2rac-264/22 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

2rac-264/22 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-264/22

2-19107373-01-2rac-10112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cotruță, V. Cotorobai, I. Țurcanu)

DECIZIE

14 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Firma de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu

Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” împotriva Firmei de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, a fost casată

integral hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

constată:

La data de 26 iunie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva FPC „Ivaro” SRL cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 22 martie 2018, între

furnizorul SA „Apă-Canal Chișinău” și consumatorul non-casnic SRL „Ivaro” a fost

încheiat contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de

canalizare consumatorului non casnic nr.3-375-33, pentru locul de consum din mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor nr. 33. În aceeași zi a fost semnat și Acordul adițional nr.1,

care constituie parte integrantă a contractului, pentru locul de consum din mun. Chișinău,

str. Mitropolit Varlaam nr. 63 (magazin depozit).

1

Reclamanta a susținut că, pe durata relațiilor contractuale, a prelevat probe de ape

uzate pentru a verifica dacă consumatorul respectă condițiile de deversare a apelor uzate

în rețeaua publică de canalizare, din care motive la 31 octombrie 2016, 23 noiembrie

2016, 24 ianuarie 2017, 22 noiembrie 2017, 27 februarie 2018, 30 martie 2018, 26 aprilie

2018, 29 mai 2018, 27 iulie 2018, 22 august 2018, 26 septembrie 2018, 29 octombrie

2018, 21 noiembrie 2018 și 20 decembrie 2018, au fost prelevate probe de ape uzate din

mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam nr. 63 (magazin depozit).

A afirmat că, în temeiul rezultatelor de laborator, s-a constatat depășirea normelor

concentrațiilor maxime admisibile (CMA), acestea fiind aduse la cunoștința FPC „Ivaro”

SRL prin scrisorile nr. 1200/16085 din 09 noiembrie 2016, nr. 12010/7849 din 01

decembrie 2016, nr. 1200/991 din 01 februarie 2017, nr. 1200/17655 din 05 decembrie

2017, nr. 1200/1954 din 12 martie 2018, nr. 1200/5518 din 07 iunie 2018, nr. 1200/10313

din 06 august 2018, nr. 1200/11641 din 03 septembrie 2018, nr. 1200/13888 din 04

octombrie 2018, nr. 1200/16029 din 08 noiembrie 2018, nr. 1200/7279 din 29 noiembrie

2018, nr. 1200/18491 din 20 decembrie 2018.

A indicat că, drept urmare a neexecutării obligațiilor de plată de către FPC „Ivaro”

SRL, pentru perioada noiembrie 2016 - mai 2019 s-a format o datorie în sumă de 114

291,75 de lei.

Totodată, reclamanta a menționat că debitorul, fiind în întârziere de plată, urmează

să achite și o penalitate în sumă de 16 541,57 lei, calculată în conformitate cu clauzele

contractuale, în mărime de 0,1 % din suma neplătită pentru fiecare zi de întârziere.

În vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, SA „Apă-Canal Chișinău” a

expediat în adresa FPC „Ivaro” SRL reclamația nr. 05/4.1-05/203 din 16 aprilie 2019,

recepționată de către ultima, însă nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care s-a adresat

cu prezenta acțiune în judecată.

SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a

datoriei în sumă de 130 833,32 de lei și a taxei de stat în sumă de 3924,99 de lei.

Prin hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

La data de 18 februarie 2021, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat

de SA „Apă-Canal Chișinău” și a fost casată integral hotărârea din 17 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea

a fost admisă și s-a încasat din contul FPC „Ivaro” SRL în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” suma de 130 833,32 de lei, taxa de stat suportată în instanța de fond în sumă de

3924,99 de lei și taxa de stat suportată în instanța de apel în sumă de 2943,74 lei.

La data de 13 octombrie 2022, FPC „Ivaro” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat aplicarea în mod eronat a normelor de drept

material de către instanța de apel, precum și aprecierea în mod arbitrar a probelor anexate

2

la dosar.

