2ra-1449/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-1449/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: L. Mitrofan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: V. Sîrbu, V. Buhanaci, D. Dulghieru

ÎNCHEIERE

6 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexei Croitor în

numele și interesele lui Victor Pridorojnîi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor

Pridorojnîi a împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii și

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 noiembrie 2020, Victor Pridorojnîi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii - dispozițiile de escortare emise de

judecătorul din Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana pe dosarul nr. 21ji-1605/20

pentru ședințele din 23 septembrie 2020 și 22 octombrie 2020 și repararea

prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, estimat în sumă de 200 000 lei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că reclamantul este deținut în Penitenciarul

nr.13 Chișinău cu statut de prevenit în cadrul cauzei penale examinate la Curtea de

Apel Chișinău.

Reclamantul a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana plângerea prin

care a contestat actele procuraturii, în ordinea art. 313 din Codul de procedură

penală.

Plângerea a fost repartizată judecătorului de instrucție Cheptea Cristina, dosar

nr.21ji-1605/20.

Pentru data de 23 septembrie 2020, judecătorul a numit o ședință de judecată.

Prin dispoziția de escortare emisă de judecătorul din Judecătoria Chișinău

sediul Ciocana pe dosarul nr.21ji-1605/20, a dispus escortarea reclamantului din

Penitenciarul nr.13 Chișinău la ședința din 23 septembrie 2020 la Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana.

1

Dispoziția a fost înregistrată la Penitenciarul nr.13 Chișinău la 21 august

2020.

Reclamantul nu a fost escortat la ședința din 23 septembrie 2020 la

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, astfel dispoziția nu a fost executată.

La 24 septembrie 2020 s-a adresat Administrației Naționale a Penitenciarelor

cu plângerea privind ne escortarea la ședința din 23 septembrie 2020 la Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana.

Prin răspunsul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.5/P-2792/20 din

9 octombrie 2020, i s-a comunicat că nu a fost escortat în baza ordinului

Administrației Națională a Penitenciarelor nr.235 din 13 iulie 2020 în legătură cu

măsurile de profilaxie a infecției COVID-19.

Prin răspunsul judecătorului Cheptea Cristina din 15 iulie 2020 reclamantului

i s-a comunicat că ședința din 23 septembrie 2020 pe dosarul nr.21ji-1605/20 nu a

avut loc, din motivul ne escortării reclamantului.

Pentru data de 22 octombrie 2020, judecătorul a numit o altă ședință de

judecată.

Prin dispoziția de escortare emisă de judecătorul din Judecătoria Chișinău

sediul Ciocana pe dosarul nr.21ji-1605/20, s-a dispus escortarea reclamantului din

Penitenciarul nr.13 Chișinău la ședința din 22 octombrie 2020 la Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana.

Dispoziția a fost înregistrată la Penitenciarul nr.13 Chișinău la 16 octombrie

2020.

Reclamantul nu a fost escortat nici la ședința din 22 octombrie 2020 la

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, astfel dispoziția nu a fost executată.

În drept, acțiunea s-a întemeiat în baza prevederilor art. 6 §1 CEDO și a Legii

nr.87 din 21 aprilie 2011.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Victor Pridorojnîi împotriva

Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii și repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că neexecutarea

dispozițiilor instanței de escortare nu pot constituie obiect al Legii nr. 87.

Acțiunile Penitenciarului nr. 13 cu privire la ne escortarea inculpaților se

contestă în altă procedură și nu pot fi obiectul Legii nr. 87.

La 12 februarie 2021, Victor Pridorojnîi a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Victor Pridorojnîi și s-a menținut hotărârea din 11 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare, Colegiul instanței de apel a conchis că, prima instanță corect a

stabilit că, în cauză nu sunt întrunite temeiuri legale pentru constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, și

anume, a dispozițiilor de escortare emise de judecătorul din Judecătoria Chișinău

sediul Ciocana, Cheptea Cristina pe dosarul nr.21ji1605/20.

Totodată, a reținut că sunt întemeiate concluziile primei instanțe referitor la

faptul că, la caz, dispoziția instanței de a fi escortat deținutul la ședința de judecată,

2

este un act prin care se asigură prezența acestuia la examinarea cauzei penale sau la

examinarea plângerii și nicidecum o finalitate a unei cauze, în sensul art.2 al Legii

nr.87 din 21 aprilie 2011.

La 10 august 2021, Victor Pridorojnîi a declarat recurs împotriva deciziei din

16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că decizia urmează a fi casată ca

nemotivată, care contravine dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 §1 din

Convenție, care prevede „ Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil

[...] în mod public [...] a cauzei sale, de către o instanță [...], care va hotărî [...]

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...].

Recurentul a susținut că autoritățile statului nu a depus toate eforturile

necesare pentru a pune în executare hotărârile judecătorești - dispozițiile de

escortare emise de judecătorul din Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana pe dosarul

nr.21 ji-1605/20, pentru escortarea reclamantului din Penitenciarul nr.13 Chișinău

la ședințele de judecată din 23 septembrie 2020 și 22 octombrie 2020.

În concluzie, în speță, a fost încălcat art. 6 din Convenție.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurentului și avocatului său la 19 iulie 2021, prin intermediul poștei,

iar recursul a fost depus la 10 august 2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată pentru cunoștință Ministerului Justiției

la 2 septembrie 2021, însă, până la data examinării admisibilității recursului

referință prin care să expună poziția privitor la recursul declarat nu a depus.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Victor Pridorojnîi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Victor Pridorojnîi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5