2ra-1658/22 — anularea dispozitiei de concediere, incasraea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral

2ra-1658/22 — anularea dispozitiei de concediere, incasraea salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1658/2022

2-20151809-01-2ra-22112022

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (A. Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Sergiu Brînză în

interesele lui Victor Cioban,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor

Cioban împotriva Primăriei comunei Hîrtopul Mare, raionul Criuleni, intervenient

accesoriu Consiliul comunei Hîrtopul Mare, raionul Criuleni cu privire la anularea

dispoziției de concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 decembrie 2020, Victor Cioban, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei comunei Hîrtopul Mare, raionul Criuleni, intervenient accesoriu

Consiliul comunei Hîrtopul Mare, raionul Criuleni cu privire la anularea dispoziției nr.

51-P din 08 septembrie 2020 emisă de Primarul com. Hîrtopul Mare „Cu privire la

concediere”, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu începând cu 10

septembrie 2020 și până în prezent, luându-se în calcul salariul mediu al reclamantului,

încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin dispoziția Primarului com.

Hîrtopul Mare nr. 49 din 27 iunie 2016 a fost angajat în funcția de administrator al ÎM

„ECO HÎRTOP” începând cu data de 01 iulie 2016 pe o perioadă nedeterminată.

Prin dispoziția Primarului com. Hîrtopul Mare nr. 51-P din 08 septembrie 2020,

Victor Cioban a fost concediat din funcția de director al ÎM „ECO HÎRTOP” începând

cu data de 10 septembrie 2020, iar temei de concediere a constituit art. 86 alin. (1) lit.

y1), art. 119 alin. (1) din Codul muncii și art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea privind

administrația publică locală.

1

Reclamantul a relatat că prin cererea prealabilă depusă la 08 octombrie 2020, a

contestat dispoziția Primarului com. Hîrtopul Mare din 08 septembrie 2020, solicitând

anularea dispoziției cu suspendarea actului administrativ defavorabil și restabilirea în

funcție, însă deși de la înaintarea cererii prealabile au trecut mai mult de 30 zile, aceasta

a rămas fără examinare.

În opinia reclamantului, dispoziția nr. 51-P din 08 septembrie 2020 emisă de

Primarul com. Hîrtopul Mare privind concedierea sa din funcția de administrator al ÎM

„ECO HÎRTOP” este ilegală, deoarece potrivit art. 7 alin. (3)-(4) din Legea cu privire

la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, doar fondatorul întreprinderii de

stat desemnează și eliberează din funcție administratorul întreprinderii, la propunerea

consiliului de administrație, iar fondatorul întreprinderii transmite atribuțiile de

administrare a patrimoniului și de desfășurare a activității de întreprinzător

administratorului în baza contractului individual de muncă, iar art. 9 alin. (5)-(7) din

aceiași lege prevede expres cazurile când administratorul întreprinderii municipale

poate fi eliberat din funcție, astfel că atingerea vârstei de pensionare nu constituie temei

de concediere a sa din funcție, în virtutea Legii privind întreprinderile de stat și

municipale.

Reclamantul susține că potrivit art. 1 din Legea privind administrația publică

locală, Consiliu local reprezintă autoritatea reprezentativă și deliberativă a populației

unității administrative teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, aleasă în vederea

soluționării problemelor de interes local, iar primarul nu este autoritate deliberativă, ci

executivă, acesta nefiind în drept de a decide personal destituirea din funcție a

administratorului ÎM „ECO HÎRTOP” în lipsa deciziei Consiliului c. Hîrtopul Mare și

deoarece dispoziția contestată a fost emisă în absența împuternicirilor legale, ceea ce

denotă că dispoziția contestată nu corespunde prevederilor art. 31 din Codul

administrativ, conform căruia actele administrative individuale și operațiunile

administrative scrise trebuie să fie motivate.

Mai mult, la emiterea ordinului de concediere din funcție, Primarul c. Hîrtopul

Mare nu a luat în considerație faptul că acesta activează în funcția de administrator al

ÎM „ECO HÎRTOP” deja mai mult de 4 ani și că în activitate careva încălcări nu au fost

stabilite.

Reclamantul a mai menționat că, în rezultatul destituirii ilegale din funcție i-a fost

cauzat un prejudiciu moral, în rezultatul umilinței și înjosirii din partea Primăriei c.

Hîrtopul Mare, activitatea acestuia fiind împiedicată cu scopul de a nu putea fi ulterior

apreciat de locuitorii comunei, iar atitudinea necorespunzătoare a Primăriei c. Hîrtopul

Mare la concedierea ilegală a sa din funcție, precum și neexaminarea cererii prealabile

depuse împotriva actului administrativ, au contribuit la suferințe de ordin moral, estimat

la suma de 20000 lei.

