2ra-1722/22 — anularea facturii, incasarea datoriei

2ra-1722/22 — anularea facturii, incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1722/2022

2-14138866-01-2ra-08122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iuri Sorochin,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” privind anularea facturii și,

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 aprilie 2014, Iuri Sorochin a depus la Judecătoria Rezina cerere de chemare

în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea facturii SP nr.

4798126 din 11 martie 2013 și sumele indicate în factură (f.d. 3, vol. I).

În motivarea acțiunii a indicat că la 14 decembrie 2012 de către angajatul SA „Apă

Canal Chișinău”, Serghei Verdeș a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție în temeiul art. 170 alin. (1) din Codul contravențional și emisă decizie la

12 martie 2013 de către Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, acte care au fost anulate

prin hotărârea din 09 octombrie 2013 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, însă totuși

mărimea serviciilor prestate pentru apă și canalizare de către SA „Apă-Canal Chișinău”

indicate în factură o consideră exagerată.

La 30 mai 2014, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în judecată

la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani împotriva lui Iuri Sorochin, concretizată la 05

februarie 2019, privind încasarea forțată a datoriei în sumă de 12605,84 lei și a taxei de

stat în sumă de 378,17 lei (f.d. 4, 164-165, vol. II).

În motivarea acțiunii, SA „Apă-Canal Chișinău” a indicat că în baza contului

personal nr. 3900270, furnizează servicii de alimentare cu apă și recepționare a apelor

uzate, însă Iuri Sorochin nu achită serviciile prestate în termen, respectiv datoria

formată în perioada ianuarie 2013 - ianuarie 2013 constituie suma de 12 605,84 lei.

1

SA „Apă-Canal Chișinău” a menționat că în scopul soluționării litigiului pe cale

extrajudiciară, a expediat la 19 februarie 2014 în adresa pârâtului reclamația nr. 11.4-

08/2025, care însă a rămas fără răspuns.

La 17 iulie 2014, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus demers la Judecătoria Rezina

privind conexarea acțiunilor, totodată solicitând strămutarea cauzei la Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău, dat fiind faptul că locul de consum al pârâtului se află în mun.

Xxxx, iar potrivit buletinului de identitate viza de domiciliu a reclamantului este în

mun. Xxxx.

Prin încheierea din 18 aprilie 2014 a Judecătoriei Rezina, au fost conexate într-un

singur proces cauzele civile la cererea de chemare în judecată depusă de către Iuri

Sorochin împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la declararea

nulității facturii și, cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Apă-Canal

Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin cu privire la încasarea datoriei.

Prin încheierea din 24 iulie 2014 a Judecătoriei Rezina, menținută prin decizia din

30 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost strămutată la Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva SA „Apă Canal Chișinău” cu privire la anularea facturii și, cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin

privind încasarea datoriei, conexate prin încheierea din 18 iulie 2014 a Judecătoriei

Rezina.

Prin încheierea din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

decizia din 06 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de revizuire depusă de Iuri Sorochin împotriva deciziei din 30 octombrie 2014

a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 13 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de către Iuri Sorochin cu privire la aplicarea

măsurilor de asigurare.

Prin decizia din 22 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de recurs depusă de Iurii Sorochin și menținută încheierea din 13 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin încheierea din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Iuri Sorochin.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recurs depus de Iuri Sorochin, fiind menținută încheierea din 20 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă

cererea depusă de Iuri Sorochin cu privire la emiterea unei decizii suplimentare la

decizia din 31 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

declinată competența judecătorului investit cu examinarea acțiunilor în contencios

administrativ, în favoarea judecătorului investit cu examinarea acțiunilor de drept

comun.

Prin încheierea din 24 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

temeiul art. 267 lit. g) din Codul de procedură civilă, a fost scoasă de pe rol cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin

2

privind încasarea datoriei.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit

recursul depus de Iuri Sorochin împotriva încheierii din 24 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. b1) din

Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 27 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, casată încheierea din 24 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu remiterea cauzei în aceiași instanță pentru

examinare în fond.

Prin încheierea din 06 aprilie 2020 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

decizia din 05 august 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de revizuire depusă de Iuri Sorochin împotriva încheierii din 27 ianuarie 2020

a Curții de Apel Chișinău.

