2ra-544/18 — declararea nulitatii contractului

2ra-544/18 — declararea nulitatii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: A. Ciubotaru dosarul nr.2ra-544/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani)

instanța de apel: M. Guzun, L. Pruteanu, Iu. Cotruță

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu, Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni

„Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Dinaraprim” împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de

insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău, Primăria

municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate

comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Dinaraprim” și a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

04 iulie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 20 septembrie 2016, SRL „Dinaraprim” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de

insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău, Primăria

municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate

comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 26 iunie 2014 SRL

„Dinaraprim” și SA „Autocomtrans” au încheiat contractul de activitate comercială

în comun nr. 01/14.

În temeiul contractului enunțat SA „Autocomtrans” a pus la dispoziția

partenerului de afaceri lotul de pământ cu suprafața de 8032 m.p. pentru

amenajarea pe acest teren și exploatarea în comun a unei parcări auto. Pentru

amenajarea acestei parcări auto SRL „Dinaraprim” a cheltuit suma de 70 840,24 de

lei.

Parcarea a funcționat până la momentul constatării insolvenței debitorului

SA „Autocomtrans”. Activitatea parcării auto a fost sistată din data de 24

septembrie 2014. Necătând la suspendarea activității până la data de 31 decembrie

2014 SRL „Dinaraprim” și-a exercitat față de SA „Autocomtrans” toate

obligațiunile prevăzute în pct. 2.2.6 și pct. 2.2.7 ale contractului.

La 16 mai 2015, fostul lichidator Dogot Constantin a expediat notificarea nr.

A/639 prin care a solicitat SRL „Dinaraprim” în regim de urgență sau cel mult

până la data de 31 mai 2015 să evacueze de pe teritoriul parcării toate bunurile care

îi aparțin, în caz contrar, la expirarea termenului acordat, lichidatorul SA

„Autocomtrans” va purcede la evacuarea forțată a bunurilor, iar cheltuielile de

evacuare vor fi puse pe seama SRL „Dinaraprim”.

Prin notificarea nr. A/639 din 16 mai 2015 alte pretenții din partea

administratorului insolvabilității către SRL „Dinaraprim” nu au fost înaintate.

La 21 mai 2015, fostul lichidator al SA „Autocomtrans” în proces de

insolvabilitate, Dogot Constantin, a depus o cerere de validare a popririi la Curtea

de Apel Chișinău, prin care a solicitat validarea creanței terțului poprit SRL

„Dinaraprim” în sumă de 93 205 lei, încasarea de la terțul proprit SRL

„Dinaraprim” a acestei sume și aplicarea sechestrului asupra tuturor bunurilor și

mijloacelor bănești ale terțului poprit în vederea asigurării acțiunii.

A menționat reclamantul că proprietar al terenului pe care sunt amplasate

bunurile imobile ale SA „Autocomtrans” cu nr. cadastral 0100404.413 de pe adresa

mun. Chișinău, str. Cucorilor 58 este Primăria mun. Chișinău și că acest teren urma

să fie atribuit în arendă doar cu acordul proprietarului.

A indicat reclamantul că contractul de activitate comercială în comun nr.

01/14 din 26 iunie 2014 în special pct. 2.2.7 a fost încheiat între SA

„Autocomtrans” și SRL „Dinaraprim” în lipsa acordului prealabil al proprietarului

terenului, în persoana Consiliului municipal Chișinău.

A solicitat reclamantul SRL „Dinaraprim” declararea nulității absolute a

contractului de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 încheiat

între SRL „Dinaraprim” și SA „Autocomtrans”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017

acțiunea depusă de SRL „Dinaraprim” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 21 iulie 2017 SRL

„Dinaraprim” a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 04 iulie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 a fost admis

apelul declarat de către SRL „Dinaraprim”, a fost casată integral hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017 și a fost emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii SRL „Dinaraprim” cu declararea nulă a contractului

de activitate în comun nr. 01/14 , încheiat la 26 iunie 2014 între SRL „Dinaraprim”

și SA „Autocomtrans” cu aducerea părților în poziția inițială, a fost încasat de la

SA „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, în beneficiul SRL „Dinaraprim”

cheltuielile de judecată și anume taxa de stat în prima instanță în mărime de 270 de

lei și în instanța de apel în mărime de 203 lei.

