3ra-106/23 — contestarea actului administrativ

3ra-106/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-106/2023

2-21090540-01-3ra-27012023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, Gh. Mîra, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Natalia Meșina și Radu Clichici

și de Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Natalia Meșina și Radu Clichici împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei

municipiului Chișinău și Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare cu privire

la obligarea acordării spațiului locativ conform normelor stabilite de legislația în

vigoare, care au la întreținere un copil minor cu dizabilități severe,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Natalia Meșina și Radu Clichici, a fost casată

hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă

o nouă decizie de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 16 iunie 2021 Natalia Meșina și Radu Clichici au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău și

Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare cu privire la obligarea acordării

spațiului locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare, care au la întreținere

un copil minor cu dizabilități severe.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la data de 29 aprilie 2021 s-au

adresat cu o cerere cu nr.M-2981/21 către Primăria mun. Chișinău, Consiliului mun.

Chișinău, privind acordarea spațiului locativ în regim de urgență și prioritar în temeiul

art.1, 9, 10, 11, 13 din Codul cu privire la locuințe, Legea RM nr.75 din 30.04.2015, pe

motiv că reclamanții au la întreținere un copil minor xxxxxx, cu grad de dizabilitate

sever cu diagnosticul xxxxxx.

1

La data de 19 mai 2021 reclamanților le-a fost oferit răspunsul cu nr. M- 659/21 de

la Direcția Generală Locativ Comunale și Amenajare de pe lîngă Consiliul mun.

Chișinău, Primăria mun. Chișinău, prin care s-a accentuat asupra refuzului de acordare a

spațiului locativ solicitat.

Nefiind de acord cu răspunsul în cauză, atitudinea neglijentă și indiferentă a

autorităților publice locale, adică a pîrîților, reclamanții s-au adresat în instanța de

judecată cu solicitarea obligării Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău,

Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajarea de a acorda spațiul locativ

reclamanților conform normelor stabilite de legislația în vigoare, care au la întreținere

un copil minor cu dizabilități severe.

Reclamanții au relatat că constituie o familie tânără, care au sosit de peste hotarele

Republicii Moldova în anul 2015, pentru a înființa și a trăi ca o familie nou-formată în

țara natală, așteptînd un copil mult dorit, însă drept rezultat al neglijenței medicilor s-au

ales cu consecințe dure, care nu pot fi tolerate la caz, rezultatul fiind instrumentarea unei

cauze penale pe masa instanței de judecată, iar copilul necesită o îngrijire permanentă

non-stop, 24 din 24 de ore fiind țintuit la pat.

Drept rezultat, fiica reclamanților, potrivit concluziei la 4 rapoarte de expertiză,

experții judiciari medico-legali, examinînd documentația medicală a copilului au

concluzionat că la data de xxxxxx s-a născut fiica xxxxx în stare de hipoxie gravă de

lungă durată cu aspirație masivă de lichid amniotic cu amestec de meconium, la

momentul de față copilului este stabilit diagnosticul de xxxxx și frecvent, PIC, xxxxx,

cauzate de afectarea creierului în rezultatul hipoxiei îndelungate în timpul nașterii,

aspirației lichidului amniotic cu conținut de meconium, declanșării pneumoniei

bilaterale grave cu asfixie insistentă care nu s-au supus măsurilor terapeutice în

staționarele de specialitate.

În prezent copilului este atribuit gradului de dizabilitate sever, cu părere de rău

starea de sănătate gravă ce se datorează neglijenței medicilor.

Au considerat reclamanții că organele de stat, ale autorității publice locale, ar fi

competente să intervină cu un suport creștinesc prevăzut de lege pentru a le oferi spațiu

locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare în interesul superior al

copilului cu un grad sever de dizabilitate.

Au solicitat reclamanții obligarea Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun.

Chișinău, Direcției Generale Locativ Comunale și Amenajarea de pe lângă Consiliul

mun. Chișinău, de a acorda spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în

vigoare, reclamanților Natalia Meșina și Radu Clichici, care au la întreținere un copil

minor cu dizabilități severe.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Natalia Meșina și Radu Clichici a fost

respinsă ca neîntemeiată (f.d. 66, 83-86).

La 30 noiembrie 2021 Radu Clichici a recepționat dispozitivul hotărîrii primei

instanțe și la 02 decembrie 2021, reclamanții au depus cerere de apel nemotivată (f.d.

