2ra-544/18 — declararea nulitatii contractului

prima instanță: A. Ciubotaru dosarul nr.2ra-544/18 (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) instanța de apel: M. Guzun, L. Pruteanu, Iu. Cotruță (Curtea de Apel Chișinău) D E C I Z I E 16 mai 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu, Mariana Pitic, Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Dinaraprim” împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Dinaraprim” și a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, c o n s t a t ă: La 20 septembrie 2016, SRL „Dinaraprim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău,

Primăria municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 26 iunie 2014 SRL „Dinaraprim” și SA „Autocomtrans” au încheiat contractul de activitate comercială în comun nr. 01/14. În temeiul contractului enunțat SA „Autocomtrans” a pus la dispoziția partenerului de afaceri lotul de pământ cu suprafața de 8032 m.p. pentru amenajarea pe acest teren și exploatarea în comun a unei parcări auto. Pentru amenajarea acestei parcări auto SRL „Dinaraprim” a cheltuit suma de 70 840,24 de lei. Parcarea a funcționat până la momentul constatării insolvenței debitorului SA „Autocomtrans”.

Activitatea parcării auto a fost sistată din data de 24 septembrie 2014. Necătând la suspendarea activității până la data de 31 decembrie 2014 SRL „Dinaraprim” și-a exercitat față de SA „Autocomtrans” toate obligațiunile prevăzute în pct. 2.2.6 și pct. 2.2.7 ale contractului. La 16 mai 2015, fostul lichidator Dogot Constantin a expediat notificarea nr. A/639 prin care a solicitat SRL „Dinaraprim” în regim de urgență sau cel mult până la data de 31 mai 2015 să evacueze de pe teritoriul parcării toate bunurile care îi aparțin, în caz contrar, la expirarea termenului acordat, lichidatorul SA „Autocomtrans” va purcede la evacuarea forțată a bunurilor, iar cheltuielile de evacuare vor fi puse pe seama SRL „Dinaraprim”.

Prin notificarea nr. A/639 din 16 mai 2015 alte pretenții din partea administratorului insolvabilității către SRL „Dinaraprim” nu au fost înaintate. La 21 mai 2015, fostul lichidator al SA „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, Dogot Constantin, a depus o cerere de validare a popririi la Curtea de Apel Chișinău, prin care a solicitat validarea creanței terțului poprit SRL „Dinaraprim” în sumă de 93 205 lei, încasarea de la terțul proprit SRL „Dinaraprim” a acestei sume și aplicarea sechestrului asupra tuturor bunurilor și mijloacelor bănești ale terțului poprit în vederea asigurării acțiunii. A menționat reclamantul că proprietar al terenului pe care sunt amplasate bunurile imobile ale SA „Autocomtrans” cu nr. cadastral 0100404.413 de pe adresa mun.

Chișinău, str. Cucorilor 58 este Primăria mun. Chișinău și că acest teren urma să fie atribuit în arendă doar cu acordul proprietarului. A indicat reclamantul că contractul de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 în special pct. 2.2.7 a fost încheiat între SA „Autocomtrans” și SRL „Dinaraprim” în lipsa acordului prealabil al proprietarului terenului, în persoana Consiliului municipal Chișinău. A solicitat reclamantul SRL „Dinaraprim” declararea nulității absolute a contractului de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 încheiat între SRL „Dinaraprim” și SA „Autocomtrans”. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017 acțiunea depusă de SRL „Dinaraprim” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 21 iulie 2017 SRL „Dinaraprim” a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 a fost admis apelul declarat de către SRL „Dinaraprim”, a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017 și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii SRL „Dinaraprim” cu declararea nulă a contractului de activitate în comun nr. 01/14 , încheiat la 26 iunie 2014 între SRL „Dinaraprim” și SA „Autocomtrans” cu aducerea părților în poziția inițială, a fost încasat de la SA „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, în beneficiul SRL „Dinaraprim” cheltuielile de judecată și anume taxa de stat în prima instanță în mărime de 270 de lei și în instanța de apel în mărime de 203 lei. La 24 ianuarie 2018, lichidatorul SA „Autocomtrans”, Oleg Muntean, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel a apreciat incorect natura raportului juridic și nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată. 2 Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI din 04 mai 2007, la care face trimitere SRL „Dinaraprim”, stabilește nulitatea în cazul încheierii contractelor de locațiune. În speță, însă, părțile au încheiat un contract de societate civilă. Or, conform art. 1339 Codul civil, prin contract de societate civilă, două sau mai multe persoane (asociați, participanți) se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărțind între ele foloasele și pierderile.

