2ra-1479/22 — repararea prejudiciului moral

2ra-1479/22 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1479/22

2-20050631-01-2ra-12102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Gaidarji

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 aprilie 2020, prin intermediul poștei (f.d.7), fiind înregistrată la data de

04 mai 2020 în Judecătoria Cahul, sediul Central, Dmitri Gaidarji a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

solicitând încasarea sumei de 6000000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, se află în detenție din data de

08 noiembrie 2013, iar în perioada de detenție în cadrul Penitenciarului nr. 5 Cahul,

au fost încălcate prevederile art. 3 CEDO, fiind deținut în condiții inumane și

degradante. Or, prin încheierea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Cahul s-a constatat

aspectul menționat, pentru perioada de detenție 08 noiembrie 2013- 31 octombrie

2018.

Reclamantul a susținut că, legislația procesual penală prevede compensarea

prejudiciului moral cauzat prin detenția în condiții inumane și degradante, prin două

modalități, prin micșorarea termenului de detenție sau prin compensație bănească.

Astfel, odată ce în privința sa a fost aplicată o pedeapsă pentru care nu este prevăzută

reducerea termenului de detenție, a considerat necesară compensarea prejudiciului

în echivalent bănesc, în sumă de 6000000 de lei.

Prin încheierea din 01 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Gaidarji împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral, a fost strămutată spre judecare Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, potrivit

sediului pârâtului.

Prin cererea înregistrată la 17 mai 2021, Dmitri Gaidarji a completat cererea de

chemare în judecată, reiterând în esență circumstanțele de fapt indicate în acțiunea

1

inițială, precum și a indicat prevederile legale, accentuând că, s-a aflat în detenție în

condiții inumane mai mult de 1820 de zile.

Reclamantul cu referire la jurisprudența CtEDO în cauzele: Boicenco c.

Moldovei, hotărârea din 11 iulie 2006; Buzilov c. Moldovei, hotărârea din 23 iunie

2009; cauza Ciorap c. Moldovei, hotărârea din 19 iunie 2007; Gurgurov c. Moldovei,

hotărârea din 16 iunie 2009; Pădureț c. Moldovei, hotărârea din 05 ianuarie 2010, a

remarcat că, în cauzele date prejudiciile achitate au fost pentru perioade mai scurte,

având în vedere încălcarea art.3 CEDO, însă, el s-a aflat o perioada mai mare în

condiții inumane.

Prin încheierea din 03 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea depusă de reprezentantul pârâtului Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, cu privire la încetarea procesului, la cererea de

chemare în judecată depusă de Dmitri Gaidarji împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 21 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Gaidarji și s-a încasat

din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui Dmitri Gaidarji prejudiciul moral în mărime de 190000 de lei; în rest

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri

Gaidarji împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului moral.

Prin decizia din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 21 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate în apel și a materialelor cauzei,

a conchis că, soluția oferită de prima instanță este justă și argumentată, fiind în

concordanță cu normele ce guvernează raportul juridic litigios.

În susținerea concluziei enunțate, instanța de apel reține următoarele.

În context a redat prevederile art. 4732 alin.(1), (3), (4), (5), art. 4734 alin. (5),

(6), (7) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a relevat că, dispozițiile legale cuprinse în art. 4734 alin.

(3) din Codul de procedură penală, lasă la discreția persoanei alegerea metodei de

apărare a drepturilor încălcate, una din ele fiind depunerea unei acțiuni civile. Prin

urmare este neîntemeiat argumentul reprezentantului apelantului Ministerul Justiției

precum că, procesul urmează a fi încetat, din motiv că, cererea de chemare în

judecată depusă de Dmitri Gaidarji, nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 26 februarie 2019, deținutul, Dmitri

Gaidarji considerând că, condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 5 Cahul, sunt

inumane și degradante, a depus la Judecătoria Cahul, sediul Central, o plângere

împotriva Administrației Penitenciarului nr. 5 Cahul, privitor la condițiile de

detenție. Prin încheierea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-

a admis plângerea depusă de Dmitri Gaidarji; s-a constatat deținerea în instituțiile de

deținere a lui Dmitri Gaidarji, în perioada 08 noiembrie 2013 până la 31 octombrie

2018, în condiții contrare prevederilor art. 3 CEDO (f.d.5-6).