67, 77-79).

2

La 07 februarie 2022 Natalia Meșina și Radu Clichici au recepționat hotărârea

motivată a primei instanțe, iar la 22 februarie 2022 au depus motivarea apelului,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii (f.d.89, 94-107).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen, atît apelul

nemotivat, cît și apelul motivat depus de Natalia Meșina și Radu Clichici împotriva

hotărârii din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea

de apel depusă de Radu Clichici și Natalia Meșina, a fost casată hotărârea din 30

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o decizie nouă de

admitere parțială a acțiunii (f.d. 148, 149-155).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a bazat pe articolele 1, 10 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 75/2015 cu privire la locuințe, pct. 14-20, 22 subpct. 1), 32-35

din Regulamentul cu privire la modul de asigurare și folosire a locuințelor sociale,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 447 din 19 iunie 2017, 85 alin. (1)-(3), 87 din

Codul administrativ și a stabilit că prima instanța a ajuns la o concluzie greșită despre

netemeinicia acțiunii.

Astfel, chiar dacă la moment municipiul Chișinău nu dispune de locuințe sociale

disponibile, destinate persoanelor care necesită protecție socială, acest fapt nu înseamnă

că reclamanții nu urmau a fi luați la evidență ca persoane care necesită locuință socială.

Or, la data de 29 aprilie 2021 Natalia Mișina și Radu Clichici, respectând

prevederile pct. 19 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 447/2017,

s-au adresat către Consiliul municipiului Chișinău cu o cerere prin care au solicitat:

luarea la evidență ca persoane care necesită acordarea spațiului locativ și acordarea

spațiului locativ pe motiv că au la întreținere un copil minor cu grad de dizabilitate

sever, la cerere fiind anexate un șir de acte care confirmă alegațiile reclamanților.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul autorității publice locale, invocat în

răspunsul la cererea nominalizată, că o astfel de cerere poate fi depusă după

”deschiderea ghișeului unic”. Or, deschiderea acestui ghișeu ține de organizarea internă

al autorității publice locale și lipsa acestuia nu poate fi imputată petiționarilor-

reclamanți.

Respectiv, Consiliul municipal Chișinău prin normele legale enunțate este obligat

să accepte cererea petiționarilor Mișina Natalia și Clichici Radu, luându-i la evidență ca

persoane care necesită acordarea spațiului locativ.

În condițiile în care autoritatea publică după inițierea procedurii administrative, la

cererea reclamanților, a stabilit că petiționarii au omis să prezinte careva acte enumerate

în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 447/2017 și prin Legea nr.

75/2015, acesta conducându-se de prevederile Codului administrativ, urma să acorde

petiționarilor un termen suplimentar pentru prezentarea actelor necesare.

Din probatoriul cauzei rezultă că autoritatea publică locală, competentă cu

soluționarea unor astfel de cereri, a ignorat procedura stabilită de Codul administrativ și

a refuzat în admiterea cererii din motiv formal, care nu poate fi imputat reclamanților,

3

or, autoritatea a respins cererea cu motivarea precum că: „cererile de acordare a

locuințelor sociale vor putea fi depuse după deschiderea „ghișeului unic”.

Reieșind din faptul că în răspunsul autorității publice pârâte, nu a fost făcută vreo

mențiune despre neprezentare a careva acte de către petiționari, se prezumă că cererea

corespundea tuturor rigorilor legale, astfel încât instanța de apel a considerat că este

întemeiată și urmează a fi admisă acțiunea reclamanților în partea pretenției ce ține de

luarea la evidență, ca persoane care necesită locuință socială.

Ce ține de pretenția privind obligarea acordării reclamanților a spațiului locativ

conform normelor stabilite de legislația în vigoare, care au la întreținere un copil minor

cu dizabilități severe, aceasta urmează a fi respinsă, or, conform art. 33 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 447/2017, locuințele se acordă

persoanelor potrivit ordinii de succesiune, stabilite în Registrul de evidență a

persoanelor care solicită locuințe sociale, ținând-se cont de data luării în evidență și de

limita locuințelor disponibile în localitatea respectivă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că nu este în drept să oblige autoritatea

publică locală să acorde reclamanților spațiu locativ fără respectarea ordinii de

succesiune, stabilite în Registrul de evidență a persoanelor care solicită locuințe sociale.