Recurenta a afirmat că la momentul emiterii facturii privind preepurarea apei, atât

Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13

decembrie 2013, la care face trimitere intimata, cât și alte acte normative în vigoare, nu

reglementau metodologia de calculare, aprobare și aplicare a tarifelor diferențiate. SA

„Apă-Canal Chișinău” abuzează de poziția sa dominantă pe piață și având calitatea de

unic prestator pe piața serviciilor de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate,

impune autoritar spre plată recurentei tarife inechitabile ale căror sume variază de la o

lună la alta, fără a se ține cont de o formula și un tarif legal prevăzut de legislație.

A declarat că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că contractul

nr. 3-475-33 din 22 martie 2018, la care se referă intimata în factura fiscală, în bază

căruia a fost calculată pretinsa datorie, reglementează raporturile privind livrarea apei și

recepționarea apelor uzate în canalizarea municipală, dar nu și raporturile de recepționare

și preepurare a apelor uzate cu concentrații majore de poluanți. În acest sens, nu se

stabilește metodologia de calculare a tarifelor diferențiate pentru depășirea concentrațiilor

maxime admise în apele uzate, nivelele maxim admisibile, coeficienți de plată sau

condiții de plată.

FPC „Ivaro” SRL a relatat că SA „Apă-Canal Chișinău” nu are niciun temei legal

sau contractual să aplice ori să modifice noile tarife diferențiate pentru recepționarea

apelor uzate în lipsa unei formule concrete de calculare a tarifelor. Facturile poartă un

caracter unilateral și contravin Legii cu privire la plata pentru poluarea mediului.

Prin notificarea din 11 noiembrie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa SA „Apă-Canal Chișinău” copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 75, volumul II).

Prin referința depusă la 06 decembrie 2022, SA „Apă-canal Chișinău” a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală

și întemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei contestate la

17 august 2022 (f.d. 58, volumul II).

Astfel, recursul, declarat la 13 octombrie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 21 decembrie 2022 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat

și obiecțiile expuse în referință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la data de 22 martie

2018, furnizorul SA „Apă-Canal Chișinău” a încheiat cu consumatorul noncasnic FPC

„Ivaro” SRL contractul de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și

de canalizare a consumatorului noncasnic nr. 3-475-33, pentru locul de consum din mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor, 33, oficiu (f.d. 10-12).

Tot la 23 martie 2018 SA „Apă-Canal Chișinău” și FPC „Ivaro” SRL au semnat

acordul adițional nr. 1, ce constituie parte integrantă a contractului, pentru locul de

consum din: mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam, 63, magazin depozit (f.d. 13).

La 31 octombrie 2016, 23 noiembrie 2016, 24 ianuarie 2017, 22 noiembrie 2017,

27 februarie 2018, 30 martie 2018, 26 aprilie 2018, 29 mai 2018, 27 iulie 2018, 22 august

2018, 26 septembrie 2018, 29 octombrie 2018, 21 noiembrie 2018 și 20 decembrie 2018,

SA „Apă-Canal Chișinău” a prelevat probe de ape uzate de la locul de consum din mun.

Chișinău, str. Mitropolit Varlaam nr. 63 (f.d. 20, 25, 30, 33, 38, 41, 43, 45, 50, 55, 60, 65,

70, 75, volumul I).

Conform rezultatelor Laboratorului ape uzate agenți economici din cadrul SA „Apă-

Canal Chișinău”, s-a constatat depășirea normelor concentrațiilor maxime admisibile

(CMA) (f.d. 21, 26, 31, 34, 39, 42, 44, 46, 51, 56, 61, 66, 71, 76, volumul I).

Rezultatele menționate au fost aduse la cunoștința FPC „Ivaro” SRL prin scrisorile

nr. 1200/16085 din 09 noiembrie 2016, nr. 12010/7849 din 01 decembrie 2016, nr.