În acest sens, instanța de apel a menționat că, într-o jurisprudență constantă,

Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu că, art. 3 din Convenție

2

consfințește una din valorile fundamentale ale unei societăți democratice, prohibind

în termeni absoluți tortura și tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante

indiferent de circumstanțe, de comportamentul victimei sau de infracțiunea de

săvârșirea căreia este acuzată victima.

Dreptul de a nu fi supus la torturi, tratamente inumane și degradante este un

drept intangibil, nefiind permis a i se aduce limitări nici măcar în circumstanțe care

pot pune în pericol suveranitatea națională, aspect care îl diferențiază de majoritatea

drepturilor protejate de Convenție. De asemenea, de la prevederile art. 3 nu se poate

deroga, în temeiul art. 15 din Convenție, în timp de război sau chiar dacă există un

pericol public, care amenință viața națiunii.

Raportând circumstanțele de fapt la normele de drept citate supra, instanța de

apel a conchis că, reclamantul/intimat Dmitri Gaidarji este îndreptățit de a pretinde

repararea prejudiciului moral, cauzat prin deținerea sa în perioada 08 noiembrie

2013-31 octombrie 2018, în condiții inumane și degradante contrar prevederilor art.

3 CEDO, acest fapt fiind constatat prin încheierea din 21 martie 2019 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central.

La fel au fost citate prevederile art. 123 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă.

Pornind de la aceste raționamente, concluzia primei instanțe despre necesitatea

compensării parțiale a prejudiciului moral este justă, având la bază cumulul

dovezilor administrate, cărora le-a fost oferită aprecierea juridică cuvenită, conform

cerințelor art. 130 din Codul de procedură civilă.

În context fiind redate prevederile art. 14 alin.(1), art. 1422, art. 1423 Cod civil.

Așadar, ținând cont de cele expuse supra, instanța de fond corect a reținut că

reclamantul/intimat Dmitri Gaidarji a fost deținut în cadrul Penitenciarului nr. 5

Cahul, în condiții degradante, incompatibile cu respectul față de demnitatea umană,

fapt ce constituie o violare a art. 3 din Convenție. Iar prejudiciul moral suferit de

Dmitri Gaidarji este pasibil reparării, prin încasarea unui echivalent bănesc.

Instanța de apel a relevat că, prin prisma Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echitații, care presupune că

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Astfel, modul de acordare a satisfacției echitabile trebuie determinat în raport cu

prejudiciul moral suferit, gravitatea acestuia, importanța și consecințele sale pentru

victimă.

Respectiv, ținând cont de natura drepturilor lezate, de caracterul și gravitatea

suferințelor suportate, de statutul social al persoanei și de faptul că reclamantului i-

au fost încălcat drepturile constituționale, ce au adus atingere demnității umane,

instanța de apel a considerat că, suma de 190000 de lei, constituie o recompensă

echitabilă pentru prejudiciul moral suportat, lui Dmitri Gaidarji, prin detenția sa în

condiții inumane și degradante.

În cumulul celor expuse, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a

stabilit starea de fapt și corect a identificat și aplicat cadrul legal pertinent speței,

hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul de procedură civilă.