Reclamantul a invocat că din conținutul dispoziției nr. 51-P din 08 septembrie

2020 nu rezultă în ce a constat scopul legitim, caracterul necesar și rezonabil al deciziei

adoptate în privința sa.

Prin încheierea din 03 decembrie 2022 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

casată prin decizia din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea depusă de Victor Cioban privind suspendarea executării

dispoziției Primăriei c. Hîrtopul Mare, r-nul Criuleni nr. 51-p din 08 septembrie 2020

2

„Cu privire la concedierea lui Victor Cioban din funcția de director al ÎM „Eco-Hîrtop”.

Prin hotărârea din 04 martie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Victor Cioban.

La 26 martie 2021, Victor Cioban a declarat apel nemotivat, iar la 23 iunie 2021 a

declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Victor Cioban și a fost menținută hotărârea din 04 martie 2021 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Victor Cioban a atins vârsta

de pensionare la 10 septembrie 2018, motivul concedierii ultimului din funcția de

administrator al ÎM „ECO HÎRTOP” este un fapt demonstrat, fără posibilitatea de a

nega existența acestei circumstanțe, respectiv, angajatorul Primăria c. Hîrtopul Mare,

ținând cont de prevederile art. 10 alin. (1) lit. a), art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii,

prin dispoziția nr. 51-P din 08 septembrie 2020 corect l-a concediat pe Victor Cioban

din funcția de director al ÎM „ECO HÎRTOP” începând cu 10 septembrie 2020.

Respectiv, instanța de fond constatând temeinicia și legalitatea dispoziției

Primarului c. Hîrtopul Mare nr. 51-P din 08 septembrie 2020 cu privire la concedierea

lui Victor Cioban din funcția de director al ÎM „ECO HÎRTOP” începând cu 10

septembrie 2020, corect a respins și restul pretențiilor care se referă la restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată or, aceste pretenții

fiind accesorii, urmează soarta pretenției de bază care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, instanța de fond la

soluționarea acestui litigiu nu a aplicat prevederile art. 9 alin. (2)-(3) din Legea cu

privire la întreprinderile de stat și municipale, care este o lege specială care

reglementează procedura de angajare și concediere a administratorilor întreprinderilor

de stat și municipale or, prevederile invocate de apelant nu sunt aplicabile prezentului

litigiu de muncă și nu au legătură cu solicitările înaintate, instanța de fond just a respins

ca neîntemeiate argumentul precum că atingerea de către Victor Cioban a vârstei de

pensionare nu constituie temei prevăzut de Legea cu privire la întreprinderea de stat și

întreprinderea municipală, deoarece legea nominalizată nu are ca scop reglementarea

raporturilor de muncă între angajator și angajat, la caz raporturile fiind reglementate

strict de Codul muncii.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată interpretarea apelantului precum

că Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală face trimitere

la contractul individual de muncă încheiat între autoritatea executivă și administrator

or, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea

municipală, este indicat expres că, fondatorul întreprinderii municipale selectează prin

concurs și împuternicește autoritatea executivă să transmită atribuțiile de administrare

a patrimoniului și de desfășurare a activității de întreprinzător administratorului în baza

contractului individual de muncă aprobat, astfel, contractul individual de muncă

încheiat între angajator și angajat constituie cadrul de reglementare a raporturilor de

muncă între Primăria c. Hîrtopul Mare și Victor Cioban, care potrivit pct. 28 din

contractul individual de muncă nr. 2 încheiat la 01 iulie 2016, acesta încetează în

3

condițiile art. 82, 85, 86 din Codul muncii, prin urmare, temeiul de concediere în cazul

lui Victor Cioban, este prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii, cât și în

contractul individual de muncă.

Cu privire la criticile apelantului precum că, Primarul c. Hîrtopul Mare nu este

autoritate deliberativă dar este autoritate executivă, nefiind în drept să decidă personal

destituirea din funcție a administratorului ÎM „ECO HÎRTOP” în lipsa unei decizii a

Consiliului c. Hîrtopul Mare, respectiv dispoziția nr. 51-P din 08 septembrie 2020 a

fost emisă de Primarul c. Hîrtopul Mare ca autoritate executivă în absența unei

împuterniciri legale, instanța de apel a învederat că, Legea privind întreprinderile de

stat și întreprinderea municipală nu conține prevederi contradictorii în raport cu Legea

privind administrația publică locală or, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea privind

întreprinderile de stat și întreprinderea municipală, fondatorul întreprinderii

împuternicește autoritatea executivă (primarul) să transmită atribuțiile de administrare

a patrimoniului și de desfășurare a activității de întreprinzător administratorului în baza

contractului individual de muncă aprobat, prin urmare, primarul încheie contract cu

administratorul și stabilește raporturile de muncă, acesta având calitatea de angajator,

astfel, urmează a se reține că anume în persoana primarului și a fost încheiat contractul

de muncă cu Victor Cioban, respectiv acesta nu este în drept a pretinde concedierea de

către un alt subiect decât cel cu care a încheiat raportul de muncă.

