2ra-654/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral

2ra-654/22 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-654/22

2-21040604-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Vîșcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, Iu. Cotruță, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Petru Sadnic, reprezentat de

avocatul Adrian Cebotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Sadnic

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2021, Petru Sadnic, reprezentat de avocatul Adrian Cebotari, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen

rezonabil, termen care este expres prevăzut de lege și încălcarea în continuare a

termenului de judecare a cauzei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 60000

de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 26 aprilie 2019 sub nr.

16845, a fost înregistrată în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cererea

sa cu privire la constatarea condițiilor de detenție inumane și degradante, conform

art. 3 CEDO și art. 4733 alin. (4) Cod de procedură penală. Ulterior, a fost repartizată

judecătorului Victor Rățoi pentru examinare și prima ședință de judecată a fost

stabilită pentru data de 03 iunie 2019 ora 15:00, însă a fost amânată. Următoarea

ședință de judecată a fost numită pentru data de 10 iunie 2019 ora 15:10, fiind

întreruptă, apoi numită altă ședință de judecată pentru data de 26 iunie 2019 ora

10:30, însă nu s-a desfășurat. A urmat alte ședințe de judecată la data de 08 iulie

2019 ora 10:30 și la 09 septembrie 2019 ora 15:15, fiind anunțată întrerupere.

La 16 septembrie 2019 a fost emisă încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, de admitere parțială a cererii sale, fiind constatat faptul deținerii în condiții

inumane și degradante în Penitenciarul nr. 13 și i-a fost acordat cu titlu de

despăgubire suma de 96050 de lei. Drept urmare a contestării cu recurs, prima

ședință în instanța de recurs a fost numită pentru data de 13 februarie 2020, în care

și s-a examinat cauza în ordine de recurs. Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții

1

de Apel Chișinău au fost admise recursurile înaintate de el și administrația

Penitenciarului nr. 13 și a fost casată încheierea instanței de fond, fiind dispusă

rejudecarea cauzei în instanța de fond, într-un alt complet de judecată.

Reclamantul a afirmat că, prima ședință de judecată a fost numită pentru data

de 27 aprilie 2020, care nu s-a desfășurat în legătură cu starea excepțională declarată

pe teritoriul țării. Următoarele ședințe de judecată au fost stabilite pentru 29 mai

2020, 31 iulie 2020, 14 august 2020 și 26 august 2020, însă de mai multe ori

ședințele au fost amânate, din motiv că nu s-a prezentat reprezentantul

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Prin încheierea din 26 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-

a admis plângerea și s-a constatat faptul că a fost deținut în perioadele de 06

noiembrie 2002 - 07 octombrie 2003; 01 martie 2004 - 24 mai 2004; 18 ianuarie

2005 - 25 ianuarie 2005; 03 septembrie 2008 - 25 februarie 2010; 5 februarie 2012-

07 martie 2012; 07 martie 2012 - 09 februarie 2015, adică 2046 de zile, în

Penitenciarul nr. 13 Chișinău, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu titlu de

despăgubire, i s-a acordat suma în mărime de 102300 de lei. Prin decizia din 04

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul avocatului său, Adrian

Cebotari și a fost casată încheierea instanței de fond cu remiterea cauzei la

rejudecare.

Reclamantul a precizat că, până la înaintarea acțiunii date, nu a fost înștiințat

despre ședința de judecată și nici nu a găsit informație despre examinarea cauzei pe

portalul instanțelor de judecată.

Cu referire la prevederile art. 4733 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 2

alin. (2), (3), (6) (7), art. 4 alin.(4), art. 5 alin.(1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, reclamantul a pretins încălcarea termenului de 3

luni la examinarea plângerii sale cu repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 22 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Petru Sadnic

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, termen care este expres

prevăzut de lege și încălcarea în continuare a termenului de judecare a cauzei,

încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 60000 de lei și cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Petru Sadnic, reprezentat de avocatul Adrian Cebotari și s-a menținut

hotărârea din 22 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, citând prevederile art. 5 alin. (1) Cod de procedură

civilă și reținând ca fiind relevante speței prevederile art. 2 alin. (1), (3), (6) al Legii

nr. 87/21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, redând conținutul acestora,

precum și a prevederilor art. 3 alin.(1), art. 4 alin.(1) din aceeași lege, ale art. 6

par.(1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, analizând circumstanțele de fapt stabilite în cadrul cercetării

2

judecătorești, cadrul legal sus-menționat aplicabil, instanța de apel a reținut că,

prima instanță a just a concluzionat cu privire la faptul că, în speță, nu sunt prezente

elemente care ar confirma încălcarea dreptului lui Sadnic Petru la judecarea plângerii

în termen rezonabil, iar pe cale de consecință și despre lipsa temeiurilor de încasare

a prejudiciului moral pretins.

