2ra-70/22 — incasarea restantei la salariu, a penalitatilor, repararea prejudiciului moral

2ra-70/22 — incasarea restantei la salariu, a penalitatilor, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-70/2022

2-19127180-01-2ra-17012022

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (Gh. Purici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

07 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul

Diomid Gherman,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii

Cojuhari împotriva Societății pe Acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”

cu privire la încasarea restanței la salariu, a penalităților și prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 09 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți și a deciziei

suplimentare din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 02 august 2019, Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid

Gherman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Cariera de Granit

și Pietriș din Soroca” privind încasarea restanței la salariu în mărime de 19 505 lei

și a prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în baza ordinului nr. 09/h din 24 mai

2017, Valerii Cojuhari a fost angajat în calitate de gardian public la SA ,,Cariera de

Granit și Pietriș din Soroca”, la aceiași dată fiind încheiat contractul individual de

muncă nr. 09/17.

Prin ordinul nr. 07/y din 13 mai 2019 emis de SA ,,Cariera de Granit și Pietriș

din Soroca”, Valerii Cojuhari a fost eliberat din funcția deținută, din propria

inițiativă.

Reclamantul a invocat că, în pct. 2 al ordinului de concediere a fost indicat că,

contabilitatea întreprinderii urma să efectueze calculul complet al salariului și

indemnizației pentru concediu nefolosit, cu achitarea salariului. Respectiv, în

privința reclamantului erau restanțe la plata salariului pentru perioada lunii

octombrie 2018 - mai 2019, care la momentul eliberării nu i-au fost achitate

conform calculelor indicate în pct. 2 al ordinului de concediere.

Reclamantul a menționat că, conform contractului individual de muncă,

1

mărimea salariului constituia 2380 de lei, iar la 01 mai 2018, salariul a fost majorat

până la 2610 de lei, fapt confirmat prin bonurile de salariu eliberate de

administrația SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”.

Pe parcursul activității sale, salariu i-a fost transferat pe card bancar, lunar

primind de la contabilitate descifrarea salariului. Anterior administrația SA

,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a efectuat transferul sumei de 2 000 de lei,

însă restanța integrală a salariului nu a fost achitată.

Reclamantul a indicat că, periodic verifica contul, însă careva sume de bani

nu au fost transferate. Potrivit calculelor efectuate, față de el a fost acumulată

restanță la plata salariului în mărime de 19 505 de lei, compusă din restanța pentru

șapte luni anul 2018 – 2019 în sumă de 18 200 de lei și restanța la plata salariului

pentru jumătate de luna mai 2019 în sumă de 1305 de lei.

Reclamantul a menționat că, la momentul concedierii din funcție nu a primit

salariu rămânând practic fără surse de existență. În prezent se află în imposibilitate

de a se angaja în câmpul muncii pe motiv că este bolnav, iar în luna mai 2019 i-a

fost atribuit gradul III de invaliditate, motiv din care starea materială s-a înrăutățit

simțitor. Astfel, a ajuns într-o stare de depresie, care i-a înrăutățit și mai mult starea

de sănătate. Consideră că prin acțiunile administrației întreprinderii i-a fost cauzat

un prejudiciu moral în sumă de 15 000 de lei.

Reclamantul a depus cerere privind majorarea pretențiilor din acțiune prin

care a solicitat în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, încasarea din

contul SA ,,Cariera de Granit și Pietriș Soroca” pentru fiecare zi de întârziere 0,3 la

sută din suma neplătită în termen în mărime de 4812,82 lei.

Prin încheierea protocolară din 24 august 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central, a fost restituită cererea privind majorarea pretențiilor din acțiune depusă

de Valerii Cojuhari, prin care a solicitat în temeiul art. 60 din Codul de procedură

civilă, încasarea din contul SA ,,Cariera de Granit și Pietriș Soroca” pentru fiecare

zi de întârziere 0,3 la sută din suma neplătită în termen în mărime de 4812,82 lei

(f.d. 87, vol. I).

Prin hotărârea din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Cojuhari împotriva SA ,,Cariera

de Granit și Pietriș Soroca”, a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Valerii Cojuhari în beneficiul SA ,,Cariera de Granit și

Pietriș Soroca”, cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice în

mărime de 5 000 de lei (f.d. 146, 152-157, vol. I).