Prin hotărârea din 30 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin împotriva SA „Apă-

Canal Chișinău” privind anularea facturii, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”

împotriva lui Iuri Sorochin privind încasarea datoriei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit că alegațiile ce țin de pretenția

înaintată de Iuri Sorochin privind anularea facturii nr. 4798126 din 11 martie 2013, pe

motivul că procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare au fost

anulate, or procesul contravențional a fost încetat nu pe faptul lipsei fapte contravenției

sau un alt temei de reabilitate, dar în temeiul art. 461 din Codul contravențional ce nu

presupune absolvirea persoanei de răspundere civilă pentru acțiunile sale, iar un alt

temei legal pentru anularea facturii nr. 4798126 din 11 martie 2013 reclamantul nu a

invocat.

Totodată instanța de judecată a reținut ca fiind neîntemeiată și cerința înaintată de

SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin privind încasarea sumei de

12605,84 lei, ce constitui contravaloarea consumului de apă utilizat în mod fraudulos

or, cuantumul datoriei solicitat a fost calculat pentru perioada 26 iunie 2012 - 04

decembrie 2012 potrivit volumul de apă recepționat prin țeavă de diametrul în mărime

de 32 mm, însă conform actului din 10 septembrie 2012 branșarea neautorizată a fost

efectuată la țeavă cu diametru de 25 mm fiind instalat un contor cu diametru de 20 mm,

ce atestă că calculul efectuat pentru consumul apei este inexact și respectiv suma

solicitată spre încasare nu este întemeiată.

La 07 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Apă-Canal Chișinău” a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând menținerea hotărârii

contestate în partea respingerii acțiunii depuse de Iuri Sorochin împotriva SA „Apă-

Canal Chișinău” privind anularea facturii, casarea hotărârii din 30 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii acțiunii depuse de SA „Apă

Canal Chișinău” și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii depuse de SA „Apă

Canal Chișinău” privind încasarea datoriei, încasarea din contul lui Iuri Sorochin a taxei

de stat în ordine de apel în mărime de 283,63 lei.

La 26 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Iuri Sorochin a depus apel a

declarat apel împotriva hotărârii din 30 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

3

Centru și a încheierilor de respingere a cererilor de recuzare și a declarației de abținere,

solicitând casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii depuse de Iuri Sorochin și

emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii depuse Iurii Sorochin, anularea

încheierilor de respingere a cererilor de recuzare și a declarației de abținere a

judecătorului Vladislav Holban.

Prin încheierea din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia

din 08 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost restituit apelul declarat de

Iuri Sorochin împotriva hotărârii din 30 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

La 13 decembrie 2021, Iuri Sorochin a depus în baza art. 3621 din Codul de

procedură civilă, apel incident împotriva hotărârii din 30 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Cu privire la apelul incident depus de către Iuri Sorochin la 13 decembrie 2021,

prin intermediul poștei electronice (f.d.203-205), Colegiul a conchis, prin încheiere

protocolară, asupra restituirii acestuia, ca fiind depus cu omiterea termenului de

decădere, indicat în încheierea din 13 iulie 2021 privind acceptarea spre examinare a

apelului declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” (f.d. 173). Respectiv, prevederile

art. 186 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevăd expres că în cadrul pregătirii

cauzei pentru dezbateri judiciare, judecătorul stabilește data până la care pârâtul

urmează să prezinte în judecată referința și toate probele necesare, sub sancțiunea

decăderii. La caz, termenul limită de depunere a referinței fiind cu 3 zile înainte de data

ședinței de judecată din 09 noiembrie 2021. Subsecvent, pornind de la prevederile art.

3621 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care statuează că apelul incident se depune

nu mai târziu de data depunerii referinței la cererea de apel, instanța de apel a reținut că

apelul incident din 13 decembrie 2021, a fost depus de către Iuri Sorochin cu depășirea

termenului de decădere, 05 noiembrie 2021.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și s-a casat parțial hotărârea din 30 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii cererii de chemare în

judecată depuse de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Iuri Sorochin privind

încasarea datoriei, și a fost emisă o hotărâre nouă prin care a fost admisă acțiunea

depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a încasat din contul lui Iuri Sorochin în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău”,

suma de 12 605,84 lei cu titlu de datorie, suma de 283,63 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată soluția primei

instanțe de respingere a acțiunii depuse de SA „Apă-Canal Chișinău”, deoarece decurge

din interpretarea greșită a circumstanțelor cauzei și, ca urmare, aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului.

Instanța de apel a stabilit că, în scopul inspectării stării tehnice a rețelelor de

alimentare cu apă și de canalizare, contoarelor și nivelului de conformitate,

reprezentantul furnizorului, deplasându-se la data de 10 septembrie 2012 la adresa mun.