De asemenea, în partea ce ține de criticile precum că instanța de fond a examinat

cererea de chemare în judecată în procedura contencioasă și nu în procedura

contenciosului administrativ, instanța de apel a notat că litigiul dintre Victor Cioban și

Primăria c. Hîrtopul Mare, este unul de muncă, respectiv instanța de fond corect a decis

reținerea cauzei spre examinare în procedură contencioasă și nicidecum în procedura

contenciosului administrativ or, deși, acțiunea este îndreptată împotriva unei autorități

publice, pretențiile formulate de Victor Cioban vizează restabilirea drepturilor ce

decurg din relațiile de muncă. Astfel, ținând cont de faptul că, Victor Cioban nu are

statut de funcționar public, pretențiile acestuia privind restabilirea dreptului la muncă

nu rezultă din activitatea administrativă a primarului or, funcția de administrator al

întreprinderii municipale pe care o deținea Cioban Victor nu face parte din categoria

funcției publice și nici nu se atribuie statutului de militari sau persoanelor cu statut de

militari, urmare a cărui fapt, instanța de fond corect a menționat că la caz nu sunt

aplicabile prevederile Codului administrativ.

Mai mult, instanța de apel a notat că, potrivit art. 2 alin. (3) lit. a), art. 20 din Codul

administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o

libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios

administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru

examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod,

activitatea administrativă însă prezumă că autoritatea publică a acționat în regim de

putere publică potrivit ansamblului competențelor prevăzute de lege în vederea

realizării sarcinilor autorităților publice, pe când la caz, pretențiile formulate de apelant

cu privire la restabilirea dreptului încălcat la muncă în baza art. 90 din Codul muncii,

nu rezultă din activitatea administrativă a primarului, astfel, la concedierea salariatului,

primarul nu a acționat în regim de putere publică în vederea realizării sarcinilor

autorităților publice, ci în calitate de angajator.

4

La 07 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Sergiu Brînză în

interesele lui Victor Cioban a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului și-a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând circumstanțele de fapt și de drept din acțiune și cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și procedural, iar circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

Recurentul a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra

argumentelor indicate în cererea de chemare în judecată și în apel, referitor la faptul că

la emiterea dispoziției nr. 51-P din 08 septembrie 2020, Primarul c. Hîrtopul Mare a

aplicat eronat legea, fiind emisă în lipsa unei decizii a Consiliului com. Hîrtopul Mare,

ceea ce denotă că această dispoziție nu corespunde prevederilor art. 31 din Codul

administrativ.

Recurentul consideră greșit argumentul instanțelor ierarhic inferioare potrivit

căruia deși cererea de chemare în judecată este înaintată împotriva unei autorități

publice, pretențiile formulate vizează restabilirea drepturilor lui Victor Cioban ce

decurg din relațiile de muncă și sunt îndreptate în vederea soluționării unui litigiu

individual de muncă dintre salariat, care nu are statut de funcționar public și angajator

- Primarul c. Hîrtopul Mare, r-nul Criuleni, respectiv lipsește activitatea administrativă

a primarului.

În opinia recurentului, Victor Cioban, prin cererea de chemare în judecată

revindecă dreptul său vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 7 și 189 din

Codul administrativ. Mai mult, recurentul susține că instanțele de judecată au examinat

litigiul necorespunzător, nerespectând limitele controlului judecătoresc prevăzute de

art. 225 alin. (2) din Codul administrativ.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 iunie 2022. Decizia

motivată a fost expediată participanților la proces la data de 08 septembrie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 138).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că avocatul Sergiu Brînză în interesele lui Victor

Cioban s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 07 noiembrie 2022

împotriva deciziei 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 434

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

5

La 23 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Prin referința depusă la 21 decembrie 2022, Primăria com. Hîrtopul Mare, r-nul

Criuleni a solicitat respingerea recursului declarat de Victor Cioban și menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanției de fond, or pretențiile recurentului

invocate în mod repetat în cererea de recurs sunt neîntemeiate.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

6

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Sergiu

Brînză în interesele lui Victor Cioban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Sergiu Brînză în

interesele lui Victor Cioban.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

7