2ra-230/23 — incasarea datoriei si a penalitatii

2ra-230/23 — incasarea datoriei si a penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-230/23

2-20105461-01-2ra-08022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

16 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Spoială Vladimir și de

Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul Tașco Vasile,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galben

Svetlana împotriva lui Spoială Vladimir privind încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 01 septembrie 2020, Galben Svetlana a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Spoială Vladimir privind încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată (f.d. 3-4 vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că la data de 03 februarie 2018 i-

a acordat cu titlu de împrumut avocatului Spoială Vladimir bani în valoare de 9000

euro, cu termen de restituire la data de 03 august 2018, fapt confirmat prin recipisa

întocmită. Însă, împrumutatul nu și-a executat obligația de a rambursa suma

împrumutată în termenul stabilit prin recipisă, eschivându-se să returneze suma de

bani împrumutată.

Reclamanta a notat că, adresările sale repetate către pârât, cu solicitarea de a-și

onora obligația asumată, nu au dat nici un rezultat.

De asemenea, reclamanta a invocat că, potrivit recipisei, întocmite și semnate

de către pârât, părțile au convenit asupra unei penalități, cu titlu de mijloc de

garantare a executării obligației. Astfel, în cazul neexecutării obligației de restituire

a sumei împrumutate în termenul stabilit, împrumutatul Spoială Vladimir s-a obligat

să achite reclamantei o penalitate în mărime de 0,5% calculată din suma datorată

pentru fiecare zi de întârziere.

Reclamanta a remarcat că prin neexecutarea obligației în termenul stabilit,

debitorul a făcut să curgă penalitatea din 04 august 2018. Astfel, pentru perioada

neexecutării obligației de restituire a sumei împrumutate, 04 august 2018 - 02

1

septembrie 2020, penalitatea constituie 34245 euro, menționând că penalitatea

urmează a fi recalculată până la data adoptării de către instanța de judecată a

hotărârii.

Reclamanta a precizat că cererea prealabilă înaintată pârâtului, la data de 14

august 2020, în vederea restituirii pe cale extrajudiciară a datoriei și a penalității

calculate, nu s-a soldat cu succes.

În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. art. 774-776, 858, 912, 947-

949, 1242, 1247, 1248 Cod civil.

La 21 ianuarie 2021, Galben Svetlana, reprezentată de avocatul Gladchi

Gheorghe, a depus cerere de majorare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea

din contul pârâtului a sumei de 9000 euro, cu titlu de sumă datorată ajunsă la

scadență; a sumei de 40590 euro, care constituie clauza penală cu titlu de mijloc de

garantare a executării obligației, pentru perioada neexecutării obligației de restituire

a sumei împrumutate, 04 august 2018 – 21 ianuarie 2021 și a cheltuielilor de

judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 25000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 7000 lei (f.d. 36 vol. I).

Prin hotărârea din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată concretizată depusă de Galben

Svetlana împotriva lui Spoială Vladimir cu privire la încasarea datoriei rezultată

din neexecutarea contractului de împrumut, a penalității contractuale și a

cheltuielilor de judecată, ca fiind întemeiată. S-a încasat din contul lui Spoială

Vladimir în beneficiul lui Galben Svetlana, suma datoriei rezultată din

neexecutarea obligației de restituire a împrumutului din 03 februarie 2018, în

mărime de 9000 euro, suma penalității contractuale diminuată în mărime de 9000

euro, iar în total suma de 18000 euro, în lei la cursul BNM din data executării

hotărârii, a cheltuielilor de judecată reprezentate de asistența juridică în sumă de

5000 lei, și taxa de stat compensată în sumă de 10682,50 lei. În rest, anume în

partea restului penalității și cheltuielilor de judecată, cererea s-a respins ca

neîntemeiată (f.d. 48, 54-59 vol. I).

La 31 martie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul Tașco Vasile a declarat

apel împotriva hotărârii din 10 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 52-53 vol. I).

