3ra -1329/22 — anularea actului administrativ si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra -1329/22 — anularea actului administrativ si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1329/22

2-21018676-01-3ra-28122022

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. D. Corlăteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, V. Negru, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Dorel Musteață și Autoritatea Națională de

Integritate,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Dorel Musteață împotriva Autorității Naționale de Integritate, persoane terțe

Ghenadie Pavliuc și Institutul Național de Integritate cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 4 septembrie 2020, Dorel Musteață a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 2-

16, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că prin decretul nr.

2213-III din 2 februarie 2005 al Președintelui Republicii Moldova, a fost numit

judecător pe un termen de 5 ani la Judecătoria Anenii Noi, iar prin decretul nr. 269-

V din 16 aprilie 2010 al Președintelui interimar al Republicii Moldova, a fost

numit în funcție de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

Ulterior, prin decretul din 23 septembrie 2011 al Președintelui Republicii

Moldova, a fost numit în funcția de președinte al Judecătoriei Anenii Noi, pe un

termen de 4 ani, iar la Adunarea Generală a Judecătorilor din 3 octombrie 2014, a

fost ales în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind detașat

din funcția de judecător.

Prin Decretul din 17 noiembrie 2014 al Președintelui Republicii Moldova, a

fost eliberat din funcția de președinte al Judecătoriei Anenii Noi, ca urmare a

1

cererii de demisie și la 1 ianuarie 2017 a fost numit prin transfer în funcția de

judecător la Judecătoria Chișinău.

Conform hotărârii nr. 765/34 din 28 noiembrie 2017 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, a fost dispusă detașarea reclamantului în calitate de

judecător al Judecătoriei Chișinău, pentru exercitarea mandatului de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii din 7 octombrie 2018 până la 7 octombrie

2022, termenul fiind modificat ulterior, prin hotărârea nr. 380/19 din 31 iulie 2018,

de la 1 august 2018, până la 1 august 2022.

La fel, prin hotărârea din 26 februarie 2019 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, a fost desemnat în calitate de membru în componența Consiliului

Institutului Național al Justiției din rândul judecătorilor, pe un mandat de 4 ani, iar

prin hotărârea nr. 149/11 din 2 iunie 2020 a fost încetat mandatul de membru al

Consiliului Institutului Național de Justiție, în urma depunerii cererii de demisie.

Reclamantul a menționat că, la 19 august 2020, inspectorul de integritate al

Inspectoratului de Integritate din cadrul Autorității Naționale de Integritate,

Andrian Fetescu, a întocmit actul de constatare nr. 179/17 pe marginea controlului

privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților, inițiat în privința sa,

judecător și membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a constatat

că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, manifestată prin deținerea/

exercitarea simultană a calității de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

și membru al Consiliului Institutului Național de Justiție. A fost sesizat organul

care l-a ales în această calitate, în termen de 15 zile din momentul în care actul de

constatare va rămâne definitiv, în vederea inițierii procedurii de încetare înainte de

termen a mandatului de membru al Consiliului Institutului Național de Justiție. A

fost decăzut din dreptul de a exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate

publică, cu excepția funcțiilor electorale pe o perioadă de trei ani din momentul

încetării înainte de termen a mandatului de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii sau din data rămânerii definitive a actului de constatare ori din data

rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care se confirmă

existența stării de incompatibilitate. A fost înscris în Registrul de Stat al

persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate

publică din data încetării înainte de termen a mandatului de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

A menționat că autoritatea pârâtă a conchis despre constatarea stării de

incompatibilitate prin exercitarea concomitentă a funcției de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii și al Consiliului Institutului Național de Justiție, invocând

prevederile art. 3 alin. (7) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,

în sensul căruia, judecătorul fiind desemnat în calitate de membru al Consiliului

Institutului Național de Justiție, urma în termen de 30 zile, să renunțe la calitatea

de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În această ordine de idei, reclamantul a afirmat că judecătorii pot fi promovați

la funcții administrative în cadrul instanțelor judecătorești de diferit nivel, în urma

desfășurării concursurilor, concomitent fiind menținută și funcția de judecător, iar

în acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii deține Registrul participanților la

concurs la funcția de judecător, la funcții administrative, la transfer și promovare în

2

instanțele ierarhic superioare, care au fost supuși anterior procedurii de selecție, iar

prin funcția administrativă legiuitorul prevede funcția de conducător al instanței de

judecată, președinte sau vicepreședinte al instanței.

În acest context, a evidențiat că fiind ales în calitate de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii a demisionat din funcția administrativă de președinte al

Judecătoriei Anenii Noi, deoarece nu putea exercita concomitent și atribuțiile de

administrare a instanței de judecată.

