2rac-285/22 — încasarea datoriei, penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata

2rac-285/22 — încasarea datoriei, penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-285/22

2-21016567-01-2rac-21122022

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni – A. Andronache

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de gospodăria țărănească

„Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Chira,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

gospodăria țărănească „Tcaci Igor” împotriva lui Igor Fosa și Doinei Fosa cu

privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Doina Fosa și apelul incident declarat de gospodăria

țărănească „Tcaci Igor”, s-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2021 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis

parțial acțiunea depusă de gospodăria țărănească „Tcaci Igor”,

constată:

La 02 februarie 2021, gospodăria țărănească „Tcaci Igor” (în continuare

GȚ „Tcaci Igor”) a depus cerere de chemare în judecată, concretizată prin cererea

din 22 februarie 2021, împotriva gospodăriei țărănești „Fosa Igor” (în continuare

GȚ „Fosa Igor”), lui Igor Fosa și Doinei Fosa cu privire la încasarea datoriei,

penalității și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 1-4, 36-38).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 15 octombrie 2019, GȚ „Tcaci Igor”, în

calitate de vânzător și GȚ „Fosa Igor”, în calitate de cumpărător, au încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 15, prin care GȚ „Tcaci Igor” s-a obligat să

crească și să livreze GȚ „Fosa Igor” răsad de tomate și ardei în cantitate de

240 000 de fire, dintre care 160 000 de fire de tomate și 80 000 de fire de ardei.

Potrivit contractului, marfa urma să fie livrată până la 15 mai 2020, iar

GȚ „Fosa Igor” s-a obligat să achite pentru marfa respectivă 120 000 de lei până

la 01 octombrie 2020.

La 03 februarie 2020, GȚ „Tcaci Igor” a emis factura fiscală cu seria II și

numărul 0590485, prin care a facturat marfa indicată în contractul de vânzare-

cumpărare, și anume: 240 000 de fire de răsad de tomate și ardei, în sumă totală

de 120 000 de lei.

1

Reclamanta a menționat că, în data de 11 mai 2020, la cererea

cumpărătorului, i-a livrat marfa conform contractului vânzare-cumpărare nr. 15

din 15 octombrie 2019, circumstanță confirmată prin actul de predare-primire a

răsadului nr. 11/05, însă, în pofida acestui fapt, cumpărătorul GȚ „Fosa Igor” nu

și-a onorat obligația de a achita contravaloarea mărfii în termenul prevăzut de

contract, până la 01 octombrie 2020.

GȚ „Tcaci Igor” a notat că, apelând vânzătorul GȚ „Fosa Igor” și

solicitându-i achitarea datoriei în baza contractului vânzare-cumpărare nr. 15 din

15 octombrie 2019, ultima i-a comunicat că nu are posibilitate să o achite,

motivând că vara anului curent a fost secetoasă și nu a avut roadă.

La 07 octombrie 2020, GȚ „Tcaci Igor” a înaintat lui Igor Fosa somație

privind achitarea benevolă a restanței conform contractului vânzare-cumpărare

nr. 15 din 15 octombrie 2019, acordându-i în acest sens 5 zile, însă, nu a primit

nici un răspuns.

Totodată, reclamanta a notat că, potrivit pct. 5.2 al contractului de vânzare-

cumpărare nr. 15 din 15 octombrie 2019, în cazul în care facturile nu au fost

achitate după expirarea termenului indicat în contract, cumpărătorul va achita

penalitate de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, prin prisma art. 947 și art. 948 din Codul civil, cumpărătorul urmează

să-i achite o penalitate pentru perioada 02 octombrie 2020 – 25 februarie 2021 în

sumă de 52 560 de lei.

Suplimentar, reclamanta a invocat că la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare nr. 15 din 15 octombrie 2019 și emiterii facturii fiscale cu

seria II și numărul 0590485, precum și livrării mărfii, Igor Fosa se afla în

căsătorie cu Doina Fosa. Însă, la momentul înaintării prezentei acțiuni în instanța

de judecată, Igor Fosa se află în proces de divorț cu Doina Fosa.

În aceasta ordine de idei, GȚ „Tcaci Igor” a considerat că procesul de divorț,

prin eventuala partajare a averii sau alte proceduri aferente divorțului, va face

imposibilă executarea obligației contractuale. Prin urmare, restanța conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 15 din 15 octombrie 2019 urmează a fi

încasată în mod solidar de la Igor Fosa și Doina Fosa.

