2ra-1807/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii

2ra-1807/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1807/22

2-16087264-01-2ra-26122022

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (jud. D. Dubcovețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, A. Braga)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Victor Busuioc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Busuioc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală cu privire încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Victor Busuioc și au fost admise apelurile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală, fiind casată

hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

constată:

La data de 17 martie 2016, Victor Busuioc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală cu privire încasarea prejudiciului material, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 11 aprilie 2011 era la

domiciliu împreună cu soția și feciorul și în plină noapte, pe neașteptate, forțând ușa de

intrare, au dat buzna în casă un grup de persoane îmbrăcate în civil, cu automate și

cagule pe cap, care ulterior s-au dovedit a fi colaboratori ai CCCEC, pentru efectuarea

percheziției la feciorul lui. Trezindu-se din somn, a auzit strigăte și împușcături de armă

și s-a gândit că în casă au pătruns hoți. Fiind speriat i-a spus soției să meargă în baie să

se ascundă și el s-a pornit din urmă, întorcând capul a văzut o persoană cu cagulă pe

1

cap și cu pistol automat, care efectua împușcături în direcția lor. Suplimentar, a mai

declarat reclamantul că deține legal un pistol, pentru legitima apărare.

În scopul de a se apăra, a efectuat și el trei împușcături cu pistolul de model

„Bereta”, fără a ținti în persoana mascată și a ieșit afară prin ușa de rezervă. După

aceasta a fugit la vecini, pentru a telefona la poliție și la grăniceri. Mai apoi revenind

acasă, acolo, deja, era polițistul de sector, de la care a aflat că de către el a fost rănită o

persoană mascată.

Reclamantul mai invocă că a fost reținut pentru 72 ore de către colaboratorii

CCCEC, fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) din Codul

penal, ulterior, s-a mai aflat în arest la domiciliu mai mult de două luni.

Ceea ce se referă la invocarea prejudiciilor, reclamantul a indicat că conducerea

OUP centrală a inițiat o adevărată lovitură mediatică, cu scop de manipulare a opiniei

publice, fiind organizate mai multe conferințe de presă, care au reflectat acel eveniment.

Însă, după încetarea urmăririi penale, la 18 martie 2013, nu a fost emis nici un

comunicat de presă, cu privire la nevinovăția lui. Astfel, opinia publică negativă, în

privința lui, nu v-a putea fi schimbată.

A explicat reclamantul că, urmărirea penală în privința lui a fost pornită la data

de 12 aprilie 2011 și încetată la 18 martie 2013, respectiv, s-a aflat într-o stare moral-

psihologică distrusă, permanent se afla în pericolul de condamnare. După atacul de la

domiciliu, permanent a avut dureri de cap, tensiunea arterială ridicată. De asemenea, i-

a fost încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului, deteriorarea ușii, deteriorarea

tencuielii de pe pereți, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieții private, dreptul

la libera circulație.

A menționat că, în perioada alegerilor locale din 2011, a fost înregistrat în calitate

de pretendent la funcția de primar și consilier local, dar din cauza agitației din jurul lui,

aceasta s-a răsfrânt negativ asupra numărului de voturi exprimate pentru candidatura

lui. Evaluând prejudiciul moral cauzat, a considerat că, nici o sumă de bani nu i-ar putea

șterge din memorie suferințele psihice, însă, totuși, le estimează la suma de 1 000 000

de lei, sumă pe care o consideră rezonabilă și relativ proporțională suferințelor

suportate.

A solicitat și încasarea prejudiciului material, care este compus din cheltuieli de

reparație a casei sale evaluat la 26 000 de lei, cheltuieli de tratament 31 173, 24 de lei,

cheltuieli de asistență juridică 2 000 de lei, 150 de euro și 10 500 de lei, precum, și a

cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de evaluare în sumă de 2 600 de lei.

La data de 15 noiembrie 2016, reclamantul a depus cerere suplimentară, cu

privire la încasarea prejudiciului, prin intermediul căreia a mai invocat că a avut de

suportat și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 500 de lei și 10 000 de lei. De

asemenea, a suportat și cheltuieli financiare pentru tratament în sumă totală de 31 173,

24 de lei.

La data de 03 martie 2021, reclamantul a mai depus o cerere suplimentară unde

a invocat că în urma împușcăturilor ilegale, domiciliul său a fost deteriorat, prejudiciul

fiind estimat la suma de 26 000 de lei. De asemenea, pentru întocmirea raportului de

2

evaluare nr.0365184 a fost achitată suma de 1 800 de lei. Reclamantul a mai completat

prejudiciul material și cu suma de 800 de lei, cheltuieli suportate pentru procurarea

combustibilului la automobilul personal.

