2r-52/22 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-52/22

2-19205557-01-2r-27012022

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (sediul central), (jud. G. Burdujan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Examinând recursul declarat de către Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul

Balmuș Ștefan,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

OCN „MOGO LOANS” SRL împotriva lui Iacoban Dumitru cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva încheierii din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care

a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită

cererea de apel depusă de Iacoban Dumitru împotriva hotărârii din 24 iunie 2020 a

Judecătoriei Cimișlia (sediul central),

c o n s t a t ă:

La 30 decembrie 2019, OCN „MOGO LOANS” SRL a înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva lui Iacoban Dumitru cu privire la încasarea datoriei

la contractul de leasing în sumă de 153 363,53 lei și a taxei de stat în sumă de 4 601

lei.

Prin hotărârea din 24 iunie 2020 a Judecătoriei Cimișlia (sediul central) a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de OCN „MOGO LOANS”

SRL împotriva lui Iacoban Dumitru cu privire la încasarea datoriei.

A fost încasată de la Iacoban Dumitru, în beneficiul OCN „MOGO LOANS”

SRL cu titlu de datorie la contractul de leasing, suma de 142 059,68 lei, cu titlu de

penalitate suma de 2 232,62 lei și cheltuielile de judecată compuse din: taxa de stat

achitată la înaintarea acțiunii în mărime de 4 328,77 lei. În rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 15 noiembrie 2021, Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul Balmuș

Ștefan, a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, și casarea hotărârii

Judecătoriei Cimișlia (sediul central) din 24 iunie 2020, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea de apel

depusă de Iacoban Dumitru împotriva hotărârii din 24 iunie 2020 a Judecătoriei

1

Cimișlia (sediul central).

La 14 ianuarie 2022 (prin poștă electronică și prin oficiul poștal), ambele

înregistrate la 17 ianuarie 2022, Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul Balmuș

Ștefan, a declarat recurs împotriva încheierii din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel

Comrat, solicitând casarea încheierii recurate și restituirea cauzei în instanța de apel

la rejudecare.

În susținerea recursului declarat a menționat că până la data examinării în

ședința publică a cererii de repunere în termenul de atac, avocatul Balmuș Ștefan nu

a recepționat răspunsul Poliției de frontieră cu referire la ieșirile și intrările lui

Iacoban Dumitru, or anume aflarea ultimului peste hotarele țării în timpul examinării

cauzei în prima instanță a servit temei pentru a solicita repunerea în termen.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Se reține că, încheierea Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la 21 decembrie

2021, expediată în adresa participanților la proces la 28 decembrie 2021 și

recepționată de către avocatul Balmuș Ștefan la 30 decembrie 2021 (f.d. 92), iar

recursul a fost declarat 14 ianuarie 2022, instanța de recurs consideră că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul Balmuș Ștefan, urmează a fi respins,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

2

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Cimișlia

(sediul central), a fost pronunțat la 24 iunie 2020.

La fel, este cert și faptul că, Iacoban Dumitru a fost citat legal la ședințele de

judecată ce au avut loc în cadrul judecării cauzei în prima instanță, fapt confirmat

prin avizul publicitar anexat la materialele cauzei.

Distinct de cele relatate, se apreciază critic faptul că Iacoban Dumitru nu a

indicat nici în cererea de repunere în termen, nici în recurs, momentul și

circumstanțele în care, în viziunea lui, a aflat despre existența cauzei civile și

hotărârii defavorabile.

Totuși, Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul Balmuș Ștefan, a depus

cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 15 noiembrie 2021, respectiv

cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

Or, din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, este de înțeles că

termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși, recurentul a solicitat repunerea în termenul de atac, la cerere nu au fost

anexate probe în susținerea acestei solicitări, ba mai mult, nu au fost indicate

motivele contestării cu întârzierii a hotărârii primei instanțe.

Așadar, alegațiile din cererea de recurs referitoare la faptul că, declararea la 15

noiembrie 2021 a apelului se datorează aflării lui Iacoban Dumitru peste hotarele

țării ceea ce în opinia lui îl îndreptățește să solicite repunerea în termenul de atac, se

apreciază critic de către Colegiu, or termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii

de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării dispozitivului

hotărârii, iar motivele și probele în susținerea argumentelor ce țin de repunerea în

termen urmau a fi puse la dispoziția instanței de apel.

La caz, se reține că în cererea de apel se conține o simplă solicitare de repunere

în termenul de atac care nu a fost susținută în conformitate cu regulile probațiunii.

Pe de altă parte, instanța de apel a fixat termenul de examinare a chestiunii repunerii

în termenul de atac pentru 21 decembrie 2021, fapt comunicat reprezentantului ales

(f.d. 86), care însă nu a întreprins nici o măsură procesuală pentru a argumenta și a

proba temeinicia repunerii în termenul de atac, nu a solicitat prelungirea termenului

fixat, în cazul în care considera necesar, ba mai mult nici nu s-a prezentat în ședința

respectivă.

În acest sens se apreciază critic alegațiile din recurs cu privire la faptul că nu a

recepționat până la 21 decembrie 2021 informația de la Poliția de frontieră, or din

materialele cauzei se constată că Iacoban Dumitru a încheiat contract de asistență

juridică cu avocatul la 03 noiembrie 2021, la aceeași dată fiind înaintat demers la

Poliția de frontieră, care a răspuns solicitării la 17 noiembrie 2021. Instanța de recurs

nu poate accepta acele critici din recurs despre nerecepționarea din 17 noiembrie

2021 și până la 21 decembrie 2021 a informației vizate, în situația când nici acestea

nu au fost susținute prin probe. În ipoteza în care avocatul Balmuș Ștefan într-adevăr

nu primise răspuns până la examinarea chestiunii cu privire la repunerea în termenul

de atac, acesta putea și trebuia să întreprindă măsuri în vederea prelungirii

termenului fixat de către instanța de apel.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

3

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

În corespundere cu prevederile art. 116 alin. (4) al Codului de procedură civilă,

repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

După cum a fost reiterat supra, cunoscând despre o hotărâre defavorabilă,

Iacoban Dumitru nu a livrat nici un argument plauzibil din care cauză a așteptat până

la 15 noiembrie 2021 pentru a-și exercita dreptul de a contesta hotărârea.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale Iacoban Dumitru și avocatul

ales urmau să depună cererea de apel în conformitate cu exigențele legii în termenul

stabilit de lege, iar în cazul în care au omis termenul de atac să-și motiveze cererea

de repunere în acest termen, precum și să o susțină prin probe.

Completul subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea

din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie

2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile, o

persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența posibilității

de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United Kingdom,

hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom, hotărâre din

10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și

lipsite de relevanță.

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

4

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Iacoban Dumitru, reprezentat de avocatul

Balmuș Ștefan.

Se menține încheierea din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat emisă

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de OCN

„MOGO LOANS” SRL împotriva lui Iacoban Dumitru cu privire la încasarea

datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5