Reclamanta GȚ „Tcaci Igor” a solicitat prin cererea de chemare în judecată

concretizată încasarea în mod solidar de la Igor Fosa și Doina Fosa a datoriei în

sumă de 120 000 de lei, a penalității de întârzie pentru perioada 02 octombrie

2020 – 25 februarie 2021 în sumă de 52 560 de lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-a

admis parțial acțiunea depusă de GȚ „Tcaci Igor”.

S-a încasat în mod solidar de la Igor Fosa și Doina Fosa în beneficiul

GȚ „Tcaci Igor” datoria în sumă de 120 000 de lei în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 15 din 15 octombrie 2019, penalitatea contractuală în

sumă de 34 800 de lei, pentru perioada 01 octombrie 2020 – 25 februarie 2021,

precum și suma de 4 644 de lei cu titlu de compensare a taxei de stat achitate la

depunerea cererii de chemare în judecată (vol. I, f.d. 136-137, 154-170).

La 03 august 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Doina Fosa a declarat apel împotriva hotărârii din 14 iulie 2021

a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (vol. I, f.d. 149-150, 151-153).

2

La 06 mai 2022, GȚ „Tcaci Igor”, reprezentată de avocatul stagiar Alina

Iliescu, a declarat apel incident împotriva hotărârii din 14 iulie 2021 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (vol. II, f.d. 9, 10-13, 30-37).

Prin decizia din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Doina Fosa și apelul incident declarat de GȚ „Tcaci Igor”.

S-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de

GȚ „Tcaci Igor”.

S-a încasat de la Igor Fosa în beneficiul GȚ „Tcaci Igor” datoria în sumă de

120 000 de lei, penalitatea în sumă de 52 560 de lei și suma de 8 278 de lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor de judecată.

În rest, acțiunea s-a respins (vol. II, f.d. 124, 125-137 recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că, în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 15 din 15 octombrie 2019, cumpărătorul GȚ „Fosa Igor”

datorează vânzătorului GȚ „Tcaci Igor”, la 01 octombrie 2020, datoria în sumă de

120 000 de lei, care nu a fost achitată nici după recepționarea cererii prealabile,

nici până la momentul judecării cauzei în instanța de apel.

Mai mult ca atât, instanța de apel a observat că, în instanța de nivelul întâi,

Igor Fosa a recunoscut acțiunea înaintată de GȚ „Tcaci Igor”, folosindu-se de

dreptul procedural prevăzut la art. 60 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care

prevede că pe tot parcursul examinării cauzei, pârâtul este în drept să recunoască

acțiunea.

Prin urmare, instanța de apel a constatat temeinicia și necesitatea admiterii

capătului de cerere cu privire la încasarea datoriei în sumă de 120 000 de lei.

Cu titlu subsecvent, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată și pretenția

cu privire la încasarea penalității în sumă de 52 560 de lei, din motiv că această

pretenție a fost recunoscută de către pârâtul Igor Fosa.

În acest sens, instanța de apel a considerat că instanța de nivelul întâi în mod

eronat și neîntemeiat a dispus reducerea penalității, or, reducerea clauzei penale

se înfăptuiește, conform principiului contradictorialității, numai la cererea părții

care o invocă, adică a debitorului. În speță, însă, debitorul nu a solicitat reducerea

clauzei penale, dimpotrivă, Igor Fosa a recunoscut-o, respectiv, Judecătoria

Edineț, sediul Briceni, eronat a aplicat prevederile art. 953 din Codul civil.

Cu referire la debitorul obligațiilor contractuale de la care urmează a fi

încasată datoria și penalitatea, instanța de apel a notat că, în speță, raporturile

obligaționale rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 15 din 15 octombrie

2019, încheiat între GȚ „Tcaci Igor”, în calitate de vânzător și GȚ „Fosa Igor”, în

calitate de cumpărător.

Totodată, reclamantul GȚ „Tcaci Igor” a înaintat pretențiile formulate în

prezenta acțiune concretizată împotriva soților Igor Fosa și Doina Fosa.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, potrivit Registrului de

înregistrare a gospodăriilor țărănești, deținut de Primăria s. Tabani, raionul

Briceni, GȚ „Fosa Igor” are un singur fondator – Igor Fosa, alți membri nefiind

înregistrați.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prin prisma Legii privind gospodăriile

țărănești (de fermier) nr. 1353 din 03 noiembrie 2000, Doina Fosa nu poartă

răspundere pentru obligațiile gospodăriei GȚ „Fosa Igor”, deoarece nu este

membru al acesteia. Calitatea de soție a fondatorului GȚ „Fosa Igor”, nu-i acordă

3

Doinei Fosa calitatea de membru al acestei gospodării țărănești, pentru că

aceasta, prin efectul art. 4 din Legea nr. 1353/2000, să răspundă pentru obligațiile

gospodăriei țărănești.

