2ra-372/23 — incasarea compensatii pentru concediile de odihna anuale nefolosite, a salariului neachitat si repararea prejudiciului moral

2ra-372/23 — incasarea compensatii pentru concediile de odihna anuale nefolosite, a salariului neachitat si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-372/23

2-19197581-01-2ra-06032023

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. A. Costiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

30 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Irina Putină, reprezentată de

avocatul Anton Secrieru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Putină

împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate Căușeni cu privire

la încasarea compensației pentru concediile de odihnă anuale nefolosite, a salariului

neachitat și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse cererile de apel declarate de Irina Putină și Instituția Medico-

Sanitară Publică Centrul de Sănătate Căușeni, și menținută hotărârea din 20 august

2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2019, Irina Putină a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP CMF Căușeni cu privire la încasarea compensației pentru

concediile de odihnă anuale nefolosite, a salariului neachitat și repararea

prejudiciului moral (f. d. 4-7 vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Irina Putină a indicat

că din 01 aprilie 2006 a fost angajată în filiala farmaceutică Sălcuța în calitate de

farmacistă.

Potrivit fișei postului, farmacistul se conduce de legislația în vigoare, de

regulamentul în vigoare, documentația tehnico-normativă la medicamente și produse

para farmaceutice, ordinele, actele normative aprobate de Ministerul Sănătății al

Republicii Moldova, regulamentul de ordine interioară a unității farmaceutice.

Totodată, farmacistul se bucură de alte drepturi legale și obligații.

1

La 03 august 2009, prin contractul individual de muncă nr. 73, a fost angajată

la IMSP Centrul Medicilor de Familie Căușeni, în calitate de farmacistă, potrivit

pct. 4 lit. a), pe o perioadă nedeterminată.

Conform pct. 15 din contract, concediul anual de odihnă a fost stabilit pe un

termen de 35 de zile calendaristice.

Ulterior, la 01 august 2014, nefiind reziliat contractul din 03 august 2009, a

fost încheiat un nou contract individual de muncă nr. 179, cu același angajator, prin

care dânsa a fost angajată în calitate de realizator medicamente. La fel, conform

pct. 15 din contract, concediul anual de odihnă este de 35 de zile calendaristice.

A comunicat că, în fiecare an, se adresa către conducerea IMSP Centrul

Medicilor de Familie Căușeni, pentru a-i fi acordat concediul anual și compensația

corespunzătoare, dar primea răspuns negativ, invocându-se că concediul anual nu se

achită, acest fapt repetându-se 14 ani. Deși, în procesul activității sale au fost

îndeplinite corespunzător atribuțiile de serviciu în strictă conformitate cu prevederile

contractului individual de muncă, IMSP Centrul Medicilor de Familie Căușeni nu a

achitat compensația prevăzută de legislația în vigoare.

În acest sens, dânsa s-a adresat de mai multe ori cu plângeri la IMSP CMF

Căușeni, care însă nu s-au soldat cu succes.

A relatat că prin ordinul nr. 44 din 17 septembrie 2019 cu privire la

concedierea salariatului, în baza art. 86 alin. (1) lit. y) din Codul muncii, a fost

concediată din funcția de realizator al secției asistenței cu medicamente din farmacia

Căinari filiala Sălcuța.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 112,

119, 327, 330, 348, 349, 355 din Codul muncii, art. 166, 167 din Codul de procedură

civilă.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul IMSP Centrul Medicilor de

Familie Căușeni a prejudiciului în formă de compensație pentru concediile anuale

de odihnă nefolosite pe perioada de activitate 01 aprilie 2006 – 17 septembrie 2019,

a salariului pentru întreaga perioadă de activitate 01 ianuarie 2019 – 17 septembrie

2019, cu indexarea sumelor restante și a prejudiciului moral în mărime de 30 000 de

lei.

Prin hotărârea din 20 august 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Irina Putină.

A fost încasat din contul Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul

Medicilor de Familie Căușeni în beneficul Irinei Putină salariul pentru întreaga

perioadă de activitate începând cu 01 ianuarie 2019 până la 17 septembrie 2019 cu

indexarea sumelor restante.

A fost respins capătul de acțiune privind încasarea compensației pentru

concediul anual neplătit, ca tardiv.