Or, în caz contrar apare riscul încălcării drepturilor altor persoane care se pot regăsi în

Registrul respectiv și se află în așteptare de mai mult timp, astfel că pretențiile

respective nu pot fi acceptate de instanța de judecată, întrucât restabilirea dreptului

încălcat al reclamanților nu poate fi efectuat prin încălcarea drepturilor unor alte

persoane.

La 21 octombrie 2022 și la 01 februarie 2023, Consiliul municipal Chișinău și

Primăria mun. Chișinău au depus recursul nemotivat, respectiv recursul motivat,

solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.164-165, 197-201).

În susținerea recursului recurenții au invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată, prin faptul că instanța de apel a dat o calitate

greșită raportului material litigios și a soluționat greșit conflictul dintre normele

cuprinse în diferite acte normative, și respectiv greșit a interpretat legea și analogia

legii.

Au considerat că instanța de apel a determinat incorect obiectul probațiunii, adică

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, care trebuie

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la temeiul pretențiilor și

obiecțiilor părților, precum și de la normele de drept material procedural ce urmează a fi

aplicate.

Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău au considerat că prin

răspunsurile Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Consiliului municipal

care a fost considerate drept un refuz s-a informat just în partea ce ține de luarea la

evidență a persoanelor care au nevoie de locuință socială, în care s-a specificat că

adoptarea unei decizii de către consiliul local/consiliul raional nu este posibil atâta timp,

cât nu se regăsește spațiul locativ disponibil. Pe când instanța de fond corect a aplicat

normele legale la emiterea hotărârii.

4

La 01 noiembrie 2022 și 27 decembrie 2022 Natalia Meșina și Radu Clichici au

depus cerere de recurs motivată, respectiv nemotivată împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea cerinței

respinse și de a emite in această parte o nouă hotărâre de admitere a acțiunii cu

obligarea Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău, Direcția General Locativ

Comunală de pe lângă Consiliul mun. Chișinău să acorde în mod prioritar locuință

socială lui Radu Clichici și Natalia Meșina care au un copil minor cu dizabilitate severe

la întreținere.

În motivarea recursului au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanței de apel

în partea respingerii acțiunii, deoarece este emisă cu aplicarea eronată a normelor de

drept material, iar concluziile expuse sunt în contradicție cu probele administrate la

actele cauzei.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 octombrie 2022 și a

fost notificată părților, prin intermediul adresei electronice, dispozitivul deciziei (f.d.

156-157). Consiliului mun. Chișinău a depus cerere de recurs nemotivată la 21

octombrie 2022, iar Natalia Meșina și Radu Clichici au depus cerere de recurs

nemotivată la 01 noiembrie 2022 .

La 21 decembrie 2022 a fost notificată Consiliului mun. Chișinău, Nataliei Meșina

și Radu Clichici decizia motivată a instanței de apel, iar la 27 decembrie 2022 Natalia

Meșina și Radu Clichici și la 01 februarie 2023 Consiliul mun. Chișinău au depus

cererea de recurs motivată.

În condițiile enunțate, recursurile nemotivate depuse la 21 octombrie 2022 și 01

noiembrie 2022 sunt în termen.

De asemenea, recursul motivat depus la 27 decembrie 2022 de către Natalia

Meșina și Radu Clichici este în termen.

La 27 ianuarie 2023 și la 03 februarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa părților copia recursurilor motivate depus de cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței.

La 17 februarie 2023, Natalia Meșina și Radu Clichici au depus referință la

recursul depus de Consiliul mun. Chișinău, prin care au solicitat respingerea recursului

și menținerea deciziei instanței de apel în partea contestată de ultimul.

La 07 martie 2023 Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău

au depus referință, prin care au solicitat respingerea recursului depus de Natalia Meșina

și Radu Clichici și admiterea recursului depus de Consiliul municipal Chișinău și

Primăria municipiului Chișinău.

