2ra-971/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere

2ra-971/22 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-971/2022

2-13169118-01-2ra-13072022

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (M. Diaconu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, V. Pruteanu, I. Muruianu)

D E C I Z I E

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Andrei Dunas,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Dunas

împotriva lui Dan Bratu privind încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 februarie 2012, Andrei Dunas a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dan Bratu cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Andrei Dunas a indicat că, la 01 octombrie 2008, în calitate

de împrumutător și pîrîtul Dan Bratu, în calitate de împrumutat, au încheiat un contract

de împrumut, prin care a transmis pîrîtului suma de 20 000 euro, fapt confirmat prin

recipisa din data de 01 octombrie 2008, cu termenul de scadență pînă la 04 aprilie 2009.

Pîrîtul nu a executat obligația asumată în termen, eschivându-se sub diferite pretexte de

a restitui în mod extrajudiciar suma menționată.

Reclamantul a indicat că la 15 noiembrie 2011 a remis în adresa lui Dan Bratu

notificare scrisă prin care i-a cerut pe cale amiabilă să restituie împrumutul, însă nu a

primit nici un răspuns.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul lui Dan Bratu a sumei de 20 000 euro,

acordată cu titlu de împrumut și cheltuielile de judecată.

La 20 martie 2012, Andrei Dunas a depus cerere suplimentară prin care a solicitat

încasarea din contul lui Dan Bratu dobânda de întârziere în mărime de 172 501 lei.

Prin hotărârea din 04 mai 2012 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, acțiunea

înaintată de Andrei Dunas a fost admisă.

1

S-a încasat de la Dan Bratu în beneficiul lui Andrei Dunas suma datorată în

mărime de 20 000 euro, echivalentul în valută națională, conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, dobânda de întârziere în

mărime de 172 501 lei și cheltuielile de judecată, constituite din taxa de stat în mărime

de 4800 lei.

Prin decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Dan Bratu și menținută hotărîrea din 04 mai 2012 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău.

La 08 iulie 2013, Dan Bratu a declarat recurs împotriva deciziei din 30 mai 2013

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 23 octombrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Bratu Dan, s-a casat decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și s-

a trimis cauza spre rejudecare, în instanța de apel.

Prin decizia din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Dan Bratu.

S-a casat hotărârea din 04 mai 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, s-a

adoptat o hotărâre nouă prin care s-a invocat din oficiu nulitatea absolută și s-a declarat

nul contractul de împrumut a sumei de 20 000 euro, încheiat la 01 octombrie 2008 între

Andrei Dunas, în calitatea de împrumutător și Bratu Dan, în calitate de împrumutat.

S-a respins din lipsă de temei cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Dunas împotriva lui Dan Bratu privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

La 11 martie 2014, Andrei Dunas a declarat recurs împotriva deciziei din 16

ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 04 mai 2012 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău. Totodată, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat.

În motivarea recursului Andrei Dunas și-a manifestat dezacordul cu decizia

instanței de apel, reiterând circumstanțele de fapt și de drept din acțiune.

Contrar constatărilor instanței de apel precum că contractul de împrumut din

01.10.2008 în realitate nu a avut loc, recurentul a declarat că la 01 octombrie 2008 a

avut loc un împrumut real prin încheierea contractului de împrumut, care corespunde

tuturor condițiilor de valabilitate ale actului juridic, anume a fost prezent

consimțământul părților, există obiectul și cauza, a fost respectată forma scrisă pentru

încheierea contractului nominalizat. Astfel, atît la momentul examinării cauzei în

instanța de fond, cît și la examinarea cauzei în instanța de apel (pînă la rejudecare),

intimatul nu a prezentat probe care ar infirma primirea sumei bănești cu împrumut prin

încheierea contractului de împrumut din 01 octombrie 2008.

Recurentul susține că în instanța de fond, în faza pregătirii cauzei pentru dezbateri,

Bratu Dan, a recunoscut faptul că a venit cu rugămintea către Andrei Dunas, de a

accepta rambursarea împrumutului prin stabilirea unui alt termen mai îndelungat de

întoarcere. În acest context, devine evident că Dan Bratu a recunoscut că a împrumutat

suma pe care o datorează.

Recurentul consideră că Dan Bratu, a utilizat în fața instanței o tactică de rea -

credință de a se eschiva de la executarea obligației contractuale asumate.