La 18 și la 21 noiembrie 2022, GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia,

avocatul Constantin Chira, au declarat recursuri împotriva deciziei din 30 iunie

2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din

14 iulie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, cu pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care să fie admise integral pretențiile înaintate împotriva lui Igor Fosa și

a Doinei Fosa, în sensul formulat în cererea de chemare în judecată concretizată

și încasarea în mod solidar din contul lui Igor Fosa și a Doinei Fosa în beneficiul

său a datoriei contractuale, penalității și cheltuielile judiciare suportate în cadrul

prezentului proces în sumă de 7 767 de lei cu titlu de taxă de stat și 7 000 de lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (vol. II, f.d. 144-156, 158-170).

În motivarea recursurilor au reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale

speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată, cererea de

chemare în judecată concretizată și în cererea de apel incident, precum și au

transpus concluziile reținute de către instanța de apel în decizia sa.

Suplimentar, recurentul GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul

Constantin Chira, au invocat că instanța de apel a interpretat eronat norma

materială, prin atribuirea răspunderii solidare între membrul familiei membrului

gospodăriei țărănești și gospodăria țărănească.

Or, în acest sens nu s-a ținut cont de prevederile art. 14 alin. (2) teza a doua

din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie

1992, care stipulează că membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale

poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligațiile acesteia cu întreg

patrimoniul lor, exceptându-se acele bunuri care, în conformitate cu legislația în

vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Respectiv, solidaritatea apare și se antrenează doar între membrii familiei-

posesori ai întreprinderii individuale, iar, interpretarea de către instanța de apel a

faptului că solidaritatea se aplică între gospodăria țărănească și membrii

gospodăriei țărănești este eronată. Astfel, norma legală precitată prevede expres

antrenarea răspunderii a membrilor gospodăriei, nu a gospodăriei țărănești ca

fiind parte separată a raportului juridic.

Recurentul și reprezentantul acestuia au indicat că instanța de apel a ignorat

faptul că, normele materiale nu îi conferă o entitate juridică întreprinderii

individuale, fapt ce ar putea genera răspunderea gospodăriei țărănești. Respectiv,

la caz, GȚ „Fosa Igor” nu poate fi inclusă ca parte a acestui raport juridic,

deoarece nu este entitate juridică separată și se prezintă în cadrul raporturilor de

drept ca persoană fizică întreprinzător individual, fapt prevăzut expres în art. 14

alin. (2) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03

ianuarie 1992.

În asemenea circumstanță, nu s-a ținut cont că lipsa pretențiilor formulate

față de gospodăria țărănească nu absolvă membrii gospodăriei de răspundere

pentru obligațiile acesteia.

În opinia recurentului și a reprezentantului acestuia, instanța de apel,

aplicând prevederile art. 14 alin. (2) din Legea cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992, a extins norma juridică dincolo de

ipotezele la care se aplică, prin interpretarea extensiv defavorabilă a răspunderii,

4

ceea ce a dus la aplicarea diferențiată asupra persoanelor în baza aceluiași temei

juridic. Mai mult ca atât, instanța de apel a interpretat eronat nu doar articolul 14

din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie

1992, dar și tot cadrul legal ce reglementează gospodăriile țărănești.

De asemenea, recurentul și reprezentantul acestuia au indicat că instanța de

apel, pe lângă faptul că a interpretat în mod eronat normele de drept material din

Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353 din 03 noiembrie 2000,

nu au aplicat și altă lege care trebuia să fie aplicată, și anume Codul familiei.

Or, în speță, patrimoniul GȚ „Fosa Igor” este inseparabil de patrimoniul lui

Igor Fosa, unde Igor Fosa răspunde nelimitat pentru obligațiile apărute în cadrul

GȚ „Fosa Igor”. Așa, patrimoniul GȚ „Fosa Igor” reprezintă patrimoniul lui Igor

Fosa, iar Legea specială privind gospodăriile țărănești (de fermier) nr. 1353 din

03 noiembrie 2000 prevede modul și condițiile de stingere a obligațiilor. Însă,

atât apariția drepturilor (bunurilor), cât și a obligațiilor din cadrul gospodăriei

țărănești schimbă și/ sau afectează nemijlocit patrimoniul persoanei fizice.