5

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Natalia Meșina și Radu

Clichici în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Natalia

Meșină și Radu Clichici inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

6

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Totodată, referitor la recursul depus de către Consiliul mun. Chișinău și Primăria

mun. Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție examinând admisibilitatea recursului acestuia îl consideră

inadmisibil, deoarece motivarea recursului a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut de art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul se

declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

La rândul său, art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, reglementează expres că

motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Pentru a înțelege sensul pe care legiuitorul a dorit să îl dea sintagmei „decizia

instanței de apel” din art. 245 Cod administrativ, este necesar de explicat că prin

noțiunea de „decizie” se subînțelege atât dispozitivul deciziei instanței de apel, cât și

decizia motivată a instanței de apel. Or, din coroborarea art. 191 alin. (4), art. 40 alin. (3)

și art. 245 Cod administrativ rezultă inechivoc că, după examinarea cererii de apel,

instanța de apel adoptă decizia în formă de dispozitiv, adică componenta structurală a

deciziei instanței de apel căreia i se dă citire la pronunțare și nu reprezintă altceva decât

reproducerea integrală și întocmai a soluției adoptate în urma deliberării, calea și

termenul de atac. Iar motivarea, în scris, a deciziei adoptate are loc în termenul

specificat la art. 240 alin. (3) Cod administrativ. Asta, deoarece motivarea recursului se

depune doar după notificarea deciziei motivate a instanței de apel, întrucât, numai după

acest moment, partea interesată ia cunoștință nu numai de soluția materializată prin

7

dispozitivul deciziei instanței de apel, dar și, în mod efectiv, de considerentele cuprinse

în decizie.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea

recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de

prezentare a motivării recursului curg din momente diferite (dies a quo).

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din

Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene,

precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.

96-114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

În acest sens, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor judecătorești.

Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să

asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar,

confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin

extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat

conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data

calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu

de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică,

extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte,

expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus

analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul

poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De

regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa

nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Prin prisma normelor enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că decizia motivată a instanței de apel a cărei casare

a fost solicitată în prezentul recurs a fost notificată recurenților Consiliul mun. Chișinău

și Primăria mun. Chișinău la 21 decembrie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din

poșta electronică (f.d. 162).

Coroborând normele legale precitate, se constată că începutul curgerii termenului

de depunere a motivării recursului este ziua imediat următoare datei calendaristice

notificării deciziei, adică ziua de 22 decembrie 2022, iar ultima zi fiind data de 20

ianuarie 2023 (zi de vineri). Distinct acestor circumstanțe, recurenții nu și-au executat

obligația procesuală pozitivă și nu au depus motivarea recursului la Curtea Supremă de

Justiție în termenul prevăzut de lege, dar cu omiterea excesivă a termenului, la data de

01 februarie 2023 (f.d. 197-201).

În atare circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, recursul depus de Consiliul mun. Chișinău și

8

Primăria mun. Chișinău împotriva deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 01 februarie 2023 (f.d. 197-201), cu depășirea termenului de 30

de zile.

Pe cale de consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău și

Primăria mun. Chișinău împotriva deciziei din 04 octombrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău nu se încadrează în termenul de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel – 21 decembrie 2022, ceea ce în conformitate cu art. 246 alin. (2) lit. e) Cod

administrativ, constituie temei de a declara recursul inadmisibil.

La caz, Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău au neglijat obligația de

a se conforma prevederilor art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, adică de a depune

motivarea recursului în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Mai mult, recurenții Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău, fiind cei

interesați în soluționarea prezentei cauze, urmau să întreprindă măsurile necesare de a-și

proteja drepturile sale de acces la instanță, și anume să depună recursul în termenul

stabilit de art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

La acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție remarcă jurisprudența constantă a CtEDO, unde Curtea a reiterat că

ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de

acces la justiție (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Mai mult, conform art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o persoană,

din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen.

La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază

și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. Prin urmare, termenul de declarare a

recursului poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice ce

confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

Recurenții Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău nu au depus cerere

privind repunerea recursului în termen în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ și nici nu au prezentat probe concludente și pertinente în vederea

argumentării omiterii termenului legal.

Din aceste motive recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun.

Chișinău la 01 februarie 2023 necesită a fi declarat inadmisibil. Or, admiterea spre

examinare a unui recurs tardiv ar duce la încălcarea principiului securității raporturilor

juridice garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Din considerentele menționate și având în vedere că motivarea recursului nu a fost

depusă în termenul prevăzut la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău

9

urmează a fi declarat inadmisibil, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ.

În conformitate cu art. 193, art. 230, art. 245 alin. (2), art. 246 alin. (1) și (2) lit. e)

din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de Natalia Meșina și Radu Clichici și de Consiliul municipal

Chișinău, Primăria municipiului Chișinău se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10