2

Recurentul susține că recipisa din 01 octombrie 2008, la care a făcut trimitere

instanța de apel, apreciind inexistența contractului de împrumut prin existența unei

declarații scrise de către Andrei Dunas la data de 01 octombrie 2008 față de Dan Bratu,

precum și prin convorbirea dintre Andrei Dunas și Dan Bratu, înregistrată în formă

electronică, sub denumirea de Dunas recip. 4 și transcrisă pe hîrtie, nu are nici o legătură

cu obiectul litigiului.

Mai mult, instanța de apel și-a motivat decizia pe o anumită convorbire înregistrată

în formă electronică si transcrisă pe hîrtie. În acest sens, susține că la materialele

dosarului nu este anexat pe un suport electronic sau de altă natură careva înregistrare

cu referire la împrumutul acordat si condițiile transmiterii acestuia. În instanță nu a fost

supusă cercetării careva înregistrare audio, din conținutul căreia să rezulte

netransmiterea de către Andrei Dunas lui Dan Bratu a sumei de 20 000 euro.

Recurentul a invocat că instanța în mod abuziv și-a asumat constatarea

corespunderii conținutului unei anumite înregistrări cu conținutul transcrierii pe hîrtie

de către Bratu Dan, ceea ce contravine prevederilor art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Recurentul susține că instanța în mod vădit a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și a dat o interpretare eronată legii, iar aceasta deoarece la momentul încheierii

contractului de împrumut și transmiterii banilor, ambele părți au avut intenția de a

executa contractul, Andrei Dunas în calitatea de împrumutător a transmis, iar Dan Bratu

în calitatea de împrumutat a primit suma, asumîndu-și obligația restituirii odată cu

ajungerea la scadență. Instanța nu putea recunoaște fictiv contractul de împrumut în

situația în care Andrei Dunas, în calitatea de împrumutător, solicită restituirea sumei

primite cu împrumut de către intimatul, Dan Bratu. La încheierea contractului de

împrumut din 01 octombrie 2008, a corespuns voința reală cu voința declarată, deoarece

Dan Bratu a dorit și a primit suma bănească cu împrumut, iar dînsul a transmis această

sumă la momentul încheierii contractului. Nu există persoane terțe care să fie induse în

eroare prin încheierea contractului de împrumut, situație pentru care ar fi incidente

prevederile art. 221 din Codul civil.

Mai mult, intimatul nu a depus o cerere privind declararea nulității contractului de

împrumut pe motiv că acesta este un act fictiv. Or, contrar prevederilor art. 60 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească și-a depășit limitele competenței,

deoarece instanța judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau

obiectul acțiunii.

Prin încheierea din 15 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins cererea

depusă de Andrei Dunas, cu privire la scutirea integrală de la plata taxei de stat la

depunerea cererii de recurs.

Nu s-a dat curs cererii de recurs depusă de Andrei Dunas și s-a acordat recurentului

termen până la 30 aprilie 2014, pentru achitarea taxei de stat în mărime de 8 137 lei.

Prin încheierea din 13 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a restituit cererea

de recurs depusă de Andrei Dunas.

La 17 iunie 2022, Andrei Dunas a depus cerere de revizuire în temeiul art. 449 lit.

h) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire,

casarea încheierii din 15 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție și a încheierii din 13

mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, invocând că la 17 mai 2022, Curtea Europeană

3

a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Dunas vs Republica Moldova, prin care a

constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a acordat reclamantului suma de

3600 euro cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă cererea

de revizuire depusă de Andrei Dunas și casate încheierile 15 aprilie 2014 și 13 mai 2014

a Curții Supreme de Justiție.

A fost reținută prezenta cauza civilă în procedura Curții Supreme de Justiție pentru

soluționarea chestiunii de punere pe rol a cererii de recurs declarate de Andrei Dunas

împotriva deciziei din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Reexaminând cerința privind scutirea de la plata taxei de stat, Curtea Supremă de

Justiție prin încheierea din 12 iulie 2022 a admis parțial demersul înaintat de Dunas

Andrei cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și s-a scutit parțial recurentul de la

achitarea sumei de 4 068,50 de lei la depunerea cererii de recurs, în cauza civilă la

acțiunea depusă de Andrei Dunas împotriva lui Dan Bratu privind încasarea sumei

datorate și a dobânzii de întârziere. În rest demersul recurentului Dunas Andrei a fost

respins.

S-a comunicat recurentului Andrei Dunas despre necesitatea prezentării sau

expedierii prin intermediul oficiului poștal a originalului ordinului de plată a taxei de

stat în sumă de 4 068,50 de lei, Curții Supreme de Justiție, stabilindu-i-se un termen de

până la 28 iulie 2022.

La caz se constată că Andrei Dunas a înlăturat neajunsurile și a prezentat bonul de

plată a taxei de stat în cuantum de 4 068,50 de lei la depunerea cererii de recurs.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 16 ianuarie 2014.

