2ra-1412/22 — partajul bunurilor comune în devălmăsie, revendicarea bunurilor proprietate personala

2ra-1412/22 — partajul bunurilor comune în devălmăsie, revendicarea bunurilor proprietate personala (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1412/22

2-18086784-01-2ra-04102022

prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari – A. Cerbu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Țurcan, V. Cotorobai, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ștefan Burnusus și de

Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nina

Burnusus (Macari) împotriva lui Ștefan Burnusus cu privire la partajarea

mijloacelor financiare, încasarea sumei dobândite fără justă cauză, încasarea

sumei pensiei, revindicarea bunurilor proprietate personală și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul

Valentina Hriplivaia, s-a admis apelul declarat de Ștefan Burnusus, s-a casat

parțial hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari

și în partea casată s-a pronunțat o hotărâre nouă,

constată:

La 07 martie 2019, Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul

Valentina Hriplivaia, a depus cerere de chemare în judecată, care ulterior a fost

concretizată prin cererea din 22 ianuarie 2021, împotriva lui Ștefan Burnusus cu

privire la partajarea mijloacelor financiare, încasarea sumei dobândite fără justă

cauză, încasarea sumei pensiei, revindicarea bunurilor proprietate personală și

compensarea cheltuielilor de judecată (vol. II, f.d. 44-47, 144).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 27 noiembrie 2009, a încheiat căsătoria

cu Ștefan Burnusus, care a fost desfăcută prin hotărârea din 02 mai 2018 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, menținută prin decizia din 19 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

Reclamanta a menționat că o perioadă îndelungată a lucrat în Italia, iar în

timpul căsătoriei, în perioada 2011-2014, a expediat lui Ștefan Burnusus sumele

8 100 de euro prin transferuri bancare, 5 500 de euro prin rutieră și 1 200 de euro

i-a adus la revenirea în țară.

1

Nina Burnusus (Macari) e evocat că din mijloacele sale au fost făcute

investiții în casa de locuit proprietate personală a lui Ștefan Burnusus și care au

sporit simțitor valoarea acesteia, și anume: s-a construit fântână, baie, au fost

schimbate ușile și ferestrele (6 ferestre și 3 uși la primul etaj al casei și 5 uși la

etajul doi), a fost făcută reparație în casă, s-au procurat o masă, două covoare,

cuier cu tumbă.

Totodată, în perioada căsătoriei, pe numele lui Ștefan Burnusus au fost

deschise conturi bancare, iar la momentul înaintării acțiunii în instanța de

judecată pe contul pârâtului de la BC „Victoriabank” SA se află suma de 275 000

de lei, agonisită în perioada căsătoriei.

La fel, în timpul căsătoriei, a primit în dar de la copii următoarele bunuri:

mașină de spălat, mașină de cusut, frigider, „frizăr”, aragaz, fierăstrău electric de

tăiat lemne, bicicletă, mașină electrică de tocat carne, mașina de făcut tăiței, set

de pahare pe piciorușe din cristal, set de pahare cu ulcior, set de linguri, furculițe

și cuțite cu mâner de culoare roșie, trei farfurii lungi pentru răcituri, farfurii

adânci de ceramică, microundă, foehn (uscător de păr) electric, set de cratițe, trei

pleduri, două plapome de lână, saci cu ștergare, haine personale, seturi de lenjerie

de pat, butoi din lemn, zdrobitoare de struguri.

În opinia reclamantei, participarea sa la construcția, reconstrucția și

reutilarea imobilului, proprietate personală a lui Ștefan Burnusus, nu constituie

temei de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra unei cote-părți din

imobil, însă, constituie temei de încasare a unei compensații bănești, bazată pe

instituția îmbogățirii fără justă cauză. Or, la caz, are loc un raport juridic de

îmbogățire fără justă cauză a lui Ștefan Burnusus, care a avut loc în lipsa unui

temei legal sau contractual. Cu atât mau mult că, la construcția, reconstrucția și

reutilarea bunului imobil, ea a participat activ atât prin munca personală (fizică),

cât și prin mijloace bănești proprii, fapt confirmat prin declarațiile martorilor.

