2r-403/22 — încasarea datoriei

2r-403/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2r-403/2022

2-19111159-01-2r-28072022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: E. Badan-Melnic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

D E C I Z I E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Eugenia Bătrîncea (Volentir),

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

”Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.51/319 împotriva lui Valeriu Volentir, Elenei Volentir, Eugeniei Bătrîncea (Volentir)

și lui Mihail Volentir cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva încheierii din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 iulie 2019, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/319 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Volentir, Elenei Volentir, Eugeniei

Bătrîncea (Volentir) și lui Mihail Volentir cu privire la încasarea în mod solidar a

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis

acțiunea. S-a încasat în mod solidar de la Valeriu Volentir, Eugenia Volentir și Mihail

Volentir în beneficiul APLP nr. 51/319 suma de 38 577,69 de lei, cu titlu de datorie

pentru consumul energiei termice în perioada de până în mai 2019, pentru apartamentul

nr. 57 din str. XXXXXX nr. 43/2, mun. Chișinău. S-a încasat în mod solidar de la

Valeriu Volentir, Eugenia Volentir și Mihail Volentir în beneficiul SA

„Termoelectrica” suma de 1 157,33 de lei pentru compensarea cheltuielilor de plată a

taxei de stat. S-a încasat în mod solidar din contul Valeriu Volentir și Eugenia Volentir

în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 100 de lei pentru compensarea cheltuielilor

de citare publică. În partea pretențiilor formulate de SA „Termoelectrica”, în interesele

APLP nr. 51/319 împotriva lui Elenei Volentir, procesul civil s-a încetat.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 03 decembrie 2021, Eugenia

Bătrîncea (Volentir) a depus cerere de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de

1

apel, admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată și depusă peste

termenul de prescripție.

Prin încheierea din 03 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cu privire la repunerea apelului în termen. S-a

restituit apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cererea de apel declarată împotriva

hotărârii din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu toate actele

anexate, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Prin decizia din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Eugenia Bătrîncea (Volentir). S-a casat încheierea din 03 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în același complet de judecată la etapa de primire a cererii de apel.

Prin încheierea din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cu privire la repunerea apelului în termen. S-a

restituit apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cererea de apel declarată împotriva

hotărârii din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu toate actele

anexate, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

La 22 iulie 2022, Eugenia Bătrîncea (Volentir) a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea încheierii.

În motivarea recursului a indicat că încheierea recurată este neîntemeiată, deoarece

apelanta nu a cunoscut despre litigiu, mai mult ca atât nu a fost legal citată, deoarece

de o perioadă îndelungată domiciliază la o altă adresă.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 16 iunie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei încheierii

prin scrisoarea de însoțire din 18 iulie 2022 (f.d. 136), astfel, recursul declarat la 22

iulie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Instanța de recurs reține că prin hotărârea din 18 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru s-a admis acțiunea. S-a încasat în mod solidar de la Valeriu

Volentir, Eugenia Volentir și Mihail Volentir în beneficiul APLP nr. 51/319 suma de

38 577,69 de lei, cu titlu de datorie pentru consumul energiei termice în perioada de

2

până în mai 2019, pentru apartamentul nr. 57 din str. XXXXXX nr. 43/2, mun.

Chișinău. S-a încasat în mod solidar de la Valeriu Volentir, Eugenia Volentir și Mihail

Volentir în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 1 157,33 de lei pentru compensarea

cheltuielilor de plată a taxei de stat. S-a încasat în mod solidar din contul Valeriu

Volentir și Eugenia Volentir în beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 100 de lei

pentru compensarea cheltuielilor de citare publică. În partea pretențiilor formulate de

SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/319 împotriva lui Elenei Volentir,

procesul civil s-a încetat.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 03 decembrie 2021, Eugenia

Bătrîncea (Volentir) a depus cerere de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de

apel, admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată și depusă peste

termenul de prescripție.

Or, prin încheierea din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cu privire la repunerea apelului în termen. S-a

restituit apelantei Eugenia Bătrîncea (Volentir) cererea de apel declarată împotriva

hotărârii din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu toate actele

anexate, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

În debut, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal,

iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Art. 362 alin. (2)-(3) Cod de procedură civilă, statuează că termenul de apel se

întrerupe prin decesul participantului la proces care avea interes să facă apel sau prin

decesul mandatarului căruia i se comunicase hotărârea. În astfel de cazuri, se face o

nouă comunicare la locul deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă

din nou de la data comunicării hotărârii. Pentru moștenitorii asupra cărora au fost

instituite măsuri de ocrotire judiciară sau pentru cei dispăruți fără veste termenul curge

din ziua în care se numește tutorele sau curatorul. Repunerea în termen de apel se face

de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

În conformitate cu art. 26 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, procesele civile se

desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile

procedurale.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și

ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-

și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Mai mult, în conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

3

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Prin prisma normelor de drept precitate în coroborare cu actele cauzei, Colegiul

consideră întemeiată concluzia instanței de apel, prin care a indicat că apelanta urma să

declare apel împotriva hotărârii din 18 martie 2021 în termen de 30 de zile, însă cererea

de apel a fost depusă abia la data de 03 decembrie 2021, cu depășirea termenului de 30

de zile prevăzut de lege.

