2ra-59/23 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, a despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a indemnizației de concediu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-59/23 — cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, a despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a indemnizației de concediu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-59/23

2-19153071-01-2ra-13012023

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. L. Caraianu, S. Gubenco, A. Mironov)

Î N C H E I E R E

23 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Lignalm-Com”,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ilia

Constantinov împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Lignalm-Com” cu

privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului, a despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a indemnizației de

concediu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iulie 2022 a Curții de Apel Comrat, prin care au

fost admise apelurile declarate de Ilia Constantinov și de avocatul Veaceslav

Dandeș, în interesele lui Ilia Constantinov, casată hotărârea din 13 iulie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă parțial acțiunea,

c o n s t a t ă :

La 25 septembrie 2019, Ilia Constantinov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Lignalm-Com” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului, a despăgubirilor pentru

absența forțată de la muncă, a indemnizației de concediu, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 1-2, vol. I).

În susținerea acțiunii, a indicat că începând cu 01 ianuarie 2016, a activat

în calitate de administrator al centrului comercial, situat pe adresa: or. Comrat,

str. Victoriei 50, în baza ordinului de angajare nr. 6-K din 31 decembrie 2015.

A relatat că la 25 iunie 2019, angajatorul, în persoana directorului Galina

Leicovici, a emis ordinul nr. 6-K „Cu privire la concedierea administratorului

centrului comercial, în persoana lui Ilia Constantinov”, în baza art. 86 alin. (1) lit.

1

h) din Codul muncii, din cauza neprezentării la serviciu din 22 mai 2019 fără

motive întemeiate, conform căruia a fost concediat din funcție.

În opinia reclamantului, ordinul nominalizat este ilegal, neîntemeiat și

urmează a fi anulat, din următoarele considerente.

Temeiul de drept pentru emiterea ordinului menționat, așa cum rezultă din

conținutul acestuia, a fost pretinsa absență de la locul de muncă din 22 mai 2019,

ceea ce nu corespunde realității, întrucât dânsul nu a lipsit de la locul de muncă

fără motive întemeiate.

Cu toate acestea, directorul unității, în persoana Galinei Leicovici, a

solicitat depunerea unei cereri din proprie inițiativă și a schimbat lacătele în

spațiile de lucru, privându-l astfel de acces la birou și împiedicându-l în toate

modurile de la exercitarea atribuțiilor sale.

În pofida acestor circumstanțe, a comunicat că dânsul a urmat toate

instrucțiunile date de director prin convorbiri telefonice și a activat până când a

fost informat despre ordinul de concediere, care i-a fost expediat prin poștă.

A notat că în ordinul nr. 5-K din 25 iunie 2019 „Cu privire la concedierea

lui Ilia Constantinov” nu au fost reflectate unele elemente obligatorii conform

legislației muncii, cum ar fi termenul în care sancțiunea poate fi contestată și

organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Potrivit cerințelor art. 90 alin. (1), (2) din Codul muncii, în cazul restabilirii

la locul de muncă a salariatului eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia, care include plata obligatorie a unei

despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime

care nu poate fi mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această

perioadă și compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Astfel, a precizat că din data emiterii ordinului nr. 6-K din 25 iunie 2019,

dânsul a fost și continuă să fie privat de dreptul de a primi salariul de

administrator al centrului comercial de pe adresa or. Comrat, str. Victoriei 50.

A mai punctat că pe parcursul întregii perioade a anului 2016, SRL

„Lignalm-Com” nu i-a achitat salariul în suma totală 36 000 de lei.

Totodată, a obiectat că nu i s-a acordat concediu anual plătit pentru întreaga

perioadă de muncă de la 01 ianuarie 2016 până la 25 iunie 2019.

Ținând cont de prevederile art. 90 alin. (3) și art. 119 din Codul muncii, a

indicat că repararea prejudiciului moral în mărime de 72 000 de lei (24 salarii

medii lunare) va fi un cuantum proporțional suferințelor morale și stresului

cauzat legat de privarea ilegală de dreptul la muncă, neplata salariilor pentru anul

2016, împiedicarea desfășurării normale a activității în calitate de administrator

al centrului comercial, munca fără concediu pentru întreaga perioadă lucrată,

precum și privarea de dreptul de a efectua lucrul care îi aduce satisfacție, în care

a investit mult timp și efort, provocându-i astfel un prejudiciu moral ireparabil.

În drept, reclamantul Ilia Constantinov și-a întemeiat pretențiile în temeiul

dispozițiilor art. 90, 330, 354, 355 din Codul muncii, art. 85, 166, 167 din Codul

de procedură civilă.

Reclamantul Ilia Constantinov a solicitat: 1) anularea ordinului de

concediere nr. 6-K din 25 iunie 2019, emis de către directorul SRL „Lignalm-

2

Com”; 2) restabilirea lui Ilia Constantinov în funcția anterior deținută, cea de

administrator al centrului comercial, amplasat pe adresa: mun. Comrat, str.