1200/991 din 01 februarie 2017, nr. 1200/17655 din 05 decembrie 2017, nr. 1200/1954

din 12 martie 2018, nr. 1200/5518 din 07 iunie 2018, nr. 1200/10313 din 06 august 2018,

nr. 1200/11641 din 03 septembrie 2018, nr. 1200/13888 din 04 octombrie 2018, nr.

1200/16029 din 08 noiembrie 2018, nr. 1200/7279 din 29 noiembrie 2018 și nr.

1200/18491 din 20 decembrie 2018.

Prin reclamația nr. 05/4.1-05/203 din 16 aprilie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a

solicitat FPC „Ivaro” SRL achitarea în termen de 10 zile a datoriei în sumă de 123 731,12

lei, formată din 106 731, 12 lei – plata pentru serviciile prestate și 16 744,55 de lei –

penalitate în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi întârziată (f.d. 15).

Reclamația a fost recepționată de către FPC „Ivaro” SRL la data de 26 aprilie 20219,

însă, ultima nu a oferit niciun răspuns (f.d. 16).

Potrivit Actului de control al datoriilor la serviciile de canalizare în cazul depășirii

normelor CMA, întocmit de SA „Apă-Canal Chișinău”, la situația din data de 21 iunie

2019, datoria FPC „Ivaro” SRL constituie 130 833,32 de lei (f.d. 17-19).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Apă-Canal Chișinău” a

solicitat încasarea din contul FPC „Ivaro” SRL a datoriei în mărime de 130 833,32 de lei

(114 291,75 de lei – plata pentru serviciile prestate, pentru perioada noiembrie 2016 –

mai 2019 și 16 541,57 de lei – penalitate) și a taxei de stat în mărime de 3924,99 de lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei acțiuni, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acesteia și a respins-o integral.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de SA „Apă-

4

Canal Chișinău”, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat integral hotărârea

primei instanțe, pronunțând o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost admisă și s-a încasat

din contul FPC „Ivaro” SRL în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” suma de 130 833,32

de lei, taxa de stat suportată în instanța de fond în sumă de 3924,99 de lei și taxa de stat

suportată în instanța de apel în sumă de 2943,74 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, contrar constatărilor efectuate de

către instanța de fond, solicitările formulate în acțiune sunt întemeiate, întrucât

consumatorul non casnic FPC „Ivaro” SRL nu deține stație de preepurare, iar SA „Apă-

Canal Chișinău” a făcut dovada depășirii CMA în apele uzate deversate în sistemul

public de canalizare de către pârâtă. Prin urmare, FPC „Ivaro” SRL necesită să achite

plățile suplimentare pentru preepurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți,

conform facturilor primite, necontestate în modul stabilit.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la

dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul litigios, constată că

instanța de apel a apreciat greșit circumstanțele importante pentru justa soluționarea a

cauzei, din următoarele motive.

Potrivit art. 22 alin. (1), (51), (52), (7), (17) (18) din Legea privind serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, cantitatea de substanțe

poluante în apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare trebuie să nu

depășească concentrația maxim admisibilă. Apele uzate trebuie să corespundă

prevederilor actelor normative în vigoare și ale contractului de furnizare/prestare a

serviciului, astfel încât prin natura, cantitatea ori calitatea lor să nu conducă la: a)

degradarea construcțiilor și instalațiilor componente ale sistemelor centralizate publice de

canalizare; b) diminuarea capacității de transport a rețelelor și a canalelor colectoare; c)

perturbarea funcționării normale a stației de epurare, cauzată de depășirea debitului și a

încărcării sau de inhibarea proceselor de epurare; d) apariția unor pericole pentru igiena și

sănătatea populației sau a personalului în procesul de exploatare a sistemului; e) apariția

pericolelor de explozie.