La 16 septembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat

de Daniel Pantea, în bază de procură, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

3

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea legii în mod eronat, precum și

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Recurentul a opinat că, odată cu adoptarea Legii nr. 272 din 29 noiembrie 2018

cu privire modificarea și completarea unor acte legislative, a fost instituit

mecanismul de compensare pentru condiții inumane și degradante în instituțiile

penitenciare, care se aplică începând cu 01 ianuarie 2019. Condițiile privind

examinarea cererilor ce au ca obiect contestarea condițiilor de detenției și

compensarea corespunzătoare sunt reglementate în art. 4732-4734 din Codul de

procedură penală. Astfel, a comunicat primei instanțe că cererea intimatului Dmitri

Gaidarji urmează a fi examinată în ordinea prevăzută în art. 4732-4734 din Codul de

procedură penală, însă instanța nu s-a expus asupra acestei circumstanțe, fapt ce a

dus la examinarea cererii contrar prevederilor legale și la emiterea unei hotărâri

contradictorii și neîntemeiate. Astfel, a solicitat încetarea procesului civil în baza art.

265 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel s-a bazat pe alegațiile declarative ale intimatului fără a lua în

considerare principalele cerințe de evaluare a condițiilor de detenție în speță. Or,

concluzionând despre principalele puncte de reper la aprecierea condițiilor de

detenție, trebuie luate în considerare următoarele aspecte: dacă s-a depășit nivelul

minim de severitate prin prisma art. 3 din Convenție (cauzele Gorea c. Moldovei §

49, Gutu c. Moldovei § 39);efectele cumulative ale acelor condiții(cauzele Ostrovar

c. Moldovei § 79, Becciev c. Moldovei § 40);precum și durata detenției (cauzele

Ciorap c. Moldovei § 64, Ostrovar c. Moldovei § 80). Celulele au fost amenajate

conform normelor prevăzute în anexa nr. 23 din Statutul executării pedepsei de către

condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006.

Recurentul a opinat că, prima instanță în mod arbitrar a preluat argumentele

intimatului și a conchis nejustificat că cererea acestuia este întemeiată, fiind admisă

parțial. Concluziile primei instanței expuse în hotărârea contestată sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii și probelor prezentare. Concluziile primei

instanțe au fost bazate pe afirmațiile declarative ale intimatului fără a fi dovedite cu

probe veridice, concludente și pertinente privind presupusa deținere a acestuia în

condiții incompatibile cu respectul față de demnitatea umană. Motivarea instanței

efectuată cu trimitere rapoartele Centrului pentru Drepturile Omului nu este

plauzibilă, punând la îndoială temeinicia și, respectiv, legalitatea hotărârii

contestate. În opinia părții recurente, nu s-a adeverit faptul că intimatul a fost supus

unui tratament inuman și degradant cu încălcarea prevederilor art. 3 CEDO, prin

deținere, conform alegațiilor acestuia, în condiții de insuficiența de lumină naturală,

lipsa ventilației, hrană insuficientă și de proastă calitate.

Cu referire la prejudiciul moral, a specificat că, evaluarea prejudiciului moral

nu presupune determinarea „prețurilor suferințelor fizice sau psihice”, ci aprecierea

multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor

acestora pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate, iar cuantumul

acordat cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 190000 de lei, a considerat a fi

mult prea exagerat și nejustificat.

Instanțele inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, iar circumstanțele pe care instanța le-a

4

considerat constatate nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, în

consecință a fost emisă o hotărâre ilegală, contradictorie și pasibilă casării.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 12 octombrie 2022 (f.d.177)

a fost expediată în adresa intimatului, însă s-a restituit instanței corespondența cu

mențiunea „plecat” (f.d.179-180).

În data de 21 decembrie 2022, copia recursului a fost expediată intimatului la

actuala adresă (f.d.181), fiind recepționată la data de 27 decembrie 2022, conform

avizului de recepție (f.d.184).

La data de 30 decembrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.187), Dmitri

Gaidarji a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea

respingerii recursului.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 25 mai 2022, iar cererea de recurs a

fost depusă la 16 septembrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către participanții

la proces la data de 28 iulie 2022, inclusiv prin intermediul poștei electronice

(f.d.146). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 25 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

6