A solicitat Victor Busuioc în urma concretizărilor făcute, încasarea din contul

bugetului de stat a prejudiciul moral în sumă de 1 000 000 de lei, a prejudiciului material

compus din cheltuieli de reparație a imobilului 26 000 de lei, cheltuieli de tratament

suportate 31 173,24 de lei, cheltuieli de asistență juridică 2 000 de lei, 1 500 de euro și

10 500 de lei, precum, și a cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de

evaluare în sumă de 2 600 de lei.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat de la Ministerul Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul lui Victor Busuioc despăgubirea materială ale prejudiciului

moral suportat în sumă de 400 000 de lei. În rest, cerințele reclamantului s-au respins

ca neîntemeiate. S-a încasat de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Victor Busuioc cheltuielile de asistența juridică în sumă de 10 500 de lei.

Instanța de fond a constatat că, prin acțiunile organului de urmărire penală,

reclamantului i-a fost adus un prejudiciu moral, deoarece i-a fost lezată onoarea și

demnitatea, a fost defăimat el și familia lui și nu în ultimul rând starea de neliniște și

tulburare, ceea ce a și generat suferințe psihice reclamantului, Victor Busuioc.

Prin urmare, instanța de judecată a ajuns la concluzia că, urmează să se încaseze

din contul pârâtului în beneficiul lui Victor Busuioc, despăgubire pentru prejudiciul

moral cauzat prin acțiunile colaboratorilor organului de urmărire penală și a instanței

de judecată, în sumă de 400 000 de lei, mărimea căruia îi poate aduce satisfacție

echitabilă reclamantului, iar suma de 1 000 000 lei, solicitată de Victor Busuioc,

instanța a considerat-o exagerat de mare, nefiind probată întinderea prejudiciului până

la suma menționată.

Cu referire la repararea prejudiciului material invocat de către Victor Busuioc,

instanța a reținut că, raportul de evaluare a casei de locuit, a fost efectuată de către

reclamant, la discreția personală și în anul 2021, abia după 10 zece ani de la incidentul

neplăcut.

Astfel, pretențiile reclamantului privind încasarea din contul pârâtului a

prejudiciului material format din costul raportului de evaluare în mărime de 1 800 de

lei și suma prejudiciului stabilit prin acest raport – 26 000 de lei, sunt neîntemeiate,

fiind respinse.

De asemenea, reclamantul a mai solicitat și încasarea sumei de 800 de lei,

suportate pentru procurarea combustibilului la automobilul personal, din necesitate de

deplasare pe ruta Tudora – Căușeni, deplasare efectuată în legătură cu raportul de

evaluare.

Instanța a remarcat și faptul, că potrivit bonurilor de plată pentru procurarea

combustibilului, unul datează cu 01 februarie 2021 însă, raportul de evaluare a fost

întocmit la data de 11 ianuarie 2021.

3

Respectiv, nu este clar, care a fost necesitatea de alimentare în acea zi, deja, după

finisarea evaluării.

În această ordine de idei, dacă instanța a ajuns la concluzia de a respinge cerința

privind respingerea tuturor cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de

evaluare, respectiv, a respins și această cerință.

Cu referire la cheltuieli ce țin de tratament și investigațiile medicale pretinse de

reclamant, instanța a constatat că în suportul cerinței înaintate, reclamantul a anexat la

cererea de chemare în judecată mai multe bonuri de plată, care fiind totalizate constituie

suma de 31 173, 24 de lei.

Astfel, pertinența acestor bonuri de plată nu a fost demonstrată, de aceea cerințele

formulate au fost respinse.

Ceea ce se referă la sumele de 2 000 de lei și, respectiv, 1 500 de euro, instanța a

apreciat aceste pretenții ca neîntemeiate, respectiv, le-a respins.

Potrivit ordinului de plată nr.XL 570948 din 27 mai 2016, reclamantul a suportat

cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 500 de lei, iar conform

ordinului de plată nr.YL 979137, la data de 14 noiembrie 2016 reclamantul a mai

suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă de 10 000 de lei.

Prin urmare, deoarece instanța a admis parțial cerințele reclamantului, a

considerat aceste cheltuieli ca fiind necesare și rezonabile, de aceea, a admis cerința în

partea ce ține admiterea acestor cheltuieli de asistență juridică.

La data de 27 decembrie 2021, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva

hotărârii din 21 decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii și pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii.

La data de 11 ianuarie 2022, Procuratura Generală a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă și pronunțarea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii.