La 30 decembrie 2020, Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid

Gherman, a depus cerere de apel nemotivată, iar la 11 mai 2021 în interiorul

termenului acordat de către instanța de apel, a depus cerere de apel motivată,

solicitând casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei decizii noi de

admitere a acțiunii.

Totodată, apelantul a înregistrat cerere de majorarea pretențiilor privind

încasarea restanței la salariu solicitând încasarea din contul SA „Cariera de Granit

și Pietriș din Soroca” 0,3 la sută, pentru fiecare zi de întârziere, din suma

neachitată în termen, care constituia 19 505 de lei, ceea ce constituie 4812,82 lei

(f.d. 173, vol. I).

Prin decizia din 09 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid Gherman, s-a casat

hotărârea din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, și a fost

2

pronunțată o hotărâre nouă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată

depusă de Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid Gherman (f.d. 189,

190-197, vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în ordine de apel Valerii

Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid Gherman, a solicitat încasarea din contul

SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” pentru fiecare zi de întârziere 0,3 la

sută din suma neplătită în termen. Instanța de apel consideră că această solicitare

este neîntemeiată or, potrivit prevederilor art. 330 din Codul muncii, angajatorul

este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate

cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în

particular, în caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a

indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a

altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului,

acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din

suma neplătită în termen.

Curtea de Apel Bălți a notat că Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul

Diomid Gherman, a înaintat acțiunea fără a prezenta careva probe întru justificarea

solicitărilor înaintate. Or, potrivit informației contabile prezentate de către SA

„Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” nr.73 din 14 octombrie 2020 s-a confirmat

faptul că, datoriile salariale față de Valerii Cojuhari au fost achitate integral, iar

reținerile de plată au fost efectuate din cauză că salariatul nu a prezentat la timp

buletinele de boală, nefiind posibilă achitarea plăților cuvenite, respectiv nu a fost

vina angajatorului în reținerile salariale, fapt ce exclude încasarea penalităților

pentru neplata la timp a salariului.

Referitor la argumentul apelantului precum că cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 5 000 de lei sunt exagerate, instanța de apel l-a respins ca irelevant

litigiului considerând că aceste cheltuieli au fost necesare, reale și rezonabile

vizavi de complexitatea cauzei, durata acesteia și munca efectuată de avocat pentru

a reprezenta interesele SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” în prezenta

cauză.

La 16 septembrie 2021, reprezentantul SA „Cariera de Granit și Pietriș din

Soroca”, avocatul Iulian Pleșca, a depus cerere prin care a solicitat instanței de apel

în temeiul art. 250 din Codul de procedură civilă, emiterea unei decizii

suplimentare privind compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei

(f.d. 199, vol. I).

Prin decizia suplimentară din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a

încasat de la Valerii Cojuhari în beneficiul SA „Cariera de Granit și Pietriș din

Soroca”, cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 de lei (f.d. 200-204, vol. I).

La 24 decembrie 2021, Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid

Gherman, a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei din 09 septembrie

2021 a Curții de Apel Bălți și a deciziei suplimentare din 04 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Bălți, cu emiterea unei hotărâri noi prin care să fie admisă cererea

cu privire la încasarea prejudiciului moral, a penalității pentru fiecare zi de

întârziere și cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea recursului a invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de

apel, au stabilit restanța la salariu la 01 ianuarie 2020, față de Valerii Cojuhari în

sumă de 1542,81 de lei. Astfel, nu este clar din care motive instanța de apel a

indicat în motivarea deciziei din 09 septembrie 2020 că este neîntemeiată

3

solicitarea apelantului privind încasarea penalității pentru fiecare zi de întârziere,

aceasta fiind declarativă, făcând trimitere la informația contabilă cu n/r 73 din 14

octombrie 2020, precum că datoriile au fost achitate integral, iar reținerile de plată

au fost efectuate din cauză că salariatul nu a prezentat la timp buletinele de boală.

Prin urmare, recurentul menționează că instanța de apel a constatat că în

prezenta cauză au existat rețineri la salariu, însă fără a face trimitere la careva

probe concrete că nu este vina angajatorului.

Consideră că, chiar și dacă nu a prezentat în termen foile de boală pe câteva

luni, însă le-a prezentat până la eliberarea sa din serviciu, administrația urma să

facă calculul la data eliberării din serviciu. În caz că administrația nu a primit foile

de boală până la eliberarea sa din funcție, urma să indice acest fapt la eliberare sau

să aducă probe ce ar confirma faptul dat, ceea ce nu s-a întâmplat.