În cazul în care apele uzate evacuate în rețelele publice de canalizare nu corespund

cerințelor impuse de operator în acordul de preluare a apelor uzate, consumatorii, cu

excepția celor casnici, au obligația să monteze stații proprii de epurare sau de preepurare

a apelor uzate.

În cazul nerespectării normativelor de evacuare a apelor uzate stabilite în acordul

de preluare, operatorul dispune înlăturarea cauzei de neconformitate în termen de cel

mult 10 zile, fiind în drept să retragă acordul de preluare și/sau să sisteze

furnizarea/prestarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare pînă la

înlăturarea cauzelor ce au condus la încălcarea normativelor stabilite.

Stabilirea condițiilor de evacuare a apelor uzate de la agenții economici în sistemele

de canalizare ale localităților, precum și a concentrațiilor maxim admisibile de poluanți în

apele uzate, se efectuează de către operator cu respectarea normativelor deversării limitat

admisibile în emisare, stabilite de legislația în vigoare. Operatorul poate efectua controlul

inopinat al evacuării apelor uzate de la agenții economici și/sau prelevarea probelor în

scopul verificării calității apelor uzate deversate în rețelele de canalizare.

5

Pentru depășirea normativelor la deversarea apelor uzate în sistemul de canalizare,

operatorul calculează și aplică plăți suplimentare conform legislației în vigoare și/sau

contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.

La deversarea de către agenții economici a apelor uzate în sistemul de canalizare al

localității, ale căror volum și nivel de poluare nu depășesc normativele aprobate în modul

stabilit de legislația în vigoare, se aplică tarifele în vigoare pentru serviciul de evacuare a

apelor uzate.

În cazul în care volumul substanțelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen

pentru 5 zile (CBO5), precum și alți indicatori depășesc normativele aprobate în modul

stabilit de legislație sau în acordul de preluare, se aplică plăți suplimentare proporționale

depășirii concentrațiilor maxim admisibile, conform Regulamentului privind cerințele de

colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpuri de

apă pentru localitățile urbane și rurale.

Prevederi similare au fost stipulate în pct. 4.2.27 din contractul de furnizare a

serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a consumatorului

noncasnic nr. 3-475-33 din 22 martie 2018 și pct. 4.2.12, completat prin acordul adițional

nr. 1, potrivit cărora consumatorul noncasnic este obligat să respecte condițiile procesului

de deversare a apelor uzate, să nu evacueze în sistemul public de canalizare substanțe

interzise spre deversare și substanțe care pot provoca avarieri ale rețelelor sau pot afecta

funcționarea instalațiilor de epurare, să nu depășească normativele CMA de poluare a

apelor uzate la deversarea în sistemul public de canalizare.

În pct. 5.7 din contractul nr. 3-475-33 din 22 martie 2018 se stipulează că, în cazul

în care volumul substanțelor în suspensie, consumul biochimic de oxigen pentru 5 zile

(CBO 5), precum și alți indicatori depășesc normativele aprobate în modul stabilit de

legislația în vigoare, se aplică tarife diferențiate, calculate proporțional cu indicii

normativelor indicate, conform condițiilor contractuale. În cazul în care condițiile de

evacuare a apelor în rețeaua publică de canalizare nu sunt respectate, consumatorul non

casnic prezintă operatorului argumentarea respectivă, cu indicarea cauzelor neîndeplinirii

condițiilor de deversare. Argumentarea se examinează de către operator în termen de 10

(zece) zile, luându-se decizia de încheiere cu consumatorul non casnic a unui contract de

evacuare a apelor uzate supraîncărcate la tarife majorate.