Victoriei 50; 3) încasarea din contul SRL „Lignalm-Com”, în beneficiul său, a

salariului neplătit pentru anul 2016, în sumă de 36 000 de lei; 4) încasarea de la

SRL „Lignalm-Com”, în beneficiul său, a despăgubirii pentru absența forțată de

la muncă, pentru perioada din 25 iunie 2019 până în ziua emiterii hotărârii

judecătorești definitive, având în vedere cuantumul salariului mediu lunar, în

mărime de 3 000 de lei; 5) calcularea și încasarea indemnizației de concediu anual

pentru perioadele nefolosite, din 01 ianuarie 2016 până la 25 iunie 2019; 6)

repararea din contul SRL „Lignalm-Com”, în beneficiul său, a prejudiciului

moral, în sumă de 72 000 de lei; 7) compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Ilia Constantinov în beneficiul SRL „Lignalm-Com”

cheltuielile de judecată sub forma cheltuielilor de asistență juridică, în sumă de

10 000 de lei și cheltuielilor de transport, în sumă de 5 150 de lei (f. d. 129, 139-

144 verso, vol. I).

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a reținut că ordinul nr. 6-

K din 25 iunie 2019 „Cu privire la concedierea lui Ilia Constantinov” a fost emis

în baza actelor de constatare a absenței lui Ilia Constantinov de la locul de muncă

din 22 mai 2019, 23 mai 2019 și 24 mai 2019 și, într-un final, concediat în

conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Instanța de fond a constatat că absența de la locul de muncă este confirmată

prin tabelul de pontaj, în care este menționată lipsa acestuia în perioada 22 mai

2019 – 24 mai 2019, iar notificarea de a se prezenta la serviciu în vederea oferirii

explicațiilor cu privire la absența îndelungată de la locul de muncă, reclamantul

a recepționat-o la 19 iunie 2019.

Având în vedere legalitatea ordinului nr. 6-K din 25 iunie 2019 „Cu privire

la concedierea lui Ilia Constantinov”, emis de angajatorul SRL „Lignalm-Com”,

în persoana directorului Galinei Leicovici, prima instanță a conchis asupra

respingerii pretențiilor subsecvente de restabilire în funcție a reclamantului,

încasarea salariului, a despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, a

indemnizației de concediu, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

La 28 iulie 2021, avocatul Veaceslav Dandeș, în interesele lui Ilia

Constantinov și la 30 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ilia

Constantinov au declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 13 iulie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, prin care au solicitat admiterea acestora,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii (f. d. 132, 133).

La 30 noiembrie 2021, Ilia Constantinov a depus apel motivat împotriva

hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care: 1) să fie anulat ordinul de concediere nr. 6-K din 25 iunie

2019, emis de către directorul SRL „Lignalm-Com”, ca fiind ilegal; 2) să fie

3

obligată pârâta de a-l restabili pe reclamant în funcția deținută anterior; 3) să fie

obligată pârâta de a-i achita reclamantului salariul pentru întreaga perioadă de

lipsă forțată de la muncă (din 25 iunie 2019 până în ziua emiterii hotărârii

judecătorești), având în vedere cuantumul salariului mediu lunar, în mărime de

3 550 de lei; 4) să fie încasată indemnizația de concediu anual pentru perioadele

nefolosite, din 01 ianuarie 2016 până la 25 iunie 2019, în sumă de 9 347,50 de

lei; 5) să-i fie reparat reclamantului prejudiciului moral, în sumă de 72 000 de lei;

6) să fie compensate cheltuielilor de judecată (f. d. 159-162).

Prin decizia din 11 iulie 2022 a Curții de Apel Comrat, au fost admise

apelurile declarate de Ilia Constantinov și de avocatul Veaceslav Dandeș, în

interesele lui Ilia Constantinov, casată hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei

Comrat, sediul Vulcănești și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

acțiunea.

S-a anulat ordinul nr. 6-K din 25 iunie 2019 cu privire la concedierea lui

Ilia Constantinov din funcția de administrator al centrului comercial.

S-a restabilit Ilia Constantinov în funcția deținută anterior de administrator

al centrului comercial SRL „Lignalm-Com”.

S-a încasat din contul SRL „Lignalm-Com” în beneficiul lui Ilia

Constantinov despăgubirile pentru perioada de absență forțată de la muncă, din

25 iunie 2019 până la 11 iulie 2022, având în vedere cuantumul salariului mediu

și diferența de salariu neîncasat, în mărime de 102 769,67 de lei.

S-a încasat din contul SRL „Lignalm-Com” în beneficiul lui Ilia

Constantinov” despăgubirea pentru prejudiciul moral, în mărimea unui salariu

mediu lunar, și anume în sumă de 3 550 de lei.

