2r-210/23 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-210/2023

2-22140509-01-2r-16052023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Brăgaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, I. Secrieru, A. Braga)

D E C I Z I E

5 iulie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând recursul declarat de Victor Bzovîi, reprezentat de avocatul

Veaceslav Negru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Evgheni

Cobzac și Victor Bzovîi cu privire la încasarea datoriei rezultate din contractul de

credit și cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

a c o n s t a t a t :

La 26 septembrie 2022, BC „Moldova Agroindbank” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Evgheni Cobzac și Victor Bzovîi, privind

încasarea, în mod solidar, a datoriei rezultate din contractul de credit nr.

S191226/750 din 06 noiembrie 2019, în redacția acordului adițional nr. 1 din 13

februarie 2020, și din contractul nr. S191227/750 din 06 noiembrie 2019, în redacția

acordului adițional nr. 1 din 13 februarie 2020, inclusiv cheltuielile de judecată.

Cauza civilă a fost examinată în procedura cererilor cu valoare redusă.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de BC „Moldova Agroindbank”

SA.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 28 februarie 2023, Victor

Bzovîi, reprezentat de avocatului Veaceslav Negru, a declarat apel, solicitând

casarea hotărârii.

Prin încheierea din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea

de apel declarată de Victor Bzovîi, reprezentat de avocatul Veaceslav Negru,

împotriva hotărârii din 22 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

1

La 21 aprilie 2023, Victor Bzovîi, reprezentat de avocatul Veaceslav Negru, a

declarat recurs, solicitând casarea încheierii din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului a specificat că recurentul nu a cunoscut despre existența

prezentului litigiu, a aflat despre litigiu, abia la data de 23 ianuarie 2023, când i-a

fost expediată o poză a hotărârii, de către părinții acestuia. S-a mai specificat că

recurentul de o perioadă îndelungată se află la muncă peste hotare.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 4 aprilie 2023, și

a expediat copia încheierii participanților la proces la 7 aprilie 2023, conform

scrisorii de expediere (f.d. 103), astfel, recursul declarat la 21 aprilie 2023, este în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în

conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii

și nu de la data recepționării copiei de pe dispozitivul hotărârii.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

Art. 362 alin. (2) - (3) Cod de procedură civilă, statuează că termenul de apel

se întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau

prin decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărârea. În astfel de cazuri, se

face o nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe

să curgă din nou de la data comunicării hotărârii. Pentru moștenitorii asupra cărora

au fost instituite măsuri de ocrotire judiciară sau pentru cei dispăruți fără veste

termenul curge din ziua în care se numește tutorele sau curatorul. Repunerea în

termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de

art. 116.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Prin prisma normelor de drept precitate în coroborare cu actele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază întemeiată concluzia

instanței de apel, potrivit căreia apelantul urma să declare apel împotriva hotărârii

2

din 22 decembrie 2022, în termen de 30 de zile, de la pronunțarea dispozitivului,

însă cererea de apel a fost depusă abia la data de 28 februarie 2023, cu depășirea

termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Completul de judecată enunță că prevederile legale cu referire la declararea

apelului, în termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii, sunt aplicabile atât

pentru partea, care a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, cât și

pentru partea care a fost absentă.

În temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la instanța

judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de

judecată. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Completul de judecată consideră întemeiată argumentarea instanței de apel prin

care a menționat că apelantul, fiind reprezentat de avocat, nici nu a solicitat

repunerea în termenul de declarare a apelului.

Din materialele dosarului, se atestă că grefierul primei instanței și-a îndeplinit

obligația de a-l înștiința pe Bzovîi Victor, fiindu-i trimise la adresa domiciliului toate

actele procedurale, fiind recepționate, la 14 octombrie 2022 de Bzovaia Tatiana, iar

hotărârea judecătorească, la 30 ianuarie 2023, de Bzovîi.

Mai mult, hotărârea primei instanțe a fost publică pe pagina web a instanței

judecătorești.

În conformitate cu prevederile art.56 alin.(3) și art.61 din Codul de procedură

civilă, participanții procesului sunt obligați să se folosească cu bună credință de

drepturile lor procedurale și să depună diligența necesară pentru a se interesa de

cauza civilă în care sunt implicați.

Așadar, în situația în care apelantul nu a depus diligență în privința drepturile

sale procedurale, prin lege, a operat decăderea din dreptul de declarare a apelului,

ceea ce a avut ca efect trecerea hotărârii contestate în puterea lucrului judecat.

În această ordine de idei, se impune a învedera că termenul de apel este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui

atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

De altfel, Completul de judecată învederează că respectarea de către părți a

termenilor legali constituie o obligare pozitivă a acestora și are menirea asigurării

bunei funcționări a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile

expres prevăzute de lege și doar dacă partea înaintează o cerință de repunere în

termen, justificată obiectiv și dovedită prin probe pertinente și admisibile, prin care

va dovedi că omiterea termenului a fost cauzată de motive întemeiate.

În sensul art. 10 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

3

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora, și în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în jurisprudența sa, promovează

cu consecvență și titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6§1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. Totuși,

„dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus

limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului.

În concluzie, din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de

Apel Chișinău, corect a restituit cererea de apel, iar argumentele invocate în recurs

poartă un caracter declarativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va

respinge cererea de recurs ca neîntemeiată, cu menținerea încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Victor Bzovîi, reprezentat de avocatul

Veaceslav Negru.

Se menține încheierea din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Evgheni Cobzac și

Victor Bzovîi cu privire la încasarea datoriei rezultate din contractul de credit și

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

4