2rac-12/23 — incasarea platii pentru folosirea terenului, compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea platii pentru folosirea terenului, compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2rac-12/23 — incasarea platii pentru folosirea terenului, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 2rac-12/23
2-20054306-01-2rac-24012023
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu)
ÎNCHEIERE
05 octombrie 2023 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Mariana Pitic
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal
Chișinău împotriva Societății Comerciale „Bristar” Societate cu Răspundere Limitată
cu privire la încasarea sumei,
împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută hotărârea din
16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
constată:
La data de 21 mai 2020, Consiliul municipal Chișinău a depus cerere de chemare
în judecată împotriva SC „Bristar” SRL cu privire la încasarea sumei.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin decizia Consiliului municipal
Chișinău nr.2/22 din 31 martie 2011 a fost stabilit pentru SC „Bristar” SRL plata pentru
folosirea terenului proprietate municipală cu suprafața de 0,63 ha situat în mun.
XXXXX, sect. XXXXX, str. XXXXX, pe care este amplasat și imobilul pârâtului.
A relatat că, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea privind prețul
normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997 și a
deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/24 din 02 aprilie 2013 „Pentru aprobarea
metodologiei calculării prețului estimativ al terenurilor din intravilanul municipiului
Chișinău”, SC „Bristar” SRL urma să achite suma de 29 052 de lei pentru utilizarea
terenului nominalizat, fapt ignorat de aceasta.
1
A susținut că, SC „Bristar” SRL nu a respectat prevederile legale enunțate, în
ceea ce privește achitarea datoriei pentru utilizarea bunului imobil – lotului de pământ
cu suprafața de 0,63 ha situat în mun. XXXXX, sect. XXXXX, str. XXXXX, pentru
perioada 10 ianuarie 2018 – 10 ianuarie 2019.
A precizat că, în vederea soluționării extrajudiciare a litigiului, a expediat
pretenția nr. 01/1-08-2900 din 15 octombrie 2018, care însă a rămas fără răspuns și
executare.
A solicitat Consiliul mun. Chișinău, încasarea de la SC „Bristar” SRL a sumei de
29 052 de lei cu titlu de plată pentru folosirea terenului, precum și a sumei de 7,95 de
lei cu titlu de cheltuieli poștale.
Prin hotărârea din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a
fost respinsă acțiunea.
La data de 16 septembrie 2021 Consiliul municipal Chișinău, a declarat apel
împotriva hotărârii din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi, prin care
acțiunea să fie admisă.
Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută hotărârea din 16 septembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că atât timp cât terenul
cadastral amplasat pe adresa mun. XXXXX, sect. XXXXX, str. XXXXX, înregistrat cu
număr cadastral XXXXX este înregistrat din anul 2008 cu drept de proprietate după
SRL „Bristar” în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1-5052 din 13 mai 2008,
cerința reclamantului de încasare a plăților la folosirea terenului proprietate municipală
este neîntemeiată și corect a fost respinsă, iar invocarea faptului de apelant că SRL
„Bristar” folosește de fapt terenul cu nr. cadastra XXXXX, care deservește terenul cu
nr. cadastral XXXXX, proprietate municipală, în privința căruia se solicită încasarea
plății, această cerință nu poate fi admisă, întrucât nu a fost înaintată în instanța de fond,
iar invocarea acesteia în apel este inadmisibilă.
La data de 16 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul
municipal Chișinău, a declarat recurs împotriva deciziei 18 mai 2022 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.
În motivarea recursului s-a invocat că, nu este de acord cu hotărârea primei
instanțe și decizia instanței de apel și le consideră neîntemeiate, ca fiind emise cu
încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept precum și faptul că circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin,
făcând trimitere la prevederile art. 10, alin. (1), 101 din Legea cu privire la prețul
normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului.
A susținut că, deși în hotărâre se face referire la terenul cu numărul cadastral
XXXXX proprietate a SC „Bristar Grup” SRL, or, SC „Bristar Grup” folosește
2
nemijlocit terenul cu numărul cadastral XXXXX proprietate municipală, pentru
deservirea bazei de producție, astfel până la 31 octombrie 2018 a achitat redevența
anuală pentru folosirea terenului respectiv, fapt confirmat prin bilanțul de calcul anexă
pe întreprindere concretă.
A reținut că, SC „Bristar Grup” SRL folosește în continuare terenul proprietate
municipală, or, în adresa proprietarului (Consiliul municipal Chișinău) nu a parvenit
nici o somație/petiție de refuz în folosirea terenului din partea intimatului, iar în acest
sens a considerat că, SC „Bristar Grup” SRL urmează să achite redevența anuală pentru
utilizarea terenului proprietate municipală.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 18 mai 2022.
Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată
în adresa recurentului Consiliul municipal Chișinău la data de 13 iulie 2022 (f.d. 102),
însă, lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia.
Astfel, recursul, declarat la 16 decembrie 2022, este în termen.
La 31 ianuarie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei SC
„Bristar” SRL, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 110).
Referință nu a fost depusă.
Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din
31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare
a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor
în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la
data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Consiliul
municipal Chișinău a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din
următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
3
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Consiliul municipal Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat
asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se
circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în
exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
4
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform
jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie
1995), pe când în recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, asemenea aspecte
nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal
Chișinău, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Mariana Pitic
Judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
5