2ra-85/22 — încasarea datoriei

2ra-85/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-85/22

2-19028195-01-2ra-24012022

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (jud. R. Chistruga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iuri

Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav Lupacescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Reznic

împotriva lui Iuri Șarban cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 07 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de către Iuri Șarban și au fost menținute încheierea din

27 ianuarie 2020 și hotărârea din 01 decembrie 2020 ale Judecătoriei Drochia, sediul

central,

constată:

La 22 mai 2019 Ana Reznic a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Iuri Șarban cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a împrumutat pârâtului sumele

de 16500 de euro și 3000 de dolari SUA, fapt confirmat prin recipisa semnată de

către ei.

A menționat că, pârâtul refuză să-și execute obligația de restituire a datoriei și

drept urmare, la 15 aprilie 2019 a înaintat o notificare în adresa pârâtului, prin care

i-a acordat un termen de 30 zile pentru rambursarea datoriei.

A susținut că, prin recipisa din 15 septembrie 2016 nu a fost stabilit expres un

careva termen de rambursare a împrumutului, pârâtul având oportunitate de restituire

benevolă a împrumutului.

A afirmat că, la nenumărate adresări verbale către pârât pentru a restitui

sumele împrumutate, ultimul făcea doar promisiuni.

A notat că, la 15 aprilie 2019 pârâtului i-a fost expediată o notificare cu aviz

recomandat, prin care i s-a cerut restituirea sumelor de 16500 de euro și 3000 de

dolari SUA în termen de 30 zile din momentul recepționării notificării respective.

1

A relevat că, notificarea a fost recepționată de către pârât la 25 aprilie 2019,

fapt confirmat prin avizul de recepție a acesteia. Astfel, termenul de restituire a

sumelor împrumutate a expirat la 25 mai 2019, deoarece pârâtul, în termen de 30 de

zile de la data recepționării notificării, nu a restituit sumele împrumutului.

A solicitat încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 16500 de euro, a datoriei

în sumă de 3000 de dolari SUA și a cheltuielilor de judecată.

La 15 octombrie 2019 Iuri Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Lupacescu, a depus o cerere privind aplicarea excepției de tardivitate.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul central, a

fost respinsă cerere cu privire la aplicarea excepției de tardivitate depusă de către

Iurii Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav Lupacescu.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul central, a

fost admisă acțiunea depusă de către Ana Reznic și au fost încasate de la Iuri Șarban

în beneficiul Anei Reznic datoria în sumă de 16500 de euro în valută națională

conform ratei de schimb a BNM la momentul executării hotărârii, datoria în sumă

de 3000 de dolari SUA în valută națională conform ratei de schimb a BNM la

momentul executării hotărârii, taxa de stat în sumă de 5762 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 1000 de lei.

La 31 decembrie 2020 Iuri Șarban a declarat apel nemotivat, iar la 11 mai

2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia din 07 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Iuri Șarban și au fost menținute încheierea și hotărârea ale primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță, prin prisma regulilor de apreciere

a circumstanțelor de fapt și de drept și a probelor prezentate în acest sens și prin

interpretarea corectă a normelor civile ce reglementează relațiile de împrumut, just

a statuat că, faptul împrumutului contractat a fost dovedit, iar apelantul Iuri Șarban

nu și-a onorat obligațiile de restituire a împrumutului și, respectiv, corect a încasat

din contul apelantului în beneficiul intimatei datoria în sumă de 16500 de euro și

3000 de dolari SUA.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantului precum că,

el a împrumutat de la Ana Reznic mijloace bănești în luna septembrie 2001 și nu în

anul 2016, fapt confirmat prin recipisa prezentată de intimată cu corectări în acest

sens.

Instanța de apel a relevat că, împrumutul a avut loc în anul 2016, având în

vedere faptul că, apelantul Iuri Șarban a împrumutat mijloace bănești în valută Euro,

iar procesul inițial de introducere a monedei Euro pe continentul european a avut loc

în anul 2002, respectiv, în anul 2001 moneda unică europeană - Euro nu era în

circulație ca valută în Republica Moldova, fapt ce demonstrează că, recipisa sus

nominalizată a fost întocmită în anul 2016.

2

Afară de aceasta, instanța de apel a menționat că, în scopul asigurării unui

proces echitabil și la egalitatea armelor la apărare, prin încheierea din 27 ianuarie

2020 a Judecătoriei Drochia, sediul central a fost ordonată efectuarea expertizei

grafoscopice în scopul stabilirii persoanei, care a introdus pretinsele modificări în

recipisa prezentată de către intimată, expertiză, însă, care nu a fost efectuată din

motivul neachitării costului expertizei.

Totodată, din conținutul cererii de apel rezultă că, apelantul, reprezentantul

acestuia își exprimă dezacordul cu încheierea primei instanțe din 27 ianuarie 2020,

prin care a fost respinsă cererea cu privire la aplicarea excepției de tardivitate,

invocând în acest sens că, respingerea cererii privind excepția de tardivitate nu poate

sta la baza unei hotărâri judecătorești, or, aceasta urmează a fi anulată în contextul

cererii de apel.