Materialele cauzei atestă că potrivit rapoartelor de încercări nr. 1044 din 07

noiembrie 2016, nr. 1126 din 30 noiembrie 2016, nr. 57 din 31 ianuarie 2017, nr. 1688

din 29 noiembrie 2017, nr. 284 din 05 martie 2018, nr. 404 din 05 aprilie 2018, nr. 512

din 03 mai 2018, nr. 620 din 05 iunie 2018, nr. 897 din 01 august 2018, nr. 1020 din 29

august 2018, nr. 1231 din 02 octombrie 2018, nr. 1431 din 05 noiembrie 2018, nr. 1577

din 27 noiembrie 2018 și nr. 1695 din 18 decembrie 2018 a probelor de ape uzate

deversate în sistemul public de canalizare prelevate din căminul de control din str. M.

Varlaam, 63, s-au depistat depășiri ale normativelor concentrațiilor maxim admisibile

(CMA).

Drept rezultat al depistării depășirii normativelor concentrațiilor maxim admisibile

la ingredientele indicate în rapoartele de încercări, SA „Apă-Canal Chișinău” a eliberat

facturile fiscale: seria AAA nr. 6678816 din 30 noiembrie 2016, seria AAA nr. 8008794

6

din 12 decembrie 2016, seria AAD nr. 3931687 din 29 decembrie 2017, seria AAE nr.

5424417 din 29 iunie 2018, seria AAE nr. 8683913 din 30 august 2018, seria AAF nr.

1229433 din 29 septembrie 2018, seria AAF nr. 3151156 din 31 octombrie 2018, seria

AAF nr. 5235999, din 29 noiembrie 2018, seria AAF nr. 7262140 din 26 decembrie

2018, seria AAG nr. 5475745 din 26 aprilie 2019.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că obiectul contractului

de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a

consumatorului non casnic nr. 3-475-33 din 22 martie 2018, cu acordul adițional nr. 1,

constituie furnizarea serviciului public de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a

consumatorului non casnic pentru locul de consum din mun. Chișinău, str. Mitropolit

Varlaam, 63, iar prevederi privind realizarea de către operator a serviciului de preepurare

a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți față de concentrațiile maxim-

admisibile evacuate de consumatorul non casnic, nu au fost stipulate, precum și nici un

acord suplimentar în acest sens nu a fost încheiat între părți.

Astfel, în cazul omisiunii operatorului sistemului public de alimentare cu apă și de

canalizare de a reglementa contractual condițiile cu privire la calcularea tarifelor

diferențiate pentru cazurile de depășire de către consumator a concentrațiilor maxim-

admisibile de impurități în apele evacuate în sistemul public de canalizare, calcularea

acestora se face în conformitate cu prevederile Legii privind plata pentru poluarea

mediului nr. 1540 din 25 februarie 1998 și prin alte acte legislative.

Mai mult ca atât, intimata SA „Apă-Canal Chișinău” nu a demonstrat prin probe

pertinente prestarea de facto a serviciilor de preepurare a apei uzate cu concentrații

majorate de poluanți față de concentrațiile maxim-admisibile evacuate de consumatorul

non casnic FPC „Ivaro” SRL.

Respectiv, prima instanță a concluzionat just că toate acțiunile întreprinse de către

SA „Apă-Canal Chișinău”, privind impunerea FPC „Ivaro” SRL să achite sumele pentru

serviciul de preepurare a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți față de

concentrațiile maxim-admisibile evacuate de consumatorul noncasnic, exteriorizate prin

facturile fiscale enumerate supra, sunt neîntemeiate. Or, acestea nu au un substrat

material legal sau contractual, întrucât SA „Apă-Canal Chișinău” și FPC „Ivaro” SRL nu

au prevăzut în actele juridice bilaterale încheiate prestarea serviciului de preepurare a

apei uzate.

Conform prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013,

facturarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare se efectuează în

conformitate cu prevederile contractului de furnizare/prestare a serviciului.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele intimatei care își întemeiază acțiunea în

baza prevederilor pct. 65 literele j) și v) din Regulamentul cu privire la serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 271 din

16 decembrie 2015 și pct. 10 și 11 din Regulamentul privind cerințele de colectare,

epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în corpuri de apă

pentru localitățile urbane și rurale nr. 950 din 25 noiembrie 2013, or, calcularea spre plată

a unor sume pentru servicii care nu au fost consemnate contractual de părțile litigiului

este ilegală.