La data de 19 ianuarie 2022, Victor Busuioc a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă și pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Victor Busuioc și s-au admis apelurile declarate de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală, fiind casată hotărârea din 21

decembrie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă și s-a pronunțat o hotărâre

nouă prin care s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Victor

Busuioc, prejudiciul moral în mărime de 50 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică

în mărime de 10 500 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Victor Busuioc este în drept

de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de

4

urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, or în privința ultimului a fost

încetată urmărirea penală în temeiul art. 285 CPP, pe motiv că fapta ultimului nu

întrunește elementele constitutive a unei infracțiuni, constatându-se că ultimul a fost în

stare de legitimă apărare, ceea ce constituie un temei al reabilitării persoanei.

Astfel, la caz, instanța de apel a reținut că, temeiul în baza căruia a fost scos de

sub urmărire penală, este prevăzut la art. 275 pct. 3) CPP și reprezintă un temei de

reabilitare prin prisma art. 284 CPP și în temeiul art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XII

din 25 februarie 1998, ultimul este în drept de a-i fi reparat prejudiciul, or prin aflarea

ultimului în arest la domicliu pe parcursul a 75 zile, care este măsura preventivă

alternativă arestului, lui Victor Busuioc i-au fost încălcate drepturile fundamentale

garantate de art. 5 CEDO – dreptul la libertate și siguranță.

Analizând circumstanțele expuse, instanța de apel a conchis că, luând în

considerație suferințele psihice suportate de către Victor Busuioc în urma tragerii

ilegale la răspundere penală și aplicării ilegale a măsurii preventive sub forma reținerii

sale, arestului la domiciliu, obligației de a nu părăsi localitatea, iar ulterior obligației de

a nu părăsi țara, gradul trăirilor negative și disconfortul suportat odată cu supunerea

acestuia urmăririi penale, consecințele produse familiei, de stresul precum și de efectele

psihice provocate, compensația bănească în mărime de 400 000 de lei stabilită de prima

instanță, este una disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz și

principiul general al echității, iar în acest sens, instanța de apel a considerat că criticile

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale RM al Republicii

Moldova în această direcție sunt întemeiate.

Prin urmare, având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, instanța de apel a considerat că suma de 50 000 de lei va constitui

o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat lui Victor Busuioc, fiind exagerată

suma de 1 000 000 de lei solicitată de către ultimul cu titlu de prejudiciu moral, având

în vedere și faptul că reclamantul s-a aflat în starea de arest 3 zile și 75 zile în arest la

domiciliu.

Instanța de apel a accentuat că, prin hotărârea contestată prima instanță, greșit, a

dispus încasarea sumei prejudiciului moral încasat în favoarea reclamantului din contul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, reieșind din prevederile art. 13 alin. (1)

Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, din care rezultă cu certitudine că prejudiciul

cauzat în urma neexecutării în termen rezonabil a hotărârii urmează a fi încasat din

contul bugetului de stat, gestionat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, iar din acest considerent

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 decembrie 2021 a fost casată

integral, cu emiterea unei noi hotărâri, reieșind din concluziile enunțate supra.

Cu referire la cerința lui Victor Busuioc privind încasarea prejudiciului material,

instanța de apel a reținut că, deși, la materialele cauzei este anexată planșa fotografică,

care conține deteriorări vizibile ale pereților, evaluarea realizată a fost una mult amplă,

decât era necesar, prin urmare pretențiile reclamantului privind încasarea din contul

pârâtului a prejudiciului material format din costul raportului de evaluare în mărime de

5

1 800 de lei și suma prejudiciului stabilit prin acest raport – 26 000 de lei, sunt

neîntemeiate, fiind respinse.

Cu referire la cheltuieli ce țin de tratament și investigațiile medicale pretinse de

reclamant, instanța de apel a stabilit că reclamantul a anexat la cererea de chemare în

judecată mai multe bonuri de plată, care fiind totalizate constituie suma de 31 173,24

de lei.

Deasemenea, s-a mai stabilit că din conținutul mai multor bonuri, o serie de

medicamente au fost achiziționate în aceeași zi, doar cu intervale de timp nu prea mari,

iar pe cale de consecință pertinența bonurilor de plată nu a fost demonstrată de către

reclamant, ceea ce denotă netemeinicia cerințelor reclamantului privind încasarea

prejudiciului, or, nu există vreo legătură cauzală între medicamentele procurate cu

tratamentul suportat și acțiunile pretins ilegale ale organului de urmărire penală.