Analizând termenul pentru formularea pretenției cu privire la încasarea

datoriei, instanța de apel a reținut că, reieșind din prevederile art. 871 alin. (4) din

Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019) înserate în art. 1247 alin. (4) din

Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019), dacă în contractul de împrumut nu este

stabilit nici termenul de restituire, nici termenul de preaviz, împrumutul trebuie

restituit în decursul a 30 de zile de la data la care împrumutatul a primit cererea de

restituire. Așadar, dacă în recipisa de împrumut semnată de către părți nu a fost

stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației sau nu s-a specificat că

debitorul va fi pus în întârziere la expirarea termenului când trebuia să returneze

împrumutul fără respectarea vreunei formalități, atunci acțiunile creditorului de

intentare a unui proces civil în instanța de judecată va urma după punerea debitorului

în întârziere prin somarea acestuia.

La acest capitol, instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe

cu privire la respingerea cererii privind excepția de tardivitate, or, din materialele

cauzei rezultă că, prin recipisa din 15 septembrie 2016 nu a fost stabilit un termen

de rambursare a împrumutului. Drept urmare, la 15 aprilie 2019 în adresa apelantului

a fost expediată o notificare, prin care i s-a cerut restituirea împrumutului în mărime

de 16500 de euro și 3000 de dolari SUA în termen de 30 de zile de la primirea

notificării, care a fost recepționată de către apelant la 25 aprilie 2019 (f. d. 11).

Astfel, în cazul în care apelantul în termen de 30 de zile de la data notificării nu a

restituit suma împrumutului, termenul de prescripție pentru înaintarea acțiunii de

către Ana Reznic a început să curgă din 26 mai 2019, iar acțiunea a fost depusă la

22 mai 2019.

La 15 decembrie 2021 Iuri Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Lupacescu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea și, ca rezultat, erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A menționat că, instanța de apel, examinând apelul, a relevat că, împrumutul

a avut loc în anul 2016, având în vedere faptul că, Iuri Șarban a împrumutat mijloace

3

bănești în valută Euro, iar procesul inițial de introducere a monedei Euro pe

continentul european a avut loc în anul 2002, respectiv, în anul 2001 moneda unică

europeană - Euro nu era în circulație ca valută în Republica Moldova, fapt ce

demonstrează că, recipisa sus nominalizată a fost întocmită în anul 2016.

A afirmat că, această constatare a instanței de apel este eronată, bazată pe

presupuneri, neavând la bază vreo probă, ce ar confirma presupunerea dată, astfel,

nu este clar cum instanța de apel a ajuns la această concluzie și în baza căror probe

și norme, deoarece la materialele cauzei nu se regăsesc careva probe, ce ar confirma

faptele expuse de instanță în decizia sa.

A susținut că, conform enciclopediei libere Wikipedia, numele Euro a fost

adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele

internaționale la 01 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană

(ECU), apoi la 01 ianuarie 2002 a fost introdusă în circulație, înlocuind în cele din

urmă monedele naționale din Zona euro. Acest fapt în totalmente combate poziția

instanței de apel precum că, în anul 2001 nu exista moneda euro și, astfel, recipisa

nu putea fi scrisă în acest an.

A relevat că, constatările instanței de apel contravin prevederilor art. 117

alin.(2) CPC.

A notat că, în vederea examinării obiective și sub toate aspectele a cauzei, se

impune necesitatea numirii unei expertize pentru a cunoaște cu certitudine dacă au

fost sau nu admise falsificări ai pretinsului contract de împrumut (recipisă).

A declarat că, prin încheierea din 27 ianuarie 2020 a Judecătoriei Drochia,

sediul central a fost ordonată efectuarea expertizei grafoscopice în scopul stabilirii

persoanei care a introdus pretinsele modificări în recipisa prezentată de către

intimată, însă această expertiză nu a fost efectuată din motivul neachitării costului

expertizei.

A invocat că, neachitarea a avut loc din cauza costului exorbitant a acestei

expertize, din cauza stării financiare precare a recurentului și nu în ultimul rând din

cauza sănătății recurentului, care la acel moment era internat în instituție medicală

în stare gravă, fiind chiar în imposibilitate de a se mișca, deplasa de sinestătător,

fiind cu ambele picioare fracturate, probele în acest sens fiind anexate la materialele

cauzei.

A mai invocat că, cererea repetată pentru numirea unei expertize a fost

înaintată și în instanța de apel, însă a fost respinsă neîntemeiat, numai sub aspectul

că, a evitat posibilitatea în prima instanță, nefiind luată în considerare imposibilitatea

la moment de a realiza acest fapt.

Prin notificarea din 24 ianuarie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimatei copia recursului, înștiințând-o despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 204), însă ultima nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților la proces copia deciziei contestate la 19 octombrie 2021, iar la 22

octombrie 2021 recurentul a recepționat-o, fapt confirmat prin avizul de recepție,

4

anexat la materialele cauzei (f. d. 175).

Astfel, recursul declarat la 15 decembrie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Iuri Șarban, reprezentat

de către avocatul Veaceslav Lupacescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

5

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Iuri Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav Lupacescu,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Iuri Șarban, reprezentat de către avocatul

Veaceslav Lupacescu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Iuri Șarban, reprezentat de către avocatul Veaceslav

Lupacescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6