2ra-1074/23 — anularea incasarii pensiei de intretinere a copilului minor

2ra-1074/23 — anularea incasarii pensiei de intretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1074/23

2-22129440-01-2ra-31072023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, V. Sîrbu, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihai Rudei, reprezentat de

avocatul Igor Botea,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă Mihai Rudei

împotriva Liviei Rudei cu privire la anularea pensiei de întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 septembrie 2022, Mihai Rudei s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Liviei Rudei cu privire la anularea pensiei de întreținere a

copilului minor.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 08 februarie 2018 a fost emis titlu

executoriu nr. 25-68/2018 prin care s-a examinat cauza civilă la cererea de chemare

în judecată înaintată de Livia Rudei împotriva lui Mihai Rudei cu privire la

desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor. Prin hotărâre s-a dispus încasarea de la Mihai Rudei,

pensie pentru întreținerea copilului minor XXX, născută la XXX, în mărime de

1 000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, 11

octombrie 2017 și până la atingerea vârstei de 18 ani a copilului.

Reclamantul a punctat că, la 22 mai 2018 Livia Rudei, în temeiul art. 15 din

Codul de executare, a depus cerere privind executarea obligațiilor ce țin de încasarea

pensiei alimentare de la Mihai Rudei, în cadrul biroului executorului judecătoresc

Daniela Mașnic, iar la 22 mai 2018, executorul judecătoresc Daniela Mașnic a emis

încheierea de primire spre executare și de intentare a procedurii de executare nr.

149pa-346/2018.

A menționat că, în cadrul procedurii de executare, executorul judecătoresc prin

încheierea nr. 149pa-346/2018 din 27 septembrie 2018, în scopul derulării cu succes

a executării și întru neadmiterea înstrăinării bunurilor imobile și mobile, a aplicat

măsuri de asigurare precum și interdicții față de Mihai Rudei. Băncile în vederea

1

executării încheierii executorului judecătoresc, l-au informat pe ultimul că Mihai

Rudei nu dispune de mijloace financiare sau de alte venituri.

Reclamantul Mihai Rudei a mai relatat că, au fost efectuate și interpelări la

Agenția Servicii Publice, în urma la ce s-a constatat că debitorul Mihai Rudei nu

dispune de bunuri mobile, imobile, venituri sau alte careva activități economice. La

fel și CNAS prin răspunsul său a confirmat că Mihai Rudei nu dispune de prestații

sociale prin intermediul sistemului public de asigurări sociale.

A mai adăugat reclamantul că, a fost citat de executorul judecătoresc prin

intermediul citațiilor expediate în adresa sa, însă nu a avut posibilitate de a se

prezenta, pe motiv că nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova sau era în

imposibilitate financiară. Drept urmare, fosta soție Livia Rudei, la 09 ianuarie 2019,

a depus o cerere în cadrul biroului executorului judecătoresc Daniela Mașnic, prin

care a solicitat ca Mihai Rudei să fie tras la răspundere contravențională și ulterior

penală.

La 29 septembrie 2021, executorul judecătoresc a întocmit un demers privind

anunțarea în căutare a debitorului, iar la 05 octombrie 2021, a fost emisă încheierea

nr. 25-459/2021 prin care s-a admis demersul executorului judecătoresc și s-a

anunțat în căutare debitorul Mihai Rudei.

În cele din urmă, Serviciul Interacțiune Justiție al IP Orhei al IGP a MAI a

pornit un dosar de căutare la categoria de debitor de pensie alimentară, cu nr.

2021270375 la 13 octombrie 2021, iar la 13 ianuarie 2022, a venit cu un răspuns că

debitorul Mihai Rudei locuiește pe adresa XXX, astfel fiind încetată căutarea.

Totodată prin scrisoarea nr. 81 din 07 mai 2021 și XXX, a confirmat că Mihai Rudei

este domiciliat în XXX, la adresa dată, având domiciliul și mama acestuia, Feodora

Tricolici.

A mai accentuat Mihai Rudei că, în luna decembrie 2021, de către executorul

judecătoresc, a fost somat și i s-a adus la cunoștință că are datorie la achitarea pensiei

de întreținere a copilului minor în mărime de 48 000 de lei.

La 03 decembrie 2021 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc Daniela

Mașnic, comunicându-i motivul neachitării pensiei alimentare, și anume grave

probleme de sănătate în urma unui accident rutier în afara Republicii Moldova.

Respectiv, pe perioada aflării peste hotare, nu a reușit să se angajeze, unicele

cheltuieli, fiind pentru tratament, iar pentru a reveni în țară a fost nevoit să

împrumute bani. Tot la acea dată, i-a achitat executorului judecătoresc suma de 2000

lei, în contul stingerii datoriei.