La 24 ianuarie 2018, lichidatorul SA „Autocomtrans”, Oleg Muntean, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece instanța de apel a apreciat incorect natura raportului

juridic și nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată.

2

Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI

din 04 mai 2007, la care face trimitere SRL „Dinaraprim”, stabilește nulitatea în

cazul încheierii contractelor de locațiune.

În speță, însă, părțile au încheiat un contract de societate civilă. Or, conform

art. 1339 Codul civil, prin contract de societate civilă, două sau mai multe persoane

(asociați, participanți) se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri

economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărțind între ele

foloasele și pierderile.

Respectiv, indică că anume aceste acțiuni au fost prevăzute în contractul nr.

01/14 din 26 iunie 2014, încheiat între SA „Autocomtrans” și SRL „Dinaraprim”,

deoarece primul a transmis dreptul asupra terenului, iar SRL „Dinaraprim” s-a

obligat să organizeze prestarea serviciilor de parcare a automobilelor în scopul

obținerii profitului pentru ambele părți contractante. Mai mult, în contractul nr.

01/14 din 26 iunie 2014 nu este prevăzut expres că acesta este unul de locațiune.

Astfel, temeiul de nulitate la care face trimitere SRL „Dinaraprim” nu este

aplicabil în speță.

Nu pot fi reținute susținerile apelantului precum că la încheierea contractului

a cărui anulare o solicită, nu a cunoscut că terenul nu-i aparține SA

„Autocomtrans” și că este unul public.

Însă, potrivit prevederilor Codului civil, datele din Registrul cadastrului sunt

publice, astfel nimeni nu i-a interzis și nici nu i-a creat impedimente apelantului să

manifeste un comportament de bună-credință în raporturile civile și să afle

informații despre bunul care îl contractează.

La 15 martie 2018 și suplimentar la 05 aprilie 2018, SRL „Dinaraprim” a

depus referință prin care a solicitat ca recursul declarat de către lichidatorul SA

„Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean, să fie considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen.

Or, din materialele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

emisă la 05 decembrie 2017, iar la 24 ianuarie 2018 lichidatorul SA

„Autocomtrans”, Oleg Muntean, a depus cererea de recurs.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 28 martie 2018 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că, la 26 iunie 2014 între SRL

„Dinaraprim” și SA „Autocomtrans” a fost încheiat contractul nr. 01/14 de

activitate comercială în comun (f.d. 8).

Conform pct. 1.1 al contractului menționat SA „Autocomtrans” a transmis

SRL „Dinaraprim” un teren cu suprafața de 8032 m2 pe teritoriul său în mun.

Chișinău, str. Cucorilor 58, pentru organizarea prestării serviciilor de parcare a

automobilelor în scopul obținerii profitului de ambele părți contractante.

Pct. 2.1.1. SA „Autocomtrans” a fost obligată să transmită SRL

„Dinaraprim” terenul destinat unei parcări auto, menționat în pct. 1.1 al prezentului

contract.

Iar, conform pct. 2.2.2 SA „Autocomtrans” s-a obligat să achite toate plățile

și taxele de stat necesare pentru desfășurarea activității de prestare a serviciilor de

parcare a automobilelor.

Din actele cauzei rezultă că, la 16 mai 2015 fostul lichidator, Dogot

Constantin, a expediat notificarea nr. a/639 prin care a solicitat SRL „Dinaraprim”

în regim de urgență sau cel mult pînă la 31 mai 2015 să evacueze de pe teritoriul

parcării toate bunurile care îi aparțin, în caz contrar, la expirarea termenului

acordat lichidatorul SRL „Autocomtrans” va purcede la evacuarea forțată a

bunurilor, iar cheltuielile de evacuare vor fi puse pe seama SRL „Dinaraprim”.

La fel, din actele cauzei rezultă că, la demersul SRL „Dinaraprim” către

Consiliul mun. Chișinău, prin scrisoare din 29 iulie 2015 i-a fost comunicat că prin

decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 15/19 din 14 aprilie 2003 SA

„Autocomtrans” i-au fost stabilite plăți anuale pentru folosirea terenurilor

proprietate municipală, aferente imobilelor private din str. Cucorilor 58. S-a mai

comunicat că potrivit legislației în vigoare, atribuirea în arendă a terenului poate fi

de către proprietar, în cazul dat de către Consiliul mun. Chișinău. SA

„Autocomtrans” la moment, față de administrația publică locală, pentru folosirea

terenurilor din str. Cucorilor 58, are o datorie în sumă de 997061,71 de lei (f.d.10).

În baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 15/19 din 14 aprilie 2003 a

fost stabilită plata anuală pentru folosirea terenului din str. Cucorilor 58 de către

SA „Aucomtrans”, iar lunar urma a fi achitată suma de 8000 de lei pentru arenda

teritoriului conform contractului din 31 ianuarie 2015 (f.d.56-57).

Astfel, la 30 septembrie 2016, SRL „Dinaraprim” a înaintat acțiune în

instanța de judecată prin care a solicitat declarare nulității absolute a contractului

de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 cu aducerea părților

în poziția inițială, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. Drept temei de

nulitate absolută a actului juridic menționat reclamantul a invocat prevederile art.

17 al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI

din 04 mai 2007, art. 216 alin. (1), 217 alin. (3), 219 alin. (1), 228 alin. (1), 231 și

220 alin. (1) Codul civil.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia respingerii acțiunii, concluzionând că în cazul de speță nu poate fi

invocată nulitatea absolută a contractului și că sunt relații comerciale în comun, așa

4

cum sunt reglementate de contract și nu pot fi calificate drept relații de arendă,

după cum susține reclamantul în acțiune. La fel, a stabilit prima instanță că la

încheierea contractului din 26 iunie 2014 nu era necesar acordul Primăriei mun.

Chișinău, iar lipsa acestuia nu duce la nulitatea actului juridic prevăzut de art. 228

Codul civil.

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a ajuns la concluzia

admiterii apelului declarat de SRL „Dinaraprim”, casării hotărârii primei instanțe și

emiterii unei noi hotărâri de admitere a acțiunii cu declararea nulă a contractului de

activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 și aducerea părților în

poziția inițială.

În susținerea poziției date, Curtea de Apel Chișinău, aplicând prevederile art.

17 din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice în

coroborare cu art. 217 și 220 Codul civil a reținut că actul juridic încheiat,

contractul de activitate comercială în comun contravine legii și urmează a fi

declarat nul. A mai reținut instanța de apel că, în speță este vorba despre relații de

arendă, deși contractul a cărei nulitate se solicită este denumit contract de activitate

comercială. A concluzionat că terenul transmis în baza contractului din litigiu

aparține Primăriei mun. Chișinău, iar prin scrisoarea Consiliului mun. Chișinău a

fost comunicat că SA „Autocomtrans” i s-au stabilit plăți pentru folosirea terenului

proprietate municipală, iar atribuirea în arendă a terenurilor poate fi doar de către

proprietar, în cazul dat doar de către Consiliul mun. Chișinău.

La fel, instanța de apel a stabilit că SRL „Dinaraprim” transfera lunar SA

„Autocomtrans” suma de 8000 de lei pentru arenda terenului conform contractului

din 31 ianuarie 2015.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate

în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, după cum rezultă din actele cauzei obiectul prezentului litigiu, al

cărui nulitate absolută o cere reclamantul este contractul nr. 01/14 de activitate

comercială în comun (f.d.8).

5

Deși are denumirea de contract de activitate comercială în comun

reclamantul/recurent susține că de fapt sunt relații de arendă și pentru transmiterea

terenului fără acordul proprietarului, așa cum o cer prevederile art. 17 al Legii

privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI din

04.05.2007, contractul este lovit de nulitate absolută.

Conform art. 17 alin. (1) al Legii privind administrarea și deetatizarea

proprietății publice nr. 12l-XVI din 04.05.2007, fondurile fixe și alte active pe

termen lung neutilizate de instituțiile publice, de întreprinderile de stat/municipale

și de societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public (denumite în

continuare active neutilizate) pot fi date în locațiune cu acordul prealabil al

autorității administrației publice centrale sau locale, care va decide asupra modului

de selectare a locatarului, în conformitate cu legislația.

Conform alin.(2) al aceluiași articol, contractele de locațiune încheiate fără

acordul indicat la alin.(1) sunt lovite de nulitate absolută.

Potrivit alin.(1) art. 216 Cod civil actul juridic este nul în temeiurile

prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

Conform art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin

normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Susținerea

reclamantului că, contractul de activitate comercială în comun este nul prin prisma

art.220 din Codul civil este greșită.