Cu referire la cerința lui Victor Busuioc privind compensarea cheltuielilor de

asistență juridică suportate în cadrul examinării cauzei penale în sumă de 2 000 de lei

și corespunzător 1 500 de euro, instanța de apel a reținut că, deși reclamantul a încheiat

contractele de asistență juridică enunțate, la caz nu au fost prezentate careva bonuri de

plată care demonstrează suportarea efectivă de către reclamant a cheltuielilor pretinse.

Cu referire la cerințele lui Victor Busuioc privind încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 10 500 de lei instanța de apel a atestat

că, la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, s-a ținut cont de complexitatea

cauzei, de faptele stabilite, de volumul de lucru, apreciindu-se necesitatea cheltuielilor,

realmente angajate și rezonabile ca mărime, fapt pentru care a concluzionat, că

cheltuielile de asistență juridică ale reclamantului urmează a fi recuperate în mărime de

10 500 de lei, considerându-le ca cheltuieli necesare, care au fost în mod real suportate,

în limita unui cuantum rezonabil, ținând cont, totodată, și de complexitatea prezentei

cauze.

La data de 30 noiembrie 2022 Ministerului Justiției al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că la caz nu sunt întrunite toate condițiile de

aplicabilitate ale prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, astfel în această

situație nu există nici temei legal de a solicita încasarea prejudiciului.

De asemenea a indicat că în condițiile în care Victor Busuioc nu a fost condamnat,

se atestă netemeinicia dispunerii încasării prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată.

A conchis că la aprecierea costurilor cheltuielilor de judecată, instanța urma să

evalueze cheltuielile conform celor 2 principii de bază și anume: costurile și cheltuielile

urmează a fi probate în modul corespunzător și cheltuielile trebuie să fie rezonabile ca

cuantum și necesare pentru proceduri în speță.

La data de 15 decembrie 2022 Victor Busuioc a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

6

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că cheltuielile financiare suportate pentru

tratament în sumă de 31 173,24 de lei sunt doar o parte pentru care s-au păstrat bonurile

de plată. Totodată a specificat că bonurile sunt datate cu anii 2011, 2012, 2014, 2015,

2016, deoarece în acea perioadă starea de sănătate se agrava periodic, fapt ce se solda

cu efectuarea unor tratamente.

A invocat și faptul că în perioada alegerilor locale din 2011 a fost înregistrat în

calitate de pretendent la funcția de primar și consilier local, dar din cauza situației

create, aceasta a avut consecințe negative asupra numărului de voturi exprimate pentru

candidatura sa, or faptul reținerii lui Victor Busuioc a fost intens mediatizat în spațiul

public.

De asemenea a indicat că i-a fost încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului,

dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieții private și dreptul la libera circulație.

A explicat că, referitor la mențiunea instanței de judecată în hotărâre la pct.46, deși

s-a adresat la timp și a achitat suma integral pentru efectuarea expertizei, după cîțiva

ani de tergiversări neîntemeiate de efectuare a expertizei prin motivul că au mult de

lucru, în final i-a fost refuzat în efectuarea expertizei. Ulterior, a fost impus să se

adreseze personal la Camera de comerț și industrie, filiala Tighina pentru efectuarea

Raportului de evaluare și nicidecum la discreția personală, cum este indicat în hotărârea

instanței de judecată.

Totodată a indicat că instanțele neîntemeiat i-au respins cerința de încasare a sumei

de 800 de lei pentru procurarea combustibilului la automobilul personal, deoarece nu

au intrat în esența motivului solicitării.

Cu referire la cerința de reparare a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 de lei

a reținut că această sumă constituie o satisfacție echitabilă și rezonabilă a victimei, cât

și în stare să restabilească suferințele psihice cauzate, starea de stres și de frustrare

provocată lui Victor Busuioc prin aflarea în arest pentru 72 de ore și la domiciliu timp

de 75 de zile, datorită faptului că a fost pus ilegal sub urmărire penală timp de 1 an și

11 luni și atribuirea statutului de învinuit.

Cu referire la cerința de compensare a cheltuielilor pentru serviciile de asistență

juridică în instanța de fond, cât și cele achitate în cadrul dosarului penal a menționat că

sunt reale, rezonabile și au fost necesare pentru acordarea asistenței juridice calificate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28 septembrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurenților la data de 31 octombrie 2022 (f.d. 89, volumul II).

Astfel, recursurile, declarate la 30 noiembrie 2022 de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și la 15 decembrie 2022 de către Victor Busuioc, sunt în termen.

7

Copia recursurilor a fost expediată în adresa participanților la proces, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 125, volumul II).

Prin referința din 27 ianuarie 2023, Victor Busuioc a solicitat declararea

recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției al

8

Republicii Moldova și Victor Busuioc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Victor Busuioc asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Victor Busuioc, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Victor

Busuioc se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

9