Reclamanta a relevat că multiplele tentative de soluționare a conflictului pe

cale amiabilă au eșuat, astfel fiind inevitabilă sesizarea instanței de judecată

pentru a dispune restituirea sumei, care constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Prin urmare, nu poate recupera pierderea suferită, iar întoarcerea în natură este

imposibilă, motiv pentru care consideră că este îndreptățită de a solicita încasarea

unei compensații bănești echivalentă cu munca și mijloace bănești în sumă de

8 100 de euro, cu care a contribuit la sporirea valorii casei de locuit proprietate

personală a lui Ștefan Burnusus.

Reclamanta Nina Burnusus (Macari) a solicitat prin cererea de chemare în

judecată concretizată:

-partajarea mijloacelor bănești de pe contul bancar deschis pe numele lui

Ștefan Burnusus la BC „Victoriabank” SA în sumă de 275 000 de lei, atribuindu-i

reclamantei ½ din această sumă, ceea ce constituie 137 500 de lei;

-încasarea de la Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus (Macari)

mijloacele bănești dobândite fără justă cauză în sumă totală de 8 100 de euro,

convertite în lei moldovenești la momentul executării hotărârii, sau după caz

partajarea acestei sume ca fiind dobândită în perioada căsătoriei;

-încasarea de la Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus (Macari) a

sumei de 18 847 de lei, ce constituie suma pensiei reclamantei, care a fost primită

de Ștefan Burnusus;

2

-revendicarea de la Ștefan Burnusus a bunurilor proprietate personală a

Ninei Burnusus (Macari), și anume: mașină de spălat, mașină de cusut, frigider,

„frizăr”, aragaz, fierăstrău electric de tăiat lemne, bicicletă, mașină electrică de

tocat carne, mașină de făcut tăiței, set de pahare pe piciorușe din cristal, set de

pahare cu ulcior, set de linguri, furculițe și cuțite cu mâner de culoare roșie, 3

farfurii lungi pentru răcituri, farfurii adânci de ceramică, microundă, foehn

(uscător de păr) electric, set de cratițe, trei pleduri, două plapome de lână, saci cu

ștergare, hainele personale, seturi de lenjerie de pat, butoi din lemn, zdrobitoare

de struguri;

-compensarea din contul lui Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus

(Macari) a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari, s-a admis parțial acțiunea depusă de Nina Burnusus.

S-a încasat de la Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus (Macari)

suma de 137 500 de și suma de 12 014 lei, cu titlu compensare a cheltuielilor de

judecată.

În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate (vol. II, f.d. 154, 175-

183).

În consolidarea soluției sale prima instanță a reținut că, în timpul căsătoriei,

pe numele lui Ștefan Burnusus au fost deschise conturi bancare în care a fost

depozitată suma de 275 000 de lei, agonisită în perioada căsătoriei (vol.I, f.d. 72).

Așa, prima instanță a conchis că suma de 275 000 de lei constituie

proprietate comună în devălmășie a soților Ștefan Burnusus și Nina Burnusus,

care urmează a fi partajată, prin atribuirea a câte ½ cotă-parte fiecărui soț, adică

câte 137 500 de lei.

În partea pretenției cu privire la încasarea sumei de 8 100 de euro cu titlu de

îmbogățire fără justă cauză, prima instanță a notat că, la momentul eventualei

transmiteri a acestor mijloace bănești, Ștefan Burnusus și Nina Burnusus se aflau

în relații de căsătorie, fapt ce denotă că aceste mijloace bănești erau destinate

satisfacerii intereselor comune ale soților. Cu atât mai mult că, potrivit

explicațiilor Ninei Burnusus, ea benevol i-a transmis acești bani soțului pentru

anumite scopuri ce țin de gospodăria comună. Respectiv, în condițiile speței nu se

constată îmbogățirea fără justă cauză a unuia dintre soți în raport cu celălalt.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea sumei de 18 847 de lei, pretinsă

a fi pensia Ninei Burnusus primită de către Ștefan Burnusus, prima instanță a

conchis că suportul probatoriu nu confirmă faptul că Ștefan Burnusus a primit

pensia eliberată pe numele Ninei Burnusus în perioada anilor 2016-2018. Ba mai

mult ca atât, din anul 2013 Ștefan Burnusus a pierdut vederea și nu se poate

deplasa fără însoțitor, iar procura din 26 noiembrie 2013 eliberată de către Nina

Burnusus pe numele său a fost valabilă pe un termen de 3 ani și a expirat la 25

noiembrie 2016.