Respectiv, indică că anume aceste acțiuni au fost prevăzute în contractul nr. 01/14 din 26 iunie 2014, încheiat între SA „Autocomtrans” și SRL „Dinaraprim”, deoarece primul a transmis dreptul asupra terenului, iar SRL „Dinaraprim” s-a obligat să organizeze prestarea serviciilor de parcare a automobilelor în scopul obținerii profitului pentru ambele părți contractante. Mai mult, în contractul nr. 01/14 din 26 iunie 2014 nu este prevăzut expres că acesta este unul de locațiune. Astfel, temeiul de nulitate la care face trimitere SRL „Dinaraprim” nu este aplicabil în speță. Nu pot fi reținute susținerile apelantului precum că la încheierea contractului a cărui anulare o solicită, nu a cunoscut că terenul nu-i aparține SA „Autocomtrans” și că este unul public.

Însă, potrivit prevederilor Codului civil, datele din Registrul cadastrului sunt publice, astfel nimeni nu i-a interzis și nici nu i-a creat impedimente apelantului să manifeste un comportament de bună-credință în raporturile civile și să afle informații despre bunul care îl contractează. La 15 martie 2018 și suplimentar la 05 aprilie 2018, SRL „Dinaraprim” a depus referință prin care a solicitat ca recursul declarat de către lichidatorul SA „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen. Or, din materialele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 05 decembrie 2017, iar la 24 ianuarie 2018 lichidatorul SA „Autocomtrans”, Oleg Muntean, a depus cererea de recurs. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 martie 2018 a considerat recursul admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe din următoarele considerente.

3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe. Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că, la 26 iunie 2014 între SRL „Dinaraprim” și SA „Autocomtrans” a fost încheiat contractul nr. 01/14 de activitate comercială în comun (f.d. 8). Conform pct. 1.1 al contractului menționat SA „Autocomtrans” a transmis SRL „Dinaraprim” un teren cu suprafața de 8032 m2 pe teritoriul său în mun. Chișinău, str. Cucorilor 58, pentru organizarea prestării serviciilor de parcare a automobilelor în scopul obținerii profitului de ambele părți contractante.

Pct. 2.1.1. SA „Autocomtrans” a fost obligată să transmită SRL „Dinaraprim” terenul destinat unei parcări auto, menționat în pct. 1.1 al prezentului contract. Iar, conform pct. 2.2.2 SA „Autocomtrans” s-a obligat să achite toate plățile și taxele de stat necesare pentru desfășurarea activității de prestare a serviciilor de parcare a automobilelor. Din actele cauzei rezultă că, la 16 mai 2015 fostul lichidator, Dogot Constantin, a expediat notificarea nr. a/639 prin care a solicitat SRL „Dinaraprim” în regim de urgență sau cel mult pînă la 31 mai 2015 să evacueze de pe teritoriul parcării toate bunurile care îi aparțin, în caz contrar, la expirarea termenului acordat lichidatorul SRL „Autocomtrans” va purcede la evacuarea forțată a bunurilor, iar cheltuielile de evacuare vor fi puse pe seama SRL „Dinaraprim”.

La fel, din actele cauzei rezultă că, la demersul SRL „Dinaraprim” către Consiliul mun. Chișinău, prin scrisoare din 29 iulie 2015 i-a fost comunicat că prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 15/19 din 14 aprilie 2003 SA „Autocomtrans” i-au fost stabilite plăți anuale pentru folosirea terenurilor proprietate municipală, aferente imobilelor private din str. Cucorilor 58. S-a mai comunicat că potrivit legislației în vigoare, atribuirea în arendă a terenului poate fi de către proprietar, în cazul dat de către Consiliul mun. Chișinău. SA „Autocomtrans” la moment, față de administrația publică locală, pentru folosirea terenurilor din str. Cucorilor 58, are o datorie în sumă de 997061,71 de lei (f.d.10).

În baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 15/19 din 14 aprilie 2003 a fost stabilită plata anuală pentru folosirea terenului din str. Cucorilor 58 de către SA „Aucomtrans”, iar lunar urma a fi achitată suma de 8000 de lei pentru arenda teritoriului conform contractului din 31 ianuarie 2015 (f.d.56-57). Astfel, la 30 septembrie 2016, SRL „Dinaraprim” a înaintat acțiune în instanța de judecată prin care a solicitat declarare nulității absolute a contractului de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 cu aducerea părților în poziția inițială, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. Drept temei de nulitate absolută a actului juridic menționat reclamantul a invocat prevederile art. 17 al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI din 04 mai 2007, art. 216 alin. (1), 217 alin. (3), 219 alin. (1), 228 alin. (1), 231 și 220 alin. (1) Codul civil.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia respingerii acțiunii, concluzionând că în cazul de speță nu poate fi invocată nulitatea absolută a contractului și că sunt relații comerciale în comun, așa 4 cum sunt reglementate de contract și nu pot fi calificate drept relații de arendă, după cum susține reclamantul în acțiune. La fel, a stabilit prima instanță că la încheierea contractului din 26 iunie 2014 nu era necesar acordul Primăriei mun. Chișinău, iar lipsa acestuia nu duce la nulitatea actului juridic prevăzut de art. 228 Codul civil. Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului declarat de SRL „Dinaraprim”, casării hotărârii primei instanțe și emiterii unei noi hotărâri de admitere a acțiunii cu declararea nulă a contractului de activitate comercială în comun nr. 01/14 din 26 iunie 2014 și aducerea părților în poziția inițială.

În susținerea poziției date, Curtea de Apel Chișinău, aplicând prevederile art. 17 din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice în coroborare cu art. 217 și 220 Codul civil a reținut că actul juridic încheiat, contractul de activitate comercială în comun contravine legii și urmează a fi declarat nul. A mai reținut instanța de apel că, în speță este vorba despre relații de arendă, deși contractul a cărei nulitate se solicită este denumit contract de activitate comercială. A concluzionat că terenul transmis în baza contractului din litigiu aparține Primăriei mun. Chișinău, iar prin scrisoarea Consiliului mun. Chișinău a fost comunicat că SA „Autocomtrans” i s-au stabilit plăți pentru folosirea terenului proprietate municipală, iar atribuirea în arendă a terenurilor poate fi doar de către proprietar, în cazul dat doar de către Consiliul mun.

Chișinău. La fel, instanța de apel a stabilit că SRL „Dinaraprim” transfera lunar SA „Autocomtrans” suma de 8000 de lei pentru arenda terenului conform contractului din 31 ianuarie 2015. Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie legală și întemeiată reieșind din următoarele. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, după cum rezultă din actele cauzei obiectul prezentului litigiu, al cărui nulitate absolută o cere reclamantul este contractul nr. 01/14 de activitate comercială în comun (f.d.8).

5 Deși are denumirea de contract de activitate comercială în comun reclamantul/recurent susține că de fapt sunt relații de arendă și pentru transmiterea terenului fără acordul proprietarului, așa cum o cer prevederile art. 17 al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 121-XVI din 04.05.2007, contractul este lovit de nulitate absolută. Conform art. 17 alin. (1) al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr. 12l-XVI din 04.05.2007, fondurile fixe și alte active pe termen lung neutilizate de instituțiile publice, de întreprinderile de stat/municipale și de societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public (denumite în continuare active neutilizate) pot fi date în locațiune cu acordul prealabil al autorității administrației publice centrale sau locale, care va decide asupra modului de selectare a locatarului, în conformitate cu legislația.

