3ra-23/23 — contestarea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ

3ra-23/23 — contestarea actelor administrative si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-23/23

2-20047473-01-3ra-11012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Javelin N.A.”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Societății cu Răspundere Limitată „Javelin N.A.” împotriva Serviciului Vamal al

Republicii Moldova și Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Javelin

N.A.” și menținută hotărârea din 10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea,

constată:

La 23 aprilie 2020, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Javelin N.A.” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova și Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actelor administrative

și obligarea emiterii actului administrativ.

În susținerea acțiunii, a indicat că la data de 03 aprilie 2019, SRL „Javelin

N.A.”, în persoana administratorului Ion Țîțu, a depus către Biroul Vamal Centru

o cerere prin care a statuat faptul că, în conformitate cu declaratiile vamale

nr. 2021I1178 și 2021I1179 din 08 martie 2019, întreprinderea a importat din

Germania: tractor rutier uzat „MAN TGX 18.480” – 1 buc. cu valoarea statistică

de 356 330,39 de lei și tractor rutier uzat „MAN TGX 18.480” – 1 buc. cu

valoarea statistică de 354 881,89 de lei, originea mărfurilor - Germania (DE), fără

aplicarea tratamentului tarifar preferențial, astfel, fiind achitate taxele vamale în

sumă de 28 506,43 de lei și 28 390,55 de lei.

1

Ulterior vămuirii mărfurilor menționate, au fost obținute dovezile de

origine – certificatele EUR.1 nr. D1086405 din 14 martie 2019 și EUR.1

nr. D1086406 din 14 martie 2019.

În acest sens, SRL „Javelin N.A.” a prezentat în original certificatele sus-

indicate și a solicitat aplicarea tratamentului tarifar preferențial prin modificarea

declarației vamale (rubrica 36) și restituirea sumelor încasate în plus prin

prezentarea de dovezi art. 33 alin. (1) din Codul vamal și art. 23 alin. (1) din

Convenția regională din 09 decembrie 2009 cu privire la regulile de origine

preferențiale pan-euro-mediteraniene.

La data de 07 februarie 2020, Biroul Vamal Centru a expediat în adresa

SRL „Javelin N.A.” scrisoarea nr. 1940, prin care a refuzat restituirea sumelor

pretinse în condițiile elucidate supra.

Totodată, Biroul Vamal Centru a opinat că certificatele EUR.1

nr. D1086405 din 14 martie 2019 și EUR.1 nr. D1086406 din 14 martie 2019 nu

sunt conforme prin prisma dispozițiilor prevăzute pentru regimul de comerț

preferențial cu Uniunea Europeană.

Suplimentar, întru justificarea refuzului său, Biroul Vamal Centru a făcut

trimitere la scrisoarea nr. 28/06-636 din 17 ianuarie 2020, nefiind clar cine este

semnatarul scrisorii, iar conținutul acesteia nu a fost adus la cunoștința

SRL „Javelin N.A.”.

Astfel fiind, a calificat refuzul Biroului Vamal Centru drept unul

neîntemeiat și ilegal, motiv pentru care, la data de 17 februarie 2020, s-a adresat

cu cerere prealabilă către Serviciul Vamal al Republicii Moldova prin care a

solicitat, inter alia, aplicarea tratamentului tarifar preferențial prin modificarea

declarației vamale, precum și restituirea sumelor de 28 506,43 lei și 28 390,55 de

lei, achitate cu titlu de taxe vamale la importarea a două tractoare (declarațiile

vamale nr. 2021I1178 și 2021I1179 din 08 martie 2019).

Prin răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-4303 din 20 martie 2020,

recepționat la 24 martie 2020, solicitările SRL „Javelin N.A.” au fost respinse,

iar acțiunile Biroului Vamal Centru au fost confirmate legale și întemeiate.

Drept temei, au fost invocate răspunsurile Autorității Vamale din Germania

nr. Z 4215 F-362/19-1 din 29 noiembrie 2019 și nr. Z 4215 B-19/19-B 1205 din

21 octombrie 2019, prin care se atestă că vehiculele menționate în certificatele

EUR.1 nr. D1086405 și EUR.1 nr. D1086406, nu sunt originare din Uniunea

Europeană, precum este definit în Protocolul regulilor de origine aplicabile în

cadrul Acordului de Asociere RM-UE, în conformitate cu Convenția PEM.