Decizia motivată a fost expediată participanților la proces la data de 24 ianuarie 2014,

însă date privind recepționarea deciziei contestate la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Andrei Dunas, s-a conformat prevederilor

legale, declarând recurs la 11 martie 2014 împotriva deciziei 16 ianuarie 2014 a Curții

de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 13 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului Dan

Bratu copia cererii de recurs depusă de către Andrei Dunas cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată

la materialele dosarului, însă care a fost restituită în adresa instanței de recurs cu

mențiunea factorului poștal „nereclamat”.

4

Prin încheierea din 07 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Andrei Dunas, a fost considerat admisibil și numit pentru examinare în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul întemeiat și urmează a fi admis, casată integral decizia

din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b 1 ) a aplicat o lege

care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat

în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului

Potrivit alin. (4), săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar

fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Cu titlu subsecvent, instanța de recurs decelează că netrimiterea cauzei spre

rejudecare a doua oară, a fost concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea

părților, prin adoptarea Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.

17 din 05.04.2018 (în vigoare 01.06.2018), urmărindu-se soluționarea într-un termen

rezonabil a cauzelor, însă cu referire la art. 3 din Codul de procedură civilă privind

acțiunea legii procedurale civile în timp, în prezenta cauză aceste dispoziții nu au

aplicare așa cum decizia Curții Supreme de Justiție prin care s-a admis recursul declarat

de Bratu Dan, s-a casat decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis

cauza spre rejudecare, în instanța de apel, a fost adoptată la 23 octombrie 2013, adică

pînă la adoptarea noilor prevederi procedurale.

5

Colegiul lărgit atestă că prin prezenta acțiune civilă, Andrei Dunas a solicitat

încasarea din contul lui Dan Bratu sumei de 20 000 euro, acordată cu titlu de împrumut

și a dobânzii de întârziere în mărime de 172 501 lei, cît și a cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău judecând cauza în fond, prin hotărârea din

04 mai 2012 a admis acțiunea înaintată de Andrei Dunas, încasând de la Dan Bratu în

beneficiul lui Andrei Dunas suma datorată în mărime de 20 000 euro, echivalentul în

valută națională, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărârii, dobânda de întârziere în mărime de 172 501 lei și cheltuielile de

judecată, constituite din taxa de stat în mărime de 4800 lei.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 30 mai 2013 a respins apelul declarat de

Dan Bratu, menținând hotărârea din 04 mai 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău.

Prin decizia din 23 octombrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Bratu Dan, s-a casat decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și s-

a trimis cauza spre rejudecare, în instanța de apel.

Rejudecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 16

ianuarie 2014 a admis apelul declarat de Dan Bratu și a casat hotărârea din 04 mai 2012

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, adoptând o hotărâre nouă prin care s-a invocat

din oficiu nulitatea absolută și s-a declarat nul contractul de împrumut a sumei de 20

000 euro, încheiat la 01 octombrie 2008 între Andrei Dunas, în calitatea de

împrumutător și Bratu Dan, în calitate de împrumutat.

Totodată, s-a respins din lipsă de temei cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Dunas împotriva lui Dan Bratu privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit explicațiilor lui Dan

Bratu, cît și a probelor scrise prezentate, rezultă că contractul de împrumut din

01.10.2008, în realitate nu a avut loc, iar contrar prevederilor art. 867 din Codul civil,

Dunas Andrei, în calitate de împrumutător, nu a transmis împrumutatului Bratu Dan,

suma de 20 000 euro, care a fost menționată în recipisa (f.d.12). Această circumstanță

se confirmă prin declarația (recipisa) scrisă a lui Andrei Dunas din data de 01.10.2008,

din care rezultă că dânsul și-a luat responsabilitatea de a restitui lui Bratu Dan, trei

recipise în original la suma de 68 000 euro, în caz că procesul de judecată în folosul

SRL „Eurocivitas Desarollo Local” nu se va sfîrși cu succes (f.d. 34).

Mai mult, instanța de apel a reținut că, faptul netransmiterii banilor rezultă și din

convorbirea dintre Andrei Dunas și Dan Bratu, înregistrată în formă electronică, sub

denumirea Dunas recip.4 și transcrisă pe hîrtie, din care reiese că, recipisele din

01.10.2008 pentru sumele de 10000 euro, 38000 euro și 20000 euro, au fost întocmite

cu zile diferite și nu au la baza lor elemente caracteristice împrumutului, dimpotrivă

urmărind un alt scop.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că între părți a fost încheiată o convenție,

aparentă contractului de împrumut, care însă nu a fost acoperită cu darea și primirea

sumei de 20 mii euro cu titlu de împrumut, adică a fost încheiat un act juridic fictiv,

fără a produce careva efecte juridice, respectiv acesta, prin lege, este definit ca un act

juridic nul.