Ulterior, deținând calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

și având statut de judecător, dânsul a fost ales în calitate de membru al Consiliului

Institutului Național de Justiție. Totodată, a precizat că una dintre condiții pentru a

putea ocupa funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii a fost

renunțarea la funcția administrativă din instanța de judecată, iar incompatibilitatea

pentru funcția de membru al Consiliului Institutului Național de Justiție stabilită

expres de legislație este exercitarea unei alte activități remunerate, nu însă și

calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest sens, reclamantul a specificat că regimul incompatibilităților urma să

fie examinat în corespundere cu prevederile legale, iar incompatibilitățile în

exercitarea funcțiilor de demnitate publică sunt determinate nominal și expres prin

lege, astfel, art. 3 alin. (6) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii

menționează că membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu pot exercita o altă

activitate remunerată, decât cea didactică sau științifică, iar Legea privind Institutul

Național de Justiție nu prevede anumite incompatibilități ale membrilor Consiliului

Institutului Național de Justiție.

Mai mult, reclamantul a afirmat că exercitarea mandatului de membru al

Consiliului Institutului Național de Justiție nu reprezintă o activitate remunerată,

deoarece nu primește un salariu pentru un anumit lucru prestat, iar modalitatea de

desfășurare a activităților remunerate, poate fi realizată prin contractul individual

de muncă sau prin alt contract cu caracter civil.

La caz, nu a fost încheiat un contract de muncă sau un alt act juridic, respectiv

calitatea de membru al Consiliului Institutului Național de Justiție reprezintă o

contribuție la perfecționarea sistemului judiciar, având ca scop autoritatea și merite

în sistemul judiciar.

Respectiv, în Consiliul Institutului Național de Justiție, dânsul este

reprezentant din rândul judecătorilor, iar calitatea de membru al Consiliului

Institutului Național de Justiție urma să expire la 26 februarie 2023, iar cea de

membru al Consiliului Superior al Magistraturii la 7 octombrie 2022.

A opinat că atât Consiliul Superior al Magistraturii, cât și Institutului Național

de Justiție nu au sesizat la etapa propunerii și alegerii sale în calitate de membru al

Consiliului Institutului Național de Justiție, dar și ulterior, regimul

incompatibilităților, însă au acceptat activitatea sa. Or, art. 12 alin. (3) lit. a), lit. d)

și lit. f) al Legii integrității nr. 82 din 25 mai 2017 stabilește expres că

conducătorul entității publice este obligat să sesizeze Autoritatea Națională de

Integritate.

Complementar a punctat că Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică prevede expres categoriile de

3

funcții de demnitate publică, iar clasificatorul unic al funcțiilor publice aprobat

prin Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 stabilește că judecătorii, procurorii și membrii

Consiliului Superior al Magistraturii sunt persoane cu funcții de demnitate publică.

Subsecvent, a notat că activitatea Consiliului Institutului Național de Justiție

nu este exercitată în regim de putere publică, or, în caz contrar legiuitorul nu ar fi

admis ca membrii Consiliului Institutului Național al Justiției (judecători și

procurori) care dețin deja o funcție cu demnitate publică la numirea lor, să exercite

simultan o altă funcție publică în cadrul unei autorități publice, care acționează în

regim de putere publică.

La fel, a precizat că exercitarea mandatului de membru al Consiliului

Institutului Național de Justiție nu reprezintă o funcție administrativă și nici o

activitate administrativă, or, Constituția stabilește exhaustiv lista autorităților

publice, acestea fiind Parlamentul, Președinte, Guvernul, administrația publică și

autoritatea judecătorească, pe când Institutul Național de Justiție nu se regăsește în

Legea fundamentală a Statului ca instituție cu statut de autoritate publică, care ar

acționa în regim de putere publică, ci drept o instituție publică, care are menirea de

a satisface interesul public în domeniul său de activitate, adică de a realiza

formarea inițială și continuă a magistraților.

Mai mult, Legea nr. 152 din 8 mai 2006 privind Institutul Național de Justiție

califică instituția dată drept instituție publică, nu și autoritate publică. Instituția

publică are menirea de a presta anumite servicii publice specializate, în diverse

domenii administrative, de altfel Institutul Național de Justiție nu a fost organizat și

nu funcționează în subordinea autorităților administrației publice centrale sau

locale, dar reprezintă o instituție care are o personalitate juridică distinctă,

patrimoniu propriu, autonomie administrativă, științifică și didactică.

