2ra-1765/22 — Constatarea faptului juridic

Dosarul nr. 2ra–1765/22

2-21041616-01-2ra-20122022

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central), (jud. S. Lazari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Margina Iurie,

în cauza civilă în procedură specială, la cererea înaintată de petiționarul

Margina Iurie, persoana interesată IP Agenția Servicii Publice cu privire la

constatarea faptului întreținerii persoanei și a concubinajului,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel declarată de către Margina Iurie și menținută hotărârea

din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Orhei (sediul central),

con st ată:

La 22 martie 2021, Margina Iurie s-a adresat cu cerere în procedură specială,

persoana interesată IP Agenția Servicii Publice cu privire la constatarea faptului

întreținerii persoanei, și anume, a defunctei Tatiana Lihaciova, precum și constatarea

faptului că au locuit în concubinaj.

În motivarea cererii a invocat că, începând cu anul 2005 a locuit în concubinaj

și a întreținut-o pe Lihaciova Tatiana. Petiționarul a susținut că, pe lângă faptul

întreținerii defunctei, după decesul concubinei sale, dânsul a suportat și cheltuieli de

înmormântare, fapt ce condiționează constatarea faptului – întreținerii defunctei

Lihaciova Tatiana.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Orhei (sediul central) a

fost respinsă cererea petiționarului Margina Iurie, persoana interesată IP Agenția

Servicii Publice cu privire la constatarea faptului întreținerii persoanei și a

concubinajului.

Prin decizia din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Margina Iurie și menținută hotărârea din 10

septembrie 2021 a Judecătoriei Orhei (sediul central).

În consolidarea soluției sale instanțele au reținut că, cetățenilor, care se aflau în

concubinaj până la 08 iulie 1944 și nu au avut posibilitatea de a înregistra căsătoria

în organele de stare civilă în legătură cu decesul unuia din ei, le-a fost acordat dreptul

de a înainta cereri în instanțele judecătorești despre constatarea concubinajului,

situație care nu este aplicabilă în speță. Totodată, la examinarea pricinilor despre

1

constatarea întreținerii persoanei este important că acest fapt are valoare juridică,

dacă el generează pentru petiționar dreptul la despăgubire sau pensie în legătură cu

decesul întreținătorului, pe când la caz, anume petiționarul a indicat că a fost

întreținătorul defunctei și nu invers.

La 28 noiembrie 2022, Margina Iurie a contestat cu recurs decizia din 20

septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

La 30 decembrie 2022, IP Agenția Servicii Publice a depus o referință la

recursul declarat de către Margina Iurie, lăsând la discreția instanței examinarea

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 20

septembrie 2022, expediată părților la 07 octombrie 2022, iar recursul a fost declarat

la 28 noiembrie 2022. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit

de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Margina Iurie inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Margina Iurie nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

2

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Margina Iurie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Margina Iurie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

3