A explicat că copia acestor scrisori nu a fost anexată la răspunsul

Serviciului Vamal și nu au fost remise nici urmare a solicitării separate a

SRL „Javelin N.A.” din 27 martie 2020.

Prin urmare, autoritățile publice pârâte Biroul Vamal Centru și Serviciul

Vamal al Republicii Moldova nu au probat în ordinea stabilită temeiul de refuz al

aplicării tratamentului tarifar preferențial solicitat de SRL „Javelin N.A.”.

A considerat că, în lipsa probelor certe și concludente, refuzul de a aplica

tratamentul tarifar preferențial este neîntemeiat, ilegal și pur declarativ,

2

atestându-se un potențial exces de putere a autorității în a da interpretare și

apreciere faptelor.

Mai mult, la caz, se atestă o încălcare vădită a principiilor transparenței

acțiunilor autorităților publice, comunicării și cooperării consacrate la art. 32-34

din Codul administrativ, or, potrivit conținutului răspunsurilor organului

administrativ, nu au fost elucidate componentele/criteriile/caracteristicile

incompatibile cu standardele obligatorii pentru încadrarea celor două certificate

în rigorile legale.

Contrar art. 87 alin. (1) lit. a) și lit. c), 88 alin. (1) din Codul administrativ,

a enunțat că nici Biroul Vamal Centru și nici Serviciul Vamal nu au respectat

obligația de a prezenta documentele deținute relevante la caz.

În pofida acestei obligații, SRL „Javelin N.A.” a solicitat remiterea

documentelor pe care și-a întemeiat poziția organul administrativ, însă până la

data adresării în instanță nu a recepționat nicio copie de pe înscrisurile solicitate.

Pe cale de consecință, a specificat că procedura administrativă este viciată

fundamental, or, în lipsa probelor invocate de organul administrativ și potrivit

principiului idem est non esse et non probari (este același lucru a nu exista și a

nu fi dovedit), rezultă că tratamentul tarifar preferențial trebuie aplicat, cu

restituirea sumelor achitate de SRL „Javelin N.A.”.

Per a contrario, urmează a fi reținut că SRL „Javelin N.A.”, la rândul său,

a prezentat certificatele EUR.1 nr. D1086405 și EUR.1 nr. D1086406, care

confirmă originea mărfurilor, întru susținerea aplicării tratamentului preferențial.

Or, pârâții Biroul Vamal Centru și Serviciul Vamal al Republicii Moldova,

în mod neîntemeiat, au susținut că vehiculele importate nu sunt de origine, în

sensul dispozițiilor prevăzute pentru regimul de comerț preferențial cu Uniunea

Europeană.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Convenția Regională cu privire la

regulile de origine preferențial pan-euro-mediteraneene din 09 decembrie 2009

(la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 111 din 28 mai 2015),

certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED se eliberează de către

autoritățile vamale ale părții contractante exportatoare la cererea scrisă a

exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său

autorizat.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, exportatorul care solicită

eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED trebuie

să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale din partea

contractantă exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație a

mărfurilor EUR.1 sau EUR-MED, toate documentele necesare care fac dovada

caracterului originar al produselor respective, precum și a îndeplinirii tuturor

celorlalte condiții prevăzute de prezenta convenție.

În sensul normelor citate, dar și în scopul demonstrării originii vehiculelor

importate, SRL „Javelin N.A.” a prezentat certificatele de circulație EUR.1

nr. D1086405 și EUR.1 nr. D1086406, probând astfel temeiul de aplicare al

tratamentului preferențial.

3

A relevat că răspunsul Biroului Vamal Centru și al Serviciului Vamal al

Republicii Moldova contravine în mod direct normelor enunțate mai sus.

Așadar, Serviciul Vamal susține că urmare a solicitării de asistență

administrativă a autorității vamale din statul de export (Republica Germania),

ultima a informat că vehiculele respective „nu sunt originare din Uniunea

Europeană așa cum este definit în Protocolul regulilor de origine aplicabile în

cadrul Acordului de Asociere RM-UE, în conformitate cu Convenția PEM”.

O atare accepțiune ar echivala cu o încălcare flagrantă comisă de

autoritatea vamală din statul de export, or, din moment ce respectiva este

competentă să elibereze un certificat de circulație de tip EUR.1 pentru

confirmarea originii mărfurilor, este exclus ca aceeași autoritate să nege ulterior

originea mărfurilor.