Recurentul a invocat că neîntemeiat s-a dispus încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 5000 de lei din contul lui Valerii Cojuhari, deoarece

reprezentantul intimatului SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a participat

la 3 ședinței de judecată, din care 2 au fost amânate la solicitarea acestuia.

Astfel, consideră recurentul că, atât prima instanță, cât și instanță de apel au

dat dovadă de neglijență, nu au aplicat normele de drept materiale, au aplicat în

mod eronat legea care trebuia să fie aplicată.

La 17 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs depusă de către Valerii Cojuhari, reprezentat de

avocatul Diomid Gherman, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d.9, vol. II).

Prin referințele depuse la 01 aprilie 2022, respectiv 14 iunie 2022 SA „Cariera

de Granit și Pietriș din Soroca”, reprezentantă de avocatul Iulian Pleșca a solicitat

respingerea recursului depus de Valerii Cojuhari ca fiind neîntemeiat, cu

menținerea soluțiilor instanței de apel ca fiind legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul constată că recursul depus de Valerii Cojuhari la 28 decembrie 2021

împotriva deciziei din 09 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți și a deciziei

suplimentare din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, este depus în termenul

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât potrivit

avizului de recepție decizia contestată din 09 septembrie 2021 a fot comunicată la

12 noiembrie 2021 (f.d. 208, vol. I), iar date despre comunicarea deciziei

suplimentare la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 02 martie 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost

considerat admisibil recursul declarat de către Valerii Cojuhari și transmis

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție pentru a fi examinat în fond.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

4

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Examinând recursul declarat de către Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul

Diomid Gherman, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează a fi admis, din

considerentele ce succed.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Сodul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd

o nouă hotărîre.

Contractul individual de muncă, potrivit art. 45 din Codul muncii, este

înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o

muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul

intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă

prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului

muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral

salariul.

Potrivit art. 85 alin. (1) din Codul muncii, salariatul are dreptul la demisie –

desfacere a contractului individual de muncă, cu excepția prevederii alin.(41), din

proprie inițiativă, anunțînd despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile

calendaristice înainte. Curgerea termenului menționat începe în ziua imediat

următoare zilei în care a fost înregistrată cererea.

Circumstanțele cauzei prezentate și necontestate de părți, dar și determinate

de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare, denotă că prin ordinul nr.

90/p din 24 mai 2017, Valerii Cojuhari a fost angajat în calitate de paznic la SA

,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”, respectiv între părți a fost încheiat

contractul individual de muncă nr. 09/17 din data de 24 mai 2017.

Prin ordinul nr.07/u din 13 mai 2019, a fost desfăcut contractul individual de

muncă încheiat între SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”, în calitate de

angajator și Valerii Cojuhari, în calitate de salariat, din proprie inițiativă.

Înaintând prezenta acțiune împotriva SA „Carierea de Granit și Pietriș din

Soroca”, Valerii Cojuhari a solicitat încasarea restanței la plata salariului pe

perioada 01 octombrie 2018 – 13 mai 2019, inclusiv încasarea pentru fiecare zi de

5

întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen a salariului, încasarea

prejudiciului moral în cuantum de 15 000 lei, încasarea cheltuielilor de asistență

juridică.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către

Valerii Cojuhari împotriva SA ,,Cariera de Granit și Pietriș Soroca” privind

încasarea restanței la salariu și prejudiciului moral, s-a respins ca neîntemeiată.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți prin decizia din 09

septembrie 2021 a casat hotărârea din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca,

sediul Central, pronunțând o hotărâre nouă prin care a fost respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul Diomid

Gherman (f.d. 189, 190-197, vol. I), iar prin decizia suplimentară din 04 noiembrie

2021 s-a încasat de la Valerii Cojuhari în beneficiul SA „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca”, cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 de lei (f.d. 200-204,

vol. I).

Verificând legalitatea deciziilor contestate, în raport cu motivele recursului și

cadrul legal aplicabil, instanța de recurs constată că soluția instanțelor de judecată

ierarhic inferioare de respingere a acțiunii nu poate fi menținută, aceasta rezultând

din aprecierea eronată a materialului probator, aplicarea greșită și interpretarea

eronată a normelor de drept material relevante la caz.

