3ra-1294/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1294/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1294/22

2-19093202-01-3ra-20122022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

21 iunie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Primăria municipiului

Chișinău,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de întreprinderea de transport auto „Autocomtrans” societate pe

acțiuni, în procedura falimentului, împotriva Serviciului Fiscal de Stat, terț

Primăria municipiului Chișinău, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Primarul general al municipiului Chișinău și

s-a menținut hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

prin care s-a respins acțiunea înaintată de întreprinderea de transport auto

„Autocomtrans” societate pe acțiuni,

constată:

La 16 iulie 2019, întreprinderea de transport auto „Autocomtrans” societate

pe acțiuni, în procedura falimentului, (în continuare SA „Autocomtrans”),

reprezentată lichidatorul, administratorul autorizat Oleg Munteanu, a depus cerere

de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărârea din 23 octombrie 2014 a

Curții de Apel Chișinău s-a intentat procesul de insolvabilitate față de

SA „Autocomtrans”, iar prin încheierea nr. 2i-381 /14 din 27 septembrie 2016,

Oleg Muntean a fost desemnat în funcția de lichidator al SA „Autocomtrans”, în

procedura falimentului.

La 20 noiembrie 2014, conform prevederilor art. 143 din Legea

insolvabilității, Inspectoratul Fiscal de Stat a depus la Curtea de Apel Chișinău

(instanța de insolvabilitate) cererea privind admiterea creanțelor fiscale în sumă

de 1 960 973,18 lei, care a fost validată în cadrul ședinței din 11 decembrie 2014

și a fost inclusă în Tabelul creanțelor definitiv.

Ulterior, creanța Inspectoratului Fiscal de Stat a fost parțial cesionată către

SRL „Cristof Lux”, în sumă de 835 916,41 de lei, din Rangul III, și suma de

335 082 din Rangul VI. În total, a fost cesionată creanța în sumă de 1 170 998,41

1

de lei. Respectiv, Inspectoratul Fiscal de Stat a rămas în calitate de creditor al

SA „Autocomtrans” cu suma creanței de 136 539,16 lei – rangul III și suma de

352 453,58 de lei – rangul VI.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Botanica, a fost admisă cererea înaintată de către Primăria municipiului Chișinău

privind aprobarea ofertei de satisfacere a creanțelor masei debitoare și a

creditorilor din contul Primăriei în sumă de 4 804 996 de lei.

Întru executarea încheierii din 11 decembrie 2018, Primăria a efectuat

transferul sumei indicate pe contul special deschis de către lichidatorul

SA „Autocomtrans”, conform prevederilor art. 146 din Legea insolvabilității

nr. 149/2012.

Pe parcursul lunii decembrie 2018, lichidatorul SA „Autocomtrans” a

efectuat achitările către creditorii masei (creanțe curente, adică apărute după

intentarea procesului de insolvabilitate față de SA „Autocomtrans”) și creditori

validați. Inclusiv, au fost achitate creanțele validate ale creditorilor din Rangul III

– 3, creanțele pentru creditele acordate de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, suma principală, dobânda, comisionul de angajament, fondul de risc,

creditele interne și externe acordate cu garanție de stat, impozitele și alte obligații

de plată la bugetul public național, art. 43 din Legea insolvabilității nr. 149/2012,

și anume creanța validată a Inspectoratului Fiscal de Stat.

Având în vedere că au fost achitate toate creanțele curente și validate,

impozitele și alte obligații de plată la bugetul public național, lichidatorul a

înaintat cererile către Casa Națională a Asigurărilor Naționale și Serviciul Fiscal

de Stat privind anularea penalităților și amenzilor, în temeiul prevederilor art. 15

din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală nr. 180 din 26 iulie

2018.

La 18 februarie 2019, Direcția Generală Administrare Fiscală a municipiului

Chișinău a emis scrisoarea nr. 26//2-7/3-20-650, prin care a informat că

SA „Autocomtrans” dispune de sume luate la evidență specială în cuantum de

2 867 833,63 de lei (1 500 628 de lei plăți de bază și suma de 1 367 205,63 de lei

penalități) și nu cade sub incidența Legii nr. 180 din 26 iulie 2018.

Astfel, SA „Autocomtrans” a înaintat organului fiscal contestația/cererea

prealabilă prin care a solicitat Serviciului Fiscal de Stat anularea sumelor date din

evidența specială.

Prin decizia nr. 81 din 28 martie 2019, notificată lichidatorului

SA „Autocomtrans” în mod electronic la 02 aprilie 2019, Serviciul Fiscal de Stat

a respins contestația depusă de SA „Autocomtrans”, ca neîntemeiată.

În opinia SA „Autocomtrans”, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 81 din

28 martie 2019 este neîntemeiată și ilegală, deoarece suma de 2 867 833,63 de lei

din evidență specială este prescrisă, conform art. 264 din Codul fiscal, deoarece a

apărut anterior anului 2009.

