2ra-1515/22 — repararea prejudiciului material

2ra-1515/22 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1515/22

2-21013562-01-2ra-18102022

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. N. Chircu, E. Grumeza, St. Procopciuc)

ÎNCHEIERE

28 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Miraida Cotos,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Nord împotriva Miraidei Cotos,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Remarcabila”, în

procedura falimentului, cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva încheierii protocolare din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și a

deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (Vol.I, f.d.31), Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Nord a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Miraidei Cotos, solicitând încasarea prejudiciului material în

mărime de 1026895,00 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, Miraida Cotos deținând funcția

de conducător al SRL „Remarcabila”, având intenția de neachitare a impozitului la

bugetul public național, din interes material a inclus în documentele contabile și

fiscale a unor date denaturate, prin prezentarea declarațiilor privind TVA cu

informații neautentice, încălcând prevederile art.13 alin.(1) lit. a) al Legii

contabilității 113 din 27 aprilie 2007, în vigoare la momentul controlului, în

contextul cărora răspunderea pentru ținerea contabilității și raportarea financiară

revine conducerii. În baza art.113 alin.(2) al aceleiași Legi era obligată să asigure

întocmirea și prezentarea oportună, completă și corectă a documentelor primare, a

registrelor contabile conform regulilor stabilite de Ministerul Finanțelor, precum și

să asigure documentarea faptelor economice ale entităților și reflectarea acestora în

contabilitate. În decursul perioadei 01 iulie 2012 - 31 decembrie 2015 a declarat

volum de livrări impozabile, la cota 8% în sumă de 720456,71 de lei, TVA aferentă

bugetului de 983232,16 lei, la cota de 20% în sumă de 720456,71 de lei, TVA

aferentă bugetului de 57636,53 de lei, însă conform actului de control nr.5-676059

din 06 aprilie 2016 și decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Edineț nr.585 din 22

aprilie 2016, s-a constatat că, prin procesul-verbal de conciliere, debitorul SRL

„Remarcabila” a transmis în proprietatea BC „Energbank” SA cu scopul diminuării

1

sumei urmărite, conform procedurilor de executare: teren agricol cu suprafața de

1,7781 ha și cinci construcții: 1) construcție agricolă agroindustrială suprafața

6169,8 mp, număr cadastral xxxxx cu valoarea contabilă de 5444551 de lei, valoarea

totală a livrării conform facturii fiscale de 3488952 de lei; 2) construcție agricolă

agroindustrială suprafața 387,4 mp cu nr. cadastral xxxxx cu valoarea contabilă de

341445 de lei, valoarea totală a livrării conform facturii fiscale de 218875 de lei; 3)

construcție accesorie cu suprafața 293,7 mp, număr cadastral xxxxx cu valoarea cu

valoarea contabilă de 59098 de lei, valoarea totală a livrării conform facturii fiscale

de 37880 de lei, situate în sat. xxxxx, raionul xxxxx, valoarea totală a livrării

conform facturii fiscale de 165933 de lei; 4) construcție accesorie cu suprafața 77,8

mp, număr cadastral xxxxx cu valoarea contabilă de 68562 de lei, valoarea totală a

livrării conform facturii fiscale de 43950 de lei; 5) construcție accesorie cu suprafața

de 67 mp, număr cadastral xxxxx cu valoarea contabilă 1121620 de lei, valoarea

totală a livrării conform facturii fiscale de 297602 lei. Conform datelor contabile

valoarea contabilă a bunurilor transmise constituia 7294132 lei, iar conform facturii

fiscale suma fiind de 4253196,66 de lei.

Conform art. 97 alin.(5) Cod fiscal valoarea impozabilă a livrării impozabile a

activelor supuse uzurii reprezintă valoarea cea mai mare din valoarea lor contabilă

și valoarea de piață. Astfel a fost diminuat TVA aferent livrărilor cu 608187 de lei,

care urma a fi achitat în termenul stabilit. La încălcarea prevederilor art.102 alin.(4)

Cod fiscal, a indicat că, în luna iulie 2015 a fost trecută în cont factura fiscală EUG

000175545 din 30 iulie 2015, primită de la SRL „Export Import Nord”, TVA aferent

facturii de 114121 de lei, bunuri care nu au fost folosite pentru desfășurarea

activității de întreprinzător și care în procesul activității au fost sustrase de la

evidență. În perioada anului 2015, SRL „Remarcabila” a diminuat și impozitul pe

bunuri imobiliare, prin reflectarea greșită în darea de seamă pentru anul 2015,

încălcând prevederile art.282 Cod fiscal în sumă de 3890 de lei, care nu a fost

achitată în termenul stabilit. Astfel, statului i-a fost cauzat un prejudiciu material în

mărime de 1026895,00 de lei.