Mihai Rudei a mai punctat că, la 17 octombrie 2019, Livia Rudei a obținut

hotărârea nr. 38-2-1480-18022019 prin care instanța de judecată a dispus decăderea

din drepturile părintești a lui Mihai Rudei în privința copilului minor XXX, născută

la XXX.

Reclamantul a indicat că, nu se eschivează intenționat de la achitarea plăților,

însă situația precară și lipsa unui loc de muncă face imposibilă achitarea pensiei

alimentare de către acesta, unicul scop al fostei soții fiind realizarea și încasarea

sumelor de bani de la debitor, depășind orice limite morale.

Situația financiară a fost unicul motiv de bază prin care a fost decăzut din

drepturile părintești, iar relațiile ostile dintre părinții copilului, au devenit

2

promotorul de bază pe viitor, ca copilul minor să aibă în imaginația sa o altă părere

despre tată.

A mai adăugat că fiind eliminat în totalitate din această familie, prin intermediul

instanței de judecată, fiind desfăcută căsătoria, apoi decăzut din drepturile părintești,

unicul aspect ce îi poartă sentimentul de familie este obligația de a achita pensia de

întreținere, însă nu și participarea la creșterea și educarea copilului, nefiind

prestabilit un grafic prin care să se poate întrevedea cu copilul, doar obligația de a

efectua plăți lunare a pensiei de întreținere a copilului minor prin intermediul

executorului judecătoresc.

Într-un final, a concluzionat că odată cu decăderea din drepturile părintești față

de copilul minor, urmează a fi scutit și de plata pensiei de întreținere. În acest sens,

Mihai Rudei nu va pretinde în viitor sub nicio formă de a fi întreținut de copilul său

major.

A solicitat reclamantul Mihai Rudei anularea încasării pensiei de întreținere a

copilului minor XXX, născută la XXX.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Rudei împotriva Liviei Rudei cu

privire la anularea încasării pensiei de întreținere a copilului minor XXX s-a respins

ca fiind neîntemeiată (f.d. 97, 101-103)

Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, la 24 noiembrie 2022, în

interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă, Mihai

Rudei, reprezentat de avocatul Igor Botea, a declarat apel împotriva hotărârii din 25

octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d. 100), iar la data de 27

ianuarie 2023 a depus apelul motivat (f.d. 115-118).

Prin decizia din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de avocatul Igor Botea, în interesele lui Mihai Rudei și a fost menținută

hotărârea din 25 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihai Rudei împotriva Liviei

Rudei cu privire la anularea încasării pensiei de întreținere a copilului minor (f.d.

134, 135-144).

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

prin prisma motivelor invocate în cererea de apel, cât și a materialelor cauzei,

instanța de apel a conchis că este corectă soluția instanței de fond cu privire

netemeinicia acțiunii depuse de Mihai Rudei.

Instanța de apel a reținut că, Mihai Rudei a solicitat anularea pensiei de

întreținere a copilului minor, stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă. Astfel, acesta a invocat drept temei de anulare a pensiei de întreținere

faptul că prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 17 octombrie 2019,

Rudei Mihai a fost decăzut din drepturile părintești asupra copilului minor XXX.

Prin urmare, Colegiul judiciar a concluzionat ca fiind întemeiate argumentele

primei instanțe precum că decăderea din drepturile părintești nu îl scutește pe părinte

de îndatorirea de a acorda întreținere copilului, necesitate ce se justifică în ideea că

o asemenea obligație poate exista în temeiul raporturilor de rudenie dintre părintele

decăzut din drepturile părintești și copilul său minor, care rămîn neschimbate și după

încetarea ocrotirii părintești, întrucît minorul are nevoie și în continuare de

îndeplinirea acestei obligații a cărei executare nu produce și nu are niciun drept

3

corelativ (reciproc) față de copil. La caz, datoria debitorului Mihai Rudei la plata

pensiei de întreținere constituie 60 000 de lei pentru perioada 11 octombrie 2017 –

octombrie 2022.

Instanța de apel a evidențiat faptul că, atât legislația națională, cât și cea

internațională (art. 3 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 27 alin. (2) din Convenția

internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în vigoare

pentru Republica Moldova la 25 februarie 1993, art. 18 alin. (1) din Legea privind

drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994) prescriu că primordial se ia în

considerație drepturile și interesele copilului, iar ambii părinți au datoria de a

compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului minor. Iar, art. 111 alin. (2) din

Codul familiei, stipulează expres care sunt temeiurile de încetare a plății pensiei de

întreținere, în baza hotărârii instanței judecătorești.

Prin urmare, Mihai Rudei, solicitând anularea pensiei de întreținere, nu a

invocat și nici nu se regăsește în niciun temei prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul

familiei.