6

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că, nulitatea absolută a actului juridic este

imprescriptibilă, poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual

sau de instanța de judecată din oficiu. În așa împrejurări sunt întrunite toate premisele

legale de a fi invocată din oficiu nulitatea absolută și declararea nulității contractului.

Instanța de apel a criticat concluziile instanței de fond, expuse în hotărâre, prin

care a fost admisă acțiunea și respinse argumentele expuse în apărare ale pârâtului,

inclusiv cele ce țin de aplicarea prevederilor art. 233 din Codul civil, care sunt contrare

circumstanțelor cazului.

Instanța de apel a notat că, o astfel de soluție este în strictă corespundere cu

cerințele legale și în concordanță cu concluziile expuse în decizia Curții Supreme de

Justiție din 23.10.2013, care considerând greșită și casând decizia Curții de Apel

Chișinău din 30.05.2013, prin care a fost menținută hotărîrea instanței de fond, a invocat

că instanța de apel, cît și prima instanță s-au expus unilateral, doar în privința recipisei

din 01.10.2008 pentru suma de 20000 euro, însă fără a se expune și în privința recipisei

(declarației) din 01.10.2008 prin care Andrei Dunas și-a asumat responsabilitatea să

întoarcă în original trei recipise la suma de 68000 euro (10000 euro, 20000 euro și

38000 euro), inclusiv și recipisa de 20000 euro care constituie obiectul litigiului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată fără o apreciere a

argumentelor și probelor invocate inclusiv de Andrei Dunas, fără a răspunde deplin

constatărilor expuse în decizia Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013, inclusiv că la

rejudecarea cauzei urma a fi verificată soarta dosarului în care este implicată SRL

„Eurocivitas Desarollo Local” a cărei administrator era Bratu Dan și în care a participat

și Dunas Andrei ca reprezentant a Universității Real Umanistice din Cahul în procesul

civila la cererea Universității Real Umanistice din Cahul împotriva Băncii de Economii,

SRL „Eurocivitas Desarollo Local”, cu privire la nulitatea contractului prin prisma

declarației semnate de Dunas Andrei la 01.10.2008 (f.d. 34, vol. I), iar faptele date

indică incontestabil la examinarea superficială a cauzei dedusă judecării, fără a fi

verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

Or, în contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de

apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, să apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că la 01 octombrie 2008, Dan Bratu a

împrumutat de la Andrei Dunas suma de 20 000 euro, cu termenul de scadență pînă la

data de 04.04.2009, în acest sens fiind întocmită recipisa din 01.10.2008.

Tot, la 01 octombrie 2008, Andrei Dunas a întocmit și a eliberat lui Dan Bratu o

recipisă (declarație) prin care își asumă responsabilitatea să întoarcă în original trei

recipise la suma de 68 000 euro (10 000 euro, 20 000 euro și 38 000 euro), în cazul în

care instanța de judecată se va pronunța în defavoarea SRL „Eurocivitas Desarollo

Local”, și că ele își pierd valoarea.

Andrei Dunas în cadrul ședinței de judecată în prima instanță (f.d. 46), a comunicat

că Dan Bratu ar fi împrumutat de la dînsul trei sume de bani și anume: 10 000 euro, 20

000 euro și 38 000 euro, întocmindu-se în acest sens trei recipise. Tot, din aceleași

7

explicații rezultă că, Dunas Andrei l-a reprezentat pe Bratu Dan, în instanțele de

judecată și deoarece nu era avocat și nu putea încheia un contract, a încheiat cu Bratu

Dan o confirmare, pentru ca ultimul să-l poată remunera.

Colegiul lărgi notează că prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă trebuie

înțelese și aplicate prin prisma principiilor constituționale privind înfăptuirea justiției

în numele legii. Totodată, acestea urmează a fi corelate cu întreaga reglementare a

aprecierii probelor, care oferă garanții suficiente pentru realizarea acestei operațiuni

numai în temeiul legii, pe bază de criterii obiective, în afara arbitrariului și cu

respectarea dreptului justițiabililor la un proces echitabil.

În acest sens, noțiunea de „intimă convingere” nu are sensul de opinie subiectivă,

ci acela al certitudinii dobândite de judecător în urma examinării tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, în mod obiectiv și călăuzindu-se de lege.