Reclamantul a specificat că urmare a elementelor distinctive, Institutul

Național de Justiție reprezintă o persoană juridică de drept privat, de interes și

utilitate publică, care are menirea de a satisface interesul public în domeniul său de

activitate, adică de a realiza formarea inițială și continuă a magistraților.

Așadar, este incorectă aserțiunea pârâtului precum că Consiliul Institutului

Național de Justiție desfășoară activitate administrativă prin prisma art. 5 din

Codul administrativ, deoarece Institutul Național de Justiție nu este autoritate

publică, iar Consiliul Institutului Național de Justiție nu acționează în regim de

putere publică și nu desfășoară o activitate administrativă. Or, activitatea

administrativă este realizată exclusiv de autoritățile publice în regim de putere

publică, voința autorității publice fiind manifestată în exterior, având efecte

juridice către public.

A mai specificat că în calitate de membri ai Consiliului Institutului Național

de Justiție sunt judecători și procurori, care au statut de demnitate publică, iar

accederea în funcții fiind dispusă în aceleași condiții.

Prin urmare, reclamantul a menționat că în condițiile în care procurorii sunt

aleși în calitate de membri ai Consiliului Institutului Național de Justiție, deși

Legea cu privire la procuratură reglementează expres incompatibilitățile aplicabile

funcției de procuror, prin prisma legii, procurorii nu au dreptul de a ocupa funcție

publică, remunerată sau neremunerată, excepție fiind doar activitatea didactică,

4

ceea ce în esență condiționează odată în plus că calitatea de membru al Consiliului

Institutului Național de Justiție nu reprezintă o funcție publică.

Deci, reclamantul a opinat că, prin exercitarea simultană a funcției de

demnitate publică, având calitatea de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii și statutul de judecător, în aceleași circumstanțe ca și ceilalți

judecători-membri ai Consiliului Institutului Național de Justiție, nu a încălcat

regimul incompatibilităților stabilite de lege și nu a beneficiat de salariu pentru

activitatea prestată.

A remarcat că în cadrul Institutului Național de Justiție a avut calitatea de

formator, activitate neinterzisă de lege, iar pentru exercitarea calității de membru al

Consiliului Institutului Național de Justiție nu a beneficiat de remunerare.

A susținut că interpretarea inspectorului de integritate, precum că calitatea de

membru al Consiliului Institutului Național de Justiție este o funcție administrativă

în sensul art. 5 din Codul administrativ și urma ca în termen de 30 de zile să

renunțe la una din funcții la alegere, este greșită și arbitrară, aceasta deoarece

exercitarea mandatului de membru al Consiliului Institutului Național de Justiție

nu reprezintă o funcție administrativă și nici activitate administrativă.

Reclamantul a solicitat anularea integrală a actului de constatare nr. 179/17

din 19 august 2020 al Autorității Naționale de Integritate.

Prin încheierea din 15 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cauza a fost transmisă Curții de Apel Chișinău pentru soluționarea cererii

reclamantului de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată (f.d. 53-54, vol.

I).

Prin încheierea din 30 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a

respins cererea depusă de Dorel Musteață privind strămutarea la o altă instanță de

judecată egală în grad și s-a restituit pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău,

care este instanța competentă să examineze cererea privind strămutarea cauzei la o

altă instanță de judecată egală în grad (f. d. 167-170, vol. I).

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

demersul privind strămutarea de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani la o altă

instanță egală în grad, a cauzei de contencios administrativ, cauza fiind strămutată

la Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (f.d. 189-192, vol. I).

Prin hotărârea din 3 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată. S-a anulat actul de constatare nr.

179/17 din 19 august 2020 al Autorității Naționale de Integritate. S-a încasat de la

Autoritatea Națională de Integritate în beneficiul lui Dorel Musteață suma de 10

000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, cererea cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 76;

82-115, vol. III).

La 10 mai 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Autoritatea Națională de Integritate a depus apel nemotivat,

iar la 20 mai 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din

Codul administrativ, a depus motivarea acestuia împotriva hotărârii din 03 mai

2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând casarea integrală a

5

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

respinsă.

La 16 mai 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Dorel Musteață a depus apel nemotivat, iar la 23 mai 2022, cu

respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a

depus motivarea acestuia împotriva hotărârii din 3 mai 2022 a Judecătoriei

Hâncești, sediul Ialoveni, solicitând casarea parțială a hotărârii primei instanțe și

anume în partea cuantumului sumei încasate, ce ține de cheltuielile de judecată

pentru asistență juridică, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

să fie dispusă încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 20 000 lei.