Referitor la pretenția privind încasarea sumei de 19 505 lei cu titlu de restanță

la plata salariului pe perioada 01 octombrie 2018 – 13 mai 2019, Colegiul lărgit

menționează următoarele.

Potrivit art. 128 alin. (1), (2), art. 10 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, salariul

reprezintă orice recompensă sau cîștig evaluat în bani, plătit salariatului de către

angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau

care urmează a fi prestată.

La stabilirea și achitarea salariului nu se admite nici o discriminare pe criterii

de sex, vîrstă, dizabilitate, origine socială, situație familială, apartenență la o etnie,

rasă sau naționalitate, opțiuni politice sau convingeri religioase, apartenență sau

activitate sindicală.

Angajatorul este obligat să plătească integral salariul în termenele stabilite de

prezentul cod, de contractul colectiv de muncă și de contractele individuale de

muncă.

Conform art. 143 alin. (1) lit. a), (2) din Codul muncii, dacă nu se contestă

cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea

achitărilor se face în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un

salariat care continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu – în ziua

eliberării.

Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din

serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plătească, în termenele

prevăzute la alin.(1), suma necontestată.

Din materialele cauzei s-a stabilit, că conform notei contabile din 14

octombrie 2020 eliberate de contabilitatea SA ,,Cariera de Granit și Pietriș

Soroca”, la situația din 01 octombrie 2018, restanța la salariu față de Valerii

Cojuhari, constituia suma de 8 221,21 lei (f.d. 114-120, vol. I).

Astfel, în perioada din 01 octombrie 2018 - 09 iulie 2019, lui Valerii Cojuhari

i-a fost achitată suma de 10 538,13 lei cu titlu de restanță la salariu și suma de 8

6

850,98 lei cu titlu de indemnizație pentru incapacitatea temporară de muncă.

Totodată, în perioada dată, din salariul reclamantului au fost efectuate rețineri în

fondul pensiei și pentru asigurarea medicală a angajatului.

Potrivit aceleiași note contabile se atestă că, la situația din 01 ianuarie 2020

restanța la salariu acumulată de SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”, în

calitate de angajator, față de salariatul Valerii Cojuhari, constituia suma de 1952,98

lei.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că la 06 februarie 2020 în baza

ordinului de plată nr. 137, după efectuarea tuturor reținerilor, la cardul bancar al

reclamantului a fost transferată suma finală în mărime de 1 542,81 lei (f.d. 101,

138, vol. I).

Potrivit informației nr. 73 din 14 octombrie 2020 eliberată de SA ,,Cariera de

Granit și Pietriș Soroca” rezultă că datoriile salariale față de Valerii Cojuhari la

situația din 06 octombrie 2020 au fost achitate integral (f.d. 101, vol. I).

Deopotrivă, Colegiul lărgit constată că din informația detaliată prezentată de

BC „Victoriabank” SA privind mijloacele financiare transferate de la SA „Carierea

de Granit și Pietriș din Soroca” în contul lui Valerii Cojuhari cu titlu de plăți

salariale, rezultă că în perioada 14.09.2018 - 07.02.2020 au fost transferate

următoarele plăți : 14.09.2018 - 4000 lei, 09.11.2018 –3000 lei, 17.01.2019 – 2000

lei, 20.03.2019 – 3000 lei, 12.06.2019 – 2000 lei și 07.02.2020 – 1542,81 lei (f.d.

137-138, vol. I).

Tot aici instanța de recurs notează că:

-prin ordinul de plată nr. 207 se confirmă faptul că la 08.11.2018, lui Cojuhari

Valerii i-a fost achitat salariu în sumă de 3000 lei (f.d. 121-122, vol. I);

-prin ordinul de plată nr. 11 se confirmă faptul că la 17.01.2019 lui Cojuhari

Valerii i-a fost achitat salariu în sumă de 2000 lei (f.d. 123-124, vol. I),

-prin ordinul de plată nr. 152 se confirmă faptul că la 19.03.2019 lui Cojuhari

Valerii i-a fost achitat salariu în sumă de 3000 lei (f.d. 125-126, vol. I),

-prin ordinul de plată nr. 327 se confirmă faptul că la 11.06.2019 lui Cojuhari

Valerii i-a fost achitat salariu în sumă de 2000 lei (f.d. 127-128, vol. I);

-prin ordinul de plată nr. 137 se confirmă faptul că la 06.02.2020 lui Cojuhari

Valerii i-a fost achitat salariu în sumă de 1542,81 lei (f.d. 129-130, vol. I).

