precum că excluderea din cursa de alegeri în organele de

autoadministrare judecătorească pentru unele încălcări nu este o măsură necesară,

iar decizia contestată nu reflectă scopul legitim și motivarea adoptării Legii nr.26

din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, din

considerentele expuse anterior.

La fel, Completul de judecată special consideră neîntemeiate argumentele

reclamantei Ana Tipa precum că Comisia de evaluare a încălcat principiul

contradictorialității.

Conform art. 22 Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și

volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute autorităților publice

sau instanțelor de judecată competente, faptele general notorii și faptele prezumate

în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, pînă la proba contrarie.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică trebuie să

stabilească din oficiu aspectele de fapt ale cazului care face obiectul procedurii,

fără a se limita la dovezile și afirmațiile participanților. Pentru aceasta, autoritatea

publică stabilește scopul investigațiilor necesare și felul acestora.

În acest context, completul de judecată special subliniază că potrivit art. 10

alin. (2) – (3) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

nr. 26 din 10 martie 2022, Comisia de evaluare și secretariatul acesteia au acces

gratuit și în timp real la sisteme informaționale care conțin date necesare pentru

realizarea mandatului său, și anume pentru evaluarea integrității etice și a

integrității financiare a candidaților, în condițiile legislației privind schimbul de

23

date și interoperabilitatea, cu excepția informației care cade sub incidența

prevederilor Legii nr.245/2008 cu privire la secretul de stat.

În procesul de evaluare a integrității candidaților, Comisia de evaluare are

dreptul să solicite de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat,

inclusiv de la instituțiile financiare, documentele și informația necesare pentru

realizarea evaluării. Informațiile solicitate se prezintă Comisiei de evaluare gratuit,

inclusiv în format electronic, în termen de cel mult 10 zile de la data solicitării.

Totodată, alin. (7) din norma legală precitată, stabilește în mod expres că în

scopul elucidării unor neclarități depistate, Comisia de evaluare poate solicita, la

orice etapă a procedurii de evaluare, date și informații suplimentare de la candidații

evaluați.

Iar, conform art. 2 punct. 1 lit. d) din Regulamentul de evaluare al Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr.

26/2022, adoptat la ședința Comisiei de evaluare din 02 mai 2022, una din

principalele etape ale evaluării sunt întrebările și solicitările de trimitere a

documentelor candidaților în măsura în care este necesar pentru a elucida

problemele de integritate etică și financiară. Candidații urmează să răspundă în

termenul stabilit de Comisie.

Completul de judecată special relevă că din normele legale precitate, se

deduce că în cazul depistării unor neclarități Comisia de evaluare poate solicita, la

orice etapă a procedurii de evaluare, date și informații suplimentare de la candidat,

pentru a înlătura dubiile serioase care au apărut în fața Comisiei de evaluare.

Astfel, chestionarul privind integritatea etică expediat de Comisie la 12 mai

2023 a rămas necompletat de către reclamantă, iar la 18 mai 2023 Comisia de

evaluare a solicitat completarea și depunerea declarației, care a fost prezentată de

reclamantă la 25 mai 2023.

La 16 iunie 2023 Comisia a transmis o solicitare de clarificare a informațiilor,

care conținea 7 întrebări, inclusiv 51 subîntrebări și 37 solicitări adiționale de

documente, la care reclamanta a răspuns la 21 iunie 2023. Iar, la 28 iunie 2023,

Comisia de evaluare a trimis a doua rundă de 10 întrebări, inclusiv 20 subîntrebări,

și 9 solicitări de documente suplimentare, pentru a elucida unele aspecte care au

apărut în cadrul evaluării, la care a răspuns la 06 iulie 2023.

Audierea în ședință publică a reclamantei a avut loc la data de 19 iulie 2023,

iar la 28 iulie 2023, Comisia de evaluare a transmis o solicitare post-audiere de

clarificare a informațiilor, ce conținea o întrebare și 2 subîntrebări, iar candidata a

răspuns la 29 iulie 2023.

Prin urmare, Completul de judecată special conchide că din acțiunile Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor se deduce că aceasta

a încercat să obțină informații relevante inclusiv de la candidată, pentru a elucida

aspectele care au apărut în timpul evaluării acesteia. Iar, această solicitare de acte

suplimentare de la candidată nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului

24

contradictorialității, or contrar din acțiunile Comisiei se deduce o respectare a

acestui principiu.

