2ra-739/23 — incasarea datoriei si a dobinzii de intirziere

2ra-739/23 — incasarea datoriei si a dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-739/23

2-21028980-01-2ra-26052023

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga (S. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G. Colev, A. Curdov, Ș. Starciuc)

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Fuior Svetlana, reprezentată de

avocatul Dumitru Ignat,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația

de Creditare Nebancară „Mogo Loans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Svetlanei Fuior cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

respins apelul declarat de Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat, și

a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2022 a judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga,

c o n s t a t ă :

La 25 februarie 2021, OCN „Mogo-Loans” SRL a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Svetlanei Fuior privind încasarea datoriei în suma totală de 99

521,98 de lei și a taxei de stat în sumă de 2 986 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform prevederilor contractului de credit nr.

AG1803740 din 06.08.2019 OCN „Mogo-Loans” SRL a acordat Svetlanei Fuior

credit în sumă de 145 310 de lei cu termen de rambursare de până la data de 25 iulie

reclamantului achitarea a 60 de plăti a câte 5 765,47 de lei, lunar.

În scopul asigurării rambursării creditului acordat, a dobânzii și a altor plăti,

pârâtul a constituit gajul asupra bunului imobil, conform contractului de gaj nr.

AG1803140-G din 06.08.2019, gajând automobilul de model Toyota „Avensis” 2006

anul producerii, VIN-cod: SB1BR56L70E164737, număr de înmatriculare MTV 734.

A nota reclamantul că pârâtul nu a respectat obligațiunile contractualele privind

achitare în termen a ratelor, astfel a încălcat prevederile capitolului 5 al contractului

de credit sus-menționat și anume nu a respectat termenele intermediare de rambursare

a plăților de credit și prevederile legislației în vigoare privind executarea

obligațiunilor, fapt ce a permis reclamantului să inițieze procedura de executare silită

a obligațiilor.

1

A menționat reclamantul că suma datoriei totale a pârâtului constituia 174 411,98

de lei, dintre care: 139 601,06 de lei - datoria de bază; 12 429,29 de lei - dobânda

restantă; 7 239,08 de lei – rata din taxa de administrare; 6 644,09 de lei - comision de

rezilierea a contractului; 7 698,46 de lei - penalitate pentru neachitarea în termen a

plăților lunare; 800 de lei - penalitate unică de întârziere.

A invocat reclamantul că, în legătură cu neexecutarea acțiunilor de plată, în baza

procesului-verbal privind constatarea faptului din 21 aprilie 2020, automobilul de

model Toyota „Avensis”, a fost predat în posesia creditorului gajist, în vederea

comercializării acestuia. Astfel, fiind comandată expertiza auto-merceologică pentru

stabilirea prețului real, de piață al bunului.

A susținut reclamantul că, potrivit raportului de evaluare a bunului, întocmit de

SRL „Expert VM”, valoarea de piață a automobilului de model Toyota „Avensis”, a

fost estimată la suma de 4 600 de euro și valoarea de lichidare 2 700 de euro. După

transmiterea autoturismului au fost efectuate cheltuieli suplimentare în sumă de 460

de lei și în sumă de 1 200 de lei, astfel, suma totală a datoriei a constituit 176 971,98

de lei.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 361 din 12.05.20 a autoturismul

a fost vândut la suma de 77 450 de lei, sumă care a fost expediată pentru stingerea

datoriilor pârâtului față de reclamant.

Astfel, după vânzarea automobilului datoria pârâtului față de reclamant

constituia 99 521,98 de lei. La data de 22.06.20, prin notificare, reclamantul a solicitat

de la pârât achitarea datoriilor restante, formate pe contractul de credit.

Prin hotărârea din 28 iunie 2022, Comrat, oficiul Ceadîr-Lunga, cererea de

chemare în judecată, a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Fuior Svetlana datoria pe contractul de împrumut nr

AG1803740 din 06.08.2019, cu dobânda corespunzătoare pentru întârziere, în sumă

de 56 653,81 de lei și taxa de stat în sumă de 1 699,61 de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 04 iulie 2022, Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

depus de Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat și a fost menținută

hotărârea din 28 iunie 2022, Comrat, oficiul Ceadîr-Lunga.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, în cârdul examinării cauzei,

sa stabilit că OCN „Mogo-Loans” SRL și-a executat integral obligațiunile sale față de

pârât, iar pârâtul nu a respectat obligațiunile contractuale, încălcând prevederile

capitolului 5 a contractului de credit. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.

361 din 12.05.20 automobilul a fost vândut la suma de 77 450 de lei, sumă care a fost

expediată pentru stingerea datoriei pârâtului față de reclamant. Conform p. 10.1 al

contractului de împrumut, în cazul neexecutării de către împrumutător a obligațiunilor

sale, acesta trebuie să achite penalitate în mărime de 0,5 % pentru fiecare zi de

întârziere.

Rezultând din cele expuse Curtea de Apel Comrat a menționat că, instanța de

judecată just a ajuns la concluzia privind încasarea de la Fuior Svetlana în favoarea

OCN „Mogo-Loans” SRL a datoriei în baza contractului de împrumut nr. AG1803740

2

din 06 august 2019 și dobânda de întârziere, în suma totală 56 653,81 de lei ((139

601,06 + 12 429,29 + 7 689,46 + 2 560) – (28 185+77 450)). Or, la încheierea

contractului, părțile semnatare au fost de acord cu toate clauzele contractului de credit.