Reclamantul a afirmat că, responsabil de activitatea economico-financiară a

întreprinderii și respectarea legislației fiscale pentru perioada 01 iulie 2012-31

decembrie 2015 este conducătorul și fondatorul întreprinderii SRL „Remarcabila”,

Miraida Cotos. Prin sentința din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central, Miraida Cotos a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.244 alin. (2) lit.b) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa cu aplicarea

prevederilor art.10 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 4000 de unități

convenționale, în sumă de 80000 de lei cu privarea de dreptul de a practica

activitatea de întreprinzător pe un termen de 2 ani; totodată, i-a fost explicat Miraidei

Cotos că, în temeiul art.64 alin.(31) Cod Penal, este în drept să achite jumătate din

amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care

hotărârea devine executorie; acțiunea civilă a Serviciului Fiscal de Stat împotriva

Miraidei Cotos cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

a fost admisă în principiu, urmând ca instanța de ordin civil să stabilească cuantumul

despăgubirilor. Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost respins

ca fiind depus peste termen apelul reprezentantului părții vătămate și civile Serviciul

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Nord, declarat împotriva

sentinței din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu menținerea

2

fără modificări a sentinței. Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de

Justiție a fost declarat inadmisibil recursul ordinar al Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală Nord împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a

Curții de Apel Bălți, în cauza penală în privința Miraidei Cotos, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Reclamantul a precizat că, în calitate de parte civilă, în cauza penală

menționată, pe parcursul dezbaterilor judiciare a înaintat în instanța de apel acțiune

civilă în procesul penal privind încasarea prejudiciului material cauzat statului în

mărime de 1026895,00 de lei. Instanța de apel a menținut fără modificări sentința

din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, prin care a fost admisă

în principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să se pronunțe instanța civilă. La fel, a indicat că, Miraida Cotos, în calitate de

conducător al SRL „Remarcabila”, în cadrul examinării procedurii de insolvabilitate

a SRL „Remarcabila” nu a fost trasă la răspundere subsidiară.

Prin încheierea din 18 iunie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-a atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Remarcabila”, în procedura

falimentului, administrator autorizat Maxim Litr.

Prin cererea înregistrată la 06 septembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a

concretizat pretențiile, solicitând suplimentar încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 2545,00 de lei, suportate ca urmare a punerii în executare a încheierii din

02 februarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu privire la aplicarea

măsurilor de asigurare. Conform încheierii nr.144s-398/2021 din 01 iunie 2021

executorul judecătoresc Olesea Bodean a dispus aplicarea sechestrului asupra

bunurilor mobile, imobile și mijloacele bănești ce aparțin pârâtei Miraida Cotos, în

limita pretențiilor de 1026895, 00 de lei. Concomitent, prin încheierea nr.144s-

398/2021 din 01 iunie 2021, a dispus încasarea cheltuielilor de executare în sumă

totală de 2545,00 de lei din contul Serviciului Fiscal de Stat. Cheltuielile de

executare în mărime de 2545,00 lei au fost transferate la contul executorului

judecătoresc, conform ordinului de plată nr.8208 din 22 iulie 2021.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Nord și s-a încasat de la Miraida Cotos în beneficiul

statului prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 1026895,00 de lei

și cheltuielile de judecată sub forma cheltuielilor de executare a actelor judiciare în

mărime de 2545,00 de lei și taxa de stat în mărime de 25000, 00 de lei.

Prin încheierea protocolară din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți s-a pus în

sarcina intimatului Serviciul Fiscal de Stat de a prezinta actul de control nr.5-676059

din 06 aprilie 2016 și decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Edineț nr.585 din 22

aprilie 2016.

Prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Miraida Cotos și s-a menținut hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei

Edineț, sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel a citat prevederile art.123 alin.(3) Cod

de procedură civilă, art.7 alin.(1) Cod civil modernizat, în vigoare din 01 martie

2019.

Ținând cont că fapta prejudiciabilă a avut loc în perioada anului 2015, speței

sunt aplicabile dispozițiile Codului civil în vigoare până la modificările din 01 martie

3

2019.