Mai cu seamă că, anterior emiterii unui asemenea certificat, autoritatea

vamală din statul de export are la îndemână mijloacele necesare pentru a verifica

și a se asigura că mărfurile au într-adevăr un caracter originar, în consecință fiind

exclusă o eventuală eroare în procesul de eliberare a certificatului de circulație.

În lipsa accesului la scrisorile expediate de Autoritatea vamală din

Republica Germania, a considerat că sunt posibile două ipoteze: fie un răspuns

care să infirme caracterul originar al vehiculelor și să combată certificatele de

circulație prezentate de SRL „Javelin N.A.” nu există, fie răspunsul nu a fost

interpretat în mod corect, potrivit Convenției PEM sau traducerea acestuia din

limba în care a fost furnizat este greșită.

Subsidiar, a conchis că Serviciul Vamal în mod neîntemeiat și declarativ a

invocat pretinsele „îndoieli justificate” în sensul art. 32 alin. (6) din Convenția

Regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene,

or, chiar din conținutul normei rezultă că îndoiala trebuie să fie justificată, nu

doar declarativă.

La caz însă, niciunul dintre pârâți nu a motivat justificarea solicitării

asistenței și, pe cale de consecință, și-au exercitat puterea discreționară în mod

arbitrar.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 206, 211, 212, 224 din Codul

administrativ.

A solicitat: 1) admiterea acțiunii; 2) constatarea ca fiind ilegale,

neîntemeiate și anularea răspunsurilor Biroului Vamal Centru și ale Serviciului

Vamal al Republicii Moldova, exprimate prin scrisorile nr. 1940 din 07 februarie

2020 și nr. 28/11-4303 din 20 martie 2020; 3) obligarea Biroului Vamal Centru

și Serviciului Vamal al Republicii Moldova să aplice tratamentul tarifar

preferențial, prin modificarea declarațiilor vamale nr. 2021I1178 și 2021I1179

din 08 martie 2019, rubrica 36, cu restituirea către SRL „Javelin N.A.” a sumelor

de 28 506,43 de lei și 28 390,55 de lei, achitate cu titlu de taxe vamale la

importarea tractorului rutier uzat „MAN TGX 18.480” – 1 buc. cu valoarea

statistică de 356 330,39 de lei și tractorului rutier uzat „MAN TGX 18.480” – 1

buc. cu valoarea statistică de 354 881,89 de lei, originea mărfurilor – Germania

(DE).

4

Prin hotărârea din 10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea.

La 21 februarie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) din Codul administrativ, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Javelin

N.A.” a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 10 februarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 08 aprilie 2022, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a fost prezentată

motivarea apelului, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul depus de SRL „Javelin N.A.” și menținută hotărârea din

10 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că din motivul existenței suspiciunilor apărute la originea

mărfurilor, prin scrisoarea nr. 28/06-6417 din 17 aprilie 2019, Serviciul Vamal a

solicitat asistență administrativă de la Autoritățile Vamale ale Republicii

Germania, în vederea verificării ulterioare a certificatelor EUR.1 nr. D1086405

din 15 martie 2019 și EUR.1 nr. D1086406 din 15 martie 2019, recepționată la

data de 08 mai 2019, fapt confirmat prin copia avizului de recepție anexat la

materialele cauzei.

Drept urmare, Autoritatea Vamală din Germania a informat Serviciul

Vamal al Republicii Moldova, în baza răspunsurilor nr. Z 4215 F-362/19-1 din

29 noiembrie 2019 și nr. Z 4215 B-19/19-B 1205 din 21 octombrie 2019, precum

că, vehiculele menționate în certificatele EUR.1 nr. D1086405 din 15 martie 2019

și EUR.1 nr. D1086406 din 15 martie 2019, nu sunt originare din Uniunea

Europeană conform Protocolului II la Acordul de Asociere dintre Uniunea

Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale

acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, prin aplicarea

Anexei I la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-

euro-mediteraneene.

