3ra-1223/22 — anularea actelor administrative

3ra-1223/22 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1223/2022

2-19161115-01-3ra-30112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

01 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze și Taximetrie nr.8”, reprezentată de avocatul Maxim Todorov,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată formulată

de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat, persoane terțe Igor Țurcanu și Mihail Postu cu privire la anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Serviciul Fiscal de Stat, casată hotărârea din 29 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost pronunțată o decizie nouă prin

care, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de Societatea pe

Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 07 octombrie 2019, Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie

nr.8” a formulat cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoane terțe Igor Țurcanu și Mihail

Postu solicitând anularea actului de control nr.1-802381 din 21 iunie 2019, precum și

a deciziei nr.428/347 din 10 iulie 2019 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud

asupra cazului de încălcare a legislației comisă de Societatea pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze și Taximetrie nr.8”, anularea deciziei nr.327 din 19 septembrie 2019 a

Serviciului Fiscal de Stat prin care s-a respins contestația, ca neîntemeiată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 iunie 2019, la ora 16:30, inspectorii fiscali

Violeta Ghețivu și Ala Evceva din cadrul Direcției control fiscal operativ nr.2, a

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud au efectuat control fiscal la fața locului

prin metoda verificării operative la unitatea de transport XXXX XXX XXXX XXX

1

seria XXX nr.XXXXXX ce aparține Societății pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și

Taximetrie nr.8” ce desfășoară activitate de călători și bagaje ce se deplasa pe ruta satul

Baurci-Moldoveni-municipiul Cahul, locul verificării municipiul Cahul, privind

respectarea legislației în vigoare, inclusiv utilizarea dispozitivelor și sistemelor pentru

înregistrarea operațiunilor cu numerar, dreptul de a desfășura activitatea de

întreprinzător.

A menționat că în cadrul controlului s-a verificat respectarea art.8 alin.(2) lit.c)

Cod fiscal și prevederile Regulamentului transportatorilor auto de călători și bagaje

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 28 iulie 2006 și s-a constatat

următoarele: „La transportarea contra cost a călătorilor, conducătorul mijlocului de

transport sau persoana responsabilă de taxare nu a eliberat bilete de călătorie, nu a

efectuat înscrieri în borderoul de evidență a biletelor. Biletele de călătorie nu au fost

eliberate, înscrierile în borderoul de călătorie nu au fost efectuate la momentul achitării

pentru călătorie comuna Zârnești - municipiul Cahul. Achitarea a fost efectuată la

urcarea în unitatea de transport XXXX XXXX XXXX. În concluziile actului de control

s-a indicat: „Agentul economic nu a respectat art.14 lit.g) și m), art.15 lit.b) din

Regulamentul transportatorilor de călători și bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.854 din 28 iulie 2006 și prevederile art.8 alin.2 lit.c) Cod fiscal și Hotărârea

Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 prin transportarea a 7 pasageri, fără eliberarea

biletelor de călătorie la 2 pasageri, fără efectuarea înscrierilor respective în borderoul

de evidență a biletelor la 2 pasageri”.

A mai notat că prin decizia nr.428/347 din 10 iulie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și

Taximetrie nr.8”, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a decis de a aplica pentru

încălcarea legislației amendă în mărime de 15 000 lei pentru efectuarea de către agentul

transportator auto prin servicii regulate de călători în trafic urban, suburban, interurban,

raional sau internațional fără emiterea și/sau raportarea biletelor conform prevederilor

art.2541 alin.(2) Cod fiscal.

La 19 septembrie 2019, Serviciul Fiscal de Stat a examinat contestația depusă de

Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, care a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Consideră că Direcția Generală Administrare Fiscală Sud nu delimitează clar până

unde se întinde răspunderea operatorului de transport în cazul neemiterii și/sau

raportării biletelor de călătorie și de unde începe răspunderea personală a

conducătorului de transport pentru netransmiterea biletelor către pasageri, cu înscrierea

acestora în borderoul de evidență a biletelor.