De altfel, întru interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, este de înțeles că termenul declarării apelului se calculează nu de la

momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data depunerii cererii de

întocmire a hotărârii integrale, dar de la da data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Respectiv, aceste prevederi legale sunt aplicabile atât pentru partea, care a fost

prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, cât și pentru partea care a fost absentă.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de declarare a

apelului.

În temeiul art. 116 Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la instanța

judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de

judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței.

Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie

depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu

poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să

cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În speță, Colegiul consideră întemeiată argumentarea instanței de apel prin care a

menționa că apelant nu a invocat nici un argument întemeiat referitor la omiterea

termenului de depunere a apelului, constatând lipsa probelor care ar confirma

temeinicia omiterii termenului prevăzut de lege pentru declararea apelului.

Mai mult ca atât, instanța de apel întemeiat a apreciat ca neîntemeiat argumentul

apelantei precum că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în registrul de evidență

a populației, apelanta pe parcursul anilor s-a căsătorit și și-a schimbat viza de domiciliu,

ori, citațiile au fost expediate la locul de consum, iar de alte date instanța de fond n-a

dispus.

De altfel, reieșind din suportul probatoriu, și anume conform extrasului din

Registrul bunurilor imobile, datat cu 20 iunie 2019, se atestă că atât Eugenia Bătrîncea

(Volentir), cât și pârâții Valeriu Volentir, Elena Volentir și Mihail Volentir, au calitate

de proprietari ai apartamentului 57 din mun. Chișinău, str. XXXXXX 43/2 (f.d. 13).

Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul apelantei/ recurente precum că nu mai

locuiește la adresa mun. Chișinău, str. XXXXXX 43/2, ap. 57, or, Eugenia Bătrîncea

(Volentir), are calitate de coproprietar a apartamentului nr. 57 din mun. Chișinău, str.

XXXXXX 43/2, și urmau să se comporte cu bună-credință și să-și întrețină proprietatea.

4

Așadar, în situația în care apelanta/ recurentă nu a dispus cu bună-credință și

diligență de drepturile sale procedurale, prin lege a operat decăderea din dreptul de

declarare a apelului, ceea ce a avut ca efect trecerea hotărârii contestate în puterea

lucrului judecat.

În această ordine de idei, se impune a învedera că termenul de apel este considerat

un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine

decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

De altfel, Colegiul învederează că respectarea de către părți a termenilor legali

constituie o obligare pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a

justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de

Lege și doar în cazul în care partea înaintează o cerință de repunere în termen, justificată

obiectiv și probată prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121, 122

și 362 Cod de procedură civilă, prin care va dovedi că omiterea termenului a fost

cauzată de motive întemeiate.

În sensul art. 10 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept

procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în

fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Colegiul remarcă faptul că, participanții la proces care dețin un interes material și/

sau procesual în examinarea cauzei civile, trebuie să manifeste un comportament activ

în susținerea poziției prin înaintarea de cereri, prezentarea de probe în susținerea

poziției în cadrul procesului civil.

Raportând cadrul legal enunțat la circumstanțele speței, instanța de apel corect a

considerat că în speță nu sunt întrunite temeiurile legale întru admiterea cererii apelantei

de repunere în termen.

În circumstanțele expuse, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele recurentei

privind motivele omiterii termenului de contestare a hotărârii și lipsite de suport

probatoriu, urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurenta a demonstrat o

neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională. Or, ultima

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja drepturile de acces la

instanță. Contrar celor menționate, apelanta nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen.

Aici se impune a scoate în evidență că CtEDO, în jurisprudența sa promovează,

cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

5

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany,

nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca

ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa, supus

limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță judecătorească

sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un

scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul

legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly & Sons Ltd and Others și McElduff

and Others v. the United Kingdom, Reports 1998- IV, p. 1660, § 72; Malahov c.

Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Chișinău,

corect a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a restituit

cererea de apel, iar argumentele invocate în recurs poartă un caracter declarativ,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul este neîntemeiat și necesită a fi respins, cu menținerea

încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Eugenia Bătrîncea (Volentir).

Se menține încheierea din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”, în

interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.51/319 împotriva lui

Valeriu Volentir, Elenei Volentir, Eugeniei Bătrîncea (Volentir) și lui Mihail Volentir

cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

6