Astfel, Fuior Svetlana în mod benevol a încheiat contractul de credit cu OCN

„Mogo-Loans” SRL, asumând-și obligațiunile de executare a clauzelor contractuale.

De asemenea, apelanta nu a prezentat probele cu privire la faptul, că automobilul de

model Toyota, model „Avensis”, putea să fie realizat la un preț mai mare de 77 450

de lei.

A mai relatat instanța de apel că, nu poate fi acceptat argumentul apelantului cu

privire la faptul, că la încheierea contractului între reclamant și pârât au fost încălcate

prevederile art. 1071, 1072-1079 Cod civil, deoarece din materialele cauzei a fost

stabilit, că pârâta benevol a semnat toate contractele fără careva obiecții.

Fuior Svetlana, în cererea de apel, a solicită încasarea de le OCN „Mogo-Loans”

SRL în favoarea sa a sumei de 7 000 de lei în calitate de cheltuielile pentru acordarea

asistenței juridice și a taxei de stat achitată la depunea apelului, însă solicitarea

respectivă nu poate fi admisă, întrucât în conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată, dar în

cazul respectiv pârâtul este partea care a pierdut procesul.

A concluzionat instanța de apel că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii de

apel și a casa hotărârea instanței de fond, deoarece aceasta a fost emisă fără încălcarea

normelor de drept material și procesual, ținând cont de toate circumstanțele cauzei,

argumentele parților și probelor prezentate de către părți, care au fost apreciate de

către instanța de judecată în mod corespunzător.

La data de 20 martie 2023 Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru

Ignat, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că sunt contradictorii și neîntemeiate

concluziile instanțelor inferioare, deoarece, la încheierea contractelor de împrumut și

gaj automobilului de model Toyota „Avensis”, a fost evaluat de către reclamantă la

suma de 152 575 de lei, adică la acea vreme, suma împrumutului de 145 310 lei era

acoperită total. Peste 6 luni și 19 zile, această mașină a fost transmisă reclamantului,

fapt dovedit prin actul de primire predare, semnat de ambele părți la data de 25

februarie 2020, acest act nu indică că automobilul are careva defect sau deteriorare.

Autoturismul a fost la dispoziția reclamantului și apoi a fost vândut, conform

contractului de vânzare, nr. 361 din data de 12.05.20, pentru 77 450 de lei.

Susține că, nu este clar, cum se poate justifica, că autoturismul, care a costat 152

575 lei după expirarea a 10 luni, brusc i-a scăzut prețul cu 50 % la suta, fără a avea

vreo deteriorare. Aceste împrejurări, indică că reclamantul, folosindu-se de drepturile

sale, a acționat cu rea credință și numai în interesul său, făcând tot posibilul ca pîrîta

să le plătească mai mulți bani.

Relatează că nu a fost prezentat contractul de vânzare - cumpărare semnat de

Fuior Svetlana prin care ultima a devenit proprietară a acestui automobil.

Neîntocmirea unui contract de vânzare - cumpărare, confirmă încă o dată că după

semnarea contractului de împrumut, banii specificați în contract, nu au fost primiți de

către Fuior Svetlana pentru ca aceasta să dispună de ei conform propriei dorințe.

Pârâta nu trebuie să răspundă pentru acțiunile reclamantului pentru vânzarea

3

autoturismului la un preț mai mic cu 50 % la sută față de valoarea stabilită anterior de

către reclamant.

A notat că, nu sunt întemeiate concluziile instanțelor inferioare, privind

recuperarea sumei de 2 100 de lei pentru munca unui executor judecătoresc la

întocmirea procesului-verbal de constatare a faptului, că automobilul de model Toyota

„Avensis, nu se pornește de la cheie, pe când în dosarul cauzei este procesul-verbal

de primire predare, întocmit de reprezentanții reclamantului precum, că automobilul

nu are nici un defect.

Susține că, Curtea de Apel Comrat, nu s-a expus asupra motivelor indicate în

apel sub aspectul invocat. Instanțele inferioare au modificat temeiurile acțiunii

depuse, pe când acest drept aparține doar reclamantului, or, instanțele au depășit

limita temeiurilor indicate în cererea de chemare in judecată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Comrat a pronunțat dispozitivul

deciziei la 01 februarie 2023.

La 13 februarie 2023, copia deciziei din 01 februarie 2023 a Curții de Apel

Comrat a fost expediată în adresa participanților la proces și a fost recepționată de

către recurentă la data de 17.02.2023 fapt confirmat prin copia avizului de recepție

anexată la materialele cauzei (f.d. 214, vol.1).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat, la 20 martie 2023,

se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 30 mai 2023, a expediat în adresa intimatului copia

recursului declarat de Fuior Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 11, vol.2).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Fuior

Svetlana, reprezentată de avocatul Dumitru Ignat a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va

fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

4

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

5

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Fuior Svetlana,

reprezentată de avocatul Dumitru Ignat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fuior Svetlana, reprezentată de

avocatul Dumitru Ignat.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

6