Astfel, a opinat că art.2541 alin.(2) Cod fiscal este aplicabil în situația când

operatorul de transport nu emite în general biletele de călătorie și nu le înmânează

conducătorului de autobuz pentru a fi eliberate ulterior pasagerilor, precum și nu

înmânează conducătorului de autobuz borderoul de evidență a biletelor. În acest caz,

este evident că operatorul de transport urmează a fi sancționat, fiind prezentă vina

acestuia, or, conducătorul autobuzului nu a putut elibera pasagerilor bilete de călătorie,

pentru că însuși operatorul de transport nu i le-a pus la dispoziție și nici borderoul de

2

evidență a biletelor de călătorie.

Operatorul de transport a eliberat bilete de călătorie și borderoul de evidență a

biletelor de călătorie conducătorului de autobuz, în acest caz, vinovăția operatorului de

transport este exclusă și acesta nu poate fi sancționat conform art.2541 Cod fiscal, ci

urmează a fi sancționat contravențional nemijlocit conducătorul autobuzului conform

art.204 alin.(6)-(7) Cod contravențional.

A afirmat că abordarea rezultă din interpretarea sistemică a două norme, și anume,

art.2541 Cod fiscal și art.204 alin.(6)-(7) Cod contravențional.

Suplimentar a relevat că potrivit pct.83 al Regulamentului transportatorilor auto

de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 28 iulie 2006, dacă

în mijlocul de transport care transportă pasageri pe rute regulate au fost depistați

pasageri cu bilete nevalabile sau fără bilete ori persoane care nu beneficiază de dreptul

de a călători gratuit, șoferului sau taxatorului i se aplică o amendă în cuantumul stabilit

de legislație sau se întocmește un proces-verbal ori un act, călătorul procură biletul, iar

șoferul sau taxatorul vinovat de transportarea pasagerului fără bilet în scopul însușirii

încasărilor este tras la răspundere administrativă.

Astfel, consideră că subiect al raporturilor juridice reglementate este echipajul

unității de transport (șoferul) și nu agentul economic (contribuabilul).

Obligativitatea utilizării mașinilor de casă și control pentru efectuarea

decontărilor în numerar se aplică față de transportul de tip „taxi” și nu față de

transportul auto de călători și bagaje pe rute regulate urbane. La caz, nu sunt aplicabile

prevederile Hotărârii Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998, or, șoferul urma să

elibereze pasagerilor bilete pentru călătorie și nu bon de casă și control. La transportul

auto de călători pe rute regulate urbane utilizarea mașinii de casă și control nu este

prevăzută de legislația în vigoare.

Totodată, reclamanta consideră că neîntemeiat a fost imputată încălcarea

Regulamentului cu privire la aplicarea MCC pentru efectuarea decontărilor în numerar,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 fără a se indica concret

articolul, alineatul, punctul care au fost încălcate.

Agentul transportator are obligația de a dota echipajul cu bilete de călătorie și nici

de cum nu se rezumă la faptul izolat de eliberare/neeliberare a biletelor pentru pasageri,

or, aceasta este obligația șoferului.

Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” din Cahul și-a

onorat obligațiile și a înmânat conducătorului de rută biletele prevăzute de lege pentru

astfel de tip de transport, inclusiv, borderoul de evidență a biletelor de călătorie, fapt

ce rezultă expres din actul de control nr.1-802381 din 21 iunie 2019, or, în partea

motivată nu se impută lipsa acestora.

Reclamanta consideră că alegațiile expuse au fost confirmate și de Inspectoratul

Fiscal Principal de Stat prin circulara nr.26-12-11-683/3172 din 11 aprilie 2014 privind

acțiunile ce urmează a fi întreprinse în cazul verificării Transportului auto de călători

pe rute regulate, acțiuni similare cu actul de control menționat, comunică că

„Neeliberarea pe traseu a biletului de călătorie în transportul rutier regulat urban,

suburban, interurban și internațional (de către conducătorul mijlocului de transport sau

3

persoana responsabilă de taxarea călătoriei) nu constituie încălcare fiscală.

Prin hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a anulat

decizia nr.428/347 din 10 iulie 2019 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare a legislației comisă de Societatea

pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” și decizia nr.327 din 19 septembrie

2019 a Serviciului Fiscal de Stat pe marginea contestației împotriva deciziei nr.428/347

din 10 iulie 2019. Totodată, a fost respinsă pretenția formulată de Societatea pe Acțiuni

„Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire

la anularea actului de control fiscal nr.1-802381 din 21 iunie 2019, ca neîntemeiată

(f.d.131, 143-150).