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

cererile de apel depuse de Autoritatea Națională de Integritate și Dorel Musteață și

s-a menținut hotărârea din 3 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

La 12 octombrie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, anularea actelor judecătorești ale instanțelor

ierarhic inferioare, casarea deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă.

La 25 octombrie 2022, Dorel Musteață a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea parțială a actului judecătoresc, în partea respingerii cererii

de apel depuse de apelant și în această parte să fie emisă o nouă decizie prin care să

fie dispusă încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 20 000 lei.

La 25 ianuarie 2023, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților a

fost expediată copia recursurilor depuse de Dorel Musteață și Autoritatea Națională

de Integritate, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție, referințe nu au parvenit.

Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu actele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată inadmisibilitatea acestora, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se

declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

6

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție

prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96–114.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată

obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, rezultă că

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în

forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele

forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b)

notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare

recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de

comunicație dedicate.

Astfel, din actele cauzei cert rezultă că dispozitivul deciziei contestate a fost

pronunțat de Curtea de Apel Chișinău la 27 septembrie 2022 în ședință publică și

notificată părților la 6 octombrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică, anexat la materialele cauzei.

Se mai constată că în dispozitivul deciziei din 27 septembrie 2022, Curtea de

Apel Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al

acesteia prevăzut de legislația în vigoare.

La 12 octombrie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (1)

din Codul administrativ, prin intermediul poștei electronice, Autoritatea Națională

de Integritate a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, menționând că argumentarea detaliată a recursului va fi

prezentată suplimentar după notificarea deciziei motivate a instanței de apel (f. d.

241, vol. III).

Iar, la 25 octombrie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 245 alin.

(1) din Codul administrativ, prin intermediul poștei electronice, Dorel Musteață a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, menționând că argumentarea detaliată a recursului va fi prezentată

suplimentar după notificarea deciziei motivate a instanței de apel (f. d. 241, vol.

III).

7

Se reține că la 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul

poștei electronice, a notificat participanților la proces spre cunoștință copia deciziei

motivate din 27 septembrie 2022, inclusiv la adresa electronică a Autorității

Naționale de Integritate, a lui Dorel Musteață, cât și a reprezentantului acestuia,

avocatului, Rodica Bevziuc.

La fel, actele cauzei atestă că adresele electronice nominalizate au mai fost

utilizate pentru corespondență dintre Curtea de Apel Chișinău și Autoritatea

Națională de Integritate, cât și Dorel Musteață și a reprezentantului acestuia,

avocatul Rodica Bevziuc, pe parcursul examinării cauzei, inclusiv pentru

comunicarea informației în vederea prezentării referinței și expedierea citațiilor.

Așadar, având în vedere cele expuse mai sus, se înțelege că termenul de 30 de

zile, prevăzut la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, pentru prezentarea

recursului motivat a început să curgă la data de 21 decembrie 2022, ziua imediat

următoare datei notificării deciziei motivate a instanței de apel și urma să expire la

data de 19 ianuarie 2023, zi de luni.

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, atât Autoritatea

Națională de Integritate, cât și Dorel Musteață nu au depus motivarea recursului

nici până în prezent, motiv pentru care survin consecințele art. 246 alin. (2) lit. e)

din Codul administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când

motivarea recursului nu a fost depusă.

Sub aspectul dat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că recursul depus împotriva

deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate

legalitatea actului de dispoziție contestat.

Respectiv, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise

fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile

ilegalitatea deciziei contestate.

Așadar, recurenții, Autoritatea Națională de Integritate și Dorel Musteață, nu

s-au conformat prevederilor legale și au formulat cerere de recurs nemotivată, fără

a evidenția motivele ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată în apel.

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către

instanța învestită cu soluționarea căii de atac. Mai cu seamă că în cererile de recurs

nemotivate, atât Autoritatea Națională de Integritate, cât și Dorel Musteață au

evidențiat că recursul motivat va fi depus după recepționarea deciziei integrale a

Curții de Apel Chișinău. Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a

dezacordului cu soluția instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu

indicarea temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o decizie neîntemeiată. Condiția legală a expunerii

motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței

ierarhice inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și în drept.

8

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul

echivoc al recursurilor depuse de Autoritatea Națională de Integritate și Dorel

Musteață, or, ultimii fiind interesați în soarta soluționării prezentului litigiu, urmau

să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin

depunerea motivării recursului în termenul stabilit de lege, care să corespundă

exigențelor impuse de legiuitor, condiție însă ce nu se atestă la caz.

În conformitate cu art. 230, art. 246 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Dorel Musteață și Autoritatea Națională de Integritate

se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

9