Astfel, au concluzionat instanțele de judecată că, în speță, acțiunile

întreprinse de Biroului Vamal Centru sunt legale și întemeiate, or, în rezultatul

examinării cererii SRL „Javelin N.A.” cu privire la aplicarea tratamentului tarifar

preferențial prin modificarea declarației vamale (rubrica 36) și restituirea sumelor

încasate în plus, au apărut suspiciuni în ceea ce privește autenticitatea

certificatelor EUR.1 nr. D1086405 din 15 martie 2019 și EUR.1 nr. D1086406

din 15 martie 2019.

Mai mult ca atât, chiar de către Autoritatea Vamală a Germaniei a fost

confirmat faptul că mărfurile acoperite de certificatele de origine EUR.1

nr. D1086405 din 15 martie 2019 și EUR.1 nr. D1086406 din 15 martie 2019, nu

corespund cerințelor pentru comerțul preferențial între RM și UE, în conformitate

cu condițiile din protocolul regulilor de origine aplicabil în cadrul Acordului de

Asociere RM-UE.

Având la bază raționamentele respective, instanțele au reliefat că pretențiile

SRL „Javelin N.A.” cu privire la anularea actului administrativ individual

5

defavorabil – refuzul Biroului Vamal Centru, exprimat prin răspunsul nr. 1940

din 07 februarie 2020, precum și decizia Serviciului Vamal nr. 28/11-4303 din

20 martie 2020, adoptată în procedura prealabilă sunt neîntemeiate.

Totodată, și cerința subsecventă cu privire la obligarea Biroului Vamal

Centru și Serviciului Vamal al RM să aplice tratamentul tarifar preferențial prin

modificarea declarațiilor vamale nr. 2021I1178 și 2021I1179 din 08 martie 2019,

rubrica 36, cu restituirea către SRL „Javelin N.A.” a sumelor de 28 506,43 de lei

și 28 390,55 de lei, achitate cu titlu de taxe vamale la importarea tractorului rutier

uzat „MAN TGX 18.480” – 1 buc. cu valoarea statistică de 356 330,39 de lei și

tractorului rutier uzat „MAN TGX 18.480” – 1 buc. cu valoarea statistică de

354 881,89 de lei, originea mărfurilor – Germania (DE) urmează a fi respinsă, or,

aceste cerințe sunt legate între ele și se deduc una din alta, astfel încât soluția dată

pe una din pretenții influențează soluția care urmează a fi dată pe cea de a doua

pretenție.

La 03 octombrie 2022, SRL „Javelin N.A.” a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la

12 decembrie 2022, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de admitere integrală a pretențiilor din acțiune.

În motivarea recursului, a invocat că soluția adoptată de către instanțele de

judecată inferioare este ilegală, dat fiind faptul că la judecarea cauzei a fost

aplicată în mod eronat legea, precum și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată – temeiuri prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de procedură

civilă, în sensul declarării recursului.

A susținut că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au apreciat și nu

au reținut ponderea determinantă, conferită prin efectul legii, a certificatelor

EUR.1 nr. D1086405 și EUR.1 nr. D1086406 din 15 martie 2019 pentru

soluționarea justă și corectă a cauzei.

La fel, Autorității Vamale din Germania, în calitate de autoritate vamală

din partea contractantă exportatoare, i s-a incumbat obligația, la momentul

eliberării certificatelor EUR.1, să solicite/verifice de la exportatorul din Germania

care solicită eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, toate

documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor

respective.

Or, conform art. 16 alin. (5) din Protocolul II „Definiția noțiunii de produse

originare și metodele de cooperare administrativă” al Acordului de Asociere RM-

UE, autoritățile vamale care eliberează certificatele de circulație a mărfurilor

EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru a verifica statutul de produse originare

al mărfurilor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în prezentul protocol. În

acest scop, acestea au dreptul să solicite orice dovadă și să efectueze orice

verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră

adecvat.

A accentuat că eliberarea unui certificat EUR.1 este precedată de o

verificare de către autoritățile vamale din țara exportatoare a documentelor care

dovedesc caracterul originar al mărfurilor în sensul Convenției PEM.

6

Astfel, instanța de apel nu a reținut faptul că până la proba contrară,

operează prezumția că orice certificat EUR.1 este valabil/autentic pentru a

beneficia de tratament tarifar preferențial, or, a fost eliberat în baza unui control

efectuat de către autoritatea vamală emitentă.

