3ra-1108/22 — contestarea actelor administrative

3ra-1108/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1108/22

2-20105866-01-3ra-21102022

Prima instanță: Judecătoria, sediul (jud: L.Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh. Mîra, A.Bostan, Gr.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul

Alexei Croitor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Maria Olar împotriva Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cu privire la

contestarea actelor administrative defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ

favorabil,

împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Alexei Croitor în interesele apelantei Mariei Olar și s-a menținut

hotărârea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 26 august 2020, Olar Maria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cu privire la contestarea

actelor administrative defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în conformitate cu art.20 din Legea

nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea

de șomaj, beneficiază de dreptul și asigurarea de șomaj.

Reclamanta a menționat că, la data de 09 septembrie 2019, a depus către Direcția

generală ocuparea forței de muncă mun.Chișinău o cerere privind înregistrarea cu statut

de șomer, însă prin răspunsul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă

nr. 09-579 din 09 iulie 2020, i-a fost refuzată înregistrarea cu statut de șomer.

1

Astfel, reclamanta a relevat că nefiind de acord cu răspunsul oferit de Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, a depus o cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea răspunsului nr. 09-579 din 09 iulie 2020.

Reclamanta a invocat că prin decizia Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de

Muncă din 03 august 2020, cererea prealabilă a fost respinsă.

Reclamanta consideră refuzul nr.09-579 din 09 iulie 2020 și decizia nr.09-655 din

03 august 2020 ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ca fiind ilegale.

Reclamanta a solicitat anularea refuzului Agenției Naționale pentru Ocuparea

Forței de Muncă nr.09-579 din 09 iulie 2020, privind înregistrarea cu statut de șomer;

anularea deciziei Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.09-655 din

03 august 2020, privind respingerea cererii prealabile; obligarea Agenției Naționale

pentru Ocuparea Forței de Muncă de a o înregistra cu statut de șomer (f.d.2).

Prin hotărârea din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei Maria Olar împotriva Agenției

Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă privind anularea actului administrativ

individual defavorabil - refuzul nr.09-579 din 09 iulie 2020 și a deciziei adoptate în

procedură prealabilă - decizia nr.09-655 din 03 august 2020; obligarea înregistrării

reclamantei Maria Olar cu statut de șomer, ca neîntemeiată (f.d.110-116).

La data de 13 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Maria Olar,

reprezentată de avocatul Alexei Croitor a depus apel împreună cu motivarea împotriva

hotărârii din 18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii, prin care

să fie admisă acțiunea (f.d.120-124).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul Mariei

Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor împotriva hotărârii din 18 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Alexei Croitor în interesele apelantei Mariei Olar și s-a menținut hotărârea din

18 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.165-170).

În susținerea soluției enunțate, instanța de apel a invocat că soluția primei instanțe

privind respingerea acțiunii este întemeiată și legală, aceasta având la bază cumulul

dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea

juridică cuvenită.

Făcând referire la art.21 din Legea nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la

promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj, în redacția în vigoare la data

emiterii actelor contestate, până la modificările introduse prin Legea nr.137 din 16 iulie

2020 pentru modificarea unor acte normative, instanța de apel a menționat că Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a explicat apelantei Mariei Olar că este

scoasă de la evidență pe motiv că nu s-a prezentat neîntemeiat la subdiviziunea

teritorială, la care este înregistrată mai mult de 60 de zile calendaristice de la data ultimei

vizite, ceea ce conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la

promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj se sancționează în felul

următor: persoanele scoase din evidență din motivele prevăzute la alin. (1) lit. f), g), l),

m) și p) au dreptul să depună repetat cerere pentru înregistrarea statutului de șomer doar

după expirarea a 6 luni de la data scoaterii lor din evidență.

Coroborând cadrul legal citat la circumstanțele speței, instanța de apel consideră că

prima instanță a ajuns la o concluzie corectă despre legalitatea și temeinicia refuzului

2

Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă de a o înregistra repetat pe apelanta

Olar Maria cu statut de șomer, deoarece la data emiterii refuzului nu a expirat termenul

prevăzut.

La fel, instanța de apel a menționat că instanța de fond întemeiat a reținut că,

legiuitorul a identificat în art.21 alin.(2) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la

promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj că se consideră întemeiată

neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai mult de 60 de zile calendaristice, dacă

aceasta a avut loc din următoarele motive: a) concediul medical, conform certificatului

confirmativ; b) decesul rudelor de gradul I și II; c) situații de forță majoră.

Instanța de apel a relevat că, apelanta Maria Olar nu a prezentat nici autorității

publice la etapa desfășurării activității administrative, nici instanței de judecată probe,

care ar certifica întrunirea condițiilor prevăzute de art.21 alin.(2) din Legea nr. 105 din

14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj -

concediul medical, conform certificatului confirmativ; decesul rudelor de gradul I și II;

situații de forță majoră, pentru a motiva neprezentarea la subdiviziunea teritorială mai

mult de 60 de zile calendaristice. Iar, restul cazurilor, care nu se încadrează în prevederile

art.21 alin.(2) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării

forței de muncă și asigurarea de șomaj se consideră – neprezentare neîntemeiată.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond just a concluzionat, că Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă legal și întemeiat a stabilit că neprezentarea

Mariei Olar a fost neîntemeiată și a aplicat sancțiunea prevăzută de legiuitor. Iar, în

circumstanțele în care Maria Olar a fost exclusă de la evidență și nu mai avea statutul de

șomer în temeiul art.21 alin.(1) lit. g) din Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la

promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj, aceasta putea înainta o

cerere repetată abia la data de 13 august 2020.

De asemenea, instanța de apel a invocat că, în circumstanțele în care în urma

efectuării controlului judecătoresc s-a stabilit netemeinicia pretenției apelantei Mariei

Olar privind anularea actelor administrative, deoarece atât refuzul Agenției Naționale

pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.09-579 din 09 iulie 2020, cât și decizia Agenției

Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.09-655 din 03 august 2020, sunt adoptate

cu respectarea principiului legalității, actele contestate sunt legale în fond, fiind emise cu

respectarea procedurii stabilite și de către un organ competent, instanța de apel consideră

că prima instanța întemeiat a respins inclusiv și pretenția apelantei Mariei Olar privind

obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă să înregistreze pe Maria

Olar cu statut de șomer, întrucât pretenția respectivă este indisolubil legată de pretenția

privind anularea actului administrativ individual defavorabil.

La data de 18 iulie 2022, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor a

depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d.173-175).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta a relevat motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare

în judecată și în cererea de apel.

3

Suplimentar, recurenta a menționat că corespunde condițiilor față de statutul de

șomer, prevăzute în Legea nr. 105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării

forței de muncă și asigurarea de șomaj.

Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Maria Olar.

La data de 24 octombrie 2022 în adresa intimatei Agenției Naționale pentru

Ocuparea Forței de Muncă a fost expediată copia recursului depus de Maria Olar,

reprezentată de avocatul Alexei Croitor, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 179).

Prin referințele depuse la 03 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice și

la 04 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Agenția Națională pentru

Ocuparea Forței de Muncă a solicitat să fie declarat inadmisibil recursul depus de Maria

Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor (f.d. 184-194).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 iulie 2022 (f.d.

164;165-170).

La data de 18 iulie 2022, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor a

depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din 12 iulie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d.173-175).

În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că, recursul depus de Maria Olar,

reprezentată de avocatul Alexei Croitor a fost depus în termenul prevăzut la art.245

alin.(1) și (2) din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Maria Olar, reprezentată de

avocatul Alexei Croitor, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

4

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor.

5

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6