2ra-1507/22 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1507/22 Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) A. Donos Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă Î N C H E I E R E 23 noiembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Mariana Pitic Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de către Kosovski Iuri, reprezentat de avocatul Sanduleac Diana, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri împotriva Societății pe Acțiuni ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022, c o n s t a t ă : La 09 aprilie 2021, Kosovski Iuri a depus cerere de chemare în judecată împotriva ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Kosovski Iuri a menționat că a fost angajat la SA ”Răut” în perioada anilor 2000 – octombrie 2020. La fel, reclamantul a invocat că la momentul concedierii, SA ”Răut” avea o datorie la restanța salarială pe perioada noiembrie 2019 – octombrie 2020, în sumă de 56 033,55 de lei, care a fost încasată forțat prin intermediul executorului judecătoresc la 20 ianuarie 2021. Astfel, consideră că pârâtul urmează să repare prejudiciul material pentru neachitarea în termen a salariului, iar în acest sens la 23 martie 2021 a expediat în adresa SA ”Răut” reclamația, prin care a solicitat repararea prejudiciului, însă aceasta a rămas fără răspuns. Kosovski Iuri a solicitat încasarea de la SA ”Răut” a sumei de 35 638 de lei cu titlu de prejudiciu material și încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 septembrie 2021, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri. 1 S-a încasat de la SA ”Răut” în beneficiul lui Kosovski Iuri suma de 35 638 de lei cu titlu de prejudiciul material. În rest, pretențiile au fost respinse. S-a încasat de la SA ”Răut” în beneficiul statului suma de 1 069,14 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2022, s-a admis apelul declarat de SA ”Răut”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 septembrie 2021 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care: S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Kosovski Iuri împotriva SA ”Răut” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că Kosovski Iuri a activat la SA „Răut” în perioada 09 ianuarie 1991 - 19 octombrie 2020, perioadă în care nu i-au fost achitate plățile salariale integrale, ci doar plăți periodice, astfel că s-a format o datorie în mărime de 56 033,55 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19 noiembrie 2020, s-a încasat de la SA „Răut” în beneficiul lui Kosovski Iuri restanța la salariu în sumă de 56 033,55 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 000 lei. Prin ordinul de plată nr.10 din 20 ianuarie 2021, SA ”Răut” a achitat în beneficiul lui Kosovski Iuri, prin intermediul executorului judecătoresc suma de 63 276,55 de lei cu titlu de restanță la salariu și cheltuielile de asistență juridică.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, încasarea prejudiciului material calculat în temeiul art.330 al.(2) Codul muncii în mărime de 35 638 de lei. De asemenea, instanța de apel a constatat că, încasarea restanței salariale în temeiul hotărârii judecătorești nu demonstrează faptul că salariul nu a fost achitat din vina angajatorului or, SA ”Răut” a prezentat certificatele contabile privind restanțele salariale față de angajați la data de 31 ianuarie 2018, 31 ianuarie 2020, 01 octombrie 2020 și 31 ianuarie 2021, prin care se dovedește faptul că la începutul anului 2020 s-a realizat o dinamică pozitivă în reducerea datoriilor față de angajați de la 9 mln. lei la 3 mln. lei, care s-au format din cauza forței majore provocate de virusul COVID-19.

Astfel, instanța de apel a concluzionat reținerea salariului de către SA ”Răut” a fost provocată de circumstanțe ce nu depind de voința sa și care nu puteau fi prognozate sau evitate, prin urmare nu poate fi reținut argumentul instanței de fond precum că situația creată este datorată managementului defectuos al factorilor de decizie a întreprinderii. La 15 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Kosovski Iuri, reprezentat de avocatul Sanduleac Diana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. Recurentul Kosovski Iuri, în motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este nemotivată, dat fiind faptul că prin soluția adoptată, a invocat un temei, indicând că nu a fost stabilită vina angajatorului în neachitarea salariului.

2 Or, la materialele cauzei sunt anexate probe ce demonstrează că întreprinderea era în incapacitate de plată, respectiv este vinovată pentru neachitarea la timp a salariului. La 18 octombrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiind recepționat de către SA ”Răut” la data de 24 octombrie 2022 conform avizului de recepție (f. d. 149). La 16 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, SA ”Răut” a depus referință la recursul declarat de Kosovski Iuri, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 16 iunie 2022. Decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată de Kosovski Iuri la data de 21 septembrie 2022, conform avizului de recepție (f. d. 139). În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul a fost declarat la 15 septembrie 2022, respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 3 Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Kosovski Iuri, reprezentat de avocatul Sanduleac Diana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : 4 Se declară inadmisibil recursul înaintat de Kosovski Iuri, reprezentat de avocatul Sanduleac Diana.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Mariana Pitic Victor Burduh 5