Raportând prevederile art.10 alin. (1), art.11 lit.g), art.14 alin. (1), art. 15 Cod

civil, în vigoare până la 01 martie 2019, la circumstanțele speței, instanța de apel a

conchis că, că obiectul prezentului litigiu rezidă dintr-un raport delictual.

În sensul art. 1398 alin. (1) Cod civil, pentru apariția răspunderii delictuale este

necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale.

Instanța de apel a reținut că, din normele citate reiese că, răspunderea delictuală

civilă survine în cazul întrunirii cumulative a tuturor elementelor constitutive ale

acestei categorii de răspundere, și anume: fapta delictuală, vina (dacă contrariul nu

este expres prevăzut de Lege), consecințele prejudiciabile și legătura cauzală între

acestea, iar lipsa cel puțin a unuia din elementele constitutive indicate exclude

răspunderea delictuală civilă. Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a

produs un prejudiciu. Prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter

patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării

drepturilor subiective. Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între

fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția

în funcție de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul

care este consecința directă a faptei ilicite.

În context au fost citate prevederile art. 1416 alin. (1),(2) Cod civil, în redacția

până la modificările din 01 martie 2019.

Astfel, în cazul înaintării unei acțiuni cu privire la repararea prejudiciului

material cauzat, reclamantul, în speță Serviciul Fiscal de Stat, DGAF Nord, are

obligația de a prezenta instanței de judecată probe care să confirme cauzarea

prejudiciului material, precum și probe care ar confirma întinderea prejudiciului

revendicat, obligație îndeplinită de către intimat.

Potrivit sentinței judecătorești din 24 decembrie 2019, menținută de instanțele

ierarhic superioare, Miraida Cotos, urmărind scopul eschivării de la achitarea

impozitelor și taxelor la bugetul public național și obținerii unor avantaje economice

și materiale în perioada anului 2015, fiind învestită în vederea exercitării funcțiilor

administrative și de dispoziție și organizatorico-economice în cadrul unei organizații

comerciale, fiind responsabil conform art. 7, art. 13 ale Legii contabilității nr. 113-

XVI din 27 aprilie 2007 de asigurare a controlului asupra operațiunilor economice

efectuate și înregistrarea lor în documentele justificative, de organizarea și

asigurarea ținerii contabilității, de întocmire și prezentare oportună, completă și

corectă a documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor stabilite,

de asigurarea întocmirii și prezentării rapoartelor financiare și dărilor de seamă

fiscale, precum și responsabil de respectarea legislației fiscale, calcularea și

achitarea impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii, a gestionat activitatea

persoanei juridice SRL ,,Remarcabila”, înregistrată ca subiect al impunerii TVA,

punând în aplicare o schemă frauduloasă manifestată prin includerea în documentele

contabile, fiscale și/sau financiare a datelor vădit denaturate privind veniturile și

cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și/ori care au la bază

operațiuni ce nu au existat și tăinuirea unor obiecte impozabile, acțiuni ce au condus

la neachitarea impozitelor și taxei pe valoarea adăugată față de bugetul de stat în

proporții deosebit de mari în sumă totală de 726198 de lei, formată din impozitele și

taxele necalculate și neachitate în perioada de referință.

Cu referire la prezenta speță, instanța de apel a conchis că, fapta ilicită comisă

4

cu vinovăție de către apelant, constă în prejudiciul material cauzat prin infracțiunea

de evaziune fiscală, diminuarea sumei impozitelor și taxelor de către SRL

„Remarcabila”, constatate prin decizia asupra cazului de încălcare a legislației

fiscale nr.585 din data de 22 aprilie 2016, estimate la 726218 lei, care include: taxele

și impozitele diminuate, estimate la suma de 726218 lei care a format obiectul

învinuirii aduse Miraidei Cotos în cauza penală, precum și penalitatea în mărime de

61881 lei, amenda în mărime de 238796 de lei, iar în total suma de 1026895,00 de

lei.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită comisă de Miraida Cotos Victor,

prevăzută la art.244 alin.(2) lit.b) Cod penal- evaziunea fiscală a întreprinderii prin

includerea în documentele contabile, fiscale și financiare a unor date denaturate

privind veniturile și cheltuielile precum și a unor cheltuieli care nu au la bază

operațiuni reale, prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea

impozitului în proporții deosebit de mari și prejudiciul cauzat a fost stabilit prin

sentința din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, din care se

denotă că în rezultatul acțiunilor sale, Miraida Cotos a provocat prejudiciu material

Bugetului Public Național.