Prin urmare, având în vedere înscrisurile prezentate rezultă că SA ,,Cariera de

Granit și Pietriș din Soroca” și-a onorat cu întârziere obligațiunile de achitare a

salariului, având în vedere că Valerii Cojuhari a încetat raporturile de muncă prin

demisie la 13 mai 2019, iar plățile salariale de 2 000 lei și 1542,81 lei, au fost

achitate corespunzător la 12 iunie 2019 și 06 februarie 2020, respectiv pretenția

privind încasarea sumei de 19 505 lei cu titlu de restanță la plata salariului pe

perioada 01 octombrie 2018 – 13 mai 2019 urmează a fi respinsă.

Corespunzător, Colegiul lărgit notează că reclamantul a solicitat încasarea din

contul SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a penalității de întârziere pentru

neachitarea în termen a salariului.

În conformitate cu prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de

reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu

(art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127,

139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

În susținerea acestei poziții, instanța de recurs menționează că raportul de

7

muncă dintre SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” și Valerii Cojuhari a

încetat prin demisie la 13 mai 2019.

După cum a fost constatat la caz, deja după demisia din 13 mai 2019, fostului

angajat Valerii Cojuhari i-au mai fost achitate cu întârziere următoarele plăți

salariale: la 12 iunie 2019, fiindu-i transferată suma de 2 000 lei și, la 06 februarie

2020 - suma de 1542,81 lei, în total suma de 3542,81 lei, fapt care confirmă vina

angajatorului SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” la achitarea plăților în

caz de eliberare.

Prin urmare, în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii, pentru reținerea cu

30 zile, în perioada 13 mai 2019 – 12 iunie 2019, din vina angajatorului, a plăților

salariale în sumă de 3542,81 lei, se impune încasarea de la SA ,,Cariera de Granit

și Pietriș din Soroca” pentru fiecare zi din cele 30 de zile de întârziere, 0,3 la sută

din suma de 3542,81 lei neplătită în termen, ce constituie 318,6 lei (3542,81 lei x

0,3 % = 10,62 lei x 30 zile = 318,6 lei).

De asemenea, după achitarea la 12 iunie 2019 a sumei de 2 000 lei, din vina

angajatorului SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” sa admis și reținerea cu

239 de zile, în perioada 13 mai 2019 – 06 februarie 2020, a plății salariale în sumă

de 1542,81 lei, fapt pentru care se va încasa de la SA ,,Cariera de Granit și Pietriș

din Soroca” 0,3 la sută din suma de 1542,81 lei, ce constituie 1104,18 lei (1542,81

lei x 0,3 % = 4,62 lei x 239 zile = 1104,18 lei). În total se va încasa de la SA

,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” în folosul reclamantului pentru reținerea

din vina angajatorului, a plăților salariale în sumă de 1422,78 lei la eliberarea din

serviciu.

Astfel, analizând circumstanțele enunțate în raport cu normele de drept citate

supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră contradictorie concluzia instanțelor de judecată de

respingere a pretenției privind încasarea penalității pentru fiecare zi de întârziere,

în condițiile în care constată pe de o parte că, potrivit informației contabile

prezentate de către SA ,,Cariera de Granit și Pietriș Soroca” cu nr. 73 din 14

octombrie 2020 se confirmă faptul că, datoriile salariale față de Valerii Cojuhari au

fost achitate integral la 06 februarie 2020 (f.d. 101, vol. I), iar pe de altă parte

menționează că reținerile de plată au fost efectuate din cauza că salariatul nu a

prezentat la timp buletinele de boală, nefiind posibilă achitarea plăților cuvenite,

respectiv lipsind vina angajatorului în reținerile de salariu, fapt ce exclude

încasarea penalităților pentru neplata la timp a salariului.

În asemenea împrejurări și având în susținere prevederile art. 118 din Codul

de procedură civilă, în sensul căreia fiecare parte urmează să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel, instanța de recurs constată că instanțele de judecată

nejustificat au respins cerințele recurentului cu privire la încasarea penalității de

întârziere or, susținerile lui Valerii Cojuhari și-au găsit confirmarea prin probe

pertinente și admisibile, care combat constatările instanțelor de judecată

menționate mai sus.

Așadar, Colegiul lărgit conchide că urmează a fi încasat din contul SA

,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” în beneficiul lui Valerii Cojuhari

penalitatea de întârziere pentru neachitarea în termen a salariului în mărime totală

de 1422,78 lei (318,6 lei + 1104,18 lei = 1422,78 lei).

