2ra-1716/22 — incasarea datoriei pentru consumul energiei termice si cererea reconventionala cu privire la anularea facturii

Dosarul nr. 2ra-1716/22

2-20023076-01-2ra-07122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu

Verdeș, reprezentat de avocatul Iulian Cașu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.

54/39 împotriva lui Eugeniu Verdeș și Elenei Verdeș cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

și cererea reconvențională depusă de Eugeniu Verdeș împotriva Societății pe

Acțiuni „Termoelectrica”, Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/39 și

Societății cu Răspundere Limitată „Info Bon” cu privire la anularea facturii de plată a

energiei termice,

împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Eugeniu Verdeș și a fost menținută hotărârea din 25 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 17 februarie 2020, SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/39

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eugeniu Verdeș și Elenei Verdeș

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin contractul de livrare-utilizare

a energiei termice în apă caldă nr.5107 din 01 iunie 2006, încheiat între SA

„Termoelectrica” și APLP nr. 54/39, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate.

1

A susținut că, în urma consumului de energie termică, APLP nr. 54/39 a prestat

la rândul său, servicii de gospodărie comunală, inclusiv alimentarea cu energie termică,

tuturor locatarilor blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de

serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform facturilor

primite.

A afirmat că, APLP nr. 54/39 a omis exercitarea drepturilor sale, fapt care a pus

asociația în imposibilitate de achita creanțele sale față de SA „Termoelectrica”,

devenind astfel debitor, cu riscul de a nu-și putea satisface creanța.

A menționat că, pentru a evita situația în care, la scadență, debitorul să devină

insolvabil, legea acordă creditorului anumite mijloace de conservare a patrimoniului

debitorului lor, care constau în preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din

patrimoniul debitorului. Una din astfel de acțiuni este acțiunea oblică, care în esență are

ca scop conservarea patrimoniului sau a unei părți din patrimoniul debitorului.

A declarat că, potrivit informației din Registrul bunurilor imobile, în calitate de

proprietari ai apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, mun. XXXXX sunt

înregistrați Eugeniu Verdeș și Elena Verdeș.

A comunicat că, obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie

termică urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor, în speță, proprietarii apartamentului

nr. XXXXX, Eugeniu Verdeș și Elena Verdeș, care au negat în totalmente obligațiile

de plată până în luna decembrie 2019, în pofida faptului că au fost înștiințați, prin

intermediul facturilor de plată, despre riscul de a fi acționați în judecată în cazul

neachitării plăților restante.

A solicitat SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/39, încasarea, în mod

solidar, de la Eugeniu Verdeș și Elena Verdeș a datoriei pentru consumul energiei

termice în sumă de 6 931,29 de lei, acumulată pentru perioada de până în decembrie

2019 și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 de lei.

La data de 13 iunie 2020, Eugeniu Verdeș a depus cerere reconvențională

împotriva SA „Termoelectrica”, APLP nr. 54/39 și SRL „Info Bon” cu privire la

anularea facturii de plată a energiei termice.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, Eugeniu Verdeș și Elena

Verdeș au fost debranșați de la energie termică centralizată la data de 04 noiembrie

2003, iar de la conducta de apă caldă – la data de 30 iunie 2008 și, respectiv, pârâții nu

au beneficiat de energie termică după perioada de 04 noiembrie 2003 și de apă caldă

după perioada ce a urmat datei de 30 iunie 2008, întrucât încălzirea în apartamentul

pârâților era autonomă.

A opinat că, datoriile pârâților care au apărut ulterior datei de 30 iunie 2008 nu

sunt pentru furnizarea apei calde și energie termică, dar sunt pentru tranzitul

conductelor, respectiv factura emisă de APLP nr. 54/39 pentru luna decembrie 2019, în

care este indicată datoria pentru încălzire și preparare a apei calde în sumă de 6 931,29

de lei, este ilegală.

A solicitat Eugeniu Verdeș anularea facturii de plată a energiei termice pentru

luna decembrie 2019.

2

Prin hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea și s-a încasat în mod solidar, din contul lui Eugeniu Verdeș și

Elenei Verdeș, în beneficiul APLP nr. 54/39, suma de 6 931,29 de lei cu titlu de datorie

pentru consumul energiei termice în perioada de până în luna decembrie 2019, pentru

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX, nr. XXXXX mun. XXXXX și în beneficiul

SA „Termoelectrica” suma de 270 de lei pentru compensarea cheltuielilor de plată a

taxei de stat. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională.

La data de 28 octombrie 2021, Eugeniu Verdeș a declarat apel împotriva hotărârii

din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii inițiale

și de admitere a acțiunii reconvenționale.