Reclamanta a considerat că, Serviciul Fiscal de Stat greșit ajunge la

concluzia suspendării termenului de prescripție, în temeiul art. 265 alin. (2) lit. f)

din Codul fiscal, din motiv că contribuabilul se află în procedura de

insolvabilitate, întrucât suspendarea se aplică doar pentru sumele înaintate de

către Serviciul Fiscal de Stat spre validare și validate. La caz, suma de

2 867 833,63 de lei nu a fost nici înaintată, nici validată de către instanța de

insolvabilitate.

2

În speță, la depunerea cererii de validare a creanțelor din data de 20

noiembrie 2014, Serviciul Fiscal de Stat nu a pretins asupra sumei de

2 867 833,63 de lei, solicitând validarea doar a sumei de 1 960 973,18 lei.

Reclamanta a notat că, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 231 din

06 decembrie 2010 s-a stins prin scădere obligația fiscală în sumă de 3 829 690

de lei, care urma să fie înscrisă, conform pct. 2 din decizia dată, în registrul

evidenței speciale a obligațiilor a căror executare este imposibilă. Astfel, în anul

2010, Inspectoratul Fiscal de Stat deja a constatat imposibilitatea executării

acestei sume, or, cel mult în termen de 4 ani, aceasta urma să fie radiată ca

prescrisă.

Potrivit art. 15 din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală

nr. 180/2018, se anulează sumele reflectate în sistemele de evidență: a) al

Serviciului Fiscal de Stat – amenzile aferente bugetului de stat sau fondurilor

asigurării obligatorii de asistență medicală și majorările de întârziere

(penalitățile) calculate pentru neplata în termen a impozitelor, taxelor și a altor

plăți obligatorii aferente bugetului de stat, inclusiv la defalcările de la impozitele

și taxele de stat aferente bugetelor locale, potrivit cotelor procentuale stabilite

conform legislației în vigoare, sau aferente fondurilor asigurării obligatorii de

asistență medicală, neachitate la data punerii în aplicare a prezentei legi, inclusiv

amânate, eșalonate sau aflate la evidență specială conform legislației în vigoare,

cu condiția achitării de către subiecții stimulării fiscale, până în data de 20

decembrie 2018 inclusiv, a plăților de bază la impozite, taxe și alte plăți aferente

bugetului de stat, inclusiv la defalcările de la impozitele și taxele de stat aferente

bugetelor locale, potrivit cotelor procentuale stabilite conform legislației în

vigoare, sau aferente fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală

administrate de Serviciul Fiscal de Stat.

Din prevederile art. 145 din Legea insolvabilității nr. 149/2012 rezultă că,

Serviciul Fiscal de Stat nu poate pretinde la achitarea cărorva sume nevalidate,

întrucât a pierdut dreptul de realizare a creanțelor împotriva debitorului. Astfel,

odată cu achitarea sumei validate de bază în rangul III – 136 539,16 lei (fapt

consumat), Serviciul Fiscal de Stat nu mai are dreptul să pretindă la achitare a

altor sume și este obligat să anuleze toată sumele calculate și validate ca amenzi,

penalități, etc.. Respectiv, Serviciul Fiscal de Stat urmează să anuleze suma de

352 453,58 de lei, în temeiul art. 15 din Legea privind declararea voluntară și

stimularea fiscală nr. 180/2018.

Reclamanta SA „Autocomtrans” a solicitat prin cererea de chemare în

judecată obligarea Serviciului Fiscal de Stat să anuleze sumele din evidența

specială a contribuabilului SA „Autocomtrans”, reflectate în scrisoarea nr. 26/2-

7/3-20-650 din 18 februarie 2019, emisă de Direcția Generală Administrare

Fiscală municipiului Chișinău, și anume suma de 2 867 833,63 de lei; obligarea

Serviciul Fiscal de Stat să anuleze suma de 352 453,58 de lei, în temeiul art. 15

din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală nr. 180/2018, ca

urmare a achitării până la 20 decembrie 2018 a plăților de bază (impozite, taxe,

plăți).

Prin încheierea din 20 mai 2019 a judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, Victor Sîrbu, s-a atras în proces în calitate de terț Primăria municipiului

Chișinău (vol. I, f.d. 40-41).

3

Prin hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins acțiunea depusă de SA „Autocomtrans”, ca neîntemeiată (vol. I,

f.d. 150,161-171).

La 01 iulie 2021, SA „Autocomtrans”, reprezentată de avocatul Sandu

Grosu, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I, f.d. 156).

La 20 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Primăria municipiului Chișinău a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar

la 06 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din

Codul administrativ, a depus motivarea acestuia (vol. I, f.d. 157, 180-182).

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul depus de SA „Autocomtrans”, reprezentată de avocatul Sandu

Grosu, împotriva hotărârii din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani (vol. I, f.d. 196-197).

Prin decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Primarul general al municipiului Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 30 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I,

f.d. 233, 234-241).

În consolidarea soluțiilor instanțele judecătorești ierarhic inferioare au

reținut că, potrivit datelor din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat,

la situația din 20 decembrie 2018, SA „Autocomtrans” înregistra restanțe la plățile

de bază aferente bugetului de stat luate la evidența specială (TVA) în sumă de

1 500 628 de lei. Prin urmare, SA „Autocomtrans” nu a respectat condiția

prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr.180 din 26 iulie 2018 și nu poate

beneficia de stimularea fiscală prevăzută de lege.