S-a încasat din contul SRL „Lignalm-Com” în beneficiul lui Ilia

Constantinov, indemnizația de concediu anual plătit nefolosit, pentru perioada 01

ianuarie 2016 – 25 iunie 2019.

În rest, cerințele reclamantului au fost respinse, ca neîntemeiate.

S-a încasat din contul SRL „Lignalm-Com”, în beneficiul statului, taxa de

stat în mărime de 3 189,59 de lei, de la care a fost scutit reclamantul la depunerea

cererii de chemare în judecată și în mărime de 2 392,19 de lei – la depunerea

cererii de apel (f. d. 227-227 verso, 228-238 verso, vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că pârâta SRL „Lignalm-

Com” a încălcat prevederile art. 209 alin. (1) din Codul muncii, întrucât

sancțiunea disciplinară a fost aplicată de către SRL „Lignalm-Com” la 25 iunie

2021, adică după o lună din ziua constatării abaterii.

Totodată, având în vedere cuantumul salariului mediu lunar, bazat pe

conținutul certificatului nr. 4 din 01 iulie 2022 privind salariul lui Ilia

Constantinov pentru anul 2019, eliberată de SRL „Lignalm-Com”, instanța de

apel a conchis că pentru întreaga perioadă de privare ilegală de muncă, de la 25

iunie 2019 și până la 11 iulie 2022, Ilia Constantinov ar fi îndreptățit la suma de

102 769,67 de lei, încasată cu titlu de despăgubiri pentru absența forțată de la

muncă.

Ținând cont de perioada în care reclamantul a fost privat ilegal de

posibilitatea de a munci în calitate de administrator al centrului comercial SRL

4

„Lignalm-Com” (de la 25 iunie 2019 până la 11 iulie 2022), trăirile incontestabile

ale acestuia în legătură cu faptul dat, incertitudinea apărută în realizarea

drepturilor sale garantate la muncă și la remunerare, instanța de apel a estimat

suma de 3 550 de lei, încasată de la SRL „Lignalm-Com” în beneficiul lui Ilia

Constantinov, cu titlu de prejudiciu moral, ca fiind un cuantum proporțional

prejudiciului moral suportat de către reclamant în urma privării ilegale de

posibilitatea de a munci.

Cu privire la cerința reclamantului de a încasa din contul SRL „Lignalm-

Com” indemnizația de concediu anual plătit nefolosit, pentru perioada 01 ianuarie

2016 – 25 iunie 2019, instanța de apel a decis în favoarea admiterii acestora, or,

în cadrul examinării cauzei s-a constatat că reclamantului nu i-au fost acordate

concedii anuale plătite de la 01 ianuarie 2016 până la 25 iunie 2019 și nu i-au fost

achitate indemnizațiile pentru concediile anuale plătite nefolosite vizate.

La 16 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Lignalm-

Com” a declarat recurs împotriva deciziei din 11 iulie 2022 a Curții de Apel

Comrat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel,

cu menținerea hotărârii primei instanțe (f. d. 26-28, vol. II).

În motivarea recursului, a invocat că deși în ordinul nr. 6-K din 25 iunie

2019, au fost indicate temeiurile de fapt ce au servit drept temei pentru emiterea

acestuia, instanța de apel nu a luat în calcul acest lucru și i-a dat o interpretare

eronată.

A accentuat că lui Ilia Constantinov i s-a oferit posibilitatea de a prezenta

o explicație scrisă în legătură cu abaterea disciplinară imputată, însă ultimul a

ignorat cerința respectivă, motiv din care SRL „Lignalm-Com” a decis aplicarea

sancțiunii disciplinare, în temeiul absenței neîntemeiate de la locul de muncă timp

de 4 ore consecutive.

Mai mult, recurenta a subliniat că Ilia Constantinov nu a respectat

procedura extrajudiciară de soluționare a litigiului, în partea ce ține de încasarea

despăgubirii pentru repararea prejudiciului material, prevăzută la art. 332 din

Codul muncii, precizând că acest argument a rămas fără apreciere din partea

instanței de apel.

La 08 februarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Ilia Constantinov a

depus referință la recursul declarat de către SRL „Lignalm-Com”, prin care a

solicitat declararea inadmisibilității acestuia și menținerea deciziei instanței de

apel (f. d. 36-40).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din 11 iulie

2022 a Curții de Apel Comrat a fost recepționată de către recurenta SRL

„Lignalm-Com” la 14 septembrie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de

recepție (f. d. 246, vol. I).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 16 septembrie 2022, în termenul legal.

5

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la

proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

formulată de SRL „Lignalm-Com” este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. c), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către instanța

de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar

constitui temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel

a apreciat probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

6

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține

că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate

a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de SRL „Lignalm-Com”, ca

fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a),

440 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Lignalm-Com” împotriva deciziei din 11 iulie 2022 a Curții de Apel

Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Aliona Donos

Oxana Parfeni

7