Totodată, instanța a specificat că apelantul exprimându-și dezacordul cu

hotărârea instanței de fond, nu a combătut cele constate de prima instanță, nefiind

indicat nici un temi de casare a hotărârii contestate.

Colegiul judiciar a accentuat că, Mihai Rudei dorește exonerarea de la plata

pensiei de întreținere a copilului minor, punând această obligație doar în sarcina

mamei, din motiv că a fost decăzut din drepturile părintești și rupe orice relație,

inclusiv cu copilul minor al cărui tată este. Însă, această opțiune unilaterală a tatălui,

nicidecum nu poate produce efecte juridice, or, legea expres prevede că părinții sunt

obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită

sprijin material (art. 74 alin. (1) din Codul familiei).

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul invocat în apel,

precum că decăderea din drepturile părintești îl scutește pe părinte de îndatorirea de

a acorda întreținere copilului, or, acest argument constituie strict o părere personală

a apelantului, nefiind susținută de o normă legală.

La 18 iulie 2023, Mihai Rudei, reprezentat de avocatul Igor Botea, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind neîntemeiată, adoptată

cu încălcări de procedură și cu aplicarea eronată a normelor de drept material, și

remiterea pricinii spre rejudecare (f.d. 154-157).

În motivarea recursului, recurentul a menționat că decizia a fost adoptată

prematur, deoarece concluziile instanței sunt contradictorii, fiind aplicate greșit

normele de drept procedural.

A indicat că ședința instanței de apel s-a desfășurat în lipsa apelantului Mihai

Rudei și a reprezentantului său, la dosar nefiind prezentă citarea lor în modul

corespunzător. Astfel cererea de apel a fost examinată în lipsa sa, temei de declarare

a recursului prevăzut de art. 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă. Deși

instanța de apel a expediat hotărârea la adresa electronică a avocatului, dar nu

expediat în același mod și citația sau notificările pentru a se prezenta în ședință.

Prin urmare, consideră că instanța de apel a neglijat normele de drept

procedurale, și anume, nu a garantat recurentului Mihai Rudei posibilitatea de a fi

prezent în ședința de judecată, pentru a prezenta probe și alte date importante pentru

4

soluționarea cauzei, precum și a participa la dezbaterile judiciare, de a înainta

obiecții și a da explicații, contrar standardelor prevăzute de art. 6 CEDO și în

contradicție cu art. 26 din Codul de procedură civilă.

Afirmația instanței de apel precum că din actele cauzei rezultă că, instanța de

apel a întreprins măsurile necesare pentru citarea legală a apelantului, nu corespund

realității și contravin circumstanțelor cauzei.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, consideră că

instanța de recurs poate casa decizia recurată sub aspect procedural, întrucât instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130, 138 din Codul de procedură civilă. Sub

aspectul dat se atestă o discordanță dintre concluziile instanțelor judecătorești și

materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea soluție este ilegală,

care a fost emisă fără cercetarea completă a probelor anexate la dosar și fără

verificarea multiaspectuală a temeiurilor de adresare în instanță.

În temeiul art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, invocă că nu sunt fondate alegațiile instanței de apel, acestea fiind în

contradicție cu art. 9, 989 din Codul civil și art. 74, 51 alin. (4), 68 alin. (4), 69 din

Codul familiei.

Prin urmare, temeiurile invocate de instanța de fond nu sunt relevante cauzei,

iar instanța nu și-a motivat just soluția adoptată, neacordând deplină eficiență

prevederilor legii speciale. În context, instanța de apel nu s-a expus pe marginea

motivelor esențiale, ignorând mijloacele de probe administrate legal, ce formează

și viciu fundamental în speța dată. Iar pentru a fi posibilă repararea lacunelor,

consideră că o decizie legală și întemeiată pe fondul cauzei ar putea fi obținută doar

în cadrul rejudecării cauzei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 18 mai 2023.

La 20 iunie 2023, copia deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire respectivă și extrasul din poșta electronică (f.d.145, 146). Prin urmare,

recursul declarat de Mihai Rudei, reprezentat de avocatul Igor Botea, la 18 iulie

2023, este depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 31 iulie 2023, a expediat în adresa intimatei

copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 158), însă

până la examinarea acestuia, intimata nu a făcut uz de dreptul său procedural și nu a

depus referință prin care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor

formulate în recurs.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

5

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct. v1–9 și 11–

16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Mihai Rudei, reprezentat de avocatul Igor Botea a fost depus până la data intrării

în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și

va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

6

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mihai Rudei,

reprezentat de avocatul Igor Botea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihai Rudei, reprezentat de

avocatul Igor Botea.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

7