Xxxx, a depistat că bunul imobil este branșat neautorizat la rețelele publice de

alimentare cu apă, fapt ce contravine legislației. Același fapt a fost constatat repetat prin

actul inspectării stării evidenței și folosirii apei din 04 februarie 2012. Din acest

4

considerent, în baza deciziei Preturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie 2013,

Iuri Sorochin a fost sancționat contravențional prin amendă în mărime de 50 unități

convenționale, în sumă de 1 000 lei, pentru comiterea contravenției prevăzute de art.

170 alin. (1) din Codul contravențional.

Instanța de apel a punctat că, instanța de fond just a remarcat că, chiar dacă la 09

octombrie 2013 de către Judecătoria Rîșcani s-a dispus admiterea contestației

petiționarului Iuri Sorochin împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție din

14 decembrie 2012 și a deciziei Preturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie

2013, și respectiv, procesul-verbal cu privire la contravenție în privința lui Iuri Sorochin

a fost încetat în temeiul art. 461 din Codul contravențional (f.d. 4), această circumstanță

nu presupune absolvirea persoanei de răspundere civilă pentru acțiunile sale or,

procesul contravențional a fost încetat nu pe faptul lipsei faptei contravenției sau un alt

temei de reabilitate, însă în temeiul art. 461 din Codul contravențional. În consecință,

actul judecătoresc emis de Judecătoria Rîșcani nu reprezintă temei de anularea facturii

nr. 4798126 din 11 martie 2013, motiv din care, furnizorul SA „Apă-Canal Chișinău”

este îndreptățit de a solicita încasarea sumei de 12 605,84 lei, ce constituie

contravaloarea consumului de apă utilizat în mod fraudulos de către Iuri Sorochin.

Instanța de apel a reținut prevederile pct. 5.1.26. din Regulamentului de organizare

și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din mun.

Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie

2008, care dispune că „în cazul branșării și folosirii neautorizate a sistemelor publice

(comunale) de alimentare cu apă și canalizare, instalațiile de branșare se supun lichidării

imediate de către clientul vinovat sau de către furnizor, cu restituirea tuturor

cheltuielilor de debranșare din contul vinovatului. Pentru folosirea neautorizată a

sistemului public (comunal) de alimentare cu apă și/sau canalizare, de la persoanele

culpabile se percepe (benevol sau pe cale judiciară) costul pierderilor de apă potabilă

(tehnologică) și al apelor uzate evacuate, în conformitate cu pct. 9.4.2. din Regulament,

în limitele termenului de prescripție (dacă nu este stabilită perioada reală a folosirii

neautorizate).

Mai mult, în conformitate cu pct. 9.4.2 din Regulament, în cazul branșării și

folosirii neautorizate a sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare, volumul

de apă supus facturării se determină conform capacității de debit a branșamentului de

apă, considerând viteza apei în el de 1,5 m/sec și a timpului de funcționare a acestuia.

Din acest considerent, instanța de apel a notat că la 21 decembrie 2012, Comisia

pentru examinarea încălcărilor în evidența serviciilor de alimentare cu apă și evacuare

a apelor uzate, a adoptat hotărârea privind efectuarea calculului conform actelor de

cercetare din 10 septembrie 2012 și 04 decembrie 2012, în corespundere cu prevederile

pct.9.4.2. din Regulamentul menționat, pentru perioada 26 iunie 2012 - 04 decembrie

2012, conform formulei: - l,73 m3 /oră x 113 zile x 8 ore = 1 564 m3 x 8,06 lei =

12605,84 lei, fapt confirmat prin extrasul din procesul-verbal nr.101 din 21 decembrie

2012.

În continuare, instanța de apel a indicat că suma de 12 605,84 lei, expusă spre plată

în factura SP nr. 4798126 din 11 martie 2013, urmează să fie încasată de la Iuri Sorochin

în baza prevederilor Codului civil în redacția legii de pînă la 01 martie 2019, și

prevederilor Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24 octombrie

5

2002.

Reieșind din cele consemnate în actul din 04 decembrie 2012, Iuri Sorochin la

momentul controlului, utiliza serviciul de alimentare cu apă în lipsa unui contract

încheiat cu furnizorul, ce constituie încălcarea prevederilor pct. 5.1.22 din Regulament,

iar conform art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr.1402 din

24 octombrie 2002, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de

gospodărire comunală sunt obligate, să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite, în termenul prevăzut.

