3ra-1093/22 — obligarea de a lua la evidenta ca persoana care are nevoie de locuinta sociala si atribuirea locuintei sociale

3ra-1093/22 — obligarea de a lua la evidenta ca persoana care are nevoie de locuinta sociala si atribuirea locuintei sociale (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1093/22

2-20129178-01-3ra-20102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul Municipal Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Maria Selivestr împotriva Consiliului Municipal Chișinău, persoană terță Direcția

Generală Locativ-Comunală și Amenajare cu privire la obligarea de a lua la evidență

ca persoană care are nevoie de locuință socială și la atribuirea locuinței sociale,

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Consiliul Municipal Chișinău și menținută hotărârea din 11

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2020, Maria Selivestr a formulat cerere de chemare în judecată

în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Municipal Chișinău

solicitând anularea actului administrativ nr.S-1494/20 din 07 septembrie 2020 emis

de Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului Municipal

Chișinău; obligarea includerii Mariei Silivestr în „Registrul de evidență a persoanelor

care solicită locuințe sociale”; obligarea acordării locuinței sociale.

În motivarea acțiunii a indicat că, ia fost determinat gradul de dezabilitate

accentuat, grupa II.

A menționat, că s-a născut în orașul Inta, Federația Rusă. Din anii 1970 a crescut

în Republica Moldova, fără îngrijirea părintească de mic copil, aproximativ de la

vârsta de 8 ani. De mic copil a locuit împreună cu bunica în satul Văscăuți, raionul

Florești. Apoi, împreună cu doi frați a fost plasată în Școala Internat din Văscăuți,

raionul Florești, unde a absolvit 8 clase și, ulterior, a absolvit Școala Profesională

Tehnică nr.34 din orașul Florești.

În context, indică că după absolvirea școlii profesionale a muncit în calitate de

1

cusătoreasă la diferite întreprinderi, însă având un salariu mic nu și-a cumpărat o

locuință proprie.

A comunicat că nu a avut o locuință personală niciodată și mereu a locuit la

cunoscuți și rude.

A accentuat, că a fost căsătorită, dar la moment este divorțată, a crescut și educat

2 copii, care la moment se află în Republica Moldova, și la fel au probleme ce ține de

o locuință de trai permanentă.

Reclamanta a notat, că nu lucrează oficial, așa cum, având vârsta de 58 de ani îi

vine foarte greu să găsească un loc de muncă, iar din cauza problemelor de sănătate

suplimentar îi îngreunează situația găsirii unui loc de muncă adecvat.

A afirmat că la moment singura rudă care o ajută este sora sa, care îi și oferă un

loc de trai, prin aceasta este dovedit că în raport cu alte persoane nu este în stare să se

întrețină singură. La fel, confirmă că nici un membru de familie nu o susține financiar

și este nevoită să se întrețină doar din veniturile sociale. La moment, are în calitate de

venit lunar pensia de dezabilitate în sumă de 1314,58 lei, suport financiar 120 lei,

transport public 60 lei și ajutor social 164 lei. Venitul obținut este sub minimul de

existență, fapt confirmat prin starea sa financiară nefavorabilă și imposibilitatea de a

economisi pentru a procura o locuință și a duce un mod de viață decent.

În context, a atenționat că minimul de existență pentru anul 2019, semestrul I, pe

țară a constituit 2028,3 lei, astfel, consideră că întrunește condițiile art.10 din Legea

cu privire la locuințe nr.75 din 30 aprilie 2015.

Reclamanta a relatat că nu are nici o garanție că în cazul în care va fi obligată să

părăsească locul de trai temporar, își va putea asigura un loc de trai.

A accentuat că reieșind din faptul că la moment autoritatea publică nu deține

locuințe suficiente pentru cetățeni, a solicitat să fie inclusă în lista persoanelor

beneficiare, ca în cazul în care pe viitor vor apărea locuințe să poată profita de o

astfel de oportunitate, însă nici această cerință nu a fost respectată.

A notat că, la 22 august 2020, cu numărul de intrare S-6169, s-a adresat cu

cerere privind luarea la evidență în vederea obținerii unei locuințe sociale și cu privire

la acordarea unei locuințe sociale din fondul public de locuințe.

Prin răspunsul nr.S-1494/20 din 07 septembrie 2020 a fost informată că

municipiul Chișinău nu dispune de locuințe sociale disponibile, în bugetul de stat

pentru 2018-2021 nu se prevăd alocații în vederea construirii locuințelor sociale

destinate persoanelor care necesită protecție socială.

Drept urmare, actul administrativ individual nr.S-1494/20 a fost contestat în

procedura prealabilă, asupra căruia la 02 octombrie 2020, a primit decizia asupra

procedurii prealabile în care se oferă același răspuns că, cu regret, la moment nu este

format ghișeul unic pentru depunerea cererilor de acordare a locuințelor sociale, iar

municipiul Chișinău nu dispune de locuințe sociale libere. Alte modalități de

asigurare cu locuințe, legislația locativă în vigoare nu prevede.

Reclamanta și-a manifestat dezacordul cu răspunsul oferit, din care motiv s-a

adresat cu cererea de chemare în judecată în sensul formulat.

2

Prin încheierea din 08 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-

a dispus atragerea în proces în calitate de persoană terță Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare a Consiliului Municipal Chișinău (f.d.47-48).

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

anulat refuzul Consiliului Municipal Chișinău de examinare a cererii Mariei Selivestr

cu privire la luarea la evidență ca persoană care are nevoie de locuință socială și s-a

obligat Consiliul Municipal Chișinău să emită actul administrativ individual favorabil

privind includerea Mariei Selivestr în „Registrul de evidență a persoanelor care

solicită locuințe sociale”.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea depusă de Maria Selivestr împotriva

Consiliului Municipal Chișinău cu privire la obligarea atribuirii locuinței sociale.