Deși, legea prevede un termen expres de examinare a cauzei, s-a concis că, art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

garantează examinarea cauzei într-un termen rezonabil și nu într-un termen stabilit

de lege.

Instanța de apel a reiterat că din actele cauzei, cât și raportul motivat anexat la

dosar, rezultă cu certitudine că cererea lui Sadnic Petru a fost trimisă la rejudecare

de două ori, ca urmare a admiterii recursurilor înaintate de avocatul Cebotari Adrian,

în interesele lui Sadnic Petru.

Totodată, nu a fost posibilă examinarea plângerii sale, în legătură cu

examinarea recursului în anulare împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, depus

de către avocatul condamnatului Sadnic Petru, cauza fiind expediată în adresa Curții

Supreme de Justiție, ședințele de judecată urmând a fi stabilite după soluționarea

recursului în anulare.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 4733 alin. (4)

Cod de procedură penală, termenul maxim de examinare a plângerii referitoare la

condițiile de detenție care afectează grav drepturile condamnatului sau ale

prevenitului este de 3 luni, acest termen fiind depășit din motive neimputabile

instanței de judecată.

Nu s-au reținut obiecțiile apelantului, or, tergiversarea examinării cauzei nu a

avut loc exclusiv din vina instanțelor de judecată, or, participanții la proces și-au

valorificat drepturile procedurale prevăzute de legislația în vigoare, prin înaintarea

diferitor cereri, prin declararea recursurilor, prin neprezentarea la ședințele de

judecată, ceea ce și a generat tergiversarea procesului, totuși, o încălcare a dreptului

la examinarea în termen rezonabil nu poate fi constatată.

Contrar argumentelor apelantului, instanța de apel a notat că, instanța

judecătorească a acționat cu bună-credință, cu o suficientă diligență, a întreprins

toate măsurile necesare în vederea examinării obiective și sub toate aspectele a

plângerii înaintate de Sadnic Petru.

Totodată, instanța de apel a relevat că, dreptul la judecarea în termen rezonabil

a cauzei, în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu alte garanții ale procesului

echitabil prevăzute de legislație, precum legalitatea, disponibilitatea și egalitatea în

drepturi a participanților, contradictorialitatea procesului, principii care în ansamblul

lor materializează dreptul părții la un proces echitabil, iar examinarea cauzei este

doar una din componentele dreptului la un proces echitabil și nu poate prevala asupra

acestuia din urmă.

Astfel, instanța de apel a respins alegațiile apelantului Sadnic Petru privind

încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, în condițiile în care din

materialele cauzei rezultă lipsa dreptului încălcat, ceea ce nu condiționează

aplicabilitatea Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Subsecvent, în sensul celor sus indicate și normelor legale sus enunțate este

3

nejustificată și cerința privind repararea prejudiciului moral, motiv pentru care

instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe și în această parte.

La 27 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.142), Petru Sadnic, reprezentat

de avocatul Adrian Cebotari, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 15

februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

Totodată, a reiterat circumstanțele de fapt de la adresarea sa în instanța de

judecată la data de 26 aprilie 2019, cu plângerea privind constatarea condițiilor de

detenție inumane și degradante conform art. 3 CEDO și art. 4733 alin.(4) Cod de

procedură penală, până la pronunțarea deciziei din 06 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, prin care s-a menținut încheierea din 03 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, de admitere a plângerii.

Cu referire la prevederile art. 4733 alin.(4) Cod de procedură penală, care

stabilește un termen de 3 luni pentru examinarea plângerilor referitoare la condițiile

de detenție care afectează grav drepturile condamnaților sau preveniților, recurentul

a opinat că, au fost încălcate toate termenele rezonabile prevăzute de legea specială

procesual penală, fiind încălcate și prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești. La examinarea plângerii sale, a fost încălcat

termenul prevăzut de 3 luni de toate instanțele, inclusiv și la rejudecare.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 13 mai 2022 (f.d.143) a fost

expediată în adresa intimatului și a fost recepționată la 19 mai 2022, conform

avizului de recepție (f.d.145).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 februarie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 27 aprilie 2022, prin intermediul poștei (f.d.142).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la data de 12 aprilie 2022, conform scrisorii (f.d.135),

însă lipsesc date despre recepționarea acesteia de către partea recurentă. Astfel,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Petru Sadnic, reprezentat de

avocatul Adrian Cebotari, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Sadnic, reprezentat de

avocatul Adrian Cebotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Petru Sadnic, reprezentat de avocatul

Adrian Cebotari.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Petru Sadnic, reprezentat de

avocatul Adrian Cebotari, împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6