2ra-208/22 — incasarea datoriei

2ra-208/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-208/2022

2-19084290-01-2ra-17022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/218,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 54/218 împotriva Galinei Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea cu privire

la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 martie 2019, SA „Termoelectrica”, a depus cerere de chemare în judecată

în interesele APLP nr. 54/218 împotriva Galinei Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea

cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei pentru consumul energiei termice în

mărime de 7 464,48 de lei, a taxei de stat în mărime de 270 de lei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contului personal, deschis la APLP

nr. 54/218 pe numele pârâților, ultimii au acceptat prestarea și au beneficiat de

servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și

tarifele în vigoare.

Conform informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ

comunale, pârâții Galina Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea, domiciliați în

apartamentul x din str. Xxxx, pe perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2019, au acumulat

o datorie la plata energiei termice în mărime de 7 464,48 de lei.

A indicat că, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de

gospodărie comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator

și consumator.

1

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 75 din 30.04.2015

cu privire la locuințe, plata pentru serviciile prestate necontorizate în locuință se

efectuează-conform indicatorilor contoarelor instalate la bloc și se repartizează de

către administrator pentru fiecare locuință necontorizată în funcție de suprafața ei

totală.

Potrivit pct. 17, 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare

a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr. 191 din 19.02.2002, plățile pentru

serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și

locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și

încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor)

lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau

prestatorii de servicii.

A menționat că, proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale,

apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în

factura de plată.

Prin încheierea din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

menținută prin decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

cererea pârâților Galina Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea privind excepția de

tardivitate, cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica”, în

interesele APLP nr. 54/218 împotriva Galinei Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea cu

privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în sumă de 4 021,64

de lei, formată pentru perioada ianuarie 2011 - februarie 2016, fiind respinsă ca

tardivă.

Prin hotărârea din 18 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis acțiunea oblică înaintată de SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr.

54/218 împotriva Galinei Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, fiind încasată din contul pârâților

Galina Donea, Ion Donea, Ion Ion Donea, în mod solidar, în beneficiul APLP nr.

54/218 suma de 3 442,84 de lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale de

energie termică pentru perioada martie 2016 – ianuarie 2019 și cheltuielile de

judecată în beneficiul SA „Termoelectrica” în sumă de 270 de lei, suportate pentru

achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii.

S-a încasat din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul Galinei Donea Ion,

Donea, Ion Ion Donea cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 000 de lei.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea din 18 mai 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a

stabilit raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru justa

soluționare a cauzei fiind stabilite și elucidate pe deplin, iar probelor prezentate li

s-a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, hotărârea fiind una

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Instanța de apel a reținut că SA „Termoelectrica” și-a exprimat dezacordul cu

soluția instanței de fond, doar în partea prin care s-a admis cererea pârâtei Galina

2

Donea cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, astfel Colegiul

urmând să dea apreciere hotărârii contestate doar în această parte, procedând în

corespundere cu principiul examinării cauzei în limitele pretențiilor invocate în

cererea de apel și a principiului disponibilității părților de a alege modalitatea de

apărare a drepturilor și intereselor sale, potrivit art. art. 27 și 373 din Codul de

procedură civilă. În rest soluția instanței de fond, nefiind contestată de părți, se

prezumă a fi corectă și legală, instanța de apel neavând temeiuri legale și obiective

de a interveni.

Instanța de apel a reținut că, în cadrul examinării prezentei cauze,

pârâta/intimata Galina Donea a beneficiat de serviciile juridice prestate de avocatul

Ghenadie Pascari, acesta fiind împuternicit prin mandatul avocațial nr. 1353940 din

12.08.2019, de a reprezenta interesele pârâtei în instanța de judecată (f.d. 44), iar

conform bonului de plată seria QL nr. 313030 din 12.08.2019, pentru serviciile de

asistență juridică prestate, Donea Galina a achitat suma de 3 000 de lei (f.d.45).