În acest context Colegiul reține că, prevederile art. 220 alin. (1) Codul civil,

indică că actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule

dacă legea nu prevede altfel. Actul juridic sau clauza care contravine ordinii

publice sau bunelor moravuri sunt nule. În sensul normei enunțate este de înțeles

că sancțiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma acestui

alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin

normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită

obligatorie, o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau nu o poate

ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziția lor, interzic săvârșirea unor

acțiuni (norme prohibitive).

La baza raporturilor juridice în litigiu stă contractul de activitate comercială

în comun, care se analizează conform reglementărilor de drept comun.

Or, art. 1339 Codul civil stipulează expres că, prin contract de societate

civilă, două sau mai multe persoane (asociați, participanți) se obligă reciproc să

urmărească în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a constitui o

persoană juridică, împărțind între ele foloasele și pierderile.

Respectiv, Colegiul menționează că anume aceste acțiuni au fost prevăzute

în contractul nr. 01/14 din 26 iunie 2014, încheiat între SA „Autocomtrans” și SRL

„Dinaraprim”, deoarece primul a transmis terenul cu suprafața de 8032m2, iar

ultimul s-a obligat să organizeze prestarea serviciilor de parcare a automobilelor în

scopul obținerii profitului pentru ambele părți contractate. Mai mult, în contractul

nr. 01/14 din 26.06.2014 nu este prevăzut expres că acesta este unul de locațiune.

Instanța de recurs conchide că anume din aceste motive concluzia instanței

de apel este una greșită. Respectiv, nu poate fi schimbată natura juridică și înțelesul

contractului calificat de părți, doar reieșind din copia ordinelor de plată, transferul

plăților cu destinația arenda teritoriului.

6

Chiar dacă reclamantul susține că plata lunară era transferată ca arendă, din

actele cauzei rezultă cu certitudine că aceasta plată nu se efectua în baza

contractului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014, dar în temeiul

contractului încheiat de părți la 31 ianuarie 2015, care nu constituie obiect de

studiu în pricina dată.

Ca urmare, prin prisma reglementărilor speciale, nerespectarea obligației de

transmitere în locațiune a terenului cu acordul proprietarului de către SA

„Autocomtrans” nu are ca efect nulitatea contractului de activitate comercială în

comun din 26 iunie 2014.

Or, la încheierea contractului de activitate comercială în comun ambele părți

și-au manifestat acordul conform art. 195 Codul civil de a presta servicii de parcare

a automobilelor în scopul obținerii profitului de ambele părți contractate.

Conform art. 195 Codul civil, actul juridic civil este manifestarea de către

persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificare, stingerea

drepturilor și obligațiilor civile.

Colegiul consideră că prima instanță just a concluzionat că nu poate constitui

temei de admitere a acțiunii nici argumentul reclamantului/intimat privind

nulitatea contractului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014 în

temeiul art. 228 alin.(1) Codul civil, deoarece dolul constă în inducerea în eroare a

unei persoane prin mijloace dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un

act juridic.

În speță, din sensul contactului de activitate comercială în comun din 26

iunie 2014 rezultă cu certitudine că obiectul contractului îl constituie transmiterea

terenului cu scopul obținerii profitului de către ambele părți contractante și chiar

dacă era necesar acordul Consiliului mun. Chișinău, așa cum afirmă

reclamantul/intimat, oricum acesta nu este determinant și nu duce la nulitatea

contractului de activitate comercială în comun.

În acest context, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor

normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare a

hotărârii primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii, fiind întemeiată critica recurentului în sensul că instanța de apel și-a

fundamentat concluzia doar pe susținerile reclamatului-intimat și că a aplicat

eronat normele de drept material.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că, soluția primei instanțe de respingere a

acțiunii este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, bazată

pe aprecierea juridică cuvenită a probelor.

La fel, Colegiul consideră că prima instanță just a respins cerința de

încasarea a cheltuielilor de judecată, deoarece prin prisma art. 94 CPC această

cerere poate fi admisă doar în cazul admiterii acțiunii.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept

material au fost aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni

7

„Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean, de a casa integral

decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni

„Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și se

menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată

„Dinaraprim” împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de

insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău, Primăria

municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate

comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

8