Astfel, prima instanță a considerat că reclamanta nu a prezentat probe

pertinente și concludente, acte justificative care ar confirma faptul că Ștefan

Burnusus a primit suma de 18 847 lei, ce constituie pensia reclamantei, aceste

circumstanțe purtând un caracter declarativ.

La capitolul dat, prima instanță a reținut și faptul că reclamanta Nina

Burnusus a împuternicit-o pe Elena Bîtlan să primească pensia și adaosul la

pensie de la oficiul poștal Ustia, r-nul Dubăsari.

3

În asemenea circumstanțe, prima instanță a ajuns la concluzia că în acțiunile

și inacțiunile lui Ștefan Burnusus lipsesc elementele îmbogățirii fără justă cauză

din contul patrimoniului Ninei Burnusus.

De asemenea, prima instanță a apreciat neîntemeiată pretenția privind

revendicarea de la Ștefan Burnusus a bunurilor proprietate personală ale Ninei

Burnusus dăruite pe parcursul căsătoriei, deoarece ultima nu a confirmat că aceste

bunuri i-au fost dăruite exclusiv ei și în timpul căsătoriei, fapt care exclude

revendicarea acestora în proprietate exclusivă a reclamantei.

La 04 noiembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din

Codul de procedură civilă, Ștefan Burnusus a declarat apel împotriva hotărârii din

13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari (vol. II, f.d. 158 recto-

verso).

La 09 noiembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din

Codul de procedură civilă, Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul

Valentina Hriplivaia, a depus prin intermediul poștei electronice cerere de apel

împotriva hotărârii din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari (vol. II, f.d. 171-172).

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de Nina Burnusus, reprezentată de avocatul Valentina

Hriplivaia.

S-a admis cererea de apel depusă de Ștefan Burnusus.

S-a casat hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari, în partea încasării de la Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus a

sumei de 137 500 de lei, emițând în această parte o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis parțial capătul de cerere privind încasarea sumei.

S-a încasat de la Ștefan Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus suma de

41 000 de lei și suma de 1 230 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor legate

de achitarea taxei de stat, proporțional pretențiilor admise.

În rest cererea s-a respins.

S-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari, în partea pretențiilor respinse și în partea încasării de la Ștefan

Burnusus în beneficiul Ninei Burnusus a cheltuielilor suportate în legătură cu

asigurarea acțiunii în sumă de 2 964 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în cuantum de 5 000 de lei (vol. II, f.d. 233, 234-244).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că prima instanță a dat o

apreciere eronată circumstanțelor de fapt pertinente pretenției cu privire la

partajarea sumei de 275 000 de lei, or, în acest sens nu s-a ținut cont de faptul că,

până la încheierea căsătoriei din 27 noiembrie 2009, Ștefan Burnusus dispunea de

un depozit la BC „Victoriabank” SA în sumă de 169 469,98 de lei, care nu este

bun proprietate comună în devălmășie a soților Ștefan Burnusus și Nina

Burnusus.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, în speță, suma devălmașă

constituie 82 000 de lei și urmează a fi partajată prin atribuirea a câte ½ cotă-

parte din aceasta fiecărui soț, ceea ce constituie 41 000 de lei.

La 08 septembrie 2022, Ștefan Burnusus a declarat recurs împotriva deciziei

din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate

și a hotărârii din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, cu

4

pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii Ninei Burnusus ca fiind

neîntemeiată (vol. III, f.d. 3-5).

În motivarea recursului, Ștefan Burnusus a invocat că instanțele inferioare

au dat o apreciere eronată circumstanțelor de fapt ale speței, iar în consecință au

aplicat greșit normele de drept material și au tras concluzii neîntemeiate.

În opinia recurentului Ștefan Burnusus, prima instanță și instanța de apel nu

au ținut cont despre faptul că în perioada căsătoriei Nina Burnusus a deținut în

aceiași instituție bancară un depozit, fapt despre care a informat în mod verbal

instanțele de judecată, însă, acestea din motive necunoscute nu au întreprins

măsurile necesare pentru a verifica aceste circumstanțe în vederea stabilirii

tuturor bunurilor și mijlocarelor financiare deținute de ambii soți în perioada

căsătoriei.