Instanța de fond a constatat că în actele administrative contestate se face referire

la normele care stabilesc obligațiile echipajului, care au fost încălcate de către șoferul

unității de transport și stabilite de inspectorii fiscali în actul de control. Încălcările

constatate nu se referă la activitatea agentului economic, reținând sub acest aspect

prevederile pct.16 al Regulamentului transporturilor auto de calatori și bagaje, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 28 iulie 2006.

În această ordine de idei, prima instanță a stabilit că faptele constatate în actul de

control nr.1-802381 din 21 iunie 2019 al Direcției Generale Administrare Fiscală Sud

nu sunt imputabile contribuabilului, acestea fiind imputabile echipajului (șoferului)

unității de transport, Mihail Postu, iar Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și

Taximetrie nr.8” nu poartă răspundere pentru neexecutare obligațiilor de către șoferul

unității de transport care-i aparține, deci, nu este subiectul încălcării fiscale constatate.

La acest capitol, instanța de fond a reținut că Serviciul Fiscal de Stat n-a prezentat

careva probe, ce ar confirma ignorarea prevederilor menționate de către Societatea pe

Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” prin încasarea mijloacelor bănești în

numerar fără aplicarea mașinilor de casă și de control.

Astfel, prima instanță a concluzionat că Serviciul Fiscal de Stat a aplicat, ilegal,

contribuabilului Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”

sancțiunea fiscală, considerente din care a anulat, ca fiind ilegale și neîntemeiate, actele

administrative contestate.

Prima instanță a respins pretenția reclamantei cu privire la anularea actului de

control nr.1-802381 din 21 iunie 2019 al Direcției Generale Administrare Fiscală Sud,

menționând sub acest aspect că, acesta se referă la încălcarea obligațiilor de către

echipajul (șoferul) unității de transport și nu de către Societatea pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze și Taximetrie nr.8”, considerente din care, instanța de fond a constatat că

actul de control nr.1-802381 din 21 iunie 2019 al Direcției Generale Administrare

Fiscală Sud nu poate fi contestat de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și

Taximetrie nr.8”.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, cu respectarea termenului prevăzut

de art.232 din Codul administrativ, la 02 august 2021, Serviciul Fiscal de Stat a declarat

apel împotriva hotărârii din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar

la 23 februarie 2022, a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de

fond solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

4

decizii de respingere a acțiunii formulată de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze

și Taximetrie nr.8”, ca fiind neîntemeiată (f.d.134-135, 158-161).

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

A fost casată hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și s-a emis o decizie nouă prin care, acțiunea în contencios administrativ formulată de

Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” a fost respinsă, ca

neîntemeiată (f.d.193, 194-209).

Instanța de apel a concluzionat că hotărârea instanței de fond a fost adoptată cu

aplicarea și interpretarea eronată a normelor materiale.

Referitor la fondul cauzei, instanța ierarhic inferioară a reținut că în urma

întocmirii actului de control și emiterea deciziei nr.428/347 din 10 iulie 2019 asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale comisă de Societatea pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze și Taximetrie nr.8” a fost stabilită încălcarea normelor prevăzute de art.8

alin.(2) lit.c) din Codul fiscal și de pct.14 și pct.15 din Regulamentul transporturilor

auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 28 iulie 2006,

prin neeliberarea biletelor de călătorie și fără efectuarea înscrierilor respective în

borderoul de evidență a biletelor, în unitatea de transport auto marca „ XXXX”, nr. de

înregistrare XXXX, ce aparține Societății de Acțiuni „Parcul de Autobuze și

Taximetrie nr.8”, la volanul căruia se afla șoferul angajat al companiei, care în mod

legal a participat la controlul operativ și a semnat actul de control fiscal.

Instanța de apel a opinat că prin neeliberarea biletelor de călătorie, persoana

împuternicită înregistrată la agentul transportator – conducătorul auto, a admis

încălcare fiscală, pentru care contribuabilului Societatea pe Acțiuni „Parcul de

Autobuze și Taximetrie nr.8” i-a fost aplicată sancțiune fiscală.