Astfel, instanța de apel a stabilit că intimatul Iuri Sorochin, beneficiind de

serviciile publice de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate pe adresa mun.

Xxxx, avea obligația de a achita costul apei consumate.

Așadar, intimatul Iuri Sorochin, primind spre plată factura SP nr. 4798126 din 11

martie 2013, care generează și efectele juridice pe care le produce un act juridic legal,

nu și-a onorat obligația de plată, încălcând prevederile Codului civil, care prevăd că

obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit, obligând debitorul să-l despăgubească pe creditor pentru obligația

neexecutată, neadmițând refuzul unilateral de la executarea obligației.

În așa mod, SA „Apă-Canal Chișinău” în calitate de furnizor de apă și prestator de

servicii de evacuare apelor uzate, este în drept de a solicita achitarea datoriei pentru

serviciile prestate.

La 28 noiembrie 2022, Iuri Sorochin a declarat recurs, iar la 14 februarie 2023 a

depus recurs suplimentar împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate și a hotărârii primei instanțe, cu

remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de fond conform competenței.

În motivarea recursului Iuri Sorochin a invocat că instanța de apel a judecat cauza

în lipsa apelantului, lipsindu-l pe acesta de posibilitatea de a se apăra or, dînsul a

solicitat amânarea ședinței pe motiv că era bolnav de o boală infecțioasă și a prezentat

instanței de judecata receta, bonul fiscal si cecul, din care rezultă cu certitudine că

apelantul se trata de o infecție. Astfel, instanța de apel nu a luat în considerație

documentele prezentate și a examinat cauza în lipsa lui Sorochin Iuri, prin ce au încălcat

dreptul la un proces echitabil. Totodată, apelantul a indicat că alte dovezi, cum ar fi

certificatul de concediu medical sub semnătură medicului, vor fi prezentate in ședința

următoare, circumstanțe neglijate de instanța de apel.

De asemenea, recurentul consideră că prezenta cauză a fost judecată contrar

competenței jurisdicționale or, Legea privind protecția consumatorilor permite

reclamantului de se adresa după locul de domiciliu.

Recurentul a mai invocat că până la pronunțarea deciziei din 08 decembrie 2021 a

Curții Supreme de Justiție prin care a fost menținută încheierea din 13 iulie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost restituit apelul declarat de Iuri Sorochin

împotriva hotărârii din 30 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul

art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Iuri Sorochin a depus apelul

incident cu achitarea taxei de stat, iar instanța de apel prin încheierea protocolară a

restituit apel incident prin ce a lipsit recurentul de dreptul la un proces echitabil potrivit

art. 6&1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La fel, a invocat faptul că referința nu a fost depusă de către recurent, în aceste

6

circumstanțe nu s-a produs efectul juridic a art.3621 alin.(1) din Codul de procedură

civilă, prin ce instanța de apel a interpretat în mod eronat legea art. 432 alin. (2) lit. c)

și alin.(4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a mai menționat că, ce ține de Regulamentul de organizare si

funcționare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare din mun. Chișinău,

aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, în cazul

folosirii neautorizate a sistemelor publice (comunale) de alimentare cu apa și

canalizare, instalațiile de branșare se supun lichidării imediate de către clientul vinovat,

iar ceea ce ține de vinovăția la care face referirea instanța de apel nu poate fi aplicat și

contravine legii.

Recurentul a invocat că instanța de apel a aplicat retroactiv o legea, încălcând art.5

din Codul civil (redacția din 2012), or chiar si presupusa datoria este calculata pentru

perioada de 26.05.2012 - 04.12.2012 când legea nici nu a fost publicată în Monitorul

Oficial, prin ce a încălcat normele de drept material.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 17 noiembrie 2022.

Decizia motivată a fost expediată în adresa recurentului, prin scrisoare recomandată la

02 decembrie 2022 (f.d.21, vol. IV), însă date privind recepționarea deceiziei la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Iuri Sorochin, a depus cererea de recurs la

data de 28 noiembrie 2022, conformându-se prevederilor legale, declarând recurs

împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 08 decembrie 2022 și 14 februarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat

în adresa intimatului copia cererii de recurs și a recursului suplimentar, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire

anexate la materialele cauzei.

Prin referința depusă la 21 februarie 2023, SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat

declararea inadmisibilă a recursului depus de Iuri Sorochin.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

7

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

8

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Iuri Sorochin, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Iuri Sorochin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

9