În partea ce ține de restanța la TVA aferente plății de bază în sumă de

1 500 628 de lei, s-a notat că SA „Autocomtrans” urma să dețină informația

corectă și deplină despre restanța la plățile de bază neachitate la data punerii în

aplicare a legi (inclusiv și cele luate la evidența specială), în vederea achitării

acestora până în data de 20 decembrie 2018, pentru a beneficia de stimulare

fiscală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 180/2018.

Instanțele judecătorești ierarhic inferioare au apreciat critic argumentul,

precum că suma în mărime de 2 867 833,63 de lei din evidența specială urmează

a fi anulată, din motiv că a apărut anterior anului 2009 și este prescrisă, or, în

speță, termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul art. 265 alin. (2) lit. f)

din Codul fiscal, conform căruia termenul de prescripție se suspendă în cazul în

care contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se

aplică obligațiilor fiscale curente.

La caz, prin hotărârea din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău față

de SA „Autocomtrans” a fost intentat procesul de insolvabilitate. Prin urmare, la

data intentării procesului de insolvabilitate, suma obligației fiscale aferentă TVA

în mărime de 1 500 328 de lei, calculată în temeiul deciziei nr. 803 din 03

septembrie 2009, nu era cu termen de prescripție expirat.

Astfel, suma datoriilor la impozite și taxe, care SA „Autocomtrans” le-a

acumulat până la momentul intentării procesului de insolvabilitate, urmau să fie

luate la evidența specială cu data emiterii hotărîrii privind intentarea procesului

4

de insolvabilitate. Or, din momentul trecerii la evidența specială a sumelor

restante penalitatea nu se calculează.

La fel, în speță, nu sunt întrunite condițiile pentru a dispune anularea sumei

de 352 453,58 de lei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 180/2018, ca urmare a

achitării până la 20 decembrie 2018 a plăților de bază (impozite, taxe, plăti).

Subsecvent, obligația fiscală în sumă totală 1 960 973,18 lei nu este

înregistrată în Serviciul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat la evidența

specială, din motivul că sumele date reflectate ca impozit, taxă, majorare de

întârziere s-au format în urma prezentării dărilor de seamă fiscale după data

intentării procedurii de insolvabilitate, astfel sumele date sunt datorii curente.

La 05 octombrie 2022, Primăria municipiului Chișinău, reprezentată de

Alina Tofan a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat împotriva

deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 14 decembrie

2022 a prezentat Curții Supreme de Justiție motivarea recursului, prin care a

solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și emiterea unei decizii noi,

prin care să fie admisă acțiunea depusă de SA „Autocomtrans” (vol. I, f.d. 245,

vol. II, f.d. 1-4).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale

speței, suplimentar invocând că instanțele judecătorești ierarhic inferioare greșit

au ajuns la concluzia că termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul

art. 265 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, or, suspendarea se aplică doar pentru

sumele înaintate de către Serviciul Fiscal de Stat spre validare și validate. La caz,

însă, suma de 2 867 833,63 d elei nu a fost nici înaintată, nici validată de către

instanța de insolvabilitate.

În opinia recurentei, instanțele judecătorești ierarhic inferioare nu au cercetat

faptul că la depunerea cererii de validare a creanțelor din data de 20 noiembrie

2014, Inspectoratul Fiscal de Stat nu a pretins asupra sumei date, solicitând

validarea doar sumei de 1 960 973,18 lei.

La fel, nu s-a ținut cont de faptul că, prin decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat nr. 231 din 06 decembrie 2010 s-a stins prin scădere obligația fiscală în sumă

de 3 829 690 de lei, care urma să fie înscrisă, conform pct. 2 din decizia dată, în

Registrul evidenței speciale a obligațiilor a căror executarea este imposibilă.

Astfel, în anul 2010, Inspectoratul Fiscal de Stat deja a constatat imposibilitatea

executării acestei sume, or, cel mult în termen de 4 ani aceasta urma să fie radiată

ca prescrisă.

Prin referința din 09 februarie 2023, Serviciul Fiscal de Stat, reprezentat de

Cristian Copacinschi, a solicitat respingerea recursului depus de Primăria

municipiului Chișinău împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (vol. II, f.d. 27-29).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

5

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 septembrie

2022, dispozitivul fiind notificat recurentei Primăria municipiului Chișinău la 30

septembrie 2022, iar decizia motivată fiind comunicată la 05 decembrie 2022,

fapt confirmat prin extrasele din e-mail (vol. I, f.d. 242 verso, 243 verso).

Astfel, recursul depus de Primăria municipiului Chișinău la 05 octombrie

2022 și motivarea acestuia prezentată Curții Supreme de Justiție la 14 decembrie

2022 este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Primăria municipiului

Chișinău în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control

de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și

anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în

vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să

țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri

de ordin legal fundamental.

6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Primăria

municipiului Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Primăria municipiului Chișinău, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

7