7

Mai mult ca atât, în perioada noiembrie 2016 – mai 2019, când au fost emise facturi

fiscale pentru serviciile de canalizare în cazul depășirii normelor CMA (cu aplicarea

tarifului diferențiat), Regulamentul privind cerințele de colectare, epurare și deversare a

apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisare pentru localitățile urbane și rurale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013, nu conținea

modalitatea de calcul a tarifului diferențiat de plată în cazul depășirii normativelor

concentrațiilor maxim admisibile (CMA).

Modalitatea de calcul legală a fost prevăzută numai începând cu luna mai 2020,

adică după emiterea ultimii facturi fiscale din 26 aprilie 2019, când Regulamentul

menționat a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 112-114 din 08 mai 2020.

Astfel, intimata SA „Apă-Canal Chișinău” unilateral și în lipsa unei formule de

calcul, a stabilit tariful diferențiat și a calculat în sarcina recurentei plăți suplimentare

pentru deversarea apelor uzate cu concentrații maxim admisibile (CMA).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai reține că prin decizia

Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-61 din 04 decembrie 2017 (f.d. 93-107,

volumul I), SA „Apă-Canal Chișinău” i-a fost aplicată amendă pentru încălcarea

prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012,

pentru emiterea facturilor ilegale și incorecte, care au aptitudinea de a induce

consumatorii finali în eroare, dat fiind faptul că au fost emise pentru servicii care nu sunt

prevăzute în clauzele contractuale și care de facto nu au fost prestate FPC „Ivaro” SRL.

Consiliul Concurenței a constatat că, reieșind din lipsa clauzelor contractuale privind

indicii normativi (condițiile de deversare), SA „Apă-Canal Chișinău” urma să aplice

normele din Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540 din 25 februarie 1998,

în care este prevăzut în mod expres că plata pentru poluarea mediului se face la bugetul

de stat. Însă, contrar acestor prevederi legale, SA „Apă-Canal Chișinău” a aplicat Legea

privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie

2013, cu scopul de a încasa plățile pentru depășirea concentrații maxim admisibilă de

poluanți în apele uzate evacuate, în contul său. SA „Apă-Canal Chișinău” nu are încheiat

contract de recepționare și epurare a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți cu

FPC „Ivaro” SRL, iar serviciul menționat în facturile fiscale, în baza cărora se percepe

tariful diferențiat, în fapt nu este prestat de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Prin urmare, Consiliul Concurenței a constatat că SA „Apă-Canal Chișinău”, fiind

unicul operator ce prestează serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare în or.

Chișinău, deține o poziție abuziv dominantă pe piață și prin urmare, aplică

discriminatoriu tarifele în mod diferit față de agenții economici în lipsa unui contract

privind recepționarea și epurarea apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți.

Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-61 din 04 decembrie 2017, care

se referă la o mare parte din facturile fiscale ce fac obiectul prezentului litigiu, a fost

menținută prin hotărârea irevocabilă din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că este întemeiată și legală concluzia primei instanțe cu privire la respingerea

integrală a acțiunii depuse de SA „Apă-Canal Chișinău”, ca fiind neîntemeiată. Or,

8

intimata a omis să prezinte probe pertinente și concludente cu privire la modalitatea de

calculare/determinare a tarifului diferențiat aplicat în cazul depășirii concentrației

maxime admisibile în apele uzate și evacuate în sistemele publice de canalizare, cât și să

prezinte un act juridic încheiat între părți privind recepționarea și epurarea apelor uzate

cu concentrații majorate de poluanți.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe

este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu aprecierea eronată a

circumstanțelor cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Firma de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” împotriva Firmei de Producție și Comerț „Ivaro” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

Mariana Pitic

9