Astfel, reieșind din faptul că patrimoniul persoanei fizice care reprezintă și

patrimoniul gospodăriei țărănești se află sub regimul proprietății în devălmășie,

individualizarea patrimoniului lui Igor Fosa este imposibil, or, conform legislației

din Codul familiei, bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei aparțin

ambilor cu drept de proprietate în devălmășie. În aceste circumstanțe, incidența

normelor speciale din Codul familiei sunt direct aplicabile, deoarece

reglementează patrimoniul persoanei fizice, Igor Fosa.

Finalmente, în recursuri s-a invocat că instanța de apel și-a întemeiat poziția

printr-un înscris, care nu corespunde criteriului legalității, și anume informația

nr. 999 din 28 iunie 2021 prezentată de Primăria s. Tabani, raionul Briceni, care a

comunicat că potrivit Registrului de înregistrare a gospodăriilor țărănești,

GȚ „Fosa Igor” a fost înregistrată la Primăria s. Tabani la 20 iunie 2014, fondator

fiind Igor Fosa.

Însă, acest înscris nu corespunde criteriilor prevăzute la pct. 53 al

capitolului VI din Regulamentul privind ținerea Registrului gospodăriilor

țărănești (de fermier), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 977 din 27

septembrie 2001, care stipulează că doar Extrasul (informația) din Registru se

consideră informație oficială.

Prin urmare, recurentul și reprezentantul acestuia au considerat că

informația, eliberată de Primăria s. Tabani, raionul Briceni, nu corespunde

criteriului legalității actului, deoarece informația din Registrului gospodăriilor

țărănești (de fermier) urma a fi eliberată sub formă de Extras, dar nu sub formă de

scrisoare. Cu titlu de consecință, informația nr. 999 din 28 iunie 2021, prezentată

de Primăria s. Tabani, raionul Briceni, nu poate fi pusă la baza hotărârii

judecătorești.

Prin referința din 06 februarie 2023, intimatul Igor Fosa a solicitat casarea

deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 14 iulie 2021 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să

fie admise integral pretențiile înaintate de către GȚ „Tcaci Igor” împotriva lui

Igor Fosa și a Doinei Fosa, în sensul formulat în cererea de chemare în judecată

concretizată și încasarea în mod solidar din contul lui Igor Fosa și a Doinei Fosa

în beneficiul GȚ „Tcaci Igor” datoria contractuală în sumă de 120 000 de lei,

penalitatea în sumă de 52 560 de lei și cheltuielile judiciare suportate de către

5

GȚ „Tcaci Igor” în cadrul prezentului proces în sumă de 7 767 de lei cu titlu de

taxă de stat și 7 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin referința depusă electronic la 09 februarie 2023, Doina Fosa,

reprezentată de avocatul Aurelia Bagrin, a solicitat declararea recursurilor depuse

de GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Chira,

împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, ca fiind inadmisibile.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererilor de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentelor cereri se referă la decizia din 30 iunie 2022

a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

6

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 30 iunie 2022.

Conform extrasului din poșta electronică cu adresa „olga.topada@justice.md”,

decizia motivată din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată în mod

electronic reprezentantului recurentei GȚ „Tcaci Igor”, avocatului stagiar Alina

Iliescu, la 20 septembrie 2022 (vol. II, f.d. 138). Totodată, potrivit avizului de

recepție a trimiterii poștale DS8007088247AS, recurenta GȚ „Tcaci Igor” a

recepționat la 26 septembrie 2022 copia deciziei motivate din 30 iunie 2022 a

Curții de Apel Bălți (vol. II, f.d. 141).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererile de

recurs au fost depuse la 18 și respectiv 21 noiembrie 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

7

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul

Constantin Chira, rezultă că aceștia nu au evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

8

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul

Constantin Chira, nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării

ilegalității deciziilor instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ

al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursurile declarate de GȚ „Tcaci Igor” și

reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Chira, nu s-au bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespund cerinței de a fi „efective”, fiind lipsite de șanse de succes și nu sunt

capabile să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce GȚ „Tcaci Igor” a avut posibilitatea de a

fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarate de GȚ „Tcaci Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul

9

Constantin Chira, împotriva deciziei din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în

baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de gospodăria țărănească „Tcaci

Igor” și reprezentantul acesteia, avocatul Constantin Chira, împotriva deciziei din

30 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10