În particular, Colegiul lărgit constată că instanța de apel, invocând din oficiu

nulitatea recipisei, și-a fundamentat concluzia de netransmitere a banilor din

convorbirea dintre Andrei Dunas și Dan Bratu, înregistrată în formă electronică, sub

denumirea Dunas recip.4 și transcrisă pe hîrtie, din care reiese că, recipisele din

01.10.2008 pentru sumele de 10000 euro, 38000 euro și 20000 euro, au fost întocmite

cu zile diferite și nu au la baza lor elemente caracteristice împrumutului, dimpotrivă

urmărind un alt scop.

Aici, Colegiul lărgit notează că prin încheierea protocolară din 05 aprilie 2012

(f.d.47, vol. I), Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a respins demersul lui Dan Bratu

privind anexarea și cercetarea CD-ului cu înregistrarea convorbirilor între părți la

momentul semnării recipiselor.

Din textul apelului rezultă că Dan Bratu a invocat această probă la judecarea

cauzei în ordine de apel.

Art. 376 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede expres că dispozițiile de

procedură privind judecarea cauzelor civile în primă instanță se aplică și în instanța de

apel în măsura în care nu sînt contrare dispozițiilor prezentului capitol.

În conformitate cu art. 273 din Codul de procedură civilă pentru fiecare ședință de

judecată, inclusiv pentru ședința de pregătire pentru dezbateri judiciare, precum și

pentru fiecare act procedural îndeplinit în afara ședinței cu participarea părților, se

întocmește proces-verbal.

Astfel, potrivit art. 383 alin. (1) din Codul de procedură civilă, după explicațiile

participanților la proces, instanța de apel verifică probele administrate în prima instanță

și cele prezentate în instanța de apel în condițiile art. 372, care stipulează că părțile și

alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea respectă

prevederile art.1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima instanță

la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat de către

prima instanță.

Colegiul lărgit cercetând minuțios materialele cauzei a stabilit că în procesul-

verbal al ședinței de judecată din 16 ianuarie 2014 (f.d.209, vol. I) lipsește mențiunea

potrivit căreia ar fi fost prezentat în ședința de judecată și ar fi fost cercetat de către

instanță conform art. 226 din Codul de procedură civilă, în calitate de probă CD-ul cu

înregistrarea în formă electronică a convorbirilor dintre Andrei Dunas și Dan Bratu, la

care a făcut trimitere instanța de apel în motivarea deciziei. Or, prevederile art. 239 din

8

Codul de procedură civilă, stipulează că instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată, instanța de apel reținut, care de altfel nu a fost cercetată în ședință de judecată.

Mai mult, instanța de apel nu a dat apreciere probei enunțate prin prisma

prevederilor art. 130 alin. (3) în coroborare cu art. 146 alin. (2) din Codul de procedură

civilă.

Dat fiind faptul că Dan Bratu a adus argumente în cererea sa de apel, prin care a

adus critici hotărârii instanței de fond, indicând asupra interpretării eronate a normelor

materiale de către aceasta, iar Andrei Dunas a invocat în referință că în instanță nu a

fost supusă cercetării careva înregistrare audio, Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus

asupra acestor argumente, nu a apreciat corespunzător probele din dosar și nu a dat

răspuns problemelor de drept ridicate de către părți.

În asemenea circumstanță, Colegiul lărgit precizează că Curtea de Apel Chișinău

examinând cauza în ordine de apel nu a ținut cont de prevederile imperative ale legii

procesuale, respectiv soluția adoptată de către instanța de apel este pripită și nemotivată.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumă dreptul la o hotărâre motivată.

Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își

expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie

una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, la caz, lipsește. Or, principiul

procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având

posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă

soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri,

lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil

(cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată

se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost

neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza

Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere deplină și

corectă cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor prezentate de către participanții la proces și a omis să se

expună asupra argumentelor și cerințelor formulate.

9

Din aceste motive recursul necesită să fie admis, decizia din 16 ianuarie 2014 a

Curții de Apel Chișinău casată integral cu trimiterea prezentei cauze civilă spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții reale participanților la proces pentru realizarea drepturilor sale și

judecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate

circumstanțele reale și esențiale ale cauzei. De asemenea, instanța urmează să indice cu

suficientă claritate motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către

participanții la proces, dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună

asupra tuturor argumentelor și cerințelor formulate de către toți participanții la proces.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Andrei Dunas.

Se casează decizia din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în

cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Dunas

împotriva lui Dan Bratu privind încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, și se remite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Victor Burduh

10