În acest context, instanța ierarhic inferioară a reținut prevederile art.232 lit.a) din

Codul fiscal, potrivit căruia, este tras la răspundere pentru încălcare fiscală

contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcție de răspundere a săvârșit o

încălcare fiscală.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a mai reținut că în cazul efectuării

controlului fiscal prin metoda verificării operative, actul de control se întocmește în

prezența persoanei din cadrul entității care va semna actul respectiv și va avea obligația

corespunzătoare de a comunica exemplarul actului de control ce i-a fost înmânat către

conducătorul entității. Instanța de apel a constatat că conducătorul auto, reieșind din

explicațiile acestuia la etapa efectuării controlului, a recunoscut neeliberarea biletelor

pentru 2 pasageri și neincluderea în borderoul de evidență a biletelor.

La volanul transportului auto, care a fost supus verificării operative, se afla

conducătorul auto, angajat al companiei, care în mod legal a participat la controlul

operativ. În acest sens, ultimul, a semnat actul de control nr.1-802381 din 21 iunie

2019, primind un al doilea exemplar în vederea transmiterii actului conducerii

agentului economic.

Conform art.8 alin.(3) din Codul fiscal, în caz de absență a conducătorului

întreprinderii, obligațiile prevăzute la alin.(2) lit.f) și g) sunt îndeplinite de alte

5

persoane cu funcții de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele

competenței lor.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că încălcarea legislației fiscale a

fost clar constatată prin actul de control nr.1-802381 din 21 iunie 2019, prin expunerea

detaliată a faptei în raport cu norma legală încălcată și obligația legală ignorată de

Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”.

În lumina celor constatate, instanța ierarhic inferioară a concluzionat asupra

legalității deciziei nr.428/347 din 10 iulie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” emisă de

Serviciul Fiscal pentru încălcarea legislației fiscale, astfel, legalitatea acesteia a generat

și legalitatea deciziei nr.327 din 19 septembrie 2019 pe marginea contestației, nefiind

depistate careva motive pentru anularea acestora.

La 01 iulie 2022, Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”,

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.217), ulterior, la 21 iulie 2022, a depus

recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de menținere a hotărârii instanței

de fond (f.d.219-221).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

cererea de chemare în judecată și susținute pe parcursul examinării cauzei de instanța

ierarhic inferioară.

Suplimentar, consideră că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept

material.

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iunie 2022, în ședință

publică (f.d.193, 194-209).

La materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri prin care s-ar confirma notificarea

părților participante la proces copia dispozitivului deciziei recurate.

La 01 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Societatea pe Acțiuni „Parcul

de Autobuze și Taximetrie nr.8”, reprezentată de avocatul Maxim Todorov, a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de

menținere a hotărârii instanței de fond (f.d.217).

Materialele cauzei atestă că, la 21 octombrie 2022, prin intermediul oficiului

poștal, Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8” și avocatul

6

acesteia Maxim Todorov au recepționat copia deciziei motivată din 14 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la

materialele cauzei (f.d.213-214).

La 21 iulie 2022, Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”,

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, a depus recursul motivat împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea

unei noi decizii de menținere a hotărârii instanței de fond (f.d.219-221).

Astfel, instanța de recurs conchide că Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze

și Taximetrie nr.8”, reprezentată de avocatul Maxim Todorov, a depus recursul cu

respectarea termenelor prevăzute de art.245 din Codul administrativ.

La 30 noiembrie 2022, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Serviciului Fiscal de Stat, lui Igor Țurcan și Mihail Postu copia recursului depus de

Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, reprezentată de

avocatul Maxim Todorov, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și li-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de

depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d.224).

La 09 decembrie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul depus

de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, reprezentată de

avocatul Maxim Todorov, împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

respingerea recursului, ca neîntemeiat (f.d.228-231).

În susținerea referinței a notat că răspunderea fiscală revine agentului economic,

care este direct responsabil pentru obligațiile echipajului unității de transport, făcând

referire, sub acest aspect, la decizia Curții Constituționale nr.108 din 07 octombrie

2019.

La 21 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Societății

pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, avocatului Maxim Todorov

precum și lui Mihail Postu copia referinței depuse de Serviciul Fiscal de Stat la cererea

de recurs depusă de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”,

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, pentru informare (f.d.234).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie

nr.8”, reprezentată de avocatul Maxim Todorov, inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

7

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fata instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

8

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție conchide că, cererea de recurs depusă de Societatea pe

Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”, reprezentată de avocatul Maxim

Todorov, este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Parcul de Autobuze și Taximetrie nr.8”,

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca – Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9