2ra-1507/22 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1507/22

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) A. Donos

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Kosovski Iuri,

reprezentat de avocatul Sanduleac Diana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri

împotriva Societății pe Acțiuni ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022,

c o n s t a t ă :

La 09 aprilie 2021, Kosovski Iuri a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Kosovski Iuri a menționat că a fost angajat la

SA ”Răut” în perioada anilor 2000 – octombrie 2020.

La fel, reclamantul a invocat că la momentul concedierii, SA ”Răut” avea o

datorie la restanța salarială pe perioada noiembrie 2019 – octombrie 2020, în sumă

de 56 033,55 de lei, care a fost încasată forțat prin intermediul executorului

judecătoresc la 20 ianuarie 2021.

Astfel, consideră că pârâtul urmează să repare prejudiciul material pentru

neachitarea în termen a salariului, iar în acest sens la 23 martie 2021 a expediat în

adresa SA ”Răut” reclamația, prin care a solicitat repararea prejudiciului, însă

aceasta a rămas fără răspuns.

Kosovski Iuri a solicitat încasarea de la SA ”Răut” a sumei de 35 638 de lei

cu titlu de prejudiciu material și încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 septembrie 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri.

1

S-a încasat de la SA ”Răut” în beneficiul lui Kosovski Iuri suma de 35 638 de

lei cu titlu de prejudiciul material.

În rest, pretențiile au fost respinse.

S-a încasat de la SA ”Răut” în beneficiul statului suma de 1 069,14 lei cu titlu

de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022, s-a admis apelul declarat

de SA ”Răut”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din

03 septembrie 2021 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri împotriva

SA ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele

cauzei a reținut că Kosovski Iuri a activat la SA „Răut” în perioada 09 ianuarie

1991 - 19 octombrie 2020, perioadă în care nu i-au fost achitate plățile salariale

integrale, ci doar plăți periodice, astfel că s-a format o datorie în mărime de

56 033,55 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19 noiembrie 2020, s-a

încasat de la SA „Răut” în beneficiul lui Kosovski Iuri restanța la salariu în sumă

de 56 033,55 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 000 lei.

Prin ordinul de plată nr.10 din 20 ianuarie 2021, SA ”Răut” a achitat în

beneficiul lui Kosovski Iuri, prin intermediul executorului judecătoresc suma de

63 276,55 de lei cu titlu de restanță la salariu și cheltuielile de asistență juridică.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, încasarea

prejudiciului material calculat în temeiul art.330 al.(2) Codul muncii în mărime de

35 638 de lei.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, încasarea restanței salariale în

temeiul hotărârii judecătorești nu demonstrează faptul că salariul nu a fost achitat

din vina angajatorului or, SA ”Răut” a prezentat certificatele contabile privind

restanțele salariale față de angajați la data de 31 ianuarie 2018, 31 ianuarie 2020,

01 octombrie 2020 și 31 ianuarie 2021, prin care se dovedește faptul că la

începutul anului 2020 s-a realizat o dinamică pozitivă în reducerea datoriilor față

de angajați de la 9 mln. lei la 3 mln. lei, care s-au format din cauza forței majore

provocate de virusul COVID-19.

Astfel, instanța de apel a concluzionat reținerea salariului de către SA ”Răut”

a fost provocată de circumstanțe ce nu depind de voința sa și care nu puteau fi

prognozate sau evitate, prin urmare nu poate fi reținut argumentul instanței de fond

precum că situația creată este datorată managementului defectuos al factorilor de

decizie a întreprinderii.

La 15 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Kosovski Iuri,

reprezentat de avocatul Sanduleac Diana a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Kosovski Iuri, în motivarea recursului a invocat că decizia

instanței de apel este nemotivată, dat fiind faptul că prin soluția adoptată, a invocat

un temei, indicând că nu a fost stabilită vina angajatorului în neachitarea salariului.

2

Or, la materialele cauzei sunt anexate probe ce demonstrează că

întreprinderea era în incapacitate de plată, respectiv este vinovată pentru

neachitarea la timp a salariului.

La 18 octombrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de către SA ”Răut” la data de 24 octombrie 2022

conform avizului de recepție (f. d. 149).

La 16 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SA ”Răut” a depus

referință la recursul declarat de Kosovski Iuri, prin care a solicitat să fie considerat

ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 16 iunie 2022.

Decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată de Kosovski Iuri la

data de 21 septembrie 2022, conform avizului de recepție (f. d. 139).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 septembrie 2022, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Kosovski Iuri,

reprezentat de avocatul Sanduleac Diana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

4

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Kosovski Iuri, reprezentat de

avocatul Sanduleac Diana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5