8

În conformitate cu art. 329 din Codul muncii, angajatorul este obligat să

repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării

salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a

munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială

determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea

prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea

prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Mai mult prevederile art. 2036 alin. (1), (3) din Codul civil, indică asupra

faptului că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă

la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri.

Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei

ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere

ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației

scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului , muncii neremunerate în folosul comunității și în alte

cazuri prevăzute de lege.

Articolul 2037 din Codul civil prevede că mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura

în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată,

luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile

cazului.

În continuare, raportând la caz prevederile enunțate, Colegiul menționează că

în ceea ce ține de pretenția înaintată de Valerii Cojuhari cu privire la repararea

prejudiciului moral în cuantum de 15 000 lei, urmează a fi admisă parțial, cu

încasarea din contul SA ,,Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a sumei de 3 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral, cuantum ce în opinia instanței reprezintă o

satisfacție echitabilă pentru reclamant.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie

să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure

efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie

menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele recurentului Valerii Cojuhari precum

că suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru suferințele suportate

este reală și echitabilă, deoarece aceasta este vădit disproporțională și excesivă,

nefiind în relație de proporționalitate cu gravitatea suferințelor psihice suportate.

9

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

În corespundere cu art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civil, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au

fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Din materialele dosarului rezultă că, în cadrul examinării prezentei cauze

Valerii Cojuhari a suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2100 lei, fapt

confirmat prin bonul de plată a serviciilor de asistență juridică nr. XL 638840 din

01 august 2019 (f.d. 141, vol. I).

Analizând aportul avocatului Diomid Gherman la soluționarea litigiului,

timpul și munca depusă de avocat, rezultatul obținut, justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză și complexitatea cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră întemeiată și solicitarea înaintată, urmând a încasa de la SA „Carierea de

Granit și Pietriș din Soroca” în beneficiul lui Valerii Cojuhari cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 2100 lei, sumă care este reală, necesară și rezonabilă.

Totodată, având în vedere că la judecarea cauzei în ordine de recurs,

pretențiile lui Valerii Cojuhari din acțiune au fost parțial admise, iar reclamantul la

depunerea cererii de chemare în judecată a fost scutit prin lege de la plata taxei de

stat, în temeiul art. 94 alin. (1), 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 3

alin. (1) lit. k) din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.1992, Colegiul lărgit

conchide că urmează a fi încasat la buget din contul SA „Carierea de Granit și

Pietriș din Soroca” taxa de stat proporțional părții admise din acțiune cu caracter

patrimonial în cuantum de 135 lei și caracter nepatrimonial în cuantum de 50 lei, în

total 185 lei.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrative lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia din 09 septembrie 2021 a Curții de

Apel Bălți, decizia suplimentară din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, și

hotărârea din 04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și de a

pronunța o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii depusă de Valerii Cojuhari.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Valerii Cojuhari, reprezentat de avocatul

Diomid Gherman.

Se casează integral decizia din 09 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți,

decizia suplimentară din 04 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din

04 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, în cauza civilă, intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Cojuhari împotriva Societății

pe Acțiuni „Carierea de Granit și Pietriș din Soroca” cu privire la încasarea

restanței la salariu, a penalităților și prejudiciului moral și se pronunță o hotărâre

nouă, prin care:

10

Se admite parțial acțiunea depusă de Valerii Cojuhari împotriva Societății pe

Acțiuni „Carierea de Granit și Pietriș din Soroca” cu privire la încasarea restanței

la salariu, a penalităților și prejudiciului moral.

Se încasează din contul Societății pe Acțiuni „Carierea de Granit și Pietriș din

Soroca” în beneficiul lui Valerii Cojuhari penalitatea de întârziere pentru

neachitarea în termen a salariului în mărime de 1422,78 (una mie patru sute

douăzeci și doi) lei 78 bani, prejudiciul moral în cuantum de 3000 (trei mii) lei,

cheltuieli de asistență juridică în cuantum de 2100 (două mii una sută) lei.

Se încasează din contul Societății pe Acțiuni „Carierea de Granit și Pietriș din

Soroca” la bugetul public taxa de stat în cuantum de 185 (una sute optzeci și cinci)

lei.

În rest, acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

11