Prin decizia din 30 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de Spoială Vladimir și s-a menținut hotărârea din 10 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 176-187 vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că speței îi sunt aplicabile

prevederile Codului civil în redacția Legii nr. 1107 din 06 iunie 2002, în vigoare

până la 01 martie 2019.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor

invocate în apel și a materialelor cauzei, instanța de apel a concluzionat că soluția

oferită de prima instanță este justă. Astfel, prima instanța a determinat corect raportul

juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost

stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

2

Cu referire la argumentele invocate în apel privind necesitatea remiterii cauzei

la rejudecare, instanța de apel a respins argumentele apelantului Spoială Vladimir

precum că, i-a fost încălcat dreptul al apărare prin faptul că instanța a examinat cauza

în lipsa pârâtului și a reprezentantului acestuia.

La caz, instanța de apel a stabilit că, anterior ședinței din 10 martie 2021,

ședința de judecată din 21 ianuarie 2021 a fost amânată la solicitarea

reprezentantului pârâtului, avocatul Vasile Tașco, care a invocat antrenarea sa într-

o altă ședință de judecată. Următoarea ședință de judecată a fost stabilită pentru data

de 25 februarie 2021, la care nici pârâtul și nici reprezentantul acestuia nu s-au

prezentat, avocatul Tașco Vasile solicitând repetat amânarea examinării cauzei. Prin

urmare, prin prisma art. 205 alin. 4) Cod de procedură civilă, prima instanță corect

a respins cererea de amânare repetată depusă de reprezentantul pârâtului și a purces

la examinarea cauzei în fond, fiind amânată deliberarea și pronunțarea hotărârii

pentru data de 10 martie 2021.

Subsecvent, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, cauza

a fost examinată contrar prevederilor dispoziției nr. 4 din 05 martie 2021 cu privire

la stabilirea regimului special de lucru în cadrul Judecătoriei Chișinău, or, în alin. 1

lit. f) a dispoziției s-a stipulat că, se examinează cauzele ajunse la faza de deliberare,

adoptare și pronunțare a hotărârii.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, pârâtul Spoială Vladimir

cunoscând despre litigiul intentat de către Galben Svetlana împotriva sa și pretențiile

formulate de aceasta, nu și-a realizat dreptul de a prezenta referință sau alte careva

probe. Deși, potrivit avizului de recepție anexat la dosar, reprezentantul pârâtului,

avocatul Tașco Vasile, la data de 26 ianuarie 2021 a recepționat copia acțiunii cu

anexe, inclusiv și cererea de majorare a pretențiilor.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că la caz nu este întrunit nici unul din

cele 3 temeiuri prevăzute de art. 388 din Codul de procedură civilă, necesare pentru

trimiterea cauzei la rejudecare.

Instanța de apel a constatat că raportul juridic dintre părțile litigante este unul

de împrumut, iar împrumutatul Spoială Vladimir nu și-a executat obligația de

restituire a împrumutului, contrariul nefiind demonstrat. Prin urmare, prima instanță

just a admis pretențiile reclamantei Galben Svetlana, acțiunea fiind întemeiată. Or,

potrivit recipisei anexate la dosar în original, se confirmă că Spoială Vladimir a

primit de la Galben Svetlana un împrumut în mărime de 9000 euro, însă nu l-a

restituit până la scadența convenită de părți în recipisă, și anume până la data de 03

august 2018.

Referitor la argumentul lui Spoială Vladimir precum că, nu a fost probat faptul

transmiterii banilor, instanța de apel a notat că unul din elementele definitorii ale

actului juridic civil este manifestarea de voință, care la caz a fost oformată prin

contractul de împrumut (recipisă) din data de 03 februarie 2018, cu ansamblu de

clauze contractuale indicat în acestea. Prin urmare, examinând recipisa (contractul)

supus litigiului, instanța de apel a reținut că, acest înscris confirmă faptul încheierii

între Galben Svetlana și Spoială Vladimir a contractului de împrumut, în formă

scrisă, este valabil, a produs efecte juridice și careva motive contrare nu s-au stabilit.

La fel, instanța de apel a notat că, prin recipisa întocmită, a fost instituită clauza

penală în mărime de 0,5 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere. Astfel,

3

cuantumul penalității solicitate de reclamanta conform cerințelor concretizate

constituie suma de 40590 euro.

Totodată, instanța de apel a conchis că la caz, sunt întrunite temeiurile pentru

reducerea clauzei penale. Or, penalitatea calculată și solicitată de reclamant este

excesivă și disproporționată în raport cu prejudiciul material ce urmează a fi acoperit

prin penalitate. În speță, în ce privește limitele reducerii clauzei penale, prima

instanță întemeiat a dispus reducerea penalității până la suma datoriei de 9 000 euro.