La caz, se reține că dubiile care ar fi apărut în fața Comisiei de evaluare vis-

a-vis de integritatea candidatei au fost expuse în întrebările și subîntrebările

formulate de Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor în

cadrul rundelor de întrebări, audierilor publice și solicitarea post-audiere.

Completul de judecată special consideră neîntemeiate argumentele

reclamantei Ana Tipa precum că Comisia de evaluare a adoptat o deciziei

nemotivată, fără indicarea temeiului de drept corelat cu circumstanțele de fapt, cu

încălcarea principiului proporționalității, invocând că promovarea evaluării

constituie un act administrativ individual obligatoriu, dar nu discreționar, or

noțiunea de „dubiu serios” reprezintă concept juridic nedefinit și nu oferă discreție.

Or, la caz, decizia Comisiei de evaluare nr. 47 din 31 iulie 2023 adoptată în

privința reclamantei cuprinde elementele esențiale ale deciziei indicate la art. 13

alin. (2) din Legea privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26

din 10 martie 2022, și anume: faptele relevante, motivele și concluzia comisiei cu

privire la promovarea sau nepromovarea evaluării.

Completul de judecată special respinge și argumentul reclamantei precum că

constatările și concluziile Comisiei de evaluare contravin principiului egalității și

nediscriminării, invocând că în alte decizii, Comisia de evaluare deși a constatat

aspecte financiare care puteau genera dubii, totuși aceasta nu a avut dubii serioase

cu privire la niciun aspect privind integritatea etică a candidatului conform

prevederilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/2022.

Completul de judecată special învederează că potrivit art. 23 alin. (2) din

Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de judecată competente

trebuie să trateze în mod egal persoanele aflate în situații similare. Mai mult,

nedepunerea declarațiilor anuale a constituit motiv pentru respingerea unor

candidați în procesul de evaluare extraordinară pentru funcții de conducere în

organele de autoadministrare ale judecătorilor, în special atunci când declarațiile

care nu au fost depuse acopereau mai mulți ani.

Totodată, instanța de judecată menționează că deciziile invocate de

reclamantă care ar demonstra tratamentul diferit nu se referă la situații similare, or

fiecare decizie conține aprecierea Comisiei de evaluare referitor la circumstanțe de

fapt distincte de cele care au fost reținute în decizia adoptată referitor la integritatea

reclamantei.

Astfel, Comisia a explicat prin ce s-ar argumenta că situațiile de fapt sunt

diferite, și anume:

- o candidată a recunoscut existența erorii și această eroare nu era în beneficiul

candidatei sau al soțului ei;

- o candidată a reușit să demonstreze proveniența mijloacelor bănești și modul

de utilizare a acestora;

25

- deși o candidată nu a declarat anumite conturi bancare, acestea erau inactive,

iar candidata a recunoscut eroarea admisă în acest sens;

- Comisia a constatat că conturile bancare nedeclarate de către un candidat

erau inactive, nu se refereau la tranzacții suspecte, iar toate veniturile candidatului

au fost declarate, astfel că, candidatul nu a avut nici o intenție de a ascunde aceste

conturi bancare.

Ținând cont de cele reținute supra, Completul de judecată special relevă că,

în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de a anula decizia Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 47 din 31 iulie

2023 cu privire la candidatura Anei Tipa.

Or, actul administrativ supus controlului judiciar este emis conform

prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce

la promovarea evaluării de către candidată, iar în cadrul procedurii de evaluare nu

au fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să

afecteze caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că cererea de

contestare depusă de Ana Tipa este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 14 alin. (6), alin. (8) lit. a), alin. (9) din Legea privind

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

Completul de judecată special, instituit în cadrul Curții Supreme de Justiție, pentru

examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

d e c i d e:

Se respinge cererea de contestare depusă de Ana Tipa împotriva Comisiei

independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor privind anularea

deciziei nr. 47 din 31 iulie 2023 cu privire la candidatura Anei Tipa, candidată la

funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Malanciuc

judecătorii Oxana Parfeni

Aliona Donos

26