Conform alin.(2) al aceluiași articol, contractele de locațiune încheiate fără acordul indicat la alin.(1) sunt lovite de nulitate absolută. Potrivit alin.(1) art. 216 Cod civil actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Conform art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Susținerea reclamantului că, contractul de activitate comercială în comun este nul prin prisma art.220 din Codul civil este greșită. În acest context Colegiul reține că, prevederile art. 220 alin. (1) Codul civil, indică că actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Actul juridic sau clauza care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule. În sensul normei enunțate este de înțeles că sancțiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma acestui alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligație de la care subiectul nu se poate sustrage sau nu o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziția lor, interzic săvârșirea unor acțiuni (norme prohibitive). La baza raporturilor juridice în litigiu stă contractul de activitate comercială în comun, care se analizează conform reglementărilor de drept comun.

Or, art. 1339 Codul civil stipulează expres că, prin contract de societate civilă, două sau mai multe persoane (asociați, participanți) se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărțind între ele foloasele și pierderile. Respectiv, Colegiul menționează că anume aceste acțiuni au fost prevăzute în contractul nr. 01/14 din 26 iunie 2014, încheiat între SA „Autocomtrans” și SRL „Dinaraprim”, deoarece primul a transmis terenul cu suprafața de 8032m2, iar ultimul s-a obligat să organizeze prestarea serviciilor de parcare a automobilelor în scopul obținerii profitului pentru ambele părți contractate. Mai mult, în contractul nr. 01/14 din 26.06.2014 nu este prevăzut expres că acesta este unul de locațiune.

Instanța de recurs conchide că anume din aceste motive concluzia instanței de apel este una greșită. Respectiv, nu poate fi schimbată natura juridică și înțelesul contractului calificat de părți, doar reieșind din copia ordinelor de plată, transferul plăților cu destinația arenda teritoriului. 6 Chiar dacă reclamantul susține că plata lunară era transferată ca arendă, din actele cauzei rezultă cu certitudine că aceasta plată nu se efectua în baza contractului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014, dar în temeiul contractului încheiat de părți la 31 ianuarie 2015, care nu constituie obiect de studiu în pricina dată.

Ca urmare, prin prisma reglementărilor speciale, nerespectarea obligației de transmitere în locațiune a terenului cu acordul proprietarului de către SA „Autocomtrans” nu are ca efect nulitatea contractului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014. Or, la încheierea contractului de activitate comercială în comun ambele părți și-au manifestat acordul conform art. 195 Codul civil de a presta servicii de parcare a automobilelor în scopul obținerii profitului de ambele părți contractate. Conform art. 195 Codul civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificare, stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Colegiul consideră că prima instanță just a concluzionat că nu poate constitui temei de admitere a acțiunii nici argumentul reclamantului/intimat privind nulitatea contractului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014 în temeiul art. 228 alin.(1) Codul civil, deoarece dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un act juridic. În speță, din sensul contactului de activitate comercială în comun din 26 iunie 2014 rezultă cu certitudine că obiectul contractului îl constituie transmiterea terenului cu scopul obținerii profitului de către ambele părți contractante și chiar dacă era necesar acordul Consiliului mun.

Chișinău, așa cum afirmă reclamantul/intimat, oricum acesta nu este determinant și nu duce la nulitatea contractului de activitate comercială în comun. În acest context, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare a hotărârii primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii, fiind întemeiată critica recurentului în sensul că instanța de apel și-a fundamentat concluzia doar pe susținerile reclamatului-intimat și că a aplicat eronat normele de drept material. Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, bazată pe aprecierea juridică cuvenită a probelor.

La fel, Colegiul consideră că prima instanță just a respins cerința de încasarea a cheltuielilor de judecată, deoarece prin prisma art. 94 CPC această cerere poate fi admisă doar în cazul admiterii acțiunii. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanța de apel și nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni 7 „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean, de a casa integral decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se admite recursul declarat de către lichidatorul Societății pe acțiuni „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, Oleg Muntean. Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017 și se menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Dinaraprim” împotriva Societății pe acțiuni „Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, intervenientul accesoriu Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău cu privire la declararea nulității contractului de activitate comercială în comun și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Nicolae Craiu Mariana Pitic Iurie Bejenaru 8