Instanța de apel a respins argumentul lui Spoială Vladimir precum că, instanța

de fond incorect a identificat mărimea penalității contractuale, și că nu a ținut cont

de situația financiară a pârâtului, or, careva probe în acest sens instanței de fond nu

i-au fost prezentate. Totodată Curtea de apel Chișinău a constatat că, înscrisurile

prezentate în instanța de apel nu sunt suficiente pentru a confirma situația financiară

a apelantului Spoială Vladimir.

Având în vedere că instanța a conchis despre temeinicia acțiunii, subsecvent,

prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1) și art. 96 din Codul de procedură civilă,

reclamantei Galben Svetlana urmează ai fi compensate și cheltuielile de judecată

suportate compuse din taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică.

La 05 decembrie 2022, Spoială Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și casarea hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în primă instanță (f.d. 2-8 vol. II).

În motivarea recursului, recurentul a menționat că soluțiile instanțelor ierarhic

inferioare sunt neîntemeiate, lipsite de suport juridic și argumente fondate, pasibile

de casat, fiind pronunțate cu aplicarea și interpretarea eronată a legii, cu încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și aprecierea arbitrară a probelor,

erori ce au dus la soluționarea greșită a cauzei. Mai mult, cauza a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată.

Recurentul a specificat că deși instanța de apel motivează citarea legală a

pârâtului prin aviz de recepție și poștă electronică și a reprezentantului acestuia,

avocatul Vasile Tașco, invocându-se respectarea prevederilor art. 205 alin. (4), 206

alin. (3) Cod de procedură civilă, aceste concluzii sunt declarative și abuzive ce nu

corespund realității. Or, pârâtul nu a primit careva citații, cât și copia acțiunii la

adresa de domiciliu și nu a semnat avizele de recepție nici personal și nici de către

membrii familiei acestuia.

Mai mult, la materialele cauzei nu sunt anexate acte care ar confirma în mod

incontestabil adresa de domiciliu a pârâtului și citarea acestuia. Astfel, locul de

domiciliu al lui Spoială Vladimir este mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrîn, 31/2,

ap. 232, iar pe această adresă nu a fost expediată și recepționată nici o citație, fapt

inadmisibil.

Referitor la examinarea prezentei cauze în fond în lipsa reprezentantului

pârâtului, avocatul Vasile Tașco, recurentul a subliniat că acesta a depus cerere de

amânare din motiv de imposibilitate de a se prezenta la ședința judiciară, iar instanța

a amânat cauza pentru data de 10 martie 2021, dată care conform dispoziției nr. 4

din 05 martie 2021, Judecătoria Chișinău activa în regim special, fiind examinate

doar cauzele urgente care nu suferă amânare, or cauza civilă din speța dată nu se

regăsea în cauzele ce urmau să fie examinate în regim prioritar și de urgență, fiind

4

la faza cercetării judiciare. Astfel, dacă instanța a decis examinarea prezentei cauze

în regim prioritar, era obligată să emită o încheiere motivată în acest sens cu

înștiințarea participanților la proces cu cel puțin 5 zile înainte de data ședinței.

De altfel, cererea avocatului Vasile Tașco, nu este o cerere de amânare, ci o

cerere care confirmă că acesta cunoște despre regimul special instituit în cadrul

Judecătoriei Chișinău și a faptului că nu a primit alte dispoziții, care ar permite

examinarea cauzei la data de 10 martie 2021.

Recurentul a invocat că nici lui, nici reprezentatului său nu i s-a dus la

cunoștință cererea de modificare a pretențiilor în sensul majorării din data de 24

ianuarie 2021, fiind cunoscut acest fapt doar la data când i-a fost adusă la cunoștință

hotărîrea motivată.

Recurentul a menționat, că potrivit hotărârilor contestate, la data de 03

februarie 2018, Spoială Vladimir a împrumutat de la Galben Svetlana suma de 9000

euro, până la data de 03 august 2018, iar în caz de neachitare în termen a sumei

împrumutate, Spoială Vladimir s-a obligat să achite o penalitate în mărime de 0,5 %

din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.