A fost încasat din contul Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul

Medicilor de Familie Căușeni în beneficiul Irinei Putină prejudiciul moral în valoare

de 15 000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă (f. d. 153, 167-174 vol. I).

2

La 07 septembrie 2021, Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul de

Sănătate Căușeni a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 20 august 2021 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central, iar la 13 mai 2022, a fost depusă cererea de

apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei

instanțe în partea ce ține de încasarea salariului pentru întreaga perioada de activitate

începând cu 01 ianuarie 2019 până la 17 septembrie 2019, cu indexarea sumelor

restante și a prejudiciului moral în valoare de 15 000 de lei, și emiterea unei noi

hotărârii de respingere a cererii de chemare în judecată (f. d. 169, 181-183 vol. I).

La 20 septembrie 2023, Irina Putină a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii din 20 august 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, iar la 27 iunie

2022, a fost depusă cererea de apel motivată, solicitând admiterea apelului, casarea

parțială a hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de respingerea ca tardivă a

pretenției cu privire la încasarea compensației pentru concediul anual neplătit,

precum și în partea respingerii ca neîntemeiată a pretenției de reparare a prejudiciului

moral în sumă de 15 000 de lei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretențiile

respinse să fie admise integral (f. d. 175, 194-199 vol. I).

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel declarate de Irina Putină și Instituția Medico-Sanitară Publică

Centrul de Sănătate Căușeni, și menținută hotărârea din 20 august 2021 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central (f. d. 240, 241-248 vol. I).

În consolidarea soluției adoptate, având în vedere prevederile art. 114 alin. (1)

lit. a) și 117 alin. (1) din Codul muncii, prima instanță și instanța de apel au reținut

că prin ordinul din 17 septembrie 2019, IMSP Centru de Sănătate Căușeni, odată cu

desfacerea contractului individual de muncă încheiat cu Irina Putină, a fost achitată

indemnizația pentru concediul anual nefolosit pentru ultimii 3 ani.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că Irina Putină nu a prezentat

careva probe admisibile și pertinente care ar confirma faptul că din anul 2006 până

în anul 2016, ar fi cerut în scris acordarea concediului anual, iar angajatorul ar fi

refuzat acordarea acestuia.

Potrivit art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani

de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în care obiectul

litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin

salariatului.

Instanțele de judecată au ajuns la concluzia de a respinge capătul de acțiune

cu privire la încasarea prejudiciului în formă de compensație pentru concediile

anuale de odihnă nefolosite în perioada anilor 2006-2016, ca tardiv.

Reieșind din prevederile art. 2037 din Codul civil, prima instanță și instanța

de apel au apreciat ca fiind rezonabilă suma de 15 000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral, luând în considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice. Or, daunele

morale sunt menite să furnizeze o compensație financiară echitabilă și care nu poate

constata o îmbogățire fără justă cauză.

Prima instanță și instanța de apel au considerat întemeiată cerința cu privire la

încasarea din contul pârâtei a salariului pentru perioada de activitate 01 ianuarie

3

2019 – 17 septembrie 2019 cu indexarea sumelor restante, stabilind că salariul de

funcție lunar în mărime de 3 960 de lei a fost achitat necorespunzător.

La 15 februarie 2023, Irina Putină, reprezentată de avocatul Anton Secrieru a

declarat recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, casarea parțială a

hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de respingerea ca tardivă a pretenției cu

privire la încasarea compensației pentru concediul anual neplătit, precum și în partea

respingerii ca neîntemeiată a pretenției de repararea prejudiciului moral în sumă de

15 000 de lei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretențiile cu privire la

încasarea compensației pentru concediul anual neplătit și repararea prejudiciului

moral în mărime de 30 000 de lei, să fie admise integral.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanțele de judecată au respins

pretenția privind încasarea indemnizației de concediu pentru perioada 2006-2016,

invocând art. 344 alin. (4) și 355 alin. (1) din Codul muncii, care însă au fost greșit

aplicate.

A menționat că în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatul

are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite, care este

unica metodă și unica situație în care concediile neutilizate pot fi compensate prin

remunerare bănească.

Având în vedere prevederile art. 119 alin. (1) și 355 alin. (1) din Codul muncii,

a evidențiat că termenul de 3 ani este aplicabil pentru depunerea în instanța de

judecată a cererii privind soluționarea litigiului individual de muncă, dar nu și pentru

plata unor drepturi salariale.