Având în vedere că cererea pârâtei privind excepția de tardivitate în partea

sumei de 4 021,64 de lei a fost admisă, acțiunea reclamantei fiind respinsă ca tardivă

în partea ce ține de perioada ianuarie 2011 - februarie 2016, instanța de apel a

considerat justă concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a cererii cu

privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică și încasarea din contul SA

„Termoelectrica” în beneficiul Galinei Donea a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 2 000 de lei or, aceste cheltuieli sunt necesare și rezonabile.

Totodată, instanța de apel a considerat că, instanța ierarhic inferioară, just a

conchis că, cheltuielile de asistență juridică urmează a fi încasate de la SA

„Termoelectrica”, aceasta având calitatea procesuală de reclamant în litigiul dedus

judecății.

La 24 ianuarie 2022, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 54/218 a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii noi prin

care să fie respinsă cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 2000 de lei.

În motivarea recursului SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 54/218 și-

a manifestat dezacordul cu hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare menționând că,

complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de reprezentantul pârâtului,

avocatul Ghenadie Pascari, onorariul avocațial de 2 000 de lei solicitat de către pârât

este unul nerezonabil.

A indicat că partea adversă urma să prezinte și alte probe, precum: dovada

suportării cheltuielilor solicitate (cec; descifrări a transferurilor bancare ș.a.),

contractul de asistență juridică, borderoul de activitate a reprezentantului intimatei.

Recurentul consideră că aportul avocatului, timpul și munca depusă în cadrul

examinării cauzei per ansamblu - nu poate fi evaluată ca fiind una necesară. Or, toate

cererile înaintate în cadrul procesului, inclusiv referința - au fost semnate de către

copîrîții Donea nemijlocit, iar toate probele prezentate de către Galina Donea fiind

certificate de către ea în mod personal. Totodată, susținând poziția invocată de către

Galina Donea în conținutul referinței, avocatul ultimei doar a reiterat succint

argumentele tratate în referință. Partea adversă nu a prezentat nici contractul de

asistență juridică, nici raportul de activitate a avocatului, în urma căruia s-ar putea fi

posibil de stabilit aportul avocatului în vederea reprezentării intereselor intimatei

Galina Donea în lipsa unui borderou/raport de activitate - este imposibil de stabilit

3

nivelul real a efortului și muncii depuse de către avocat pe marginea examinării

cauzei.

Recurentul susține că instanța de apel, fără a determina și aprecia toate

circumstanțele cauzei, a interpretat eronat prevederile art. 94 alin. (1) și art. 96 alin.

(1) și alin. (11) din Codul de procedură civilă, în partea ce ține de determinarea justă

a subiectului care trebuie să compenseze cheltuielile de asistență juridică la caz.

În altă ordine de idei, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2 000 de

lei urmau a fi încasate din contul reclamantei APLP nr. 54/218, în interesele căreia

a fost inițiată prezenta acțiune oblică. Or, datoria pentru energia termică care a fost

prescrisă parțial, este datoria intimaților față de APLP nr. 54/218 și nici într-un caz

nu reprezintă datoria intimaților față de SA „Termoelectrica”.

Recurentul a menționat că, SA „Termoelectrica” nu este parte la raporturile

stabilite intre APLP nr. 54/218 și Galina Donea, totodată SA „Termoelectrica” nu se

află în raporturi juridice or, SA „Termoelectrica” nu poate avea calitatea de

reclamant în acțiunile privind încasarea datoriilor de la consumatorii finali din

sectorul rezidențial, deoarece nu are încheiate contracte directe cu consumatorii de

energie termică. Între acești subiecți - furnizor și persoane fizice consumatori finali,

lipsește legătura juridică și ca rezultat lipsește raportul material litigios or, SA

„Termoelectrica” nu este titular al dreptului încălcat. Iar gestionarul fondului locativ

este titularul dreptului încălcat, care la rândul său, poate avea calitatea de reclamant

în litigiile cu persoanele fizice, care nu-și onorează obligațiile de achitare a

serviciilor comunale.

La 17 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele

APLP nr. 54/218, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 183).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 03 noiembrie 2021.

La 17 ianuarie 2022 a fost expediată în adresa participanților la proces decizia

motivată (f.d. 172, 173).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 ianuarie 2022, astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/218, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

54/218.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6