Instanța de fond a constatat că Maria Selivestr întrunește condițiile necesare de a

solicita autorității competente luarea la evidență ca persoană care necesită locuințe

sociale. Însă, având în vedere că la data depunerii cererii privind atribuirea locuinței

sociale, Maria Selivestr nu era luată la evidență ca persoană care solicită locuință

socială, prima instanță a concluzionat asupra netemeiniciei pretenției cu privire la

obligarea Consiliului Municipal Chișinău la atribuirea locuinței sociale.

La 12 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art.232 din Codul

administrativ, Consiliul Municipal Chișinău a depus apel împotriva hotărârii instanței

de fond, ulterior, la 25 februarie 2022, a depus apelul motivat împotriva hotărârii

primei instanțe solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe

în partea admisă, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă, ca neîntemeiată (f.d.84-85, 100-104).

Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Consiliul Municipal Chișinău și menținută hotărârea din 11 octombrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.129, 130-144).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Completul judiciar

al instanței de apel a constatat că hotărârea instanței de fond este întemeiată, a fost

adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și aplicarea justă a normelor de

drept material și procedural.

Totodată, instanța de apel a constatat că Maria Selivestr a respectat procedura

prealabilă până la depunerea cererii de chemare în judecată, or, cererea prealabilă a

fost respinsă prin răspunsul din 02 octombrie 2020.

Prin urmare, a concluzionat că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu

respectarea termenului și a procedurii prealabile.

Instanța de apel a apreciat că instanța de fond just a constatat că Maria Selivestr

întrunește condițiile necesare de a solicita autorității competente luarea în evidență ca

persoană care necesită locuințe sociale. Iar, refuzul Consiliului Municipal Chișinău

de a examina cererea Mariei Selivestr cu privire la luarea în evidență ca persoană care

are nevoie de locuință socială pe motivul că nu este format ghișeul unic pentru

depunerea cererilor de acordare a locuințelor sociale nu-i poate fi imputat

reclamantei/intimate, punctând în acest context că autoritatea publică locală este

responsabilă de organizarea activității în conformitate cu prevederile legale pentru

exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege.

3

În această ordine de idei, instanțele ierarhic inferioare au opinat că respingerea

cererii formulate de Maria Selivestr pe temeiul invocat este ilegală și neîntemeiată.

La 13 iunie 2022, Consiliul Municipal Chișinău a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 19 septembrie

2022, a depus recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea instanței de fond

în partea admisă, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea

formulată de Maria Selivestr (f.d.152-153, 156-164).

În susținerea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare au determinat

incorect obiectul probațiunii, adică circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, care trebuie determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la temeiul pretențiilor și obiecțiilor părților, precum și de la

normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Menționează că, în determinarea incorectă a obiectului probațiunii poate fi

condiționată de faptul că instanța atribuie importanță juridică circumstanțelor care nu

au nici o valoare pentru soluționarea corectă a pricinii și, viceversa, când instanța nu

pune în discuție circumstanțele importante pentru soluționarea justă a speței.

Consiliul Municipal Chișinău consideră că instanța de fond a dat o apreciere

greșită la momentul emiterii hotărârii sale prin admiterea parțială a cererii de chemare

în judecată înaintată de Maria Selivestr împotriva Consiliului Municipal Chișinău și a

dispus anularea răspunsului Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare a

Consiliului Municipal Chișinău de examinare a cererii depuse de Maria Selivestr cu

privire la luarea la evidență ca persoană care are nevoie de locuință socială și a

obligat Consiliul Municipal Chișinău să emită actul administrativ individual favorabil

privind includerea Mariei Selivestr în „Registrul de evidență a persoanelor care

solicită locuințe sociale”.

Totodată, consideră că prin răspunsurile Direcției Generale Locativ-Comunale și

Amenajare a Consiliului Municipal Chișinău care au fost considerate drept un refuz,

s-a informat just în partea luării la evidență a persoanelor care au nevoie de locuință

socială, în care s-a specificat că adoptarea unei decizii de către consiliul

local/consiliul raional nu este posibil atâta timp cât nu se regăsește spațiu locativ

(social) disponibil.

În opinia Consiliului Municipal Chișinău, concluziile instanței de fond referitor

la anularea răspunsului care a fost considerat ca un refuz sunt eronate și intră în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

În această ordine de idei, consideră că Maria Selivestr nu se încadrează în

prevederile art.10 din Legea nr.75 cu privire la locuințe.

Suplimentar, în susținerea recursului de către Consiliul Municipal Chișinău au

fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării

cauzei de instanțele ierarhic inferioare.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

4

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 iunie 2022, în

ședință publică (f.d.129, 130-144).

Materialele cauzei atestă că la 19 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Curtea de Apel Chișinău a notificat participanților la proces dispozitivul deciziei

instanței de apel (f.d.145).

La 13 iunie 2022, Consiliul Municipal Chișinău a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea instanței de fond în partea

admisă, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea formulată de

Maria Selivestr (f.d.152-153).

Din materialele cauzei rezultă că, la 05 octombrie 2022, prin intermediul

oficiului poștal, Consiliului Municipal Chișinău i-a fost notificată decizia integrală

din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.144).

La 19 septembrie 2022, Consiliul Municipal Chișinău a depus recursul motivat

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea instanței de fond în partea

admisă, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea formulată de

Maria Selivestr (f.d.156-164).

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată că recursul depus de Consiliul

Municipal Chișinău împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a

fost depus în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

La 25 octombrie 2022 și la 12 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare a Consiliului

Municipal Chișinău și Mariei Selivestr copia recursului depus de Consiliul Municipal

Chișinău împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.167, 180).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

5

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

6

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

7