Articolul 355 alin. (1) din Codul civil oferă angajatului termenul de 3 ani de

la data apariției dreptului său care constă în plata unor drepturi salariale (în speță,

compensarea concediilor de odihnă anuale nefolosite), care urmează a fi calculat din

data următoare emiterii ordinului de concediere – 17 septembrie 2019.

Cererea de chemare în judecată a fost depusă la 12 decembrie 2019, în

interiorul termenului de prescripție de 3 ani, astfel, respingerea ca tardivă a cerinței

menționate, este total ilegală.

La examinarea litigiului, instanța de fond nu a aplicat legea care urma să fie

aplicată, și anume, art. 1861 din Codul de procedură civilă.

Intimata Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate Căușeni nu a

înaintat o cerere privind invocarea excepției de tardivitate a acțiunii, ci doar s-a

limitat la invocarea tardivității prin referința înaintată, cât și la faza pledoariilor, după

cum rezultă din susținerile orale anexate la materialele cauzei.

La faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, chestiunea tardivității

nu a fost examinată/nici pusă în discuție, instanța expunându-se pe marginea

tardivității prin hotărâre judecătorească, fapt contrar dispozițiilor legale.

Obligativitatea de soluționare a excepției de tardivitate, la faza de pregătire a

cauzei pentru dezbateri judiciare, reiese din coroborarea prevederilor art. 1861

alin. (1), (2) și art. 185 alin. (1) lit. n) din Codul de procedură civilă.

Chiar și în ipoteza în care instanța ar fi avut dreptul să se expună pe marginea

tardivității odată cu fondul cauzei, totuși, respingerea ca tardivă a capătului de

4

pretenție este neîntemeiată și ilegală, deoarece termenul de prescripție nu a fost

încălcat.

Potrivit cererilor din 01 iulie 2019 și 21 august 2019, a solicitat de la Instituția

Medico-Sanitară Publică Centrul de Sănătate Căușeni achitarea concediilor

nefolosite pentru perioada 2006-2019.

Prin ordinul de concediere nr. 44 din 17 septembrie 2019, s-a dispus achitarea

concediului nefolosit pentru ultimii 3 ani de activitate, în număr de 105 de zile

calendaristice.

Achitarea indemnizației de concediu pentru ultimii 3 ani de activitate, dispusă

prin ordinul de concediere nr. 44 din 17 septembrie 2019, reprezintă o executare

parțială a obligației, care reprezintă condiția pentru ca termenul de prescripție să se

întrerupă și să înceapă a curge un nou termen de prescripție.

Cu referire la prevederile art. 329 din Codul muncii și art. 2036-2037 din

Codul civil, a evidențiat că suma de 15 000 de lei în scopul compensării prejudiciului

moral, este una disproporționat de mică, iar suma de 30 000 de lei este una

rezonabilă și în raport cu suferințele cauzate prin neachitarea în termen a

indemnizației pentru concediile anuale nefolosite, pentru neefectuarea mențiunilor

în carnetul de muncă, cât și pentru neîncheierea unui contract de muncă în formă

scrisă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din 17 noiembrie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată, la 05 ianuarie 2023, prin intermediul

poștei electronice, reprezentantului recurentei, avocatului Vasile Cotogoi, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 249 vol. I).

Tot actele cauzei atestă că la 09 ianuarie 2023, copia deciziei motivate din

17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată și în adresa recurentei,

circumstanță ce se atestă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 250 vol. I), însă careva date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 15 februarie 2023, în termenul legal.

La 04 aprilie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Instituția Medico-

Sanitară Publică Centrul de Sănătate Căușeni a depus referință, solicitând

respingerea recursului declarat de Irina Putină, reprezentată de avocatul Anton

Secrieru (f. d. 19-20 vol. II).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

formulată de Irina Putină, reprezentată de avocatul Anton Secrieru este inadmisibilă,

pentru motivele ce succed.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2) lit. c), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă

la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui temei

de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat probele

arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de

a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată menționează că recursul conține obiecții de fapt și de

drept, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a

recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei

de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

6

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează de a aprecia recursul declarat de Irina Putină, reprezentată de

avocatul Anton Secrieru, ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Putină, reprezentată de

avocatul Anton Secrieru împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

7