Prin decizia din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Eugeniu Verdeș și a fost menținută hotărârea din 25 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, prima instanță

corect a stabilit faptul că Eugeniu Verdeș și Elena Verdeș nu și-a onorat obligațiile de

plată, prin neachitarea serviciilor privind livrarea energiei termice, astfel acumulând

până în prezent, datorie în sumă de 6 931,29 de lei până la 01 ianuarie 2020, confirmată

prin factura de plată, la locul de consum, mun. XXXXX, str. XXXXX nr. XXXXX, ap.

XXXXX.

În acest sens, criticile lui Eugeniu Verdeș formulate în cadrul cererii

reconvenționale nu au fost reținute de către instanța de apel, având în vedere faptul că

deși pârâtul a anexat la materialele cauzei procesul-verbal de punere în funcțiune nr.

0509 din 4 noiembrie 2003, potrivit căruia se atestă că în apartamentul nr. XXXXX din

str. XXXXX, mun. XXXXX a fost instalat echipamentul marca Viessman Vitopend

100TF, acest fapt nu degrevează pârâții de obligația de achitare a sumei procentuale din

costul energiei termice calculate conform pct. 8 și 81 al Anexei nr.7 la Regulamentul

adoptat prin Hotărârea de Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe că

reclamantul reconvențional nu a probat faptul efectuării unui eventual calcul eronat

efectuat de SA „Termoelectrica” și nu a îndreptățit nici pretenția de nulitate absolută

bazată pe invocarea caracterului ilegal al facturii de plată contestate, fiind corect

respinsă acțiunea reconvențională în acest sens.

Cu referire la invocarea prescripției în instanța de apel, instanța a reținut că, din

conținutul informației detaliate despre achitarea serviciilor locativ-comunale rezultă cu

certitudine faptul că, pe parcursul perioadei mai 2010 – decembrie 2019, au fost

efectuate achitări parțiale pentru serviciile locativ-comunale, iar prin achitările

efectuate sistematic de către pârâți, indubitabil se întrerupe cursul prescripției

extinctive, având în vedere faptul că, ultima achitare a fost efectuată în luna decembrie

a anului 2019.

Astfel, în temeiul circumstanțelor enunțate supra și prevederilor art. 875 din

Codul civil, nu poate fi aplicat termenul de prescripție extinctivă, deoarece prin

3

achitările parțiale lunare efectuate, pentru consumul serviciilor locativ-comunale, a

avut loc întreruperea termenului de prescripție de către Eugeniu Verdeș, prin achitările

efectuate pentru serviciile privind livrarea energiei termice.

La data de 28 noiembrie 2022, Eugeniu Verdeș, reprezentat de avocatul Iulian

Cașu, a declarat recurs împotriva deciziei din 11 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că recurenții nu au nici o datorie față de SA

„Termoelectrica” , fapt confirmat prin factura din 30 iunie 2008 și faptul că ultimii au

fost debranșați de la energia termică centralizată la data de 04 noiembrie 2003, iar de la

conducta de apă caldă la data de 30 iunie 2008.

A indicat că datoriile apărute după data de 30 iunie 2008 nu sunt pentru furnizarea

apei calde și energiei termice, dar sunt pentru tranzitul conductelor.

Totodată a menționat că termenul în interiorul căreia urma a fi înaintată acțiunea

în instanța de judecată a expirat, deoarece reclamantul a solicitat încasarea datoriei

pentru furnizarea energiei termice acumulată până la data de 04 noiembrie 2003, iar

pentru apa caldă până la data de 30 iunie 2008.

A relatat că, în instanța de fond și apel a invocat excepția de tardivitate, însă

cererea a fost respinsă, motiv din care a invocat-o și în instanța de recurs.

A notat că instanța de apel la emiterea soluției nu a dat răspuns la argumentele

intimatului cu referire la temeiurile de nulitate a actului juridic invocat și a încălcat

principiile funcționale ale dreptului procesual civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 11 mai 2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentului Eugeniu Verdeș și reprezentantului său, avocatul Iulian Cașu la data

de 18 iulie 2022 (f.d. 199), însă, lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la 28 noiembrie 2022, este în termen.

La 07 decembrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 223).

Referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

4

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu Verdeș, reprezentat de

avocatul Iulian Cașu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Eugeniu

Verdeș, reprezentat de avocatul Iulian Cașu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Eugeniu Verdeș, reprezentat de avocatul Iulian Cașu, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Eugeniu Verdeș, reprezentat de avocatul Iulian Cașu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6