2ra-95/23 — încasarea datoriei; nulitatea actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-95/2023

2-17048271-01-2ra-23012023

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (V. Craveț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ruban Sava,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolai

Tomac și Ana Tomac împotriva lui Sava Ruban, Valeriu Pascaru și Silviei Pascaru

cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, declararea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 27 septembrie 2017, Nicolai Tomac și Ana Tomac au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Sava Ruban, Valeriu Pascaru și Silviei Pascaru cu

privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere, declararea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii au invocat că, la data de 15 ianuarie 2017 Ruban Sava a

împrumutat de la Tomac Nicolai și Tomac Ana suma de 18 300 de Euro. În acest

sens, pîrîtul personal a întocmit și semnat o recipisă, care confirmă faptul

împrumutului. Termenul de rambursare a împrumutului nu a fost stabilit în recipisă.

Au indicat reclamanțiil că, la data de 10 august 2017 au expediat pîrîtului o

notificare prin care au solicitat restituirea împrumutului în suma de 18 300 de Euro

în termen de 30 zile de la data primirii notificării. Totodată, l-au preîntîmpinat că în

cazul în care nu-și v-a onora obligațiile, vor fi nevoiți să se adreseze în instanța de

judecată pentru obligarea forțată de a achita suma indicată, cu consecințele achitării

din partea lui a cheltuielilor de judecată suportate și a dobînzii de întîrziere.

În termenul indicat pîrîtul nu numai că nu a restituit împrumutul, dar chiar a

doua zi de la recepționarea notificării, a înstrăinat casa de locuit, care îi aparținea cu

drept de proprietate, situată în or. Drochia, str-la Trandafirilor nr.1.

Au notat că, deoarece Ruban Sava nu și-a onorat cu bună credință obligațiile

asumate prin contractul de împrumut, urmează a fi încasată și dobînda de întîrziere,

care pentru perioada 10 august 2017 și pînă la înaintăirii acțiunii în judecată 26

septembrie 2017 a constituit 132,36 de Euro.

1

Au menționat reclamanții că contractul de vînzare-cumpărare nr. 6460 din 11

august 2017 prin care Ruban Sava a înstrăinat bunul imobil situat în or.Drochia str-

la Trandafirilor nr.1 lui Pascaru Valeriu și Pascaru Silvia, este lovit de nulitate,

deoarece este evident că a făcut acest lucru cu rea voință, chiar a doua zi după ce a

recepționat notificarea expediată în adresa lui.

Au solicitat reclamanții, încasarea de la Ruban Sava a datoriei în sumă de 18

300 de Euro sau în valuta națională la data executării și dobînda de întîrziere în sumă

de 132,36 de Euro sau în valuta națională la data executării, să fie declarat nul

contractul de vînzare-cumpărare nr. 6460 din 11 august 2017 prin care Ruban Sava

a înstrăinat lui Pascaru Valeriu și Pascaru Silvia imobilul situat în or. Drochia, pe

stradela Trandafirilor nr.1 și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 06 iulie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central, s-a admis

integral cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolai Tomac și Ana Tomac.

S-a încasat de la Sava Ruban în beneficiul lui Nicolai Tomac și Anei Tomac

datoria în sumă de 18 300 de euro și dobânda de întârziere în sumă de 132,36 de

euro sau în valuta națională la data executării hotărârii judecătorești.

A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 6460 din 11 august

2017, prin care Sava Ruban a înstrăinat lui Valeriu Pascaru și Silviei Pascaru,

imobilul situat în or. Drochia, str-la Trandafirilor nr. 1.

S-a încasat de la Sava Ruban în beneficiul lui Nicolai Tomac și Anei Tomac

suma de 5 000 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și

suma de 11 596 de lei, cu titlu de compensare a taxei de stat, în total suma de 16 596

de lei (vol. II, f.d. 4-5, 14-19).

La 12 iulie 2021, Valeriu Pascaru, reprezentat de avocatul Aliona Rusnac a

contestat în ordine de apel hotărârea din 06 iulie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul

central (vol. II, f.d. 24-26).

La 21 iulie 2021, Ruban Sava a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 06

iulie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central (vol. II, f.d. 24-26).

Prin decizia din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți s-au respins apelurile

declarate de Valeriu Pascaru, reprezentat de avocatul Aliona Rusnac și de Sava

Ruban și a fost menținută hotărârea din 06 iulie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul

central (vol. II, f.d. 175, 176-184).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, părțile fiind într-un raport

juridic de împrumut, au obligații reciproce, care urmau a fi îndeplinite și executate.

Astfel, Ruban Sava nu a restituit împrumutul luat în termenii stabiliți, din care motiv

Tomac Nicolai și Tomac Ana au dreptul deplin de a solicita încasarea forțată a

împrumutului acordat și a dobînzii de întîrziere, or, pârâtul nu și-a executat cu bună

credință obligațiile asumate în baza contractului de împrumut.

Curtea de Apel Bălți a notat că, contractul de vînzare-cumpărare a fost încheiat

la scurt timp după primirea notificării (chiar a doua zi după primirea notificării),

fiind evident faptul că Ruban Sava a făcut acest lucru cu rea voință. În acest context

a menționat că actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru

terți și implică o necorcondanță intenționată între voința reală și voința declarată, iar

această neconcordanță are ca scop înșelarea terților. Aceste circumstanțe au stabilit

că a avut loc o manifestare de voință falsă la încheiarea contractului de vînzare-

cumpărare a bunului imobil, or, nu a avut loc intenția de a naște, modifica sau stinge

drepturi și obligații civile, dar a avut drept scop evitarea din partea lui Ruban Sava

2

aplicarea măsurilor de executare silită a unei eventuale hotărîri judecătorești de

încasare a împrumutului.

A mai reținut instanța de apel că potrivit sentinței din 14 iunie 2019, menținută

prin Decizia Curții de Apel din 05 februarie 2020, devenind irevocabilă, s-a constatat

că Ruban Sava a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pentru faptul

că prin înșeleciune a bobîndit sume de bani de la Tomac Nicolai și Tomac Ana, fără

a avea intenția de a le întoarce, respectiv, se deduce concluzia că Ruban Sava a

obținut împrumutul, făra a avea intenția de a a-și executa obligațiile, iar patrimoniul

său a fost înstrăinat în scopul eschivării de a a-și executa obligațiile viitoare, în

situația pronunțării unei hotărîri de încasare a datoriei, în defavoarea sa.

La 02 decembrie 2022, Sava Ruban a declarat recurs împotriva deciziei din 03

noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți (vol. III, f.d. 1-8)

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond.

A mai invocat că instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicat, și au interpretat în mod eronat

legea.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 03 noiembrie 2022.

La 05 decembrie 2022, Curtea de Apel Bălți, a expediat prin poșta terestră, în

adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 185, vol.3).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

depus de Ruban Sava la data de 02 decembrie 2022, se consideră depus în termenul

stabilit de lege.

La 23 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 25

vol.3).

La 10 februarie 2023 Tomac Ana și Tomac Nicolai, reprezentați de avocatul

Ababei Liliana, a depus referință prin care a solicitat declararea inadmisibilității

recursului depus de Ruban Sava.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ruban Sava nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ruban Sava.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

5