Recurentul a remarcat că conform art. 867 Cod civil, contractul de împrumut

este un contract real si translativ de proprietate, respectiv, reclamanta este obligată

să prezinte probe referitor la transmiterea banilor, prin prisma art. 118 alin. (1) Cod

de procedură civilă.

De asemenea, recurentul a accentuat că recipisa din 03 februarie 2018 nu poate

fi atribuită în calitate de contract de împrumut, or nu este clar locul încheierii actului

juridic civil, momentul transmiterii de facto a banilor, fiind întocmită în mod

incomplet, fară a fi indicate informații despre părțile contractului de împrumut.

Referitor la încasarea penalității în sumă de 9000 euro, recurentul a invocat că

aceasta încasare este neîntemeiată, din motiv că prevederile art. 630 alin. (1) Cod

civil, permit instanței de judecată să micșoreze clauza penală, atunci când aceasta

este disproporționat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor

sau cînd aceasta este disproporționat de mare în raport cu circumstanțele cauzei.

Recurentul a reliefat că cu titlu de temei de fapt al incidenței în prezenta speță

a prevederilor art. 630 alin. (1) Cod civil, instanța de fond și apel incorect a

identificat mărimea penalității contractuale, or, aceasta fiind excesivă și

disproporționată în raport cu situația financiară a pârâtului cât și a mărimii datoriei.

Astfel, recurentul a indicat că este unicul întreținător al familiei și are la

întreținere doi copii minori, având și un credit imobiliar pentru locuința familiei pe

un termen de 15 ani, până în anul 2035. Prin urmare, prejudiciul cauzat reclamantului

este în sumă de 9000 euro, ce constituie suma împrumutului nerambursat, iar clauza

penală admisă de instanța de fond și apel de asemenea este de 9000 euro, care evident

este excesivă și disproporționată în raport cu prejudiciul.

Recurentul a făcut referire la realizarea principiului unificării și uniformizării

practicii judiciare, prin invocarea unor cauze similare în opinia sa.

Aceleași motive de fapt și de drept au fost reiterate în recursul depus de

avocatul Tașco Vasile, în interesele lui Spoială Vladimir, la data de 29 martie 2023,

prin intermediul poștei electronice (f.d. 25-30 vol. II).

La data de 29 martie 2023, Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul Tașco

Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea hotărârii primei

5

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea depusă de Galben Svetlana

să fie respinsă (f.d. 18-24 vol. II).

Suplimentar celor invocate în cererea de recurs depusă la data de 05 decembrie

2022, a menționat că, recipisa din 03 februarie 2018 nu este oformată (scrisă) de

către pârâtul Spoială Vladimir, iar în acest sens nu a fost efectuată o expertiză

grafoscopică pentru a determina dacă anume Spoială Vladimir a scris recipisa și a

primit suma de bani.

Recurentul a notat că instanța de apel a emis o decizie pripită și contradictorie,

fapt ce indică incontestabil la încălcarea de către instanță a normelor de drept

procedural, precum și la examinarea superficială atât a apelului, cât și a cauzei

deduse judecării. Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns

special și explicit în cele mai importante întrebări, fară a acorda părții care a

formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 30 noiembrie 2022.

La 02 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, în adresa

reprezentantului recurentului, a fost expediată copia deciziei motivate (f.d. 188 vol.

I).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că,

recursurile declarate de Spoială Vladimir, la 05 decembrie 2022, și de avocatul

Tașco Vasile în interesele recurentului, la 29 martie 2023, se consideră depuse în

termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Galben Svetlana, la 08

februarie 2023, copia cererii de recurs depuse de Spoială Vladimir, iar la 29 martie

2023 copia cererii de recurs depuse de Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul

Tașco Vasile, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisorile de însoțire, anexate la materialele dosarului (f.d. 11, 36 vol.

II).

La data de 27 februarie 2023, Galben Svetlana, reprezentată de avocatul

Gladchii Gheorghe a depus referință la recursul declarat de Spoială Vladimir,

solicitând ca recursul să fie declarat inadmisibil (f.d. 14-17 vol. II).

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

6

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

7

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Spoială Vladimir

și de Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul Tașco Vasile, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și

drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Spoială Vladimir și de

Spoială Vladimir, reprezentat de avocatul Tașco Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8