În pofida faptului că certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1

nr. D1086405 și EUR.1 nr. D1086406 din 15 martie 2019 sunt în prezent

valabile/neanulate, instanța de apel a reținut ca determinante două înscrisuri care

provin de la Autoritatea Vamală din Germania nr. Z 4215 F-362/19-1 din

29 noiembrie 2019 și nr. Z 4215 B-19/19-B 1205 din 21 octombrie 2019, prin

care se atestă că vehiculele menționate în certificatele EUR.1 nr. D1086405 și

EUR.1 D1086406 din 15 martie 2019 nu sunt originare din Uniunea Europeană,

așa cum este definit în Protocolul regulilor de origine aplicabile în cadrul

Acordului de Asociere RM-UE, în conformitate cu Convenția PEM.

A reiterat că ponderea răspunsurilor Autorității Vamale din Germania, în

raport cu certificatele EUR.1, în speță nu prevalează și nu este hotărâtoare.

În consolidarea acestui punct de vedere, a punctat că, în primul rând, un

certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, al cărui model este prezentat în anexa

III la Convenția Regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-

mediteraneene din 09 decembrie 2009, a priori reprezintă o dovadă de origine,

prevăzută de lege, care asigură dreptul aplicării tratamentului tarifar preferențial.

În al doilea rând, deși răspunsul autorității vamale germane nr. Z 4215 B-

19/19-B 1205 din 21 octombrie 2019 conține mențiunea, precum că vehiculele

indicate în certificate nu sunt originare din Uniunea Europeană, totuși prin acest

înscris partea exportatoare nu contestă și nu infirmă valabilitatea/autenticitatea

celor două certificate EUR.1.

În consecutivitate logică, este evidentă ambiguitatea răspunsului autorității

vamale germane nr. Z din 4215 B-19/19-B 1205 din 21 octombrie 2019 pe

fundalul faptului că, în sensul procedurilor stabilite, până la emiterea unui

certificat EUR.1, autoritatea vamală din statul de export are la îndemână

mijloacele necesare pentru a verifica și a se asigura că mărfurile au într-adevăr

un caracter originar conform Convenției PEM.

Așadar, pe de o parte, autoritatea vamală din statul de export se expune cert

în sensul caracterului neconform al bunurilor importate pentru a beneficia de

regim tarifar preferențial, în condițiile Convenției PEM, însă în același timp, lasă

fără răspuns întrebarea valabilității certificatelor EUR.1, deși Serviciul Vamal a

solicitat răspuns și la această chestiune.

A mai indicat că în motivarea soluțiilor sale, ambele instanțe dezbat

profund dreptul autorității vamale din țara importatoare să desfășoare controale

post-factum, solicitând asistență internațională și se fac referiri ample din lege

care reglementează procedura acestor controale, însă, la caz, nu s-a contestat

faptul efectuării controalelor, ci eficiența, rezultatul lor, precum și felul în care

autoritățile vamale ale Republicii Moldova au aplicat prevederile legii.

În opinia recurentei, în demersul său consecvent, atât în procedura

prealabilă, cât și în fața instanțelor de judecată, SRL „Javelin N.A.” nu a fost

auzită, or, au fost trecute cu vederea inclusiv probele prezentate de reclamantă, în

7

sensul demonstrării conformității originii bunurilor care au fost importate pentru

a beneficia de tratament preferențial în condițiile speței.

La 13 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat la adresa

electronică a Serviciului Vamal al Republicii Moldova și a Biroului Vamal

Centru, copia cererii de recurs depuse de SRL „Javelin N.A.”, fiindu-le explicat

dreptul de a depune referință la recursul declarat (f. d. 191).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se atestă că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat

de către Curtea de Apel Chișinău la data de 13 septembrie 2022, în ședință publică

(f. d. 155).

Este cert și faptul că la 03 octombrie 2022, SRL „Javelin N.A.” a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f. d. 175-176).

Decizia motivată din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de către recurenta SRL „Javelin N.A.” la 28 noiembrie 2022, fapt

confirmat prin avizul poștal de recepție anexat la materialele cauzei (f. d. 174).

Se mai constată că la 12 decembrie 2022, SRL „Javelin N.A.” a prezentat

motivarea recursului împotriva deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f. d. 177-184).

Astfel, recursul depus de SRL „Javelin N.A.” împotriva deciziei din

13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL „Javelin N.A.”,

în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

8

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

9

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de SRL „Javelin N.A.”.

În conformitate cu art. 230 și 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Javelin N.A.” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10