Pe parcursul examinării cauzei penale, Serviciul Fiscal de Stat a înaintat acțiune

civilă, prin care a solicitat încasarea în beneficiul statului de la Miraida Cotos a

prejudiciului material în sumă totală de 1026895 de lei, compus din 726198 lei ce

constituie suma totală a impozitelor și taxelor diminuate și 300697 de lei, amenzi și

majorări de întârziere.

Conform sentinței, instanța de judecată a ajuns la concluzia de a admite în

principiu acțiunea civilă, deoarece prejudiciul cauzat solicitat în mărime totală de

1026895 de lei depășește suma prejudiciului ce i se incriminează inculpatei Miraida

Cotos, adică suma de 726198 de lei, iar asupra cuantumului prejudiciului urmează

să se expună instanța civilă.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, prin sentința din 24

decembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost constatată cu certitudine

vinovăția lui Miraidei Cotos în cauzarea prejudiciului statului în mărime de 726198

de lei.

Respectiv, instanța ierarhic inferioară just a încasat de la Miraida Cotos în

beneficiul statului prejudiciul material în mărime de 726198 de lei, ce constituie

suma impozitelor și taxelor diminuate intenționat de apelantă, or, prejudiciul cauzat

este consecința directă a infracțiunii comise de către aceasta.

În prezenta acțiune civilă, Serviciul Fiscal de Stat a mai solicitat și suma de

300697 de lei, amenzi și majorări de întârziere aplicate de organul fiscal pentru

necalcularea și neachitarea în termen a taxelor și impozitelor.

Sub acest aspect, instanța de apel a făcut trimitere la constatările sentinței

penale, potrivit căreia aceasta s-au calculat ca rezultat al acțiunilor intenționate

comise de Miraida Cotos de necalculare și neachitare intenționată a taxelor și

impozitelor, însă acestea nu au fost incluse în cuantumul învinuirii și prejudiciului

cauzat, motiv pentru care instanța penală a lăsat determinarea cuantumului

prejudiciului de instanța civilă.

Suplimentar, instanța de apel a stabilit că, prin actul de control fiscal nr. 5-

676059 din 06 aprilie 2016 și decizia asupra cazului de încălcare a legislației fiscale

nr. 585 din 22 aprilie 2016 (f.d.175-200) s-au calculat amenzi și majorări de

5

întârziere.

Prin urmare, majorările de întârzierile și amenzile menționate au fost aplicate

anume ca rezultat al încălcării intenționate a legislației fiscale de către Miraida

Cotos, care au avut drept efect diminuarea taxelor și impozitelor în favoarea statului

prin acțiunile ilegale ale acesteia, fapt ce a avut ca efect, calcularea, conform Codului

fiscal, a majorărilor și amenzilor fiscale.

Totodată, actele administrative menționate nu au fost contestate de către

Miraida Cotos, nici în calitate de conducător al SRL „Remarcabila”, nici în calitate

de persoană lezată în drepturi prin emiterea acestora. Dimpotrivă, ultima, în cadrul

cauzei penale vina în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a recunoscut-o.

În consecință, acestea au o legătură cauzală directă cu acțiunile ilicite ale

apelantei, prin urmare se califică în calitate de prejudiciu și în mod întemeiat a fost

dispus spre încasare de la Miraida Cotos.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantei Miraida Cotos precum că

acest subiect al pretențiilor materiale, printre care se regăsea și Serviciul Fiscal de

Stat cu sumele invocate, nu a fost examinat de către instanțele naționale civile,

deoarece în calitate de administrator și unic fondator, în cadrul examinării procedurii

de insolvabilitate al SRL ,,Remarcabila”, nu a fost trasă la răspundere subsidiară.

Or, tragerea la răspundere subsidiară, conform art. 248 al Legii insolvabilității,

presupune constatarea vinovăției în apariția stării de insolvabilitate, pe când la caz

raportul juridic dedus judecății constă în recuperarea către stat a prejudiciului cauzat

prin infracțiunea de evaziune fiscală, constatat prin sentință penală irevocabilă,

infracțiune prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, care are puterea lucrului

judecat și servește drept temei de reparare a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune.

