2ra-889/21 — încasarea datoriei

2ra-889/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-889/21

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) Sv. Ghercavii

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Procopciuc Angela,

Procopciuc Ion și Procopciuc Doina-Cezara,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” împotriva lui Procopciuc Ion și

Procopciuc Angela cu privire la încasarea datoriei la serviciile prestate și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2019, ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Procopciuc Ion, Procopciuc Adriana-Beatrice,

Procopciuc Angela și Procopciuc Doina-Cezara cu privire la încasarea datoriei la

serviciile prestate și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că pârâții sunt proprietarii

apartamentului XXXXX.

În adresa pârâților lunar erau expediate avize de plată în care era indicat

tariful lunar al costului serviciilor prestate și datoria acumulată pentru perioada

anterioară.

La fel, ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a specificat că este

gestionarul blocului locativ în care locuiesc pârâții.

Prin înștiințarea din 02 octombrie 2018, pârâții au fost informați despre

obligațiunea de a achita datoria în mărime de 14 631,79 de lei pentru deservirea

tehnică și reparația blocului locativ și a echipamentelor tehnice din interiorul

blocului (de alimentare cu apă, evacuare a apei uzate, încălzire centralizată), însă

pretenția înaintată a fost ignorată.

În conformitate cu art. 25 alin. (1) și (5) din Legea cu privire la serviciile

publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, persoanele fizice

1

și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate

să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator.

Dacă suma datorată, inclusiv penalitățile, nu a fost achitată în termenul stabilit

în contract, operatorul poate suspenda executarea contractului cu un preaviz de 5

zile lucrătoare.

Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de gospodărie comunală se va

face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării plății, iar cheltuielile

aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, vor fi

suportate de consumator.

Dacă după suspendarea contractului (sau după debranșare) consumatorul nu

achită suma datorată, operatorul este în drept să acționeze consumatorul în

judecată.

Agenții economici care furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală

fără contracte cu consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate.

Deci, în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală,

indiferent dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorii urmează

să achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul

de obligația de a achita serviciul prestate.

ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a solicitat încasarea de la

Procopciuc Ion, Procopciuc Adriana-Beatrice, Procopciuc Angela și Procopciuc

Doina-Cezara a sumei de 16 226,03 lei cu titlu de datorie formată în rezultatul

serviciilor prestate și încasarea sumei de 486,78 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pe parcursul examinării cauzei, ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a

depus cerere, prin care a solicitat atragerea în proces în calitate de copârâți pe

Vladimir Rodica și Vladimir Ion - noii proprietari ai apartamentului XXXXX (f.d.

82-83 Vol. I).

Ulterior, la 02 octombrie 2020, ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” a

solicitat încasarea numai de la Procopciuc Ion și Procopciuc Angela a sumei de

16 226,03 lei cu titlu de datorie și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 octombrie 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Gospodăria Locativ-

Comunală Bălți”.

S-a încasat în mod solidar de la Procopciuc Ion și Procopciuc Angela în

beneficiul ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” suma de 7 368,60 de lei cu

titlu de datorie pentru perioada aprilie 2016 – aprilie 2019.

S-a încasat în mod solidar de la Procopciuc Ion și Procopciuc Angela în

beneficiul ÎM ”Gospodăria Locativ-Comunală Bălți” suma de 270 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Gospodăria

Locativ-Comunală Bălți” împotriva lui Procopciuc Ion și Procopciuc Angela cu

privire la încasarea datoriei pentru perioada mai 2011 – martie 2016, ca fiind

tardivă.

2

S-a respins cerința pârâților Procopciuc Ion și Procopciuc Angela cu privire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică de la ÎM ”Gospodăria Locativ-

Comunală Bălți”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că ÎM ,,Gospodăria Locativ Comunală Bălți” este gestionarul blocului

locativ situat pe str. I. Konev 46 mun. Bălți, care realizează lucrări de deservire

locativ-comunală, aprobate prin decizia Consiliului mun. Bălți nr. 6/49 din 27

octombrie 2011 ,,Cu privire la aprobarea tarifelor pentru închirierea

apartamentelor, deservirea tehnică și reparația blocurilor locative și echipamentelor

tehnice din interiorul blocului (de alimentare cu apă, de evacuare a apei uzate și de

încălzire)”.

Potrivit certificatului informațional privind lucrările efectuate pe blocul

locativ, ÎM ,,Gospodăria Locativ Comunală Bălți”, în perioada anilor 2011-2019 a

prestat servicii de deservire locativ comunală pentru blocul locativ din str. I. Konev

46 mun. Bălți, inclusiv: deservire tehnică și reparație a blocului locativ, deservirea

tehnică a sistemelor inginerești și alte servicii.

