2ra-130/23 — constarea încăclării dreptului la munca si încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-130/23

2-19179698-01-2ra-25012023

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: A. Mardari)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Balmuș Victoria, reprezentată

de avocatul Russu Alexandr,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Balmuș Victoria

împotriva Societății pe Acțiuni „Ionel” privind constatarea încălcării dreptului la

muncă și a legislației muncii, încasarea prejudiciului material și moral, precum și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2022, prin care s-a

respins apelul înaintat de Balmuș Victoria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 31 mai 2021

c o n s t a t ă :

La 07 noiembrie 2019, Balmuș Victoria a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Ionel”, ulterior concretizată prin care a solicitat încasarea

prejudiciului material pentru neachitarea la timp a plăților concediului anual pentru

anul 2016 în valoare de 412,16 lei, prejudiciu material pentru neachitarea la timp a

plăților concediului medical pentru anul 2016 în valoare de 1583,38 lei, penalitatea

de întârziere pentru neachitarea la timp a plăților concediului-anual și concediului-

medical în valoarea totală de 7479,99 lei, prejudiciul moral în mărime de 40000 lei,

și constatarea încălcării de către SA „Ionel” la executarea imediată hotărârii Curții

Supreme de Justiție din 12 decembrie 2018 prin executarea cu întârziere și parțială

acestei hotărârii prin reținerile ilegale a sumelor spre achitare în temeiul ordinului

nr.403 din 18.12.18, încălcarea dreptului garantat a legislației la muncă, prin

perfectarea cu încălcări a contractului individual de muncă și refuzul de a introduce

în acesta a modificărilor clauzelor necesare prevăzute de Codul muncii, constatarea

distrugerii ilegale de către SA „Ionel” a actelor pe baza cărora Balmuș Victoria a fost

concediată ilegal la 11 noiembrie 2016.

În motivare, a susținut că în baza deciziei Curții Supreme de Justiție din 12

decembrie 2018 administrația SA „Ionel” a emis Ordinul nr. 403 C din 18 decembrie

2018 prin care a fost restabilită la locul de muncă deținut anterior și prin care s-a

1

dispus achitarea în beneficiul reclamantei Balmuș Victoria a sumelor bănești indicate

în decizia Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2018.

Ordinul nu a fost executat pe deplin SA „Ionel”, refuzând să se conformeze pe

deplin ordinului nr. 403 și nu a achitat suma de 7451,33 lei.

După restabilirea la locul de muncă administrația SA „Ionel” nu a luat în

considerare cererile cu privire la recalcularea sumelor plătite și nu a făcut

recalcularea concediului pentru anul 2016 (compensație pe 11 zile de concediu) și

pentru concediile medicale, anul 2016.

Reclamanta a invocat, că administrația SA „Ionel” nu a respectat pe deplin

prescripția Inspectoratul de Stat al Muncii RM, care a întocmit procesul-verbal de

Control seria IM nr. C-2016-PV-603 din 04 noiembrie 2016, în care se indică: „Nu în

toate contractele individuale de muncă încheiate cu salariații din întreprindere este

stabilită mărimea concretă a salariului de bară, prin ce se încalcă prevederile art.49

alin. (1) si art. 135 alin. (2) din Codul Muncii. Nu în toate contractele individuale de

muncă încheiate cu salariații din întreprindere este stabilit regimul de muncă si

odihnă, prin ce se încalcă prevederile art.49 alin. (1) lit. 1) din Codul muncii.

Administrația SA „Ionel” nu a respectat pe deplin prescripția Inspectoratul de

Stat al Muncii prevăzută în proces-verbal seria IM nr. C-2016-PV-603 din 04

noiembrie 2016 și mai mult de 6 luni din ziua restabilirii la locul de muncă nu a

prezentat acordul Suplimentul la Contractul Individual de Muncă nr.7/31-42 din 25

februarie 2015, prin ce i se încalcă drepturile salariale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 mai 2021, cererea de

chemare în judecată depusă de Balmuș Victoria, s-a respins, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 12 decembrie 2018 Balmuș Victoria a fost restabilită în funcția

deținută anterior, cu încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la locul

de muncă, încasarea prejudiciului moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia suplimentară a Curții Supreme de Justiție din 06 februarie 2019 s-a

dispus încasarea unor sume cu titlu de salariu și a cheltuielilor de judecată.

Prin Ordinul emis de SA „Ionel” nr. 403C din 18 decembrie 2018 a fost pusă în

executare decizia Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie 2018.

Instanța de fond a reținut că procedura de executare a hotărârii judecătorești este

reglementată de normele Codului de executare, iar Balmuș Victoria în ședință de

judecată a confirmat că nu s-a adresat niciodată unui executor judecătoresc pentru

punerea în executare silită a deciziei Curții Supreme de Justiție din 12 decembrie

2018.

Referitor la pretențiile ce țin de încasarea din contul SA „Ionel” în beneficiul lui

Balmuș Victoria a sumelor neachitate pentru concediul medical pentru anul 2016

instanța a constatat că reclamanta nu și-a justificat pretențiile neprezentând nici o

probă în sensul dat, iar în ședință de judecată nu a putut explica originea sumelor

pretinse cu titlu de compensare pentru concediu anual nefolosit.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 22 iunie 2021, Balmuș

Victoria a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2022, s-a respins cererea

2

de apel înaintat de Balmuș Victoria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 31 mai 2021.

La 23 decembrie 2022, Balmuș Victoria, reprezentată de avocatul Russu

Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2022 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond, emiterea unei decizii de admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că, la examinarea cauzei instanțele investite cu judecarea

fondului au interpretat eronat normele de drept material și anume prevederile art. 330

alin.(1) lit. b) și alin.(2), art. 329 Codul muncii.

Recurentul a relatat că instanțele de judecată nu au dat apreciere

corespunzătoare circumstanțelor menționate și probelor prezentate, eronat constatând

lipsa probelor, adoptând în rezultat hotărâri ilegale.

Decizia instanței de apel relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat

în cauză ce a condus la reținerea unei situații de fapt inexacte, este neîntemeiată și

emisă cu aplicarea eronată a legii materiale.

Ca temei de drept recurentul a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și c) și

alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 27 septembrie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit informației de la fila dosarului 84, instanța de apel a comunicat părților

decizia motivată la 02 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice.

Cererea de recurs a fost declarată la 23 decembrie 2022, respectiv în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 26 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la

data primirii scrisorii, iar potrivit avizului de recepție de la fila dosarului 95 a fost

recepționat la 01 februarie 2023.

Prin referința depusă la 28 februarie 2023, S.A. ”Ionel” a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului.

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

3

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declara nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarat de Balmuș Victoria,

reprezentată de avocatul Russu Alexandr, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

4

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Balmuș Victoria, reprezentată de

avocatul Russu Alexandr.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Galina Stratulat

5