În acțiunea civilă concretizată, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat încasarea de

la Miraida Cotos a cheltuielilor în mărime de 2545 de lei suportate în legătură cu

executarea încheierii definitive din 2 februarie 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul

Central, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile,

inclusiv cele aflate la alte persoane și mijloacele bănești de pe conturile bancare ale

Miraidei Cotos, aflată în procedura executorului judecătoresc Olesea Bodean.

În contextul prevederilor art.94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de

apel a conchis că, reieșind din faptul că acțiunea civilă s-a admis integral, părții care

a avut câștig de cauză, Serviciului Fiscal de Stat urmează a-i fi compensate

cheltuielile de judecată.

Citând prevederile art.98 alin. (1), art. 85 alin.(1) Cod de procedură civilă, a

indicat că, Serviciul Fiscal de Stat este scutit de plata taxei de stat la înaintarea

acțiunii în judecată, respectiv, taxa de stat în mărime de 25000 de lei, calculată

conform prevederilor art.3 lit.a) al Legii taxei de stat urmează a fi încasată în contul

statului de la Miraida Cotos.

La 29 septembrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.7), Miraida Cotos a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii protocolare din 10 mai 2022 cu

restituirea probelor prezentate în temeiul aceste încheieri casate, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

6

având în vedere aplicarea eronată a normelor de drept procedural ce țin de

administrarea probelor în general, art. 1191 Cod de procedură civilă, precum și

administrarea probelor la etapa examinării cauzei în ordine de apel, art. 372 Cod de

procedură civilă, fapt ce a dus, în consecință, la încălcarea drepturilor fundamentale,

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, dreptul de proprietate,

garantat de art. 1 Protocolul 1 la CEDO, precum și a dreptului la un remediu efectiv,

garantat de art. 13 Cod de procedură civilă, indicând în acest sens art. 432 alin. (4)

Cod de procedură civilă.

Cu referire la prevederile art. 117 alin. (1), (2), art. 118 alin. (1), (3), art. 1191

alin. (1), (2),(3), (4), art. 121, art. 123 alin. (3), art. 370 alin.(1), art. 372 alin. (1) Cod

de procedură civilă, a opinat că, instanța de apel, contrar prevederilor procedurale

citate, a administrat în mod abuziv o probă la etapa examinării cauzei în ordine de

apel. Mai mult decât atât, aceasta și-a asumat un rol activ în asigurarea probatoriului

necesar pentru a menține în vigoare o hotărâre nemotivată a instanței de fond, fapt

pentru care a considerat că, încheierea protocolară din 10 mai 2022 a Curții de Apel

Bălti, este ilegală.

Recurenta a susținut că, art. 26 Cod de procedură civilă instituie cu titlu de

principiu, contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile procedurale. Astfel,

instanța care judecă cauza își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează

condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea

obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei. Pe de altă parte, egalitatea părților în

drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură de către instanță prin

crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor

procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

astfel încât niciuna dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Drept

consecință, prin încheierea protocolară din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălti, au

fost încălcate un șir de norme și principii de procedură enumerate, care au creat un

avantaj procesual pentru partea intimată, la caz o autoritate publică, ceea ce a permis

acesteia din urmă să câștige cauza civilă. În opinia sa, acest fapt constituie o

încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, a dreptului de

proprietate, garantat de art. 1 Protocolul 1 la CEDO, precum și a dreptului la un

remediu efectiv, garantat de art. 13 CEDO.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 18 octombrie 2022 (Vol.II,

f.d.17) a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 24 octombrie

2022, conform avizelor de recepție(Vol.II, f.d.19-20).

La data de 02 noiembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,

f.d.21), Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea de recurs, exprimând

poziția în favoarea respingerii recursului.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 23 iunie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 29 septembrie 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.7).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces, prin intermediul poștei electronice la data de 29 iulie

7

2022 (Vol.I, f.d.229), iar prin scrisoarea datată cu 01 august 2022 (Vol.I, f.d.228),

către Miraida Cotos, fiind recepționată la 05 august 2022, conform avizului de

recepție (Vol.I, f.d.230). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Miraida Cotos, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Miraida Cotos, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

8

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Miraida Cotos.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Miraida Cotos împotriva

încheierii protocolare din 10 mai 2022 a Curții de Apel Bălți și deciziei din 23 iunie

2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

9