La fel, instanțele inferioare nu au dat apreciere declarațiilor sale, precum că

la încheierea căsătoriei cu Nina Burnusus a fost încheiat un contract verbal

conform căruia ultima urma să-i achite o sumă fixă de bani de 1 000 de euro

pentru fiecare an de căsătorie, iar pentru înscrierea Ninei Burnusus cu domiciliul

în gospodăria sa din s. Ustia, r-nul Dubăsari, aceasta trebuia să-i achite câte 100

de euro lunar.

La 26 septembrie 2022, Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul

Valentina Hriplivaia, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și menținerea

hotărârii din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, cu

compensarea din contul lui Ștefan Burnusus a cheltuielilor de judecată suportate

de către Nina Burnusus (vol. III, f.d. 11-16, 21).

În motivarea recursului, Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul

Valentina Hriplivaia, a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței cuprinse în

cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, precum și a transpus

concluziile reținute de către instanța de apel.

Suplimentar, recurenta Nina Burnusus (Macari) a invocat că instanța de apel

nu a dat apreciere declarațiilor martorilor Eugenia Lipovanciu și Elena Bîtlan,

care au confirmat circumstanțele invocate în cererea de chemare în judecată.

Nina Burnusus (Macari) a menționat că soluția instanței de apel s-a bazat

doar pe extrasul din contul bancar nr. 223310000210216, dar ea nu pretinde la

mijloacele bănești din acest cont. Însă, instanța de apel a lăsat fără apreciere

informația băncii referitor la contul nr. 23751100000777, pe care se află 275 000

de lei și care, potrivit informațiilor bancare, a fost deschis la 27 noiembrie 2017,

adică în perioada căsătoriei, iar drept urmare constituie proprietate în devălmășie

a soților.

La fel, recurenta Nina Burnusus (Macari) a considerat că instanțele

inferioare greșit au ajuns la concluzia că nu a administrat probe pertinente și

concludente care ar confirma faptul că Ștefan Burnusus a primit suma de 18 847

lei, ce constituie pensia Ninei Burnusus (Macari). Or, potrivit răspunsului

Centrului de Poștă Criuleni nr. 64 din 20 mai 2019, pensia Ninei Burnusus pentru

perioada noiembrie 2016 – ianuarie 2018 a fost eliberată lui Ștefan Burnusus la

ghișeul Oficiului Poștal Ustia, în baza procurii nr. 122 din 13 noiembrie 2013.

Prin referința din 02 noiembrie 2022, Ștefan Burnusus a solicitat declararea

recursului Ninei Burnusus (Macari) ca fiind inadmisibil.

5

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererilor de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentelor cereri se referă la decizia din 21 iunie 2022

a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

6

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 21 iunie

„diana.vascan@justice.md”, decizia motivată din 21 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată reprezentantei Ninei Burnusus (Macari), avocatului

Valentina Hriplivaia, în mod electronic la 01 august 2022 (vol. II, f.d. 245).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, Nina Burnusus

(Macari) a demarat calea de atac în ordine de recurs în interiorul termenului legal,

deoarece cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 26 septembrie 2022

(vol. III, f.d. 11-16, 21).

Totodată, se atestă că potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc cu

numărul de ieșire nr. 6978, copia deciziei motivate din 21 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa recurentului Ștefan Burnusus pentru

notificare la 01 august 2022 (vol. II, f.d. 246), însă, din materialele cauzei nu

poate fi stabilit momentul când decizia instanței de apel a fost comunicată efectiv

recurentei. Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac

în ordine de recurs a fost demarată de către Ștefan Burnusus în interiorul

termenului legal.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

7

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererilor de recurs depuse de Ștefan Burnusus și de Nina Burnusus (Macari),

reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, rezultă că aceștia nu au evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

8

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor declarate, deoarece Ștefan Burnusus și de Nina Burnusus (Macari),

reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, nu au invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursurilor, deoarece sunt lipsite de conținut

și desprind simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursurile declarate de Ștefan Burnusus și de Nina

Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, nu s-au bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespund cerinței de a fi „efective”, fiind lipsite de șanse de succes și

nu sunt capabile să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererile de recurs au fost depuse după ce Ștefan Burnusus și de Nina Burnusus

(Macari) au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de o instanță

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie

1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Ștefan Burnusus și de Nina Burnusus (Macari),

9

reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, împotriva deciziei din 21 iunie

2022 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ștefan Burnusus și de

Nina Burnusus (Macari), reprezentată de avocatul Valentina Hriplivaia, împotriva

deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

10