Deci, instanța de judecată a specificat că potrivit calculului, pentru perioada

01 mai 2011-01 aprilie 2019, pârâții au acumulat o datorie de 16 226,03 lei pentru

serviciile prestate.

Totodată, instanța de font a stabilit că la momentul înaintării acțiuni, vădit a

depășit termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care cererea de chemare în

judecată privind încasarea datoriei pentru perioada mai anul 2011- martie 2016,

urmează să fie respinsă ca fiind tardivă.

Astfel, deoarece ÎM ,,Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a solicitat

încasarea din contul pârâților a datoriei în mărime de 16 226,03 lei, cererea de

chemare în judecată urmează a fi admisă parțial, cu încasarea datoriei pentru

deservirea tehnică a blocului de locuit pentru perioada aprilie 2016 - aprilie 2019,

în sumă totală de 7 368,60 de lei.

Or, datoria pentru perioada aprilie 2016 - aprilie 2019 în sumă de totală de 7

368,60 de lei, nu a fost combătută, existând prezumția privind legalitatea calculelor

indicate.

De asemenea, instanța de judecată a reținut că nu s-a demonstrat faptul ca

pârâții au contestat ordinele de plată lunare a sumelor datoriilor invocate pe

perioada vizată în acțiune.

Cu referire la argumentul pârâților precum că la data depunerii acțiunii în

judecată, dreptul de proprietate asupra apartamentului XXXXX, nu le mai

aparținea, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare a

apartamentului, pârâții au dispus de toate drepturile și obligațiile asupra

apartamentului în cauză până la data de 10 iunie 2019, adică în interiorul perioadei

pentru care a fost solicitată solicită încasarea datoriei – aprilie 2019.

Mai mult ca atât, potrivit pct.4.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare,

vânzătorul s-a obligat să soluționeze și să achite datoriile la serviciile comunale

pentru lunile ulterioare, inclusiv luna aprilie 2019, a taxelor și impozitelor la zi,

astfel datoriile la serviciilor comunale se impun pe seama vânzătorului.

3

Privitor la cerința de încasare a cheltuielilor de judecată înaintată de avocatul

pârâților - Procopciuc Angela, instanța de judecată a concluzionat referitor la

respingerea acesteia, având în vedere concluzia vis-a-vis de fondul cauzei, aceasta

nu poate fi admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2021, s-a respins apelul

declarat de Procopciuc Ion și Procopciuc Angela și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02 octombrie 2020.

La 08 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procopciuc Angela,

Procopciuc Ion și Procopciuc Doina-Cezara au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurenții Procopciuc Angela, Procopciuc Ion și Procopciuc Doina-Cezara, în

motivarea recursului au invocat neaplicarea normelor de drept procedural și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

De asemenea, au menționat că urmare a renunțării parțiale de la pretențiile

înaintate față de 2 copârâți, instanța de fond urma să emisă o încheiere de încetare

a procesului în legătură cu renunțul reclamantului de la acțiuni în temeiul art. 212

din Codul de procedură civilă, iar în această latură urmau să fie restituite

cheltuielile de asistență juridică suportate de Procopciuc Doina-Cezara și

Procopciuc Adriana-Beatrice (succesori în drepturi Procopciuc Ion) în mărime de

5 000 lei.

Astfel, în cererea de apel au fost invocate aceste motive, care însă au rămas

fără răspuns din partea instanței de apel.

La fel, recurenții Procopciuc Ion și Procopciuc Angela au reiterat că din anul

2013 locuiau în s. Răuțel, r. Fălești, iar începând cu anii 2015-2016, Procopciuc

Doina-Cezara și Procopciuc Adriana-Beatrice au plecat peste hotarele țării.

Deci, în cazul constatării prestării serviciilor, acestea urmează a fi calculate

reieșind din decizia Consiliului m. Bălți privind stabilirea tarifelor pentru serviciile

comunale având în vedere numărul de persoane care au locuit în apartament.

La 27 aprilie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către ÎM ,,Gospodăria Locativ Comunală Bălți” la

data de 05 mai 2021, conform avizului de recepție (f.d. 38 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 18 februarie

2021, iar la 18 martie 2021, ÎM ,,Gospodăria Locativ Comunală Bălți” a

recepționat decizia motivată a instanței de apel, conform avizului de recepție (f.d.

240 Vol. I).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 08 aprilie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

4

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului declarat de Procopciuc Angela și Procopciuc

Ion, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

5

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Cu referire la semnarea recursului și de către Procopciuc Doina-Cezara,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție nu se va expune în acest sens, or, decizia atacată cu recurs nu o

vizează.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Procopciuc Angela